Toate cele pe care le studiem, le cercetăm, sunt importante, căci ne formează un câmp al cunoaşterii aflat în permanentă dezvoltare, pe măsura creşterii vibraţiei medii planetare. Ne formează o scară a cărei fiecare treaptă este în acelaşi timp şi sprijin de urcare spre o cunoaştere nouă, şi moment de odihnă, şi moment de reflecţie, de consolidare a cunoaşterilor vechi şi de analiză comparativă a celor cunoscute anterior.
Despre vampirismul energetic, deşi se scrie relativ mult, nu se ţine cont de faptul că multe cercetări trebuiesc realizate constant, din toate punctele de vedere care apar pe parcursul timpului. Cercetările proprii, chiar dacă uneori nu pot fi foarte mult aprofundate, pot întări alte păreri – proprii sau ale altora – le pot îmbogăți sau pot releva părţile de confuzie, de neînţelegere parţială sau totală a sensurilor existente şi care apar mereu în practica studiului fenomenologiei mai puţin cunoscute până în prezent. Fiecare om care conştientizează acest drum are datoria morală să intre în cercetări proprii, înţelegând că în acest moment contemplarea meditativă trebuie să devină un instrument de cercetare a realităţii înconjurătoare. Orice aspect astfel cercetat e bine să fie astfel studiat împreună cu alţi semeni aflaţi la rândul lor în cercetare, astfel încât în fiecare perioadă să existe cercetări şi aprofundări ale fenomenelor deja studiate sau care apar în câmpul studiilor aflate în curs. Cu cât înţelegem mai bine segmentele marginale ale acestui câmp al cunoaşterilor fiecăruia dintre noi, cu atât mai mult şi mai bine vor fi înţelese şi delimitate ele – dincolo de confuzii – în câmpul cunoaşterii umane universale.
1. MAI MULT SAU MAI PUŢIN VAMPIRISM
De fapt putem să numim cum vrem un fenomen, doar că titulatura sa va conduce către înţelegerea pe care o dă societatea la un moment dat şi astfel se pot naşte confuzii în cascadă. Nu doresc să desfiinţez această idee. Însă doresc să atrag atenţia asupra unui set de idei, de aspecte, pentru cei care generalizează un fapt perceput de cineva, la un moment dat, descris cu amănunte şi răspândit astfel în lumea largă ca fiind un fenomen universal.
Concret, de multe ari am simţit în spatele unui fenomen descris ca fiind vampirism energetic chiar iubirea sinceră şi foarte echilibrată a unui om faţă de altul, luată drept vampirism numai pentru că persoana în cauză nu putea percepe, în interiorul său, altruismul profund al celuilalt, pentru tangenţa cu care însă sistemul lui corporal se pregătea pe loc pentru a face faţă schimbării de la egoism la altruism… Voi mai da un exemplu, care se leagă de particularităţile sistemului nostru corporal de-a lungul diverselor etape ale vieţii noastre.
Ceea ce este, astfel, de notat în cazuri de explicaţie prin generalizare ca fiind vampirism energetic – şi nu numai, se referă la faptul că cei care pornesc la astfel de explicaţii generale se bazează chiar pe intuiţii reale, corecte: privind existenţa unei circulaţii de energii – fluxuri energetice între oameni, dar informaţia subconştientă se decodifică în conştient de multe ori deformat, din cauza unor necunoaşteri fundamentale:
1. Se porneşte de la ideea existenţei unui câmp de energie ataşată/atrasă de un corp fizico-eteric – unde sistemul eteric este singurul corp structurat care dublează corpul aşa-numit solid. Un astfel de câmp format din energie simplă, nestructurată, dar compactizată mai mult sau mai puţin în jurul corpului nostru (după cum corpul este mai mult sau mai puţin sănătos sau: mai tânăr ori mai bătrân) poate fi împrăştiată, rarefiată, preluată (furată) mai mult sau mai puţin conştient de alţi semeni, alte vieţuitoare din mediul natural de trai.
De fapt, mediul universic în care trăim, în care se desfăşoară tot cosmosul pe care îl cunoaştem parţial, se află într-un mediu de energie fundamentală care tinde către omogenizare permanentă, indiferent de circulaţiile care se desfăşoară în interiorul lui şi de acţiunile conştiente ale spiritelor. Dar ceea ce susţine efectiv viaţa şi desfăşurările activităţii noastre prin intermendiul corpurilor este existenţa şi circulaţia fluxurilor energetice şi materiale: fluxuri mai mult sau mai puţin compacte de filamente de diferite nivele de vibraţie, circulante în mediul de energie fundamentală aşa cum circulă peştii în apa oceanelor.
Un alt fapt discutat – dar nepreluat încă de majoritatea bioterapeuţilor şi nebăgat în seamă încă de clarvăzătorii care se mulţumesc deocamdată cu prea puţin studiu propriu, se referă la corpurile noastre. Nu avem un singur corp, ci un sistem corporal format – pentru oameni – din cel puţin 7 corpuri (maximum 9); fiecare dintre ele având structuri interioare şi structuri adiacente fiecărui corp în parte şi grupărilor de corpuri – după necesităţile întregului grup uman sau grupurilor aflate pe trepte speciale de evoluţie. Ele sunt solide, fixe, nedestructibile pe timpul vieţii, putând fi doar slăbite, rănite sau îmbătrânite. Prin puterea lor, fiecare corp atrage şi compactizează în jurul lui energie fundamentală nestructurată + fluxuri de materii şi energii care sunt preluate, apoi folosite şi eliminate în mediul universic înconjurător. Fiecare corp atrage şi preia fluxuri de filamente din acest mediu universic, din mijlocul unei bogăţii de fluxuri de o diversitate uluitoare, inimaginabilă pentru om. Inimaginabilă – pentru că omul nu foloseşte decât o mică parte din aceste fluxuri, circulate de planetă şi de întreg biosistemul planetar.
2. Cercetătorul porneşte de la percepţia proprie privind circulaţia energo-materială în mediul energetic fundamental – dar în lipsa unei înţelegeri profunde a circulaţiei fluxurilor în mediu, nu poate deduce decât mişcarea lor: o mişcare vie în mediul universic, prin atragerile stelei, planetei, fiecărei vieţuitoare planetare, o mişcare cu viteze diferite între corpuri, şi între corpuri şi mediul înconjurător. Astfel de mişcări energo-materiale sunt amplificate şi susţinute în primul rând prin activările de destin pe care le avem în preajma fiecărei persoane cu care avem tangenţă. Şi avem tangenţe mai mult sau mai puţin active, după necesitățile fiecăruia dintre noi. În cadrul acestor tangenţe, au loc intensificări momentane de preluări de energii din mediul de trai, mai mult sau mai puţin accelerate, prin plexurile energetice ale corpurilor noastre, pentru ca omul să poată face faţă propriilor acţiuni necesitate de activările de destin: în acţiunea/în preajma/cu persoana de contact destinic. Putem spune astfel că unele persoane ne activează elemente de destin doar prin propria apropiere sau trecere, elemente de destin care vor lua apoi amploare prin reîntâlniri sau deschiderea unor căi de destin care se vor amplifica pentru tangenţe ulterioare cu alte persoane asemănătoare (cu destine asemănătoare). Este o binecuvântare să avem parte de aşa ceva, căci suntem pregătiţi în avans de întâlniri cu diverse sarcini de destin, cu schimbări necesare evoluţiilor noastre. Toate sunt ajutoare deosebite pentru evoluţii deosebite în acest punct al universului.
De asemenea efortul propriu este ajutat de către propriile structuri corporale care dictează, în funcţie de împrejurări, de evenimente şi indivizii de contact, o anumită vibraţie generală a corpurilor, schimbată la necesitate prin amplificare de către structurile corpului cauzal. Selectorul de vibraţii de la corpul cauzal şi subselectorii de la corpurile mental si astral sunt aceia care schimbă registrul tangenţelor noastre, şi nu neapărat altă persoană. Aici este o confuzie, deocamdată. După necesităţile de destin, ne „lipim” sau nu de un anume loc (care, de asemenea, intensifică circulaţia proprie de energie între mediu şi corpurile noastre), de un om sau de un animal. Ne alegem partenerii sau ne aleg ei, ne alegem slujbele sau suntem refuzaţi dintr-o slujbă, ne alegem casele, maşinile, felul de îmbrăcăminte, podoabele, ne plac culorile sau muzica de un anume fel sau de altul. Toate de fapt „alese” de selectorii de vibraţii care amplifică diferenţiat, selectat, vibraţiile care pătrund în interiorul sistemului nostru corporal: doar în funcţie de destinele noastre.
Este un ajutor şi o protecţie cu totul speciale, pe care ar trebui să le cunoaştem, căci ne întăreşte mult cunoașterea rolului lor. Dacă am şti că nu poate nimeni să ne facă un rău energetic cu adevărat, am accepta mult mai bine viaţa noastră. Credincioşii au această putere, de a accepta, dar nu au întotdeauna puterea de a înţelege pe cei care nu au aceleaşi încredinţări cu cele proprii.
Toate acestea trebuie luate în consideraţie când discutăm despre fenomene corporale de a astfel de anvergură. Căci o informaţie de acest fel, pusă în circulaţie în mod eronat, poate conduce la devierea temporară a tangenţelor dintre oameni, să nu spunem chiar deviere de destin, căci de aceea avem îngeri în jurul nostru – să ne ajute să intrăm şi să navigăm cât se poate de fluid în canalul de curgere al destinului propriu.
Asemenea elemente generale de cunoaştere le vom mai dezvolta pe parcursul multor studii – nu numai privind viaţa contemporană, ci şi istoric, de-a lungul existenţei omenirii şi de-a lungul etapelor pe care ea le-a traversat.
Deocamdată să ne ocupăm de alte structuri care oferă sistemului nostru corporal o energizare puternică şi rapidă, care în plus ajută realizarea unor sarcini cu totul speciale, desfăşurate de mulţi pământeni, ajutători planetari de mare forţă energetică şi spirituală.
Despre vampirismul energetic, deşi se scrie relativ mult, nu se ţine cont de faptul că multe cercetări trebuiesc realizate constant, din toate punctele de vedere care apar pe parcursul timpului. Cercetările proprii, chiar dacă uneori nu pot fi foarte mult aprofundate, pot întări alte păreri – proprii sau ale altora – le pot îmbogăți sau pot releva părţile de confuzie, de neînţelegere parţială sau totală a sensurilor existente şi care apar mereu în practica studiului fenomenologiei mai puţin cunoscute până în prezent. Fiecare om care conştientizează acest drum are datoria morală să intre în cercetări proprii, înţelegând că în acest moment contemplarea meditativă trebuie să devină un instrument de cercetare a realităţii înconjurătoare. Orice aspect astfel cercetat e bine să fie astfel studiat împreună cu alţi semeni aflaţi la rândul lor în cercetare, astfel încât în fiecare perioadă să existe cercetări şi aprofundări ale fenomenelor deja studiate sau care apar în câmpul studiilor aflate în curs. Cu cât înţelegem mai bine segmentele marginale ale acestui câmp al cunoaşterilor fiecăruia dintre noi, cu atât mai mult şi mai bine vor fi înţelese şi delimitate ele – dincolo de confuzii – în câmpul cunoaşterii umane universale.
1. MAI MULT SAU MAI PUŢIN VAMPIRISM
De fapt putem să numim cum vrem un fenomen, doar că titulatura sa va conduce către înţelegerea pe care o dă societatea la un moment dat şi astfel se pot naşte confuzii în cascadă. Nu doresc să desfiinţez această idee. Însă doresc să atrag atenţia asupra unui set de idei, de aspecte, pentru cei care generalizează un fapt perceput de cineva, la un moment dat, descris cu amănunte şi răspândit astfel în lumea largă ca fiind un fenomen universal.
Concret, de multe ari am simţit în spatele unui fenomen descris ca fiind vampirism energetic chiar iubirea sinceră şi foarte echilibrată a unui om faţă de altul, luată drept vampirism numai pentru că persoana în cauză nu putea percepe, în interiorul său, altruismul profund al celuilalt, pentru tangenţa cu care însă sistemul lui corporal se pregătea pe loc pentru a face faţă schimbării de la egoism la altruism… Voi mai da un exemplu, care se leagă de particularităţile sistemului nostru corporal de-a lungul diverselor etape ale vieţii noastre.
Ceea ce este, astfel, de notat în cazuri de explicaţie prin generalizare ca fiind vampirism energetic – şi nu numai, se referă la faptul că cei care pornesc la astfel de explicaţii generale se bazează chiar pe intuiţii reale, corecte: privind existenţa unei circulaţii de energii – fluxuri energetice între oameni, dar informaţia subconştientă se decodifică în conştient de multe ori deformat, din cauza unor necunoaşteri fundamentale:
1. Se porneşte de la ideea existenţei unui câmp de energie ataşată/atrasă de un corp fizico-eteric – unde sistemul eteric este singurul corp structurat care dublează corpul aşa-numit solid. Un astfel de câmp format din energie simplă, nestructurată, dar compactizată mai mult sau mai puţin în jurul corpului nostru (după cum corpul este mai mult sau mai puţin sănătos sau: mai tânăr ori mai bătrân) poate fi împrăştiată, rarefiată, preluată (furată) mai mult sau mai puţin conştient de alţi semeni, alte vieţuitoare din mediul natural de trai.
De fapt, mediul universic în care trăim, în care se desfăşoară tot cosmosul pe care îl cunoaştem parţial, se află într-un mediu de energie fundamentală care tinde către omogenizare permanentă, indiferent de circulaţiile care se desfăşoară în interiorul lui şi de acţiunile conştiente ale spiritelor. Dar ceea ce susţine efectiv viaţa şi desfăşurările activităţii noastre prin intermendiul corpurilor este existenţa şi circulaţia fluxurilor energetice şi materiale: fluxuri mai mult sau mai puţin compacte de filamente de diferite nivele de vibraţie, circulante în mediul de energie fundamentală aşa cum circulă peştii în apa oceanelor.
Un alt fapt discutat – dar nepreluat încă de majoritatea bioterapeuţilor şi nebăgat în seamă încă de clarvăzătorii care se mulţumesc deocamdată cu prea puţin studiu propriu, se referă la corpurile noastre. Nu avem un singur corp, ci un sistem corporal format – pentru oameni – din cel puţin 7 corpuri (maximum 9); fiecare dintre ele având structuri interioare şi structuri adiacente fiecărui corp în parte şi grupărilor de corpuri – după necesităţile întregului grup uman sau grupurilor aflate pe trepte speciale de evoluţie. Ele sunt solide, fixe, nedestructibile pe timpul vieţii, putând fi doar slăbite, rănite sau îmbătrânite. Prin puterea lor, fiecare corp atrage şi compactizează în jurul lui energie fundamentală nestructurată + fluxuri de materii şi energii care sunt preluate, apoi folosite şi eliminate în mediul universic înconjurător. Fiecare corp atrage şi preia fluxuri de filamente din acest mediu universic, din mijlocul unei bogăţii de fluxuri de o diversitate uluitoare, inimaginabilă pentru om. Inimaginabilă – pentru că omul nu foloseşte decât o mică parte din aceste fluxuri, circulate de planetă şi de întreg biosistemul planetar.
2. Cercetătorul porneşte de la percepţia proprie privind circulaţia energo-materială în mediul energetic fundamental – dar în lipsa unei înţelegeri profunde a circulaţiei fluxurilor în mediu, nu poate deduce decât mişcarea lor: o mişcare vie în mediul universic, prin atragerile stelei, planetei, fiecărei vieţuitoare planetare, o mişcare cu viteze diferite între corpuri, şi între corpuri şi mediul înconjurător. Astfel de mişcări energo-materiale sunt amplificate şi susţinute în primul rând prin activările de destin pe care le avem în preajma fiecărei persoane cu care avem tangenţă. Şi avem tangenţe mai mult sau mai puţin active, după necesitățile fiecăruia dintre noi. În cadrul acestor tangenţe, au loc intensificări momentane de preluări de energii din mediul de trai, mai mult sau mai puţin accelerate, prin plexurile energetice ale corpurilor noastre, pentru ca omul să poată face faţă propriilor acţiuni necesitate de activările de destin: în acţiunea/în preajma/cu persoana de contact destinic. Putem spune astfel că unele persoane ne activează elemente de destin doar prin propria apropiere sau trecere, elemente de destin care vor lua apoi amploare prin reîntâlniri sau deschiderea unor căi de destin care se vor amplifica pentru tangenţe ulterioare cu alte persoane asemănătoare (cu destine asemănătoare). Este o binecuvântare să avem parte de aşa ceva, căci suntem pregătiţi în avans de întâlniri cu diverse sarcini de destin, cu schimbări necesare evoluţiilor noastre. Toate sunt ajutoare deosebite pentru evoluţii deosebite în acest punct al universului.
De asemenea efortul propriu este ajutat de către propriile structuri corporale care dictează, în funcţie de împrejurări, de evenimente şi indivizii de contact, o anumită vibraţie generală a corpurilor, schimbată la necesitate prin amplificare de către structurile corpului cauzal. Selectorul de vibraţii de la corpul cauzal şi subselectorii de la corpurile mental si astral sunt aceia care schimbă registrul tangenţelor noastre, şi nu neapărat altă persoană. Aici este o confuzie, deocamdată. După necesităţile de destin, ne „lipim” sau nu de un anume loc (care, de asemenea, intensifică circulaţia proprie de energie între mediu şi corpurile noastre), de un om sau de un animal. Ne alegem partenerii sau ne aleg ei, ne alegem slujbele sau suntem refuzaţi dintr-o slujbă, ne alegem casele, maşinile, felul de îmbrăcăminte, podoabele, ne plac culorile sau muzica de un anume fel sau de altul. Toate de fapt „alese” de selectorii de vibraţii care amplifică diferenţiat, selectat, vibraţiile care pătrund în interiorul sistemului nostru corporal: doar în funcţie de destinele noastre.
Este un ajutor şi o protecţie cu totul speciale, pe care ar trebui să le cunoaştem, căci ne întăreşte mult cunoașterea rolului lor. Dacă am şti că nu poate nimeni să ne facă un rău energetic cu adevărat, am accepta mult mai bine viaţa noastră. Credincioşii au această putere, de a accepta, dar nu au întotdeauna puterea de a înţelege pe cei care nu au aceleaşi încredinţări cu cele proprii.
Toate acestea trebuie luate în consideraţie când discutăm despre fenomene corporale de a astfel de anvergură. Căci o informaţie de acest fel, pusă în circulaţie în mod eronat, poate conduce la devierea temporară a tangenţelor dintre oameni, să nu spunem chiar deviere de destin, căci de aceea avem îngeri în jurul nostru – să ne ajute să intrăm şi să navigăm cât se poate de fluid în canalul de curgere al destinului propriu.
Asemenea elemente generale de cunoaştere le vom mai dezvolta pe parcursul multor studii – nu numai privind viaţa contemporană, ci şi istoric, de-a lungul existenţei omenirii şi de-a lungul etapelor pe care ea le-a traversat.
Deocamdată să ne ocupăm de alte structuri care oferă sistemului nostru corporal o energizare puternică şi rapidă, care în plus ajută realizarea unor sarcini cu totul speciale, desfăşurate de mulţi pământeni, ajutători planetari de mare forţă energetică şi spirituală.
2. CIRCULAŢII ENERGO-MATERIALE FACILITATE DE SISTEMELE NOASTRE CORPORALE
Am început cândva un anumit fel de studii personale în urma unei atenţionări privind furt energetic (pe atunci nu se numea …vampirism!) între un copil şi un bătrân: să nu doarmă bătrânul cu copilul în acelaşi pat, pentru că bătrânul ar fura energia copilului. Eram de acord cu acest lucru, dar numai pentru că mi se părea mai normal să doarmă copilul cu propria mamă, şi nu cu bunica, din multe alte puncte de vedere, mai mult normale decât paranormale. Cercetarea unui caz concret, apoi şi a altora, m-au condus la primele concluzii pe care le-am considerat cu totul speciale.
1. Obişnuim să credem că respiraţia copilului, mult accelerată comparativ cu respiraţia adultului, este aceea care determină o serie de efecte “miraculoase” privind creşterea, adaptarea, acumularea de cunoaştere, şi altele. De fapt respiraţia noastră, indiferent de faza de creştere a organismului, este efectul funcţionării plexurilor energetice ale tuturor corpurilor din sistemul corporal.
Unele dintre ele funcţionează la capacitate maximă de-a lungul copilăriei şi adolescenţei, după care îşi diminuează mult din funcţionare: ceea ce nu înseamnă un defect, ci o concentrare a forţelor spirituale pe sarcinile principale de destin.
Sistemul corporal al copilului vehiculează un volum uriaş de fluxuri energo-materiale, care ajută la dezvoltarea organelor sale interne, la nivelul tuturor corpurilor sale, mai precis: la nivelul tuturor structurilor interioare ale fiecărui corp al sistemului său corporal. Câmpul fiecărui corp în parte îi este puternic protejat, deşi copilul nu are corpurile sale spirituale asupra sa, ci sunt constituite şi păstrate deasupra mamei, până la vârsta cuprinsă între 6 şi 8 ani. Cu toate acestea, departe de a fi „descoperit” sau „fragil”, câmpul său total este deosebit de puternic şi mai ales deosebit de variat reprezentat, iar acest lucru face ca protecţia sa să fie deosebit de puternică. La anii maturităţii (cca. 25 ani), protecţia rămâne puternică datorită preluării corpurilor sale spirituale (încă de la cca. 7 ani) – de mare forţe, cu înaltă vibraţie – dar şi datorită concentrării puternice a câmpului prin concentrarea pe sarcinile proprii de destin.
Într-adevăr,în momentul începerii sarcinilor personale de destin, varietatea acestor reprezentări de fluxuri în câmpurile proprii se limitează mult – dar acest lucru nu înseamnă o sărăcire – ci mai curând un ajutor deosebit pentru o concentrare a spiritului pe segmentele sale speciale de destin, după cum merg necesităţile sale de evoluţie momentană. Se creează ceea ce putem numi un „canal destinic” o marcare a unui drum, cu care fiecare om în parte se obişnuieşte treptat, dar repede, folosindu-şi experienţa spirituală, chiar dacă de multe ori doar vag intuită. Dar toate forţele sale îl canalizează treptat în lucrările pe care le are de făcut, ajutat de semenii din jur, precum şi de entităţile sale astrale şi dimensionale de grup spiritual propriu.
Cercetând cauzele unui asemenea câmp puternic reprezentat încă din copilărie, se poate ajunge lesne la înţelegerea funcționării corpurilor copiilor. Plexurile tuturor corpurilor sunt larg deschise, căci radiaţia spirituală a întregului spirit se repartizează pe o concentraţie corporală mică (chiar dacă în creştere permanentă şi relativ rapidă). Sarcinile de societate sunt relativ reduse – chiar dacă par a fi intense, căci concentrarea este mai curând pe percepţii şi pe memorare – decât pe asumarea unor sarcini de complexitate.
Spiritul nu se naşte şi nu creşte odată cu dezvoltarea copilului, el este puternic şi bătrân în felul lui, cu experienţă suficient de mare pentru a fi un creator conştient universal.
Folosirea percepţiilor şi memorarea aspectelor de viaţă socială şi de învăţătură şcolară nu se compară cu asumarea de responsabilităţi – cel mai dificil aspect al vieţii noastre omeneşti: care conduce la eschivarea majorităţii oamenilor în faţa a cel puţin o asumare din setul personal de destin.
Pe scurt: corpul mic, sarcini puţine = radiaţia concentrată pe ceea ce se dezvoltă – creşterea organică a sistemului corporal.
Vom vedea mai departe prin ce se concretizează structurile de creştere rapidă a sistemului nostru corporal.
2. Dacă discutăm despre bătrâni, pe lângă alte elemente specifice îmbătrânirii organismelor noastre, este necesar să ne oprim asupra unor aspecte deosebit de importante:
– un sistem corporal îmbătrânit nu poate prelua şi vehicula mai mult decât permit structurile lor – deja distruse de mediul de viaţă şi activitatea fizică proprie desfăşurată în exces. Corpurile fluidice ale bătrânilor au un aspect flasc, cu elasticitatea pierdută în cea mai mare parte. Ceea ce vehiculează corpurile lor este un volum relativ redus prin structuri blocate sau aflate în curs de blocare. Organic vorbind, ei pot lua fluxuri din acelaşi mediu de trai cu copilul, dar nu pot lua ceva în plus faţă de ceea ce pot vehicula corpurile lor: şi aşa foarte puţin;
– cu ultimele lor puteri energetice însă, pe care le au activate din rezervele de fond ale corpului lor vital (se pot percepe astfel de “rezerve” ca două “aripi” sau strânse ca doi “cilindri” de o parte şi de alta a coloanei vertebrale), ei preiau de la ultima generaţie venită la întrupare în familie noutăţile informaţionale – conştiente sau subconştiente – pe care le aduce aceasta, în planul spiritual complex şi subtil înscris în memoriile spirituale ale corpurilor lor. Tot ceea ce nu au acceptat până în acel moment este acceptat pe “ultima sută de metri”, chiar dacă este ceva mai mult sau mai puţin conştientizat. Este un efort energetic foarte puternic, care poate fi perceput ca o sforţare în planul subtil, şi astfel interpretat ca o luptă pentru ceva: pentru energie, dacă această „luptă” este în plan energetic.
(Fac o atenţionare pe această cale, pentru generaţia de mijloc, a părinţilor – între bunici şi nepoţii lor: să nu se mai supere că bunicii dau o atenţie deosebită unor lucruri de care au fost privaţi în perioada copilăriei şi tinereţii lor – dar pe care le acceptă din partea nepoţilor. Este ultima lor “şansă” de acceptare! Să-i înţelegem şi să ne risipim frustrările acumulate pentru cele din cauza cărora nu am fost înţeleşi cândva: neînţelegerile au fost şi de o parte, şi de alta… măcar acum să încercăm să înţelegem astfel de lucruri).
Să aprofundăm acum câteva aspecte dintre cele pe care le-am desfăşurat mai sus. Ele ţin de structurile corporal-fluidice prea puţin cercetate până acum. De asemenea, cunoaştem prea puţine lucruri despre relaţiile spirituale dintre noi, la nivelurile profunde ale proiecţiei lor în corpurile noastre, prin structuri care facilitează efectiv asemenea relaţii spirituale.
Un asemenea sistem structural de ajutor direct, care apare de multe ori între bunici şi nepoţi (tocmai din cauza greutăţii de suportare a diferenţelor mari între generaţii) se referă la prelungiri structurale ale plexurilor copilului sau ale bătrânului. Sunt structuri arhetipale: acum ştim bine ce este elementul arhetipal; pentru cei care sunt noi pe acest blog, găsiţi articolul cu explicaţii la adresa:
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2011/02/elementul-arhetipal-parte-din-universul.html
şi ca element de dicționar la adresa:
http://www.bucuria-cunoasterii.ro/dictionar/arhetipal/
Sau, atunci când cei doi fac parte împreună din acelaşi grup de lucru spiritual, având sarcini comune de destin, astfel de cordoane se dezvoltă tot arhetipal: şi dintr-o parte, şi din alta. Asemenea legături se pot realiza frecvent între copii şi părinţi, cu alte rude, dar şi cu persoane diferite de rudele sale (prieteni de familie, vecini, colegi ai părinţilor). Ele nu sunt făcute prin voinţa expresă a unei părţi: tocmai de aceea pun accent pe faptul că astfel de legături nu sunt energetice – ci materiale, iar astfel de structuri nu cresc prin voinţa noastră – tot aşa cum nu ne cresc mâini în plus prin propria noastră dorinţă.
De asemenea, aici discutăm despre cazuri oarecum extreme, pe care suntem înclinaţi să le interpretăm negativ, tocmai pentru că ni se pare normal – dar nu şi moral, spiritual – să se „fure” de către cineva care nu are – de la cineva care are. Să ne lepădăm de astfel de înclinaţii, căci ele nu sunt de realiste în planul spiritual profund.
Astfel de legături au o importanţă covârşitoare pentru generaţiile mai vechi, reticente la nou, la schimbare. Prin asemenea legături arhetipale fixe, indestructibile, care se dezvoltă doar în prezenţa unei anumite vibraţii a corpului spiritual (şi nu a altuia) au loc direct, rapid şi clar: reamintiri rapide de experienţă proprie care abia aşteaptă să fie pusă în practică. Alături de ele vin şi consolidări, prin relaţia foarte apropiată între părţi, precum şi realizarea unei lucrări spirituale care poate fi şi concretă, în societate (adică să ţină de creaţie, comunicare, relaţionare) şi subtilă – prin împrăştierea radiaţiei de acceptare a noului în rândul generaţiei vechi – dar şi de acceptare a vechiului, pentru generaţia nouă. Căci ştim bine cât dispreţ este între generaţii de multe ori şi cât de greu se poate compensa acest dispreţ până să se poată ajunge la dragoste şi altruism.
Dar mai sunt şi alte motive pentru care intuiţia ne spune că au loc vehiculări ciudate în jurul nostru, iar cunoaşterea destul de limitată nu ne pune la dispoziţie prea multe cauze din care să alegem.
De fapt ar trebui să nu „alegem” varianta cea mai apropiată de intuiţiile noastre, pe care creierul o decupează imediat din valul de cunoaşteri proprii sau încearcă să o formuleze pe cea nouă: iar noi nu îi dăm de cele mai multe ori timpul necesar să o facă, pentru că ne grăbim să dăm un răspuns, ca să nu ne pierdem imaginea de cunoscători… De aceea, o cercetare necesită nu numai timp de înţelegere şi de formulare a realităţii doar fugar percepute, ci şi un timp de adaptare a cunoaşterilor anterioare – la cele noi. Vom mai discuta despre acest lucru.
Oricum ar fi însă, realitatea intuită sau percepută corect are mult mai multe rădăcini, precum şi mult mai multe aplicaţii în realitatea universală şi locală. Nu ar trebui să rămânem cu ideea că ceea ce am „descifrat” este ultima realitate posibilă, ci doar una dintre multiplele aspecte, posibilităţi, din multele cunoscute, aflate în curs de cercetare şi necunoscute.
1. Obişnuim să credem că respiraţia copilului, mult accelerată comparativ cu respiraţia adultului, este aceea care determină o serie de efecte “miraculoase” privind creşterea, adaptarea, acumularea de cunoaştere, şi altele. De fapt respiraţia noastră, indiferent de faza de creştere a organismului, este efectul funcţionării plexurilor energetice ale tuturor corpurilor din sistemul corporal.
Unele dintre ele funcţionează la capacitate maximă de-a lungul copilăriei şi adolescenţei, după care îşi diminuează mult din funcţionare: ceea ce nu înseamnă un defect, ci o concentrare a forţelor spirituale pe sarcinile principale de destin.
Sistemul corporal al copilului vehiculează un volum uriaş de fluxuri energo-materiale, care ajută la dezvoltarea organelor sale interne, la nivelul tuturor corpurilor sale, mai precis: la nivelul tuturor structurilor interioare ale fiecărui corp al sistemului său corporal. Câmpul fiecărui corp în parte îi este puternic protejat, deşi copilul nu are corpurile sale spirituale asupra sa, ci sunt constituite şi păstrate deasupra mamei, până la vârsta cuprinsă între 6 şi 8 ani. Cu toate acestea, departe de a fi „descoperit” sau „fragil”, câmpul său total este deosebit de puternic şi mai ales deosebit de variat reprezentat, iar acest lucru face ca protecţia sa să fie deosebit de puternică. La anii maturităţii (cca. 25 ani), protecţia rămâne puternică datorită preluării corpurilor sale spirituale (încă de la cca. 7 ani) – de mare forţe, cu înaltă vibraţie – dar şi datorită concentrării puternice a câmpului prin concentrarea pe sarcinile proprii de destin.
Într-adevăr,în momentul începerii sarcinilor personale de destin, varietatea acestor reprezentări de fluxuri în câmpurile proprii se limitează mult – dar acest lucru nu înseamnă o sărăcire – ci mai curând un ajutor deosebit pentru o concentrare a spiritului pe segmentele sale speciale de destin, după cum merg necesităţile sale de evoluţie momentană. Se creează ceea ce putem numi un „canal destinic” o marcare a unui drum, cu care fiecare om în parte se obişnuieşte treptat, dar repede, folosindu-şi experienţa spirituală, chiar dacă de multe ori doar vag intuită. Dar toate forţele sale îl canalizează treptat în lucrările pe care le are de făcut, ajutat de semenii din jur, precum şi de entităţile sale astrale şi dimensionale de grup spiritual propriu.
Cercetând cauzele unui asemenea câmp puternic reprezentat încă din copilărie, se poate ajunge lesne la înţelegerea funcționării corpurilor copiilor. Plexurile tuturor corpurilor sunt larg deschise, căci radiaţia spirituală a întregului spirit se repartizează pe o concentraţie corporală mică (chiar dacă în creştere permanentă şi relativ rapidă). Sarcinile de societate sunt relativ reduse – chiar dacă par a fi intense, căci concentrarea este mai curând pe percepţii şi pe memorare – decât pe asumarea unor sarcini de complexitate.
Spiritul nu se naşte şi nu creşte odată cu dezvoltarea copilului, el este puternic şi bătrân în felul lui, cu experienţă suficient de mare pentru a fi un creator conştient universal.
Folosirea percepţiilor şi memorarea aspectelor de viaţă socială şi de învăţătură şcolară nu se compară cu asumarea de responsabilităţi – cel mai dificil aspect al vieţii noastre omeneşti: care conduce la eschivarea majorităţii oamenilor în faţa a cel puţin o asumare din setul personal de destin.
Pe scurt: corpul mic, sarcini puţine = radiaţia concentrată pe ceea ce se dezvoltă – creşterea organică a sistemului corporal.
Vom vedea mai departe prin ce se concretizează structurile de creştere rapidă a sistemului nostru corporal.
2. Dacă discutăm despre bătrâni, pe lângă alte elemente specifice îmbătrânirii organismelor noastre, este necesar să ne oprim asupra unor aspecte deosebit de importante:
– un sistem corporal îmbătrânit nu poate prelua şi vehicula mai mult decât permit structurile lor – deja distruse de mediul de viaţă şi activitatea fizică proprie desfăşurată în exces. Corpurile fluidice ale bătrânilor au un aspect flasc, cu elasticitatea pierdută în cea mai mare parte. Ceea ce vehiculează corpurile lor este un volum relativ redus prin structuri blocate sau aflate în curs de blocare. Organic vorbind, ei pot lua fluxuri din acelaşi mediu de trai cu copilul, dar nu pot lua ceva în plus faţă de ceea ce pot vehicula corpurile lor: şi aşa foarte puţin;
– cu ultimele lor puteri energetice însă, pe care le au activate din rezervele de fond ale corpului lor vital (se pot percepe astfel de “rezerve” ca două “aripi” sau strânse ca doi “cilindri” de o parte şi de alta a coloanei vertebrale), ei preiau de la ultima generaţie venită la întrupare în familie noutăţile informaţionale – conştiente sau subconştiente – pe care le aduce aceasta, în planul spiritual complex şi subtil înscris în memoriile spirituale ale corpurilor lor. Tot ceea ce nu au acceptat până în acel moment este acceptat pe “ultima sută de metri”, chiar dacă este ceva mai mult sau mai puţin conştientizat. Este un efort energetic foarte puternic, care poate fi perceput ca o sforţare în planul subtil, şi astfel interpretat ca o luptă pentru ceva: pentru energie, dacă această „luptă” este în plan energetic.
(Fac o atenţionare pe această cale, pentru generaţia de mijloc, a părinţilor – între bunici şi nepoţii lor: să nu se mai supere că bunicii dau o atenţie deosebită unor lucruri de care au fost privaţi în perioada copilăriei şi tinereţii lor – dar pe care le acceptă din partea nepoţilor. Este ultima lor “şansă” de acceptare! Să-i înţelegem şi să ne risipim frustrările acumulate pentru cele din cauza cărora nu am fost înţeleşi cândva: neînţelegerile au fost şi de o parte, şi de alta… măcar acum să încercăm să înţelegem astfel de lucruri).
Să aprofundăm acum câteva aspecte dintre cele pe care le-am desfăşurat mai sus. Ele ţin de structurile corporal-fluidice prea puţin cercetate până acum. De asemenea, cunoaştem prea puţine lucruri despre relaţiile spirituale dintre noi, la nivelurile profunde ale proiecţiei lor în corpurile noastre, prin structuri care facilitează efectiv asemenea relaţii spirituale.
