La mulţi ani tuturor !!!
Da, este corect din punctul meu de vedere să spunem „La mulţi ani !!!” acum, ca la orice înnoire de an, aşa cum sunt şi Zilele Mijlocului de Iarnă, an de an. Este o înnoire a energiilor cu vibraţii din ce în ce mai înalte, în domeniul vibraţiilor corespunzătoare materiilor şi energiilor – deci corpurilor şi câmpurilor lor – spirituale, adică de la corpul cauzal în sus: corpul spiritual (budhic), corpul dumnezeiesc (atmic), corpul enesic şi corpul supraenesic. Fluxurile energo-materiale care au nivele de vibraţie superioară sunt atrase, prin funcţionările sistemului matriceal galactic, din circulaţiile exterioare galaxiei. Iar aceasta se petrece indiferent dacă într-o parte a planetei noi simţim că este iarnă sau, în emisfera opusă: vară. Folosirile sunt de acelaşi fel şi determină, în cascadă, funcţionarea mai rapidă a plexurilor tuturor straturilor corporalităţilor de întrupare – de la stele cu planetele şi planetoizii (sateliţii) lor la toate vieţuitoarele de pe planete şi din jurul lor: adică întrupaţi cu orice fel de corpuri fizice, sau astrale, sau din alte feluri de materii cu vibraţii şi mai înalte, şi mai joase pentru manifestare curentă.
În zilele Mijlocului de Iarnă, la fel ca şi în Zilele Mijlocului de Vară, porneau cândva trimişii Moşilor fiecărui popor, adică ai conducătorilor spirituali înălţaţi ai popoarelor, care sunt în acelaşi timp ajutători şi coordonatori ai evoluţiilor tuturor vieţuitoarelor de pe planetă. Călătorii plecau de la Moşi către toate aşezările locale, ducând ultimele îndrumări corespunzătoare modificărilor cosmice, universice care urmau să se generalizeze în perioada următoare. Zilele Mijlocului de Iarnă erau zile de foarte mare atenţie pentru toţi oamenii, căci cu toţii simţeau momentul în care Călătorii Moşilor – rămaşi în tradiţiesub formă de colindători – porneau şi se apropiau de aşezarea lor. Când Călătorii porneau de la munţii Moşilor sau de la ultima aşezare vizitată, ei schimbau uşor vibraţia proprie în funcţie de vibraţia aşezării următoare, pe care urmau s-o viziteze, iar oamenii din acea aşezare simţeau imediat acest lucru, pregătindu-se cu seriozitate, demnitate, cunoaştere aprofundată a celor pe care Călătorii Moşilor le ofereau an de an. De fiecare dată totul venea în vibraţii deosebite în funcţie de poziţiile Soarelui, şi care nu le erau oamenilor în esenţa lor străine, dar aveau nevoie de ajutor special în plus, concret, subtil, în fiecare an, pe măsura diminuării vibraţiei medii planetare.
Se pot urmări cele cuprinse în articolul „Veneau cândva colindătorii Moşilor” în care se descrie o astfel de primire din partea localnicilor ştiutori, bine pregătiţi să întâmpine schimbarea vremurilor şi primirea acordării vibraţionale din partea lor, o stabilizare vibraţională care se realiza natural din ce în ce mai greu pe măsura înaintării în timp. Şi tocmai de aceea aveau nevoie de un astfel de ajutor.
AMINTIRI DESPRE MOŞI: FORMAREA TRADIŢIILOR MOŞEŞTI
Toate acestea s-au petrecut un timp mai îndelungat sau mai scurt după ultima glaciaţiune, în funcţie de destinul fiecărui popor în parte.
În tradiţiile fiecărui popor a stăruit amintirea Moşilor sub diverse forme, ajungând în zilele noastre în forme specifice şi tradiţiilor, şi destinului de popor. Poporul nostru, prin sarcinile sale de destin, a avut mai mult timp în mijlocul său Moşii şi lucrătorii lor – iar aceasta nu este câtuşi de puţin un merit, pentru a spune că alte popoare nu au avut acest merit. Dimpotrivă, vom şti că Moşii Alpilor până la Oceanul Atlantic au sprijinit şi au protejat grupul Moşilor, sub conducerea celui pe care îl ştim noi cu numele de Zalmoxis: readuc în atenţia tuturor faptul că nu se reţine codul de destin autentic al Moşilor şi lucrătorilor lor: Călătorii, Învăţătorii şi Maeştrii meseriilor din aşezări: din motive protective, pe care le înţelegem azi cu uşurinţă, cunoscând firea umană în general. Zalmoxis şi Moşii din grupul său s-au retras din viaţa popoarelor în jurul anului 500, continuând viaţa lor neîntreruptă de la ultima glaciaţiune, în timp ce lucrătorii lor au mers în continuare pe ciclu de vieţi scurte, la fel ca şi popoarele de oameni. Să reţinem faptul că Moşii sunt astfel numiţi întrucât ei au rămas sub formă corporală de tip străvechi – atlant, lemurian sau toltec – trăind fără întrerupere (deces) până la creşterea substanţială a vibraţiei planetei şi reintrarea lor în atenţia, în conştienţa popoarelor de pretutindeni.
În condiţiile de totală conştienţă a geţilor – adică a populaţiei tradiţionale, care trăia pe aceste pământuri înainte de venirea primilor migratori – amintirea Moşilor a stăruit mult mai puternic şi mult timp decât în alte locuri din Europa, unde migratorii aproape au exterminat populaţiile tradiţionale, restul amestecându-se cu ocupanţii sau formând rare populaţii restrânse care s-au adaptat cu greu noilor condiţii continentale.
Să reţinem că Moşii s-au retras în mod intenţionat, volitiv, cu sarcini precise şi lăsând populaţiile continentale să-şi desfăşoare la rândul lor destinele pământene. Nu au părăsit această lume prin supărare, mânie, dezgust sau pentru pedepsire, ci pentru a oferi loc răspândirii oamenilor peste tot şi acţiunilor lor în timp, fără coordonarea lor. Dar nu ne-au părăsit şi în continuare ei ne-au ajutat, şi ne ajută fără nici o clipă de părăsire, pentru păstrarea vieţii pe Pământ.
Faptul că am rămas să ne descurcăm „singuri” este relativ: pe de o parte nu am rămas singuri, chiar dacă spunem că Moşii s-au retras în majoritate din lumea noastră – cei retraşi au rămas permanent într-o bandă inter-dimensională care permite, prin vibraţia înaltă, mai înaltă decât a lumii noastre, să fie şi în lumea noastră, şi a lor în mod simultan, doar noi nu-i mai putem percepe decât în anumite puncte de pe glob şi în anumite momente ale timpului nostru. Este necesară o astfel de retragere pentru ca noi să ne putem extinde în toate locurile planetei – necesară fiind o astfel de extindere pentru a cunoaşte cu corpul nostru fizic cât mai bine realităţile fizice (deci de aceeaşi natură vibraţională cu corpul nostru actual de manifestare curentă) ale Pământului: să cunoaştem toate la nivelul actual al vibraţiilor, aşa cum le-am cunoscut cândva în vibraţii foarte înalte. Din stratul lor existenţial, ei pot regla uşor, subtil, vibraţia lumii noastre pentru a crea un mediu pe cât posibil bun pentru desfăşurarea evoluţiilor tuturor vieţuitoarelor planetei, deci şi ale oamenilor care şi-ar distruge total lumea dacă nu ar avea un astfel de ajutor. Este necesar să vedem, generaţie după generaţie, cum ne implicăm în această lume, cum o folosim şi cum o lăsăm generaţiei următoare – valului următor de spirite care au şi ele nevoie să-şi vadă puterile şi neputinţele, la fel ca şi valul de spirite întrupat anterior.
Poate fi luat drept un fel de examen, dar nu aşa cum percepem noi, de regulă, examenele: privite din perspectiva examinatorului şi nu a celui care este supus examinării: în primul rând cel examinat ar trebui să aibă conştiinţa de a se privi pe el însuşi în demonstrarea celor cu care a rămas după ce a învăţat. Nu profesorul examinator „mă trece”, ci însăşi conştiinţa mea este aceea care îşi dovedeşte ştiinţa sau ne-ştiinţa.
La fel a fost şi cu retragerea Moşilor, când a venit vremea ca fiecare om să ştie cu cât a rămas din ştiinţa vremurilor trecute, atunci când greutatea lumii apasă greu pe umerii lui. Şi nu există decât câştigători din acest „joc” al înţelegerilor deosebit de subtile: ne-am comportat la nivel înalt = am câştigat; ne-am comportat la nivel slab spiritual = am câştigat cunoaşterea despre noi înşine: că nu am putut încă să ne ridicăm la nivelul pe care l-am crezut deja consolidat, aşadar trebuie să mai perseverăm şi să învăţăm mai departe, să consolidăm anumite puncte şi să putem astfel să trăim oricând, oriunde, în orice fel de situaţii. Şi nu oricum, ci conservând viaţa, protejând creaţia oricui, de orice fel, arătând respect şi toleranţă celor care nu pot să facă la fel în astfel de condiţii grele. Rar avem astfel de prilejuri, dar atunci când avem un asemenea prilej, el este un adevărat turnant al evoluţiilor noastre. Dacă rămânem chiar şi numai cu intuiţia adevărurilor fundamentale ale lumii noastre, este un foarte mare beneficiu. Iar în continuare vom avea grijă să lucrăm în direcţia recuperării rapide a capacităţilor multisenzoriale, când apar condiţiile optime pentru desfăşurarea lor. Şi să ne amintim, să ne sprijinim reciproc în amintirea care se întăreşte repede prin susţinerile reciproce, de la o perioadă scurtă de timp la alta, devenind cunoaştere dovedită prin amintiri comune ale societăţilor anterioare. Realitatea vieţii şi creaţiei universale va fi cunoscută de fiecare om deosebit de profund, prin rezultatele cercetărilor proprii pe căile nou-revenite: astrale şi mentale.
Aşadar, darurile Moşilor sunt laolaltă un lucru cât se poate de real, permanent, sunt daruri universale făcute nouă, tuturor vieţuitoarelor planetei şi planetei însăşi, fără încetare, nici măcar de o clipă. Şi aşa va fi până la sfârşit, şi nu va trece mult timp – nici 200 de ani – şi ei îşi vor face din nou simţită prezenţa în marginea societăţii noastre, aşa cum s-au petrecut lucrurile întotdeauna când sarcinile lor i-au adus în lume.
Sunt puţini Moşi rămaşi în lume, de asemenea: ei sunt atât de echilibraţi la toate nivelele corpurilor lor, încât nu li se simte prezenţa, dar lucrările lor pentru noi sunt reale şi ei fac astfel legătura permanent cu Moşii interdimensionali. Ei au lăsat unor oameni obişnuiţi să-i simtă, să-i cunoască, iar aceşti oameni au menţinut permanent vie amintirea Moşilor în lume, amintire care a mai rămas şi prin literatura orală, şi prin scrieri din diferite perioade ale timpurilor, atâtea cât au rămas dacă nu au fost extrase brutal din circuitul valorilor perene ale lumii. Conducătorii laici şi religioşi ştiu bine asta, ştiu bine că există mulţi oameni care simt existenţa Moşilor, chiar dacă nu lucrează încă efectiv cu dânşii. Şi ştiu bine că, dacă iniţial manuscrise şi sculpturi au fost ascunse de lume din motive de păstrare şi pentru a nu fi folosite în mod egoist, chiar păstrătorii de mai târziu au făcut exact acest lucru (adică le-au folosit în mod egoist şi agresiv), şi o mai fac în continuare încă, chiar dacă noi credem în infiltrările unor minciuni în lume, pentru a se păstra secretul în continuare: atât cât va putea fi păstrat, căci se ştie foarte bine că vremurile unor astfel de conducători agresivi şi perverşi sunt pe sfârşite, prin dezvoltarea capacităţilor multisenzoriale ale tuturor oamenilor, în timp scurt. Şi astfel adevărurile vor ieşi la lumină fără putere de a fi din nou acoperite...
Acum să nu ne depărtăm de subiect, pentru care ar mai fi câteva aspecte de analizat.
În primul rând ar fi de discutat despre faptul că Moşii nu sunt extratereştri: adică reprezentanţii unor civilizaţii industriale dezvoltate pe alte planete din galaxie sau din alte galaxii, care să ne fi vizitat regulat. Dar ni se induce des această idee, de a fi când sub călcâiul, când în paza unor astfel de călători în timp şi spaţiu, lucru care nu este de loc adevărat. Nu există decalaje în timp în această zonă a universului: ele pot exista, dar nu aici, la rădăcina evoluţiilor pentru toate celelalte vieţuitoare înafară de creatorii avansaţi (cum sunt oamenii), căci ar destabiliza vieţile lor încă plăpânde. Straturile dimensionale şi inter-dimensionale pot fi oriunde traversate sau accesate de către entităţile dimensionale sau de către Moşi, ca entităţi inter-dimensionale aflate între două lumi şi servindu-le cu drag şi abnegaţie pe amândouă.
Ei nu sunt nici întrupaţi prin putere proprie în straturile dimensionale paralele cu al nostru: toate straturile la un loc fac parte din structurile energiei fundamentale care sunt folosite de către evoluanţi mult mai avansaţi decât noi, de către coordonatorii evoluţiilor noastre, pentru a crea universuri - locuri amenajate pentru evoluţii de multe feluri, cu condiţii de trai şi de ajutor pentru trăire şi evoluţie a generaţiilor mereu noi de spirite care intră la întrupare.
Sunt întrupaţi pământeni cu sarcini complexe de coordonare a evoluţiilor din această galaxie – de la evoluţia stelelor galaxiei noastre la toate vieţuitoarele astrale, fizice sau cu alte feluri de corpuri de manifestare care au nivele diferite de vibraţie ale materiilor şi energiilor care le compun. Aşadar, spre deosebire de populaţiile de ajutători din straturile (dimensiunile) paralele cu dimensiunea noastră (stratul nostru) care îşi au locul de întrupare în straturile paralele, Moşii s-au născut omeneşte, pe Pământ, înainte de ultima glaciaţiune, dar în corpuri corespunzătoare acelei epoci planetare, de tip străvechi (de tip lemurian, arian şi toltec – vom vedea foarte curând că acestea sunt adevăratele rase ale speciei umane). Corpurile lor au o energetică superioară, care creează condiţii optime dezvoltării şi folosirii capacităţilor multisenzoriale optime şi pentru lucrători, şi pentru mediul planetar care a trecut – şi încă mai trece – prin perioadă cu vibraţiile cele mai joase ale planetei. Timpul lor de viaţă este astfel la acelaşi nivel cu al populaţiilor străvechi, cu manifestări preponderent mentale, dinainte de ultima glaciaţiune; spaţiile lor sunt straturi, aşa cum discutam mai sus, din care ne pot accesa prin voinţa fiecăruia în parte, care au funcţionări cu linii sinusoidale de vibraţie care le apropie de vibraţia stratului nostru sau le depărtează. Stratul dânşilor poate fi accesat şi din perspectiva omenească, dar numai din anumite puncte ale şirurilor de celule de stabilizare vibraţională ale planetelor, în cazul nostru: ale Pământului, puncte cu vibraţie medie aflată între cea omenească şi cea moşească. Vom mai discuta despre aceste lucruri la reluarea Drumurilor Spirituale.
SUPRAPUNEREA CELOR DOUĂ EVENIMENTE: SĂRBĂTORIREA MOŞILOR CU ÎNTRUPAREA DOMNULUI LUMINII
Alt lucru deosebit de important este că nu ar trebui să sărbătorim două evenimente importante la un loc: Zilele Moşilor, în preajma solstiţiului de iarnă (sau de vară, suntem în aceeaşi discuţie şi vara) cu Întruparea Domnului Luminii – Iisus. Întruparea Domnului este o sărbătoare reală, căci în pofida celor dorite în ultima vreme a se răspândi, cum că Iisus nu ar fi fost om real ci ar fi fost scornit de romani, o invenţie romană aşadar, sau ar fi fost reprezentantul virtual al unui şir de învăţători profunzi a căror cunoaştere ar fi fost strânsă la un loc şi croit Noul Testament. Întruparea însă a fost reală şi sunt convinsă că reprezentanţii religiilor de sorginte abrahamică care au poziţia cea mai înaltă în conduceri ştiu bine acest lucru. Data de 25 decembrie a fost aleasă din mai multe motive, pentru a acoperi cultul soarelui renăscut – momentul creşterii zilei faţă de noapte devine perceptibil, imediat după solstiţiul de iarnă – cult existent în aproape toată lumea cunoscută a acelor vremuri. La vremea respectivă – vremea marilor migraţii în Europa, se păstra cunoaşterea reală a fenomenelor solstiţiilor şi echinocţiilor, renunţând la specificarea obiceiurilor Moşilor, din dorinţa lor legitimă de discreţie pentru protecţie, în faţa valurilor de migranţi ai timpului.
Însă rădăcinile sunt mult mai adânci, cu efecte în timp mult mai perverse.
Nu este rău că s-au păstrat tradiţiile sărbătorilor de iarnă comutate pe Întruparea Domnului, dar ar fi fost corect să fie celebrate aceste două evenimente diferite la date diferite: dar nu s-a considerat normală din punct de vedere religios sărbătorirea unui eveniment planetar de o asemenea anvergură. În atare situaţie, ar fi trebuit să fie explicat fenomenul complet al solstiţiului: şi fizic, şi spiritual profund, ceea ce ar fi fost o întărire a elementul „păgân” ce nu se dorea, precum şi un punct de plecare către cunoaşterea ştiinţifică a fenomenului, cunoscut de învăţaţi (romani, egipteni, arabi, orientali, bizantini, geţi) – ceea ce ar fi rupt rapid elementul de mister religios. Iar biserica a fost apoi secole de-a rândul împotriva deconspirării situaţiei reale a Pământului, care se roteşte fizic în jurul axei sale şi cu această rotire, în jurul stelei – Soarelui. Ştim asta bine acum.
Iată că motivele unei asemenea hotărâri nu numai că au fost profunde, dar au avut şi urmări drastice asupra ştiinţelor oficiale ale vremurilor care au venit: în care tot ceea ce se descoperea ca şi cunoaştere străveche era scos din circuitul continental (apoi şi de prin alte continente, aceasta fiind una dintre sarcinile ascunse ale conducătorilor cruciaţi, ale călătorilor trimişi de regalităţi pe oceanele şi continentele lumii); iar cu timpul luptele intestine pentru vestigiile astfel depozitate au făcut istoria aşa cum o cunoaştem azi.
Aşadar era mult mai comod să se înlocuiască cultul soarelui şi pleiada de cunoaşteri care ar fi venit rapid în lumea în care religioşii ei se doreau stăpâni, cu un cult care oricum ar fi ajuns să fie cunoscut întregii lumi ştiutoare de carte scrisă şi citită, însă curat, fără să ridice pe nimeni la rang de unic conducător. Cel puţin aşa ştiau, că se puteau croi societăţi până la schimbarea totală a vremurilor, aşa cum era corect percepută în acele timpuri, conform spuselor multor „văzători în duh”: ca extincţie naturală a speciei, prin fenomene care se întrevedeau uşor de către cei ce studiau de sute de ani cerul cu stelele lui.
Să nu uităm că cei care au luat hotărâri atunci trăiau în alte vremuri decât cele pe care le trăim noi, azi; tocmai de aceea este corect să iertăm şi să mergem mai departe, păstrând cunoaşterea şi înţelegând felul în care această cunoaştere universală ne va schimba, ne va întări spiritual vorbind, pe toţi: şi cei care ne privesc din cerurile astrale – cei ce au hotărât atunci, şi cei care ne vor privi părăsind treptat această viaţă, înţelegând că totul a fost necesar pentru o auto-examinare de proporţii uriaşe în vederea unei evoluţii viitoare de profundă pătrundere.
Ştiinţa a evoluat rapid ieşind fără drept de apel din lanţurile religiei. Restul este ceea ce ştim azi, iar conducătorii religioşi vor fi treptat obligaţi de vremuri şi de oameni să renunţe la „mistere” şi „putere”, căci fiecare om poate descoperi că dragostea lui Iisus şi a tuturor celor pe care dânsul îi ajută să coordoneze lumi şi etape de evoluţie iartă pe toţi, vorbeşte cu toţi, înţelege pe toţi.
Este bine ca unii dintre noi să acceptăm că biserica poate ajuta prin concentrarea forţelor spirituale ale celor mai puţin consolidaţi să aibă o legătură cu divinitatea, departe de amprentările casei lor care, la început, nu de puţine ori poate rupe omul de spiritualitatea sa înaltă. Iar acesta este un lucru foarte important, asupra căruia religiile „păgâne” (chiar să discutăm cândva şi despre aceste aspecte) puneau un accent deosebit: să se celebreze orice, dar absolut orice în mijlocul naturii, considerând MamaPământ şi TatălCer două elemente primordiale în sânul cărora viaţa învaţă că poate să se cunoască pe ea însăşi...
Că celebrăm pe 25 decembrie sau la altă dată Întruparea Domnului Luminii şi Vieţii, nu are importanţă: important e să nu-l uităm până când noi înşine vom putea vedea cu toţii cerurile şi pământurile, apele cerurilor din înalt şi ale interiorului planetei noastre. Important este să înţelegem ce este de cumulat şi ce este de folosit în continuare, pentru a reveni la vechile noastre puteri spirituale, aşa cum Iisus a dorit, şi pentru care a lucrat, aducând prin unica sa putere ceea ce în toate timpurile cunoscătorii au ştiut, şi s-au bazat că va aduce: Lumina Mare, Lumina Luminată (cu vibraţie din ce în ce mai înaltă), ştergând amprentele Luminii Întunecate (cu vibraţia veche, diminuată) - în mijlocul căreia toate cele rele ale omenirii s-au împletit, efectele acestei împletiri putând fi extincţia planetei dacă Moşii nu ne-ar fi însoţit fără încetare. Ei au lucrat cu pricepere şi altruism asupra unei lumi care s-a format din începuturile ei tocmai bazându-se pe lucrările lor minunate: unde minunea rămâne metaforă, iar ştiinţa profundă deznoadă mereu iţele încurcate ale încredinţărilor noastre...
PS: se pot studia pentru detalii şi articolele cu adresele: