I. IDEI PRINCIPALE
Cronologia evenimentelor:
1. Prima retragere a Moșilor din preajma așezărilor umane a avut loc înainte de prima migrație, începând cu mijlocul mileniului III î.H.:
– oamenii erau perfect pregătiți pentru evenimentele viitoare;
– nu mai aveau loc drumețiile spirituale, oamenii fiind perfect adaptați la viața total-fizică;
– se finalizaseră îndrumările bianuale din partea Moșilor;
– se finalizase crearea și organizarea obiceiurilor de trecere de la percepții mental-astrale la percepții și activități fizice, iar aplicarea lor în viața curentă era deja obișnuință.
2. Retragerea Moșilor nu s-a realizat din cauza migrațiilor, ci datorită finalizării tuturor programelor de mai sus.
3. Au loc pregătiri în Peștera Ialomicioarei pentru perioada de retragere a Moșilor și apoi închiderea lăcașului prin eliberarea apelor în Peșteră.
4. Retragerea temporară a Moșilor, apoi și a Călătorilor Moșilor, conform destinelor lor:
– solitari, ca sihaștri, pe vârfurile munților;
– în preajma așezărilor umane, a celor care nu și-au modificat statutul în fața migratorilor;
– ca însoțitori pentru geții care s-au retras din fața migratorilor: la poalele până la mijlocul înălțimii munților.
Au menținut permanent legătura între ei și cu toții au ținut legătura cu Moșii.
4. Trecerea primului val al migratorilor (sfârșitul mileniului III – începutul mileniului II î.H.); revenirea celei mai mari părți a localnicilor în vetrele așezărilor lor și asimilarea migratorilor rămași pe aceste locuri.
5. Revenirea Călătorilor Moșilor care au avut ca sarcină curățirea și reamenajarea Peșterii Ialomicioarei în vederea desfășurării evenimentelor viitoare.
6. Revenirea Moșilor care trebuiau să ia parte la conducerea țării. Călătorii s-au reîntors în marginea așezărilor: venind din sihăstrii sau ieșind din așezări și stabilindu-se la marginea lor, pentru a lua permanent legătura cu Moșii, fără însă să se mai reia activitățile bianuale de îndrumare a oamenilor din așezări din partea Moșilor, nemaifiind necesare.
7. Are loc primul război cu romanii, câștigat de geți; patricienii romani conștienți de situația lor precară planifică și realizează împreună cu Moșii elinii și geți pregătirile reîntoarcerii armatelor romane în Dacia și evenimentele de întâmpinare a celui de-al II-lea val de migratori.
8. Momentul revenirii legiunilor romane la granițele Daciei a fost începutul lucrărilor de pregătire a romanilor pentru viața curentă în mijlocul geților.
9. Al II-lea mare val de migratori este orientat și împins înafara teritoriilor geților prin acțiuni îndrumate de Moși din Peștera Ialomicioarei și susținute de armatele reunite: romane pe centrul Podișului Transilvaniei și getice pe exteriorul Carpaților Orientali.
10. Organizarea și retragerea administrației romane din Dacia, cu rămânerea celei mai mari părți a legiunilor romane, definitiv, în așezările getice.
11. Se desfășoară îndrumări venite din partea Moșilor pentru revenirea oamenilor în cea mai mare parte a așezărilor vechi și cele nou create pentru populațiile înfrățite ale geților și romanilor, dar și rămânerea unei părți semnificative a geților plecați, din așezările lor vechi, la poalele munților în așezări stabile.
12. A doua retragere a Moșilor, tot temporară – nu definitivă, și rămânerea unui număr mic de Moși în lumea continentelor; este temporară – până la creșterea vibrației planetare suficient de mult pentru ca lumea să revină la percepțiile și cunoașterile străvechi și să dorească revenirea Moșilor în mijlocul lumii.
II. DETALII, DISCUȚII
Discutăm despre situaţia locală, a geţilor, în evenimentele care s-au derulat pe teritoriile munţilor Bucegi şi ale Podişului Transilvaniei (munţii Carpaţi fiind un lanţ muntos care se întinde pe teritoriul mai multor ţări, în nordul şi în sud-vestul marelui cot care se întinde în România).