Un asemenea sistem structural de ajutor direct, care apare de multe ori între bunici şi nepoţi (tocmai din cauza greutăţii de suportare a diferenţelor mari între generaţii) se referă la prelungiri structurale ale plexurilor copilului sau ale bătrânului. Sunt structuri arhetipale: acum ştim bine ce este elementul arhetipal; pentru cei care sunt noi pe acest blog, găsiţi articolul cu explicaţii la adresa:
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2011/02/elementul-arhetipal-parte-din-universul.html
şi ca element de dicționar la adresa:
http://www.bucuria-cunoasterii.ro/dictionar/arhetipal/
Sau, atunci când cei doi fac parte împreună din acelaşi grup de lucru spiritual, având sarcini comune de destin, astfel de cordoane se dezvoltă tot arhetipal: şi dintr-o parte, şi din alta. Asemenea legături se pot realiza frecvent între copii şi părinţi, cu alte rude, dar şi cu persoane diferite de rudele sale (prieteni de familie, vecini, colegi ai părinţilor). Ele nu sunt făcute prin voinţa expresă a unei părţi: tocmai de aceea pun accent pe faptul că astfel de legături nu sunt energetice – ci materiale, iar astfel de structuri nu cresc prin voinţa noastră – tot aşa cum nu ne cresc mâini în plus prin propria noastră dorinţă.
De asemenea, aici discutăm despre cazuri oarecum extreme, pe care suntem înclinaţi să le interpretăm negativ, tocmai pentru că ni se pare normal – dar nu şi moral, spiritual – să se „fure” de către cineva care nu are – de la cineva care are. Să ne lepădăm de astfel de înclinaţii, căci ele nu sunt de realiste în planul spiritual profund.
Astfel de legături au o importanţă covârşitoare pentru generaţiile mai vechi, reticente la nou, la schimbare. Prin asemenea legături arhetipale fixe, indestructibile, care se dezvoltă doar în prezenţa unei anumite vibraţii a corpului spiritual (şi nu a altuia) au loc direct, rapid şi clar: reamintiri rapide de experienţă proprie care abia aşteaptă să fie pusă în practică. Alături de ele vin şi consolidări, prin relaţia foarte apropiată între părţi, precum şi realizarea unei lucrări spirituale care poate fi şi concretă, în societate (adică să ţină de creaţie, comunicare, relaţionare) şi subtilă – prin împrăştierea radiaţiei de acceptare a noului în rândul generaţiei vechi – dar şi de acceptare a vechiului, pentru generaţia nouă. Căci ştim bine cât dispreţ este între generaţii de multe ori şi cât de greu se poate compensa acest dispreţ până să se poată ajunge la dragoste şi altruism.
Dar mai sunt şi alte motive pentru care intuiţia ne spune că au loc vehiculări ciudate în jurul nostru, iar cunoaşterea destul de limitată nu ne pune la dispoziţie prea multe cauze din care să alegem.
De fapt ar trebui să nu „alegem” varianta cea mai apropiată de intuiţiile noastre, pe care creierul o decupează imediat din valul de cunoaşteri proprii sau încearcă să o formuleze pe cea nouă: iar noi nu îi dăm de cele mai multe ori timpul necesar să o facă, pentru că ne grăbim să dăm un răspuns, ca să nu ne pierdem imaginea de cunoscători… De aceea, o cercetare necesită nu numai timp de înţelegere şi de formulare a realităţii doar fugar percepute, ci şi un timp de adaptare a cunoaşterilor anterioare – la cele noi. Vom mai discuta despre acest lucru.
Oricum ar fi însă, realitatea intuită sau percepută corect are mult mai multe rădăcini, precum şi mult mai multe aplicaţii în realitatea universală şi locală. Nu ar trebui să rămânem cu ideea că ceea ce am „descifrat” este ultima realitate posibilă, ci doar una dintre multiplele aspecte, posibilităţi, din multele cunoscute, aflate în curs de cercetare şi necunoscute.
3. PLEXURILE ENERGETICE – STRUCTURI MAI PUŢIN NEÎNŢELESE ALE CORPURILOR NOASTRE FLUIDICE
Ar trebui să presupunem că ştim cu toţii, cei care acceptăm literatura ezoterică, ce este un plex energetic. Câteva precizări sunt însă necesare la începutul acestui studiu, pe care eu îl consider deosebit de important şi, ori de câte ori voi avea ocazia, îl voi îmbogăţi cu noi elemente de cunoaștere.
Să reţinem că un plex energetic este de fapt o structură materială a unui corp material – având însă o vibraţie proprie mult mai mare decât aceea a corpului fizic, pe care îl cunoaștem concret. Dar să-l numim în continuare tot plex energetic, căci prin intermediul său sunt atrase şi vehiculate fluxuri energetice şi materiale: fluxuri formate nu numai din filamente-energii, aşadar, ci şi din filamente-materii. Filamentele materii: pe scurt – materii, se infiltrează osmotic în masa corpului fluidic, prin pereţii plexurilor şi se opresc în structurile de aceeaşi vibraţie cu ale corpului care le-a atras. Şi pe care, astfel, îl hrănesc, înlocuind filamentele care şi-au pierdut o parte infimă – dar reală – din vibraţia proprie superficială, prin funcţionarea normală a corpului. Filamentele cu vibraţia diminuată sunt eliberate prin canale specifice de evacuare către „pielea” corpului: de fapt o pungă aflată la suprafaţa corpului, numită interstiţiu, care are rolul de a facilita evacuarea selectivă în mediul înconjurător a filamentelor astfel consumate.
Filamentele energetice (energiile) sunt şi ele atrase în interiorul corpului, odată cu materiile. Sunt mult mai flexibile, au o mişcare mult mai rapidă şi uşoară printre „fibrele” materiei corporale locale. Rolul lor este să cedeze o parte din energia lor superficială (de la suprafaţa filamentului) structurilor materiale pe care le străbat, aşa cum filamentele materiale au în principal rolul de a forma şi remodela permanent structurile corpurilor de manifestare a spiritelor în universul material în care se întrupează.
Nici corpul dublu-eteric, cunoscut în linii mari de noi azi, nu are numai 7 plexuri energetice, aşa cum s-a împământenit a se crede. Sunt sute de plexuri, subplexuri, canale cu structuri asemănătoare – dar nedezvoltate la nivelul celor anterioare. Însă toate au structuri arhetipale şi, în funcţie de vibraţia medie planetară, ele se dezvoltă sau se restrâng. Dar niciodată nu dispar din peisajul corpurilor noastre fluidice. Faptul că nu se mai percep în anumite situaţii nu înseamnă că ele nu există: acest fapt este datorat percepţiei umane mult mai dezvoltate în condiţiile unei vibraţii planetare mai mari şi a unei dezvoltări pe măsură a tuturor structurilor corporale.
La nivele mai joase de vibraţie planetară, percepţiile ne pot înşela la începuturile încercărilor noastre de descifrare a celor petrecute la nivele ale vibraţiei planetare de câteva sute – până la câteva mii de ori mai mari comparativ cu ceea ce cunoaștem azi. Clarvăzătorii care au pătruns în observarea străvechimilor şi au cercetat omenirea din vremuri care se numără cu milioanele de ani, nu au perceput multe din plexurile corpurilor umane pentru că plasa, reţeaua lor era uniformă şi astfel greu de perceput printre alte structuri corporale de mare luminozitate. În general se cercetează lumina, aura corpurilor – şi nu structurile din spatele luminii, ceea ce poate conduce de multe ori la confuzii. Detalierea lumii străvechi datorează multe astfel de confuzii cercetărilor mai vechi, cărora prea puţini le-au cercetat şi fiinţările, şi schimbările. Vom discuta mult despre asemenea lucruri, detaliind mult lumea mentală a străvechilor.
Aş vrea să fac o precizare: după părerea mea, a discuta despre structuri materiale nu înseamnă a fi materialist. Ceea ce lumea ezoterică numeşte azi corpuri energetice, circulaţie energetică – peste 60% din această „lume” este o lume a materiilor, o circulaţie şi o remodelare permanentă materială care are însă o vibraţie mult mai mare decât aceea a corpului nostru fizic de azi. Materialism înseamnă, după părerea mea, a nega existenţa a orice altceva existent dincolo de ceea ce se vede cu structurile oculare, cu ochii trupului nostru de carne, creând astfel curentul materialist din toate timpurile.
Pentru că ar trebui să discutăm în continuare despre plexurile malaxor, pentru explicarea mai profundă a aşa-numitului vampirism energetic – iar acest subiect este vast, să ne oprim deocamdată aici şi să ne preocupăm de detalierea structurilor şi funcționarea lor, în partea a doua a acestui studiu.
Să reţinem că un plex energetic este de fapt o structură materială a unui corp material – având însă o vibraţie proprie mult mai mare decât aceea a corpului fizic, pe care îl cunoaștem concret. Dar să-l numim în continuare tot plex energetic, căci prin intermediul său sunt atrase şi vehiculate fluxuri energetice şi materiale: fluxuri formate nu numai din filamente-energii, aşadar, ci şi din filamente-materii. Filamentele materii: pe scurt – materii, se infiltrează osmotic în masa corpului fluidic, prin pereţii plexurilor şi se opresc în structurile de aceeaşi vibraţie cu ale corpului care le-a atras. Şi pe care, astfel, îl hrănesc, înlocuind filamentele care şi-au pierdut o parte infimă – dar reală – din vibraţia proprie superficială, prin funcţionarea normală a corpului. Filamentele cu vibraţia diminuată sunt eliberate prin canale specifice de evacuare către „pielea” corpului: de fapt o pungă aflată la suprafaţa corpului, numită interstiţiu, care are rolul de a facilita evacuarea selectivă în mediul înconjurător a filamentelor astfel consumate.
Filamentele energetice (energiile) sunt şi ele atrase în interiorul corpului, odată cu materiile. Sunt mult mai flexibile, au o mişcare mult mai rapidă şi uşoară printre „fibrele” materiei corporale locale. Rolul lor este să cedeze o parte din energia lor superficială (de la suprafaţa filamentului) structurilor materiale pe care le străbat, aşa cum filamentele materiale au în principal rolul de a forma şi remodela permanent structurile corpurilor de manifestare a spiritelor în universul material în care se întrupează.
Nici corpul dublu-eteric, cunoscut în linii mari de noi azi, nu are numai 7 plexuri energetice, aşa cum s-a împământenit a se crede. Sunt sute de plexuri, subplexuri, canale cu structuri asemănătoare – dar nedezvoltate la nivelul celor anterioare. Însă toate au structuri arhetipale şi, în funcţie de vibraţia medie planetară, ele se dezvoltă sau se restrâng. Dar niciodată nu dispar din peisajul corpurilor noastre fluidice. Faptul că nu se mai percep în anumite situaţii nu înseamnă că ele nu există: acest fapt este datorat percepţiei umane mult mai dezvoltate în condiţiile unei vibraţii planetare mai mari şi a unei dezvoltări pe măsură a tuturor structurilor corporale.
La nivele mai joase de vibraţie planetară, percepţiile ne pot înşela la începuturile încercărilor noastre de descifrare a celor petrecute la nivele ale vibraţiei planetare de câteva sute – până la câteva mii de ori mai mari comparativ cu ceea ce cunoaștem azi. Clarvăzătorii care au pătruns în observarea străvechimilor şi au cercetat omenirea din vremuri care se numără cu milioanele de ani, nu au perceput multe din plexurile corpurilor umane pentru că plasa, reţeaua lor era uniformă şi astfel greu de perceput printre alte structuri corporale de mare luminozitate. În general se cercetează lumina, aura corpurilor – şi nu structurile din spatele luminii, ceea ce poate conduce de multe ori la confuzii. Detalierea lumii străvechi datorează multe astfel de confuzii cercetărilor mai vechi, cărora prea puţini le-au cercetat şi fiinţările, şi schimbările. Vom discuta mult despre asemenea lucruri, detaliind mult lumea mentală a străvechilor.
Aş vrea să fac o precizare: după părerea mea, a discuta despre structuri materiale nu înseamnă a fi materialist. Ceea ce lumea ezoterică numeşte azi corpuri energetice, circulaţie energetică – peste 60% din această „lume” este o lume a materiilor, o circulaţie şi o remodelare permanentă materială care are însă o vibraţie mult mai mare decât aceea a corpului nostru fizic de azi. Materialism înseamnă, după părerea mea, a nega existenţa a orice altceva existent dincolo de ceea ce se vede cu structurile oculare, cu ochii trupului nostru de carne, creând astfel curentul materialist din toate timpurile.
Pentru că ar trebui să discutăm în continuare despre plexurile malaxor, pentru explicarea mai profundă a aşa-numitului vampirism energetic – iar acest subiect este vast, să ne oprim deocamdată aici şi să ne preocupăm de detalierea structurilor şi funcționarea lor, în partea a doua a acestui studiu.