Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degrabă de păsările care i-au cântat la ferestre... de florile care i-au crescut în fața ochilor, dimineață după dimineață, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsă, de îngerii care i-au vorbit întotdeauna despre Moșii pământurilor străvechi și despre tainele ascunse ale omului mereu căutător în trecuturile sale, în prezentul său și în viitorul către care se îndreaptă cu încredere, străbătând valurile eternităților...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

vineri, 27 iulie 2012

DE CINE DEPINDE SĂ FIM FERICIŢI?……

Bine… peste tot acum vedem scris: "Depinde numai de noi să fim fericiţi…" Chiar eu am scris un articol mai deunăzi în care am atins pe undeva acest semnal sufletesc: dacă vreau să-mi trăiesc viaţa după cum vreau eu, asta înseamnă că pot ajunge la o stare de echilibru propriu din care cei din jur, care doresc să îmi impună tot felul de alte drumuri - convinşi fiind că-mi vor doar binele - nu fac decât să mă îndepărteze de stare aceea de echilibru pe care o privesc în zare, pe care de fapt, eu o numesc: DINCOLO DE FERICIRE…

Nu toată lumea este informată - asta nu este un lucru ruşinos, ci un semnal să mergem să ne informăm. Cum aflăm despre un subiect, pe cât ne stă în putere să lărgim aria de cercetare: mulţi dintre noi nu am crescut cu Google - dar asta nu înseamnă să nu ne obişnuim acum să-l deschidem în orice împrejurare.
Astfel încât nu toată lumea ştie că există şi noţiunea "dincolo de fericire"… Dar oare ştim ce este fericirea, cum poate fi păstrată şi ce simţim "dincolo" de ea… ???…

1. FERCIREA, AŞA CUM O ÎNŢELEGEM NOI AZI…
De fapt, am pornit de la întrebarea pe care mi-a fost adresată aici, la unul dintre articolele scrise anterior:
"Depinde de mine să fiu fericit? Sau este "voinţa" entităţilor?"

Răspunsul meu ar fi: depinde de noi, depinde de destinul nostru, care a depins de învăţăturile pe care le avem, le avem de preluat, de consolidat pentru dezvoltarea forţelor noastre spirituale şi a experienţei noastre proprii. Şi pentru toate acestea, avem condiţii de trai şi de învăţătură aici, pe Pământ, avem corpurile noastre care ne ajută, avem experienţa personală. Şi mai ales: avem ajutători astrali - îngeri cum sunt numiţi în popor. Să nu uităm acest aspect: entităţile sunt ajutătorii noştri. Nu ne sunt altceva decât ajutători.

Desigur că o implicare în viaţa noastră o au şi ele - "entităţile" pe care însă eu, de regulă, le numesc "ajutători" (astrali, dimensionali, universici, după sarcinile pe care le desfăşurăm împreună) - entităţi le spun uneori, după cum expun elemente generale ale evoluţiilor, departajând entitatea de individ: întruparea astrală, dimensională, spirituală (sau budhică, de călătorie inter-uonală, prin univers) - faţă de întrupatul care se manifestă prin corp fizic, aşa cum suntem noi acum. Sunt ajutătorii noştri pentru că ei asta fac: ne ajută permanent să ajungem în acel stadiu de echilibru interior şi exterior, care să ne ajute să ne redescoperim acum starea de confort spiritual care ne poate asigura trăirea pe care azi o numim fericire.
Pe de altă parte să discutăm deocamdată de starea de fericire, deşi puteam foarte bine să începem cu starea de ne-fericire… Dar s-o luăm treptat, fără pretenţia de a intra măcar în subiect: fiecare va reflecta ŞI la ideile pe care doresc să le expun acum.

2. OARE ŞTIM CU TOŢII CE ÎNSEAMNĂ FERICIRE?…
Ne închipuim că ştim, pentru că fiecare dintre noi, că recunoaşte sau nu, a avut astfel de momente. Bine, putem discuta şi despre rădăcini - dar este o discuţie foarte amplă, pe care eu aş expune-o peste un an, când voi reuşi, cu ajutorul lui Dumnezeu, să scriu mai multe despre etapele istoriei omenirii în epoca mentală, dinainte de ultima glaciaţiune.
Dar…
Fericirea nu ar trebui confundată cu starea de satisfacţie pe care o avem când atingem un ţel mult dorit. Căci în momentul următor după atingerea lui începem să folosim ceea ce am atins, e drept, sau să ne odihnim, dar ne dăm seama la un moment dat că, alergând după împlinirea ţelului, nu am observat că altele erau doar estompate - şi nicidecum neimportante. Iar în momentele următoare toate pot da buzna în viaţa noastră, estompând chiar ţelul atins, care ne-a făcut fericiţi doar pentru a clipă.
Sau dezorientarea din momentul în care am rămas fără ţel, fără luptă, fără impuls de avansare, poate aduce starea de dezolare, cu care trebuie să luptăm şi nu ştim cum…
Sau starea în sine poate dura un timp, după care ceva ne aruncă în ne-fericire: ni se termină, ni se ia, amploarea altor elemente de trai, implicite, obositoare umbreşte totul până la deziluzie…
Ajungem la concluzia că totul este relativ, chiar şi fericirea obţinută de parcă ar fi fost primul şi ultimul lucru de pe Pământ…
Relativitatea astfel înţeleasă conduce treptat la înţelegerea că starea euforică pe care o numim fericire este ceva trecător; dar putem să integrăm ţelul atins în căutarea echilibrării celorlalte faţete ale vieţii noastre, dezvoltându-le uniform pe toate, cu energia bucuriei de a fi realizat prin forţe proprii ceva, şi cu experienţa acumulată anterior. Starea de echilibru obţinută este o creştere în plus de experienţă, în sine, care ne poate ajuta să ne orientăm în orice altă direcţie, având respect pentru cei din jur, care nu au ajuns la o astfel de trăire, de experienţă. Înţelegând situaţia, putem să ne facem un ţel permament, chiar dacă colateral, în oferirea experienţei noastre celor care ar necesita-o. Pentru că ajungem să înţelegem, mai departe, că orice împletire între trăirile ajutătorului şi celui astfel ajutat este o bucurie în sine, prin faptul că reprezintă o creştere şi o aprofundare a experienţei proprii. Poat oferi multă mulţumire, iar mulţumirea este parte clară din ceea ce am numit fericire.
Mai mult, folosind beneficiile stărilor de înţelegere, cu demnitate, cu curaj, folosindu-ne în continuare mintea, sufletul/inima şi voinţa pentru a merge mai departe, mereu înainte, este un fond existenţial care poate oferi o stare de perpetuare a bucuriei de a fi de folos lumii noastre.
Pentru unii asta poate fi o fericire… Nu este acea stare de euforie, de simţire că ţi se taie respiraţia de fericire - spunem noi - dar este bucuria de a fi ajutat pe alţii pe drumul vieţii lor: să atingă la rândul lor aceeaşi stare de fericire pe care am avut-o şi noi la un moment dat, chiar dacă ţelurile noastre sunt diferite, iar manifestările individuale sunt tot atât de diferite…