Harta munților Carpaţi, conform Wikipedia
Vom împărţi expunerea în mai multe puncte şi le vom detalia apoi atât cât ne este necesar pentru a înţelege realitatea acelor timpuri: unele dintre ele deja îşi scot capul din negura timpurilor şi treptat ni le vom aminti sau vom începe să ne întrebăm deocamdată cu privire la unele neclarităţi chiar din expunerile oficiale: aşa cum au ieşit în lume fotografii privind unele statui – de daci – aflate în incinta Vaticanului, care vin în contradicţie flagrantă cu multe dintre cele expuse pe Columna lui Traian, de exemplu.
1. Prima retragere a Moşilor din preajma aşezărilor umane, înainte de prima migraţie: a început, și s-a desfășurat la mijlocul mileniului III î.H. până spre sfârșitul mileniului, în timp ce primele migraţii au avut loc la sfârşitul mileniului III î.H. – începutul mileniului II î.H.
Spuneam anterior că Moşii s-au retras prima oară în preajma primelor migraţii – la mijlocul mileniului III î.H. dar aceasta este o orientare în timp cu referire la un eveniment cunoscut; lucrurile sunt însă mult mai complexe decât atât şi este necesar să ne amintim cîteva lucruri expuse în studiile anterioare.
A fost momentul în care oamenii (de pretutindeni, nu numai cei de la noi) au ajuns la cuprinderea tuturor formelor de manifestare superioară cu corpurile fizice, a fost momentul încheierii studiilor personale de aplicare a experienţei proprii de manifestare fizică în general, pentru întreaga perioadă care avea să urmeze până la revenirea vremurilor de manifestare mental-astrală datorată creşterii vibraţiei planetare şi revenirii corporalităţii umane la dezvoltările anterioare.
Epoca care se sfârşea atunci cuprinsese adaptările la trecerea de la manifestările mental-astrale la manifestările fizice. Fusese epoca călătoriilor spirituale pentru cunoaşterea lumii prin corpul fizic, omenire şi planetă, a omului pe el însuşi şi a trăirilor în relaţii puternice, curente inter-umane, în aşezări deschise tuturor. Condiţiile de trai planetar erau diametral opuse celor de până atunci: vibraţie planetară joasă, condiţii atmosferice de o varietate netrăită până atunci de niciun om în acest ciclu de vieţi pe Pământ – ori înainte, ori după ultima glaciaţiune, corporalitate restrânsă dar perfectă pentru manifestări fizice directe şi folosirea intuiţiilor, clar-simţurilor: restrânse şi ca putere, şi ca conştiinţă şi claritate, şi ca perioade scurte de timp de-a lungul anului.
În tot acest timp au avut loc transpuneri ale cunaoșterilor oamenilor prin activitate mentală și astrală: prin ceea ce azi numim clarsimțuri ca să le deosebim de simțurile cu organele corpului fizic. Tot timpul avea loc îmbogăţirea experienţei umane cu manifestări noi, prin corpul fizic, create pentru a înlocui activităţile mental-astrale de până atunci cu manifestări pur-fizice, care sunt specifice exclusiv acestei scurte perioade. Dar transpunerea activităților mentale și astrale în activități fizice a început la un moment dat al acelor timpuri, după ce oamenii s-au obișnuit cu noul fel de viață și a putut să facă comparații între cele două tipuri de activități. Asemenea transpuneri – pe care azi le numim tradiții, tradiții din primordialitatea omenirii, nu sunt nicidecum cele legate de obișnuințe relativ trecătoare, formate pe parcursul vremurilor din urmă.
– scriere, şi citirea celor scrise; este o formă de comunicare ce înlocuiește transferul, translația de imagine (sub formă complexă de peisaj cu toate cele caracteristice) de la un om la altul;
– comunicarea prin vorbire – vorbire cu sunete articulate care formează cuvinte, propoziţii, fraze: cu pornire din vorbirea interioară = gândire cu sunete articulate care conduce la cea exterioară = pronunţarea cuvintelor cu aparatul de vorbire; este partea de analiză comparativă între evenimente, lucrări, înțelegeri, care formau ceea ce azi am numi telepatie, așadar fără participarea imaginilor vizuale;
– muzica instrumentală, vocală şi mixtă: este percepția extrem de complexă a sunetelor fundamentale ale tuturor structurilor planetare, stelare, cosmice – pe de o parte, și pe de altă parte cele corporale ale întrupaților: pe acest fond, sunetele fundamentale ale trăitorului care se împletesc cu cele ale mediului înconjurător;
– dansuri cu acţiune terapeutică (nicidecum pentru divertisment, relaxare, relaţionare, care apar ca obișnuință doar în partea cea mai obositoare a vieții omenirii); este partea de deplasare a omului, cu mersul plutit deasupra pământurilor și apelor, cu serii succesive și simultane de mișcări care reprezintă de fapt direcționări de energii în lucrările pe care omul trebuia să le efectueaze în viața sa curentă;
– pictura, sculptura, decoraţiuni interioare şi exterioare ale casei, ale obiectelor de uz personal şi gospodăresc, ale grădinii, în interiorul aşezării şi în exteriorul ei;
– elemente de arhitectură: arcade interioare şi exterioare, scări, turnuri, iar în exteriorul casei: amenajări de drumuri, poduri, podeţe, amenajarea apelor în vederea apărării de viituri; toate sunt create având la bază diverse structuri eterice planetare pe care oamenii le percepeau permanent în jurul lor și în cosmosul, în spațiile dinafara planetei;
– elemente de alimentaţie, medicină umană şi veterinară; creşterea plantelor necesare omului, folosirea mineralelor, lichidelor planetare, gazelor planetare și atmosferice; se transpune astfel în practica fizică cunoașterea omului despre protecția și ajutorul oferit viețuitoarelor și planetei - și folosirea lor echilibrată în viața fizică curentă a omului;
– creşterea animalelor şi folosirea produselor de origine animală în gospodăria omului;
– cercetarea şi dezvoltarea formelor de manifestare fizică terestră, acvatică şi pregătirea pentru formele aeriene ale viitorului; dezvoltarea şi întărirea conştienţei fizice şi conştiinţei bazată pe manifestări vechi (din moştenirile animalice şi vegetative ale evoluţiilor) comparativ cu manifestările noi, unic-omeneşti pe planetă: în comunicare, deplasare şi orice alt fel de mişcare, relaţionare, creaţie materială extinsă - este produsul cercetărilor mentale și astrale realizate permanent de oamenii de pretutindeni pentru îmbunătățirea vieții lor în orice fel de condiții.
Epoca se finalizează odată cu formarea şi consolidarea obişnuinţelor avansate de aplicare a tuturor acestora pe care azi le numim tradiţii, elemente tradiţionale (populare) inclusiv organizările complexe ale vieţii în asemenea condiţii, deşi mulţi cred că ele nu au existat anterior în viaţa omenirii.
În paralel rămâne în continuare cunoaşterea de tip metafizic – unde meta–fizic se referă la percepţii şi acţiuni legate de structurile corpurilor astral şi mental (este bine să adăugăm şi cauzal, chiar dacă corpul cauzal gestionează vibraţiile, iar senzorii lui ajută azi corpul mental, puţini oameni având deocamdată percepţii ale celor existente în câmpul cauzal). Cunoaşterea metafizică nu iese azi din fundamentul de cunoaştere şi manifestare umană de tip general-fizic, căci a fost treptat interzisă popoarelor de către conducători, deși a fost întotdeauna folosită în secret de conducători.
Rămâne şi se dezvoltă credinţa în existenţa entităţilor ajutătoare cu alte forme de trăire curentă: entităţi astrale, entităţi spirituale, entităţi eterice, entităţi dimensionale şi entităţi interdimensionale.
În toată acestă perioadă oamenii din aşezări au primit îndrumări de la Moşii propriului popor prin intermediul Călătorilor, Învăţătorilor şi Măiaştrilor Moşilor, îndrumaţi la rândul lor de Moşi, dar cu toţii având la bază propriile cunoaşteri din memoriile spirituale proprii (cu care am venit cu toţii pe Pământ) şi cercetările astral-mentale realizate de ei înşişi anterior primirii ultimelor îndrumări de la Moşi: în acest fel, fondul general de cunoaștere a rămas mereu ridicat – de altfel până târziu a fost cunoscut și apreciat de contemporani.
În preajma primelor migraţii, Moşii au încheiat perioada de îndrumare, oamenii fiind astfel bine-pregătiţi pentru:
– viaţa fizică curentă, a timpului lor;
– perioada istorică grea care avea să vină în viitor;
– perioada de schimbare a sensului vibraţiei medii planetare: de la sensul de diminuare a frecvenţei – la sensul de creştere permanentă a frecvenţei vibraţiei planetare;
– începutul pregătirii pentru o nouă etapă mental-astrală care se va întinde în timp până la capătul şederii tuturor spiritelor din blocurile piramidale pe Pământ (a celor mai agresive spirite cae fac evoluţie azi pe Pământ).
Pentru următoarea perioadă de manifestare umană mental-astrală, când populaţiile spirituale se vor schimba în majoritatea lor, Moşii reveniţi definitiv pe Pământ în mijlocul oamenilor le vor oferi alte feluri de îndrumări – total diferite de cele de până acum.
Aşadar să reţinem că, în principal, nu neapărat migraţiile au determinat retragerea Moşilor, în niciun caz nu din cauza răutăţii oamenilor s-au retras Moşii aşa cum ar zice unii azi – ci pentru că se finalizaseră toate necesităţile de îndrumare directă din partea lor, oamenii erau perfect pregătiţi pentru tot ce avea să urmeze, iar acolo unde era imperios necesară prezenţa lor, Moşii aveau să se reîntoarcă pe locurile care le necesitau prezenţa.
Exprimarea aceasta, astfel folosită în raport cu migrațiile, conduce la înţelegerea timpului în care a avut loc prima retragere (apoi şi a doua, mai târziu) – nu cauza retragerii lor. Să reţinem acest lucru.
2. Au loc pregătiri în Peştera Ialomicioarei pentru perioada de retragere a Moşilor și închiderea lăcaşului prin lăsarea liberă a apelor în incintă. Retragerea Moşilor a fost planificată şi înfăptuită astfel:
– o mică parte dintre Moşi au rămas definitiv pe fiecare continent pentru toată această perioadă până la schimbarea definitivă a lumii: adică prin creşterea vibraţiei medii planetare, reîntregirea corporalităţii umane şi revenirea percepţiilor prin toate formele senzoriale ale tuturor corpurilor fizic, astral, mental şi cauzal pentru o parte semnificativă a populaţiilor continentale - sub formă de intuiţii, clar-intuiţii şi clar-simţuri;
– cea mai mare parte a Moşilor s-au retras total din lumea oamenilor: la început doar în insulele din sudul Oceanului Pacific, apoi o retragere totală în spaţiile inter-dimensionale, ca locaţie permanentă, de unde însă au putut reveni pe rând, fără încetare, atunci când a fost nevoie de lucrări de echilibrare a vibraţiei planetare, diminuată periculos de mult pentru întregul biosistem şi pentru planetă: nu numai prin diminuarea naturală, ci mai ales prin activitățile negative groaznice ale oamenilor;
– s-au reîntors pentru o anume perioadă de timp doar Moşii care au avut sarcini de ajutor pentru populaţiile umane continentale: participări la conducerile popoarelor, la evenimente continentale de mare anvergură, etc.
Plecarea Moşilor geţilor a însemnat momentul în care o parte dintre Călătorii Moşilor au plecat în munţi, o altă parte au plecat la marginea aşezărilor, acolo unde aşezările nu vor fi părăsite de localnici, iar o altă parte au plecat ca însoţitori ai grupurilor de localnici care aveau să se retragă din faţa migratorilor: cu acest prilej oamenii au primit ultimele îndrumări privind împletirea vieţilor lor cu grupuri mici de migratori care aveau să rămână pe alocuri în teritoriile celor retraşi temporar din calea lor.
4. Următorul eveniment a fost chiar trecerea migratorilor pe teritoriile geţilor, către centrul, sudul şi vestul Europei. Deja ştim despre acest eveniment din studiile anterioare, la fel ca şi revenirea geţilor în vatra aşezărilor lor, după rărirea trecerilor lor. Migratorii – paşnici pe atunci – ştiau bine despre avantajele tangenţelor lor cu geţii cuminţi, conştiincioşi, buni învăţători cu cei cu care se întâlneau şi ajungeau să-şi împartă viaţa temporar, adică cu drumeţii prin ţinuturile lor. Şi chiar aşa s-au şi petrecut lucrurile, ajungând cu toţii să vieţuiască împreună, respectându-şi reciproc obiceiurile şi încredinţările.
5. Călătorii Moşilor au menţinut permanent legătura între ei şi cu toţii au ţinut legătura cu moşii.
6. După prima retragere a Moşilor, după ce s-au încheiat în linii mari migraţiile şi a avut loc revenirea oamenilor în aşezări, a avut loc revenirea acelor Călători ai Moşilor care au avut în sarcină reamenajarea Peşterii Ialomicioarei pentru a fi folosită în evenimentele social-politice viitoare. Nu numai în Peştera Ialomicioarei s-au întors Călătorii Moşilor, ci în toată ţara acolo unde existau lăcaşuri de acest fel, cu acelaşi fel de sarcini sau cu altele asemănătoare (medicină, gospodărirea apelor şi a munţilor, etc.), astfel fiind repuse în lucru, conform organizărilor anterioare, însă ţinând cont şi de necesităţile umane din vremurile care aveau să se schimbe – şi de loc paşnice, care aveau să vină. Oamenii erau pregătiţi pentru a-şi relua activităţile peste tot în vechile aşezări, erau pregătiţi să lucreze pentru crearea unor noi aşezări la poalele munţilor şi în munţi, pregătindu-se în mod complex pentru toate cele viitoare.
La noi, dintre Moşi, s-au întors doar aceia care trebuiau să intre în conducerile statale sau să sprijine în teritorii pe cei care aveau să intre în conduceri. Peste tot Călătorii s-au retras din sihăstrii sau dintre oamenii din aşezări, pentru a-şi relua legăturile directe cu Moşii reveniţi. Dar nu s-au mai reluat drumeţiile şi nici activităţile dinainte privind îndrumările bianuale de la Moşi către oamenii din aşezări – aşa cum am mai scris: nemaifiind nevoie, oamenii pe de o parte fiind pregătiţi pentru evenimentele curente sau mai rare, iar pe de altă parte având suficientă experienţă pentru a-şi desfăşura vieţile în orice condiţii s-ar fi aflat în continuare. Ceea ce rămăsese de făcut, de îndrumat, erau anumite îndrumări de conjunctură şi de întărire când se apropiau evenimente cruciale – dar bine ştiute de toţi oamenii locului.
În toată această perioadă s-au întărit, s-au îmbogăţit toate cele pe care azi le numim tradiţii – despre care oamenii ştiau bine că trebuiesc mereu întărite şi îmbogăţite, fără încetare, în mod conştient, pentru a nu fi pierdute în vremurile grele care urmau să vină. Toți geţii erau pe deplin conştienţi de faptul că au un rol crucial, alături de alte popoare din lumea întreagă, în păstrarea cunoaşterilor, pentru ca trecerea primilor oameni care îşi vor aminti, în vremurile care vor veni, să aibe un sprijin puternic în epoca trecerii de la manifestări preponderent fizice la manifestări din ce în ce mai largi de natură astral-mentală.
Dar în acelaşi timp s-au ocupat intens de rolul de învăţători răbdători pentru romanii care aveau să vină în mijlocul lor, oferindu-le învăţături pe care ei înşişi, geţii, le foloseau pentru a oferi copiilor lor cunoaşteri avansate, pentru ca totul să meargă mai departe în viitor, din generaţie în generaţie. Călătorii Moșilor au fost învăţătorii lor, aşa cum fuseseră şi în vremurile drumeţiilor spirituale – căci este altceva să înveţi copii deschişi învăţăturilor, faţă de aceeaşi activitate făcută cu adulţi obişnuiţi cu războiul, şi mai de loc cu viaţa de aşezare, avansată şi mai ales extrem de subtilă aşa cum era viaţa geţilor moşiţi generaţie după generaţie fără nicio întrerupere.
[Vedeţi cum s-a păstrat vorba „moşiţi”, „dăscăliţi”?!...]
În toată perioada aceasta, indiferent unde se aflau, Călătorii au păstrat retrageri periodice pentru studii personale, mentale şi astrale, îndrumaţi de la distanţă de Moşi – oriunde s-ar fi aflat şi aceştia; luau legătura permanent și cu alţi Călători, cu Învăţătorii şi cu Măiaştrii din locurile unde trăiau.
7. În ajunul războaielor cu romanii, geţii s-au retras spre podiş, spre marginea lui în sud, vest şi est, la fel ca şi geţii îndepărtaţi, din Panonia, din Moldova, din Carpaţii Păduroşi, din Dobrogea, care s-au retras şi ei pe aceleaşi locuri, organizându-şi vieţile împreună. Moşii erau deja în conducerea poporului şi este de discutat faptul că Sarmisegetuza nu a fost propriu zis capitala geţilor, ci unul dintre locurile de studiu şi de îndrumare a celor conduşi în mod egal de oameni şi de Moşi. Practic geţii au avut peste tot asemenea centre în ultimul mileniu î.H., fără ca să existe un centru special în sens de organizare şi conducere, întrucât toţi oamenii ştiau bine ce trebuie să facă, aşa se organizaseră întotdeauna de-a lungul vremurilor, oriunde s-ar fi aflat şi nu aveau nevoie de o conducere de felul celor pe care o aveau imperiile. Doar că noi, azi, nu știm să deosebim aceste lucruri între ele. Încă...
Să reţinem că a II-a retragere a Moşilor, în jurul anilor 700 d.H. (în timp ce prin alte părţi Moşii s-au retras între anii 500-700 d.H.) nu a fost o retragere definitivă, ci tot pentru o anumită perioadă de timp: adică până când creşterea vibraţiei medii planetare avea să fie suficient de avansată pentru ca un număr semnificativ de oameni să-şi amintească de viaţa dusă cândva sub îndrumarea lor, să-şi amintească de Moşii înşişi. Aşadar în jurul anilor 700, după ce s-au retras din lume majoritatea Moșilor care avuseseră sarcini de aceeași natură, s-au retras treptat și ultimii Moşi care au avut în destin plecarea temporară dintre noi: puțin mai târziu astfel, căci au ajutat permanent la reluarea vieții în așezări și nu erau puține greutăți de îndurat, așa cum știm din istorie, în epocă.
Am accentuat de-a lungul studiilor faptul că au rămas însă în continuare Moşi – puţini, este drept, care au ţinut permanent legătura cu Moşii aflaţi în spaţiile interdimensionale.
Să ţinem cont şi de faptul că:
– Moşii nu s-au retras din cauza răutăţii oamenilor, care ar fi tulburat câmpurile planetare, iar acest lucru este dezvoltat pe larg în aceste studii;
– Moşii s-au retras pentru ca spiritele umane întrupate să-şi desfăşoare integral sarcinile pentru care au venit pe Pământ tocmai în această perioadă greu de trăit: pe de o parte întăritoare, pe de altă parte corectoare pentru atitudinile, înclinaţiile, apoi deviaţiile posibil de apărut când spiritele fac treceri din spații universice cu vibraţii înalte, de unde vin cu obişnuinţe înalt-spirituale dobândite în medii benefice integral pentru creatorii conştienţi avansaţi – la vibraţii foarte joase, așa cum sunt aici, pe Pământ.
Vom mai reveni asupra acestor subiecte când vom discuta despre alte locuri din țara noastră cu o istorie specială, așa cum a fost și Peștera Ialomicioarei.