Dar ţelul nostru este să atingem starea de fericire şi să o menţinem. Şi aici apare până la urmă înţelegerea faptului că, după atingerea unei asemenea stări, starea ceea de beatitudine - care a fost ca un drog dorit şi obţinut, care oferă un val adrenalinic obositor în fond, vine înţelegerea faptului că valul trece: nu neapărat că ar fi de fapt iluzoriu - cât trecător, deşi foarte important, pentru că s-a împlinit, l-am trăit, nu am rămas doar cu speranţa împlinirii unui vis, ci rămânem cu o experienţă bogată în urma sa… Cu timpul, pe măsură ce folosim rezultatele ţelurilor noastre atinse, simţim cum apare pe firmamentul nostru sufletesc bucuria de a merge cu toţii împreună pe un drum - care nu este nebunia atingerii unui ţel şi iarăşi nebuniile coborârii pe panta abruptă de după atingerea vârfului, cu căderi, cu nereuşite, cu spaime de a nu pierde ceea ce am găsit…
Pentru unii, cei care înţeleg profund ţelul şi implicările lui în viaţa de pretutindeni, în acel moment nu mai este coborâre: sunt culmile uşor vălurite care nu se mai termină niciodată. Pentru că totul este o experienţă, cum spuneam, care poate fi folosită în orice împrejurări, indiferent care ar fi acelea. Fiecare clipă care a format Drumul, care îl formează în continuare, este de fapt o clipă de construcţie a unui nou pas pe culmile care ne stau în faţă…

Unii au numit această stare: DINCOLO DE FERICIRE…
Este un drum al cunoaşterilor, al împărtăşirilor, al construcţiilor, al altruismului, al opririlor fără regrete: ne oprim să-i ajutăm pe alţii, ne oprim să simţim orice, să ne odihnim, nu mai suntem în competiţie, nu mai simţim nici o stare concurenţială. Lumea se uită din diferite direcţii şi crede că este o stare de nesimţire, de somnambulism, de confuzie totală… Plictiseală curată, pierdere de timp să mergi aşa, fără ţel… să nu vrei mult, mai mult, şi mai mult!!!… Cel privit astfel poate să se îndoiască de el însuşi o clipă - şi este sănătos să o facă, dar pentru a se analiza şi a-şi da singur seama că de fapt în fiecare clipă a simţit infinit mai multe decât atunci când era în urcuşul abrupt de la poale către înălţimi, drept pentru care îşi dă seama că poate merge mai departe, privind cu duioşie în jurul său: dar fiind foarte atent să dea o mână de ajutor celui care nu mai are nevoie decât de un pas, sau de un braţ de ajutor să ajungă "sus"… Pentru el nu mai există concurenţiala asigurare a "pasului" care desparte un campion de cel aflat pe locul 2, căruia nimeni nu-i mai acordă decât bucăţele de atenţie, poate doar cu milă şi ceva acolo pentru efortul de a fi umplut drumul cu propria-i fiinţă… Cu mare uimire, cel care întinde braţul să fie ajutat găseşte acolo un prieten - nicidecum un campion care îl priveşte de sus, mândru de înainte-reuşita sa…

Starea aceasta noi o numim cumva… Fericire sau Dincolo-de-fericire… Într-un fel este un ţel, pentru noi, cei care privim spre ea…

3. FIECARE ŢEL PE CARE NI-L PROPUNEM ESTE FOARTE IMPORTANT…
De fapt contează mult fiecare ţel al nostru, contează ce fel de ţeluri ne propunem - dar până atunci fiecare ţel este o rază de lumină pentru fiecare dintre noi… Contează dacă putem să facem fiecare lucru, atunci când auzim despre el. Contează să ne dorim mai întâi fericirea: unul - altuia, căci de acolo ne înţelegem ţelul de "Dincolo…", numai din fericire ne putem da seama de el. "Dincolo" este ceva în sine…
Când aflăm înseamnă că suntem într-un mod propriu, personal, pregătiţi să-l cunoaştem şi să mergem spre el, cineva ne aduce în calea noastră clarificarea, acel "punct pe i" de care aveam nevoie: să-l ştim sau să ne întărim în încredinţarea că şi noi, aşa cum am simţit, că am crezut, că există şi aşa ceva, cumva, pe undeva… doar poate nici nu ştiam să exprimăm… Şi iată, şi alţii au ajuns la aceeaşi concluzie şi ne ajută acum…
Dacă nu ne mulţumesc cele găsite şi continuăm să căutăm - înseamnă că această căutare are un rost, un mare rost, de care avem nevoie în continuare pentru ca viaţa noastră întreagă să-şi găsească "rostul" ei…

Personal eu urez oamenilor "Să fii fericit!!!" şi nu este o urare gratuită - în sens de fără suport, doar ca să spun şi eu ceva, sau pentru că e spiritual să doreşti fericirea tuturor… Ne este azi necesară fericirea, punctele acelea pe care le numim "de fericire" - oricât de trecătoare ar fi ele… Ne echlibrăm de nefericirile noastre, pentru că ele ne bat tot timpul la uşi, la ferestre, sub impulsurile venite din jur, prin câmpurile corpurilor noastre, influenţându-ne permanent. Învăţăm că putem fi NE-fericiţi, pentru că trăim într-o lume diversă, cu oameni buni, echilibraţi, plini de demnitate şi respect, de curaj în abordarea drumurilor lor - dar şi de oameni pe care, în antiteză, îi numim răi, agresivi, dispreţuitori, perverşi. A nega acest lucru înseamnă a ne depărta de luciditatea cu care trebuie să privim lumea. A ne descurca, orienta şi echilibra între asemenea oameni înseamnă a ne croi drum cu bucurie prin lume, ducându-ne sarcinile spirituale la bun sfârşit. Înseamnă a înţelege că lumea nu este un covor fără viaţă, de călcat în picioare, ci este o viaţă pe care noi înşine o luminăm cu lumina sufletului nostru… Până când vom putea vedea direct că l-am luminat cu toţii, până când i-am întărit viaţa şi trăim astfel noi, oamenii, împreună, bucuria de a-l curăţi, întreţine, susţine şi dezvolta mereu mai departe. Căci mereu este cineva de ajutat pe drumurile lui…

4. ENTITĂŢILE…
… Şi înţelegem mai ales că NU AM FOST NICIODATĂ SINGURI PE ACEST DRUM…
Şi mai înţelegem că voinţa ajutătorilor noştri astrali, cei mai apropiaţi de noi - îngerii, cum sunt numiţi în popor - a fost întotdeauna, de la bun început VOINŢA NOASTRĂ: să ne ajute să realizăm drumul după conştienţa noastră, avută dinainte de a veni pe Pământ…
Căci ei sunt fraţii noştri, prietenii noştri de o eternitate, la fel ca şi cei întrupaţi care ne aduc în viaţă şi răul şi binele, şi frumosul şi urâtul - ca lecţii indubitabile pentru toţi-împreună.
Că, de fapt, nu am "jucat" niciodată după cum ei ne-au "cântat" - aşa cum cred unii semeni, că nu s-au jucat cu sufletele noastre… Nici pe departe aşa ceva !!...
Că nu există entităţi bune şi entităţi rele, ci numai noi le-am interpretat intenţiile greşit, din frica noastră de lume - cu necunoscutele şi neînţelesele ei, după puţina noastră experienţă. Dar înţelegem şi faptul că experienţa noastră a crescut prin conştientizarea celor pe care le puteam face: mai bine, mai moral, mai modest, mai demn, mai echilibrat… O experienţă pe care o putem asocia cu, sau disocia de alte manifestări, pentru a echilibra altele, la rândul lor, ceva care este adevărat pe drumul care ne înalţă mereu, cu neasemuit de bun şi frumos FOLOS…

"Stă numai în puterea noastră să fim fericiţi !!!": este o formulă pe care multă lume o foloseşte şi nu întotdeauna cu deplină cunoştinţă de cauză. A cere cuiva să fie fericit este formula prin care cel ce cere, cel ce o foloseşte are nevoie să înţeleagă că viaţa este învăţătură pentru noi, că înţelepciunea nu înseamnă a împinge de la spate, ci a asista cu înţelegere şi pătrundere la vieţile care se desfăşoară în jurul nostru, ajutând-o pe a noastră, ajutându-ne să învăţăm şi noi - alături de alţii - cum să ajutăm…
Ajutătorii noştri astrali asta fac: ne ajută, ne coordonează, ne susţin - dar nu ne trăiesc viaţa. Noi aşteptăm întotdeauna de la ei să ne dea reţete clare, la obiect, pentru noi personal: de fericire, de înălţare, chiar să ne înalţe... Chiar şi atunci când ajutătorii noştri fac "minuni" cu noi, nu înţelegem că au făcut-o nu pentru faimă: nici a lor şi nici a noastră - ci pentru a lucra, a duce la bun sfârşit o sarcină pe care ne-am asumat-o împreună.
Da, ei vor pentru noi fericirea şi drumul de dincolo de fericire… Căci fericirea noastră, aşa cum o percepem acum, păstrează în ea ceva din egoismul trăirilor de supravieţuire...
Ei vor să ne arate că urmăm drumul pe care practic infinit de multe spirite l-au parcurs - şi îl parcurg încă, în felul lor, cu înclinaţiile lor, cu specificul trăirilor lor, dar având acelaşi ţel: să conducă spre culmile cele mai înalte ale spiritualităţii pe fiecare dintre noi. Pentru asta cercetează permanent ce ne poate fi mai uşor şi totuşi mai profund pentru a ajunge cât mai repede în postura de a ne da seama personal ce ne trebuie pentru a merge mai departe. A crede că putem face aşa ceva singuri, de la bun început este o iluzie - dar deziluzia este ea însăşi o învăţătură pentru echilibrarea noastră în eternitate. Dar a crede că putem merge împreună pe acest drum, împărtăşindu-ne permanent experienţa proprie - asta nu e o iluzie… Avem liber arbitru, să punem în practică tot ceea ce putem, ce ştim, în condiţiile pe care le avem, care ne vor dezvolta la un loc - cunoaştere şi condiţii - toate forţele necesare înaintării pe acest drum…
Cu toţii, împreună…

Aşadar: SĂ FIM FERICIŢI !!!…

duminică, 22 iulie 2012

EXPERIENŢELE NOASTRE EXTRASENZORIALE: PREGĂTIRI ENERGETICE PENTRU SARCINILE DE DESTIN

Întrucât peste tot sunt angrenată în povestiri despre experienţele noastre cu substrat ezoteric, m-am hotărât să descriu şi aici cele mai semnificative dintre cele pe care le discut: ale celor din jurul meu pe care oamenii le povestesc pe forumuri, bloguri, facebook – ale mele pe care le povestesc altora. Se pot explica multe lucruri care pot fi de folos tuturor, căci de cele mai multe ori, necunoscând cele ce se petrec, ne cuprinde frica. Iar ceea ce putem face în ziua de azi este să nu mai privim viaţa cu frică, indiferent de aspectele ei. Frica nu trebuie să fie de loc ruşinoasă, ci să fie punctul de la care să încercăm să cunoaştem cele ce se petrec, să încercăm să facem tot posibilul pentru a derula evenimentele acţionând cu curaj, sau ferindu-ne cu demnitate...

Şi eu am trecut prin multe dintre cele pe care le voi povesti.
Uneori unii oameni au senzaţii pe care nu le pot explica, „îngheţând” de frică, mai ales dacă sunt singuri şi este noapte, aşa cum am păţit eu însumi, precum şi alţi povestitori.
Chiar dacă senzaţiile sunt asemănătoare, cauzele profunde sunt diferite de la om la om, de la destin la destin...

Unii dintre noi pot simţi diverse senzaţii în stare de liniştire: senzaţia că ceva dă buzna peste om, deşi nimic material nu se poate percepe, nimic nu schimbă „aerul” încăperii, nici o urmă nu apare nicăieri şi nici o cută a hainelor sau aşternutului nu îşi schimbă forma. Omul îşi dă seama că nu sunt gaze de la stomac, căci totul pare a se desfăşura – deşi rapid – totuşi într-o ordine oarecum cunoscută de către cei care au ceva cunoaşteri ezoterice: ori de la regiunea de sub buric spre gât şi cap, ori invers. Senzaţia este ca şi cum ceva rotund şi tare apasă pe abdomenul şi toracele nostru, urmată se senzaţia de placare, sau de oprire pentru câteva clipe a inimii, sau şoc respirator.

EXPLICAŢII:

De fapt nu s-a petrecut nimic rău : nici un drac, nici o entitate „negativă” cu copite nu ne-a călcat intimitatea în plină noapte, nici un extraterestru nu a făcut experienţe urâcioase asupra noastră.
Astfel de senzaţii pot apare de regulă pe ultima sută de metri a adolescenţei noastre, către intrarea în maturitate, când nu numai corpul nostru fizic suferă transformări, aşa cum le ştim acum, ci şi celelalte corpuri fluidice ajutătoare pe care le avem. Eu personal am trăit ceva asemănător pe etape, între 19 şi 25 ani – dar la orice vârstă se poate petrece o asemenea modificare, în funcţie de sarcinile de destin ale fiecăruia. Trăim nu numai încheierea maturizării corpurilor noastre, cu care vom putea intra astfel în realizarea sarcinilor noastre de destin, dar şi impulsuri energetice şi vibraţionale primite din partea entităţilor noastre ajutătoare, astrale: atunci când corpurile noastre sunt pe deplin pregătite să primească impulsuri energetice puternice. Energiile sunt primite prin structurile corpurilor noastre spirituale – structuri concrete, reale, ale sistemului nostru corporal (se va studia elementul de dicţionar „Corpuri” cu adresa: http://www.bucuria-cunoasterii.ro/dictionar/corpuri/ ): corpul spiritual (sau budhic) şi corpul dumnezeiesc (sau atmic) – adică acele corpuri care gestionează energiile noastre de destin. Ele trimit către toate corpurile din sistemul propriu şi energii, şi vibraţii corespunzătoare cerinţelor destinului: care porneşte către realizările pe care ni le-am asumat în planificările evoluţiilor noastre. Fluxurile energo-materiale primite astfel se răspândesc în funcţie de modul în care lucrează elementele matriceale ale corpurilor noastre şi mai ales după cum se vor desfăşura necesităţile de destin. Dar ele nu se petrec de la bun început al vieţii, pentru ca omul să aştepte dezvoltarea corpurilor sale, preluarea moştenirii genetice de la părinţi şi obişnuirea cu o astfel de moştenire pe parcursul copilăriei şi adolescenţei.
De regulă simţim efectele de acest fel în regiunea plexurilor cele mai puternice situate pe partea ventrală a corpului, pe corpul dublu-eteric de fapt. Simţirea puternică la nivelul lor estompează întrucâtva percepţii mai slabe în alte regiuni ale corpului. Puseul energetic astfel simţit creează uneori senzaţia unei plăci pe toată suprafaţa corpului – senzaţia de sicriu, cum o descriu unii oameni, deşi nu s-au aflat într-o asemenea situaţie vreodată: dar asocierea cu un astfel de eveniment devine oarecum normală.
Omul îşi revine repede, dar spaima de ceva ce nu-şi poate explica rămâne mult timp, producând inerţii ale simţirilor şi prelungirea fricii – justificate în societatea noastră, care susţine doar câteva din uriaşul univers al cunoaşterilor pe care ar trebui să le avem până acum...

De curând cineva a povestit faptul că după ce a trăit ceva asemănător, la strigătele pe care a putut să le scoată ulterior, membrii familiei au sărit în ajutor, însă nu au putut deschide, inexplicabil, uşa. Cu toate acestea este foarte explicabil – chiar dacă mare parte dintre noi azi nu putem să acceptăm asemenea explicaţii: entităţile ajutătoare au menţinut, prin acţiune directă asupra uşii, intimitatea energetică a celui care o necesita, pentru ca energiile să se răspândească în mod uniform la nivelul tuturor corpurilor sale. Amestecul membrilor familiei ar fi fost neindicat şi pentru cel ce a suportat operaţiunea, şi pentru ei înşişi, care nu ar fi avut încă nevoie de tangenţa cu energiile de acest fel, până când nu vor fi fost asimilate şi integrate de sistemul corporal al rudei lor, sistem cu care erau obişnuiţi din perioadele aneterioare. Altfel s-ar fi instalat frica de ruda, prietenul, vecinul, colegul care a suportat o asemenea acţiune.
Perioada nu este aleasă de entităţi – de aceea pot apare astfel de situaţii, este drept foarte rare. De regulă se petrec atunci când sistemul corporal, în ritmurile sale biologice, este pregătit energetic pentru a intra într-o nouă etapă. Atunci se realizează impulsul – dacă este necesar: în funcţie de moştenirea genetică, de degradarea corpurilor moştenită şi ea de la părinţi, de deschiderea spre funcţionare a elementelor arhetipale ale fiecărui corp în parte (se va studia elementul de dicţionar: „Arhetipal” pct.nr. 2 de la adresa. http://www.bucuria-cunoasterii.ro/termen/arhetipal.html )

Pentru unii oameni aceste supraenergizări apar în vederea deschiderilor spirituale universale, generalizate – în calitate de ajutători pentru semenii lor, în vederea unor destine de cunoscători profunzi, de terapeuţi, de receptori de sunete cosmice şi planetare – chiar dacă nu vor conştientiza direct acest lucru, deschideri către călătorii astrale, către mentalizări mai mult sau mai puţin conştientizate.
Pentru alţi oameni, asemenea energizări nu sunt necesare domeniului supra-normal – unde normalul este obişnuinţa de percpţie/analiză/acţiune de nivelul general al societăţii de întrupare. Ele devin necesare pentru susţinerea unei vieţi în manifestare fizică, ceea ce numim azi „normală”: este cazul oamenilor care în ultimele vieţi anterioare au trăit departe de societatea umană şi nu şi-au format impulsuri de muncă/vorbire/gândire sau manifestare de orice fel.
Fiecare om poate suferi astfel de corecţii energetice, mai mult sau mai puţin perceptibile. Vom vedea că şi alte evenimente cam de acelaşi fel se pot petrece, iar oamenii le iau drept minuni dacă ele apar în văzut lumii şi cu modificări corporale sau de funcţionare corporală substanţiale.

duminică, 15 iulie 2012

COMPLEXUL REPTILIAN


Denumirea „Complexul reptilian” face trimitere la elemente cunoscute de noi, azi, privind literatura ezoterică legată de extratereştrii reptilieni, şi doar trecător – pentru explicaţie asociată cu vieţuitoarele cunoscute din mediul nostru de trai pământean – cu reptilele, surioarele noastre mai mici...
În alte condiţii, ceea ce face tema acestui studiu ar fi putut să fie numit altfel, în legătură cu necesitatea care a dat naştere formării sale, cu funcţionarea sa, dar mai ales cu rădăcina de rasă eterică omenească în cadrul căreia a fost dezvoltată în corporalitatea umană, cu precădere şi de la începutul existenţei omenirii pe Pământ: în cadrul rasei lemuriene.
Astfel, acest element ar putea fi numit – aşa cum doresc întotdeauna să numesc elementele pe care le percep – cât mai aproape de înţelegerea noastră: complexul fluidic lemurian, prescurtare de la elementul central al creativităţii lemuriene străvechi.
Dar îl voi numi şi eu în acelaşi fel, pentru a se percepe clar că mă refer la un element cunoscut sub forma unei confuzii – aceasta este părerea mea, pe care o voi expune în continuare. Este o confuzie de la care s-a răspândit încredinţarea conform căreia elementul reptilian ar fi un lucru rău, răspândire prin preluare mai mult sau mai puţin conştientă, însă de cele mai multe ori interesată: că omul ar putea fi influenţat – până la a putea fi acaparat, în anumite condiţii, de către alte vieţuitoare – mai puţin terestre şi mai mult extraterestre în speţa noastră, asemănătoare unui şarpe, care priveşte prin ochii noştri şi cunoaşte profunzimile lumii prin ceea ce se numeşte îndeosebi „al treilea ochi” – devenit astfel malefic în totalitatea sa. Ceea ce însă nu a împiedicat pe cei care au făurit o astfel de teorie să folosească ei înşişi asemenea forme de manifestare, în scopul întăririi sclaviei prin frică, necunoaştere, încurajarea agresivităţii, cruzimii şi oricăror perversităţi posibil a fi dezvoltate în imperiul fricii umane. Ni s-a incumbat această explicaţie, dar cei de la care s-a format confuzia au înţeles perfect la vremea lor despre ce este vorba – lăsând însă să circule confuzia în lume – în ura dintre popoarele antice care atunci era abia la începuturile sale.
De la bun început, preoţii templelor babiloniene au înţeles sensul corect şi echilibrat al cunoaşterii elementului reptilian: aşa era perceput, ca un element mai simplu, şi nu atât de complex cum poate fi perceput el azi de noi, în condiţiile energiilor noi, de mare vibraţie, care ne aduc şi o mai mare (din cee în ce mai mare) acuitate a percepţiilor, dar şi o pătrundere a sensurilor de înţelegere a celor legate de corporalitatea noastră, a întregului biosistem planetar, a planetei, a universului care ne înconjoară. Nu a fost de la bun început o pătrundere profundă în cunoaşterea sistemului corporal uman, astfel încât el a fost cunoscut doar la nivelul cel mai uşor de perceput – eteric-astral – de către clarvăzătorii acelor timpuri, de cea mai joasă vibraţie planetară.
Dar el a fost preluat de alte populaţii de la babilonienii corecţi, şi buni pătrunzători, ai primelor temple: o preluare în mod interesat, pentru folosire cu intenţie negativă, distructivă, de către preoţii templelor antice egiptene, aşadar pentru o folosire complet egoistă: de la aceştia din urmă a fost preluat de către iudei şi de religiile de sorginte abrahamică, ajungând la noi în acest fel – şi nu în felul iniţial, cunoscut şi folosit în mod pozitiv la începutul epocii contemporane (începând cu Babilonul cunoscut de noi). În secret dezvoltat şi venerat, Şarpele Capului, Ochiul Şarpelui – iubit în ascuns de aceiaşi preoţi, dar tot de ei blestemat în faţa popoarelor, elementul reptilian ajunge în cunoaşterea noastră de azi pe căi viciate religios – atunci când omenirea avea multă nevoie de explicaţii şi îndrumări: care la origine au fost cunoscute şi folosite echilibrat spre binele oamenilor, pe scară redusă.
O istorie a folosirii multor lucruri legate de aceste aspecte este bine să fie detaliată treptat, având în vedere toate cele care au condus la formarea şi întărirea folosirii acestui complex reptilian de-a lungul mileniilor din urmă. Studiile istorice se vor ocupa de aceste aspecte.

Ceea ce este de discutat de asemenea în mod detaliat este faptul că elementul sau mai corect: complexul reptilian nu este o structură moştenită de om de la reptile. Putem discuta mult despre felul în care noi, oamenii, am moşteni caractere reptiliene prin speciile lanţului evolutiv din care ne-am trage – conform informaţiilor oficiale. În studiile prezente aici am descris însă în detaliu faptul că nu suntem evoluanţi după trupurile noastre materiale, ci spirite care evoluează independent – dar în grupuri aflate pe diferite trepte de evoluţie, ajutate de marii noştri ajutători şi coordonatori ai evoluţiilor tuturor întrupaţilor din universurile create tot de ei. Ei ne crează condiţiile de trai planetar şi tot ei ne crează corpurile – şi corpurile fiind tot o condiţie planetară oferită de coordonatori. Corpurile  sunt create de ei, cu tot ceea ce este necesar pentru noi, spiritele creatoare conştiente, şi apoi oferite prin naştre, în calitatea noastră de urmaşi după trup: tot aşa cum şi noi le oferim la rândul nostru generaţiilor următoare (se va studia articolul „Etapele de creaţie a speciei umane prin transcendenţă inter-dimensională” la adresa: http://www.bucuria-cunoasterii.ro/alte-studii/creatie-materiala/etapele-de-creatie-materiala-ale-omenirii-pe-pamant-2-etapa-de-creare-a-speciei-umane-prin-transcendenta-inter-dimensionala/ ).
Fiecare specie planetară beneficiază de fapt de acelaşi fel de ajutor. Corpurile tuturor vieţuitoarelor planetare au aceeaşi formă de constituire ca specie, şi astfel creaţia entităţilor atotcunoscătoare a fiecărei specii în parte cuprinde cel puţin:
– elemente specifice subzonei universice în care ne aflăm, care la rândul lor sunt cuprinse în nivelele zonei universice locale;
– alte elemente specifice galaxiei noastre,
– elemente specifice stelei care ne guvernează planeta, comune cu toate celelalte planete pe care steaua noastră le guvernează, cu particularităţi specifice pe grupuri de planete;
– şi nu în ultimul rând elemente specifice planetei de naştere, în funcţie de condiţiile ei proprii: de mediu, atmosferic, vibraţional şi energo-material, dar mai ales cu particularităţi care ţin cont de necesităţile de evoluţie le fiecărui grup spiritual în parte.
Astfel încât aceste feluri de elemente sunt înscrise în mod înţelept în sistemul nostru genetic: nu numai cel al corpului nostru fizic, ci şi acela al tuturor corpurilor noastre fluidice. Tuturor celor de mai sus li se adaugă elementele genetice specifice propriei sub-specii, iar pentru oameni – propriei rase, aşa cum numim noi: care particularităţi ţin cont de toate cele necesare grupurilor spirituale care se vor întrupa în cadrul fiecărei rase în parte.
În acest fel putem interacţiona între noi, ca indivizi ai aceleiaşi specii planetare, dar şi între diferite specii planetare, fără să fie nevoie să le moştenim caracterele genetice, transmise de la o specie la alta. Este foarte important de ştiut acest lucru.
Cele necesare împlinirii sarcinilor de destin ale fiecărei specii în parte, în calitate de grupuri spirituale întrupate pe planetă, se dezvoltă prin intermediul elementelor arhetipale ale corpurilor fluidice, care se dezvoltă la rândul lor în funcţie de vibraţia medie planetară şi de obişnuinţele de folosire a forţelor spirituale ale purtătorilor de corpuri: spiritele întrupate astfel. Prin dezvoltarea lor, spiritele învaţă în general:
– pe de o parte să-şi folosească forţele pe care şi le conştientizează după cum pot ele, fiecare grup dezvoltând subspecii în funcţie de înclinaţiile, obişnuinţele de trăire ale grupului spiritual;
– pe de altă parte învaţă unele de la altele, treptat, puţin câte puţin, pe fiecare planetă din liniile de evoluţie din univers, care au şi ele elemente comune, după acelaşi tipar de mai sus: cum să-şi cunoască şi să-şi folosească noile lor forţe interioare, energetice şi cum să le împletească cu celelalte pe care şi le cunosc deja.
Multe dintre cele care le învăţăm unii de la alţii, ori le dezvoltăm, ori le aprofundăm sunt elemente pe care le aflăm treptat, mai întâi din câmpul speciilor mai înaintate, apoi din ce în ce mai apropiate de puterile noastre, până când cei care ne ajută astfel ajung să se întrupeze ca ajutători chiar în mijlocul propriei specii. Ajutorul este primit astfel şi prin câmpul universal în care trăim cu toţii, şi prin învăţătura predată, şi prin aplicaţiile care sunt făcute împreună.
Acelaşi lucru îl putem spune, şi îl vom studia separat, în cazul reptilelor şi în cazul maimuţelor: tema noastră contemporană de înţelegere omenească conform căreia nu ne tragem din specia lor sau din specii comune cu ele:
– elementul reptilian nu este „moştenit” de la reptile, ci este comun tuturor speciilor, mai mult sau mai puţin sesizabil: el oferă o pregătire din timp spiritelor întrupate ca reptile, pentru captarea şi folosirea gradată a informaţiilor, în vederea formării intenţiilor şi manifestărilor necesare creaţiei materiale conştiente;
– aflate cu mult mai sus pe scara evoluţiilor comparativ cu reptilele, maimuţele au mai multe subsisteme în sistemele lor corporale, care le ajută să se adapteze şi să folosească toată viaţa lor mişcarea de apucare şi de coordonare complexă a folosirii lucrurilor apucate, pentru realizarea mai multor acţiuni decât cele de hrănire. Sunt mai multe trăiri care, laolaltă, le ajută să-şi formeze un anumit fel de intenţie care va fi folosită în creaţia materială: este vorba despre trăirea lor cu corp fizic, dotat cu patru membre care au un deget opozabil. Astfel de membre le ajută foarte mult la consolidarea manifestării de apucare şi manipulare a obiectelor. Mai mult, trăirea în câmpul mental omenesc, privind direct cele din faţa lor în acelaşi fel ca şi omul, le ajută se concentreze la ceea ce fac, cu intenţia de a aduce aproape de sine, de capul dotat cu astfel de vedere, obiectul manipulării: vor folosi această importantă lucrare în viitorul evoluţiilor lor, pentru studierea obiectului de prelucrat, care le va ajuta în manifestarea de creator conştient – pe care au început să o cunoască deja în alte evoluţii anterioare (lucru foarte greu de crezut pentru noi, astăzi...).

Asemenea modalităţi de folosire a forţelor spirituale, cum este complexul reptilian, vor oferi spiritelor nu numai manifestări pe care le cunoaştem azi pe Pământ, ci şi dezvoltări ale altor manifestări cu rădăcini comune: care pornesc din evoluţiile anterioare celor pământene, manifestările oferite de corporalitatea pământeană fiind dezvoltatoare a unora dintre ele, chiar dacă ele se manifestă prea puţin sau chiar de loc pe Pământ.

CE ESTE COMPLEXUL REPTILIAN
Concret: pentru Pământ, complexul reptilian dezvoltă posibilitatea de adaptare la mediul planetar, profundă şi lentă, a unor forţe interioare cunoscute şi folosite în alte feluri, înainte de evoluţiile spiritelor pe Pământ: fără acest element corporal în alte locuri, căci în acele alte locuri au avut alte facilităţi dezvoltatoare. Spiritele evoluante pe Pământ în corpuri de reptile, precum şi cele umane – ca şi alte grupuri de spirite care folosesc mai mult sau mai puţin o asemenea dezvoltare – vor trebui să se adapteze pe alte planete, în continuarea evoluţiilor lor: repede, singure, fără ajutorul de acest fel pământean, căci deja au devenit mult mai puternice efectuând evoluţiile pământene de acum. Sigur că alte condiţii planetare ale locurilor de întrupare le vor ajuta în felul lor, pentru învăţa încă mult mai multe aspecte, până la a ajunge precum oamenii, azi.

Aşadar complexul reptilian este o facilitate proprie planetei, proprie corpurilor specifice planetei noastre, chiar dacă asemenea elemente structurale sau doar părţi ale sale – căci el este de fapt un complex structural: complexul reptilian – se vor regăsi în alte complexuri structurale ale altor biosisteme din galaxia noastră şi din alte galaxii din această zonă a universului.
Se pot spune încă câteva lucruri referitoare la particularităţile complexului reptilian: el este aşadar un element planetar, şi să reţinem că se regăseşte numai aici, pe Pământ în asemenea structură încât să se poată face referire la el ca fiind „reptilian”. El nu se regăseşte în asemena fel pe altă planetă, chiar dacă părţi ale sale apar în structurile altor corpuri fizice din galaxie sau din alte galaxii ale subzonei universice în care ne aflăm, conform împletirilor prezentate mai sus. Şi nu se va regăsi cu atât mai mult nicăieri în univers, fiind creat pentru posibilităţile întrupaţilor care au nevoie de aşa ceva într-un anumit domeniu de pregătire, dezvoltare şi/sau consolidare a unui aspect legat de creaţia materială de orice fel – nu numai mentală, aşa cum a fost folosit de oameni pe Pământ, la începuturile evoluţiilor umane.

În continuare, este bine să înţelegem că nu numai biosistemul planetar are parte de aşa ceva, ci şi planeta însăşi, care nu creează conştient: dar care are un sistem de acest fel mult mai complex, din care sistemele corporale dezvoltate la oameni este o parte destul de mică: cu atât mai mult segmentele altor vieţuitoare – omul cuprinzând în ADN-ul său toate secvenţele celorlalte vieţuitoare planetare. Totuşi, chiar dacă această secvenţă umană este doar o parte a segmentului întreg planetar, ea este suficientă pentru a crea un câmp cu vibraţii având seturi cu proporţii interioare care ajută şi oamenii între ei, dar şi toate vieţuitoarele care se pregătesc, în proporţii diferite pentru evoluţia lor momentană, să ajungă cândva la creaţie materială conştientă.

Aşadar...
Complexul reptilian nu este un singur element de fapt, ci un ansamblu, un complex de structuri care lucrează simultan pentru a crea omului posibilitatea unei defazări a lucrărilor pe care în mod normal le are de făcut simultan. Astfel încât, în loc să fie efectuate simultan, parte din ele vor fi realizate după terminarea celei aflate deja în desfăşurare. Se păstrează în memorii speciale, părţi ale complexului reptilian, informaţiile provenite din mediul planetar, care pot ajuta la desfăşurarea acţiunilor amânate, până la momentul propice desfăşurării creaţiei necesare. La începuturile omenirii, nou-veniţii pe planetă – rezidenţii umani – nu pot face simultan toate lucrările pe care le au de făcut, ci doar o parte în mod simultan, o altă parte secvenţial: adică secvenţe de lucrare care au seturi cu desfăşurări mai puţin simultane şi mai mult consecutive. Astfel se creează timpul necesar terminării lucrărilor începute deja, dar şi cele necesare cunoaşterii mediului în care se va realiza următoarea creaţie: atmosferice, de biosistem (existenţa lor în regiune, mişcare, asociere cu alte structuri planetare în care se desfăşoară viaţa lor), apoi structurile pământoase, curgerea apelor, alte elemente existenţiale specifice acelor timpuri, pe care noi nu le cunoaştem în mod curent. Complexul reptilian păstrează în memoriile sale active toate informaţiile planetare de acest fel, care pot fi utile realizării lucrărilor. La momentul oportun, după terminarea acţiunilor aflate în curs de derulare, se accesează aceste memorii, în vederea studierii lor şi folosirii după caz.
În acest fel, complexul reptilian este un element ajutător pentru spiritele umane care au nevoie să cerceteze şi să-şi adapteze treptat manifestările la realităţile şi la modificările planetare care ar putea determina schimbări în creaţia materială şi astfel ar putea prejudicia calitatea ei.
După perioada de folosire intensivă a începuturilor, atunci când adaptarea la realităţile momentului planetar s-a finalizat, iar omul poate să realizeze totul fără să mai apeleze în mod curent la memoriile complexului reptilian, el nu mai este folosit pe o perioadă de timp. Dar odată cu nefolosirea lui, el nu-şi încetează complet funcţionarea, ci rămâne în stare latentă, putând reîncepe funcţionarea la parametri mai puternic marcaţi, atunci când necesităţile devin iar pregnate în mediul de trai planetar.

Structurile complexului reptilian sunt proprii tuturor felurilor de corpuri umane, indiferent de rasă sau locul de desfăşurare a vieţii. În interiorul unui sistem corporal, ele sunt distribuite la nivelul fiecărui corp: de la nivelul corpului dublu-eteric (vital) până la corpul dumnezeiesc (sau atmic), chiar şi pentru sistemele corporale care au corpuri în plus (corpul enesic şi corpul supra-enesic). Toate împreună formează un sub-sistem de lucru care oferă spiritului întrupat ca om posibilitatea de a cunoaşte, şi de a se obişnui cu particularităţi planetare împletite astfel încât îi oferă la început un termen de noutate, cu care se va obişnui curând – dar nu dintr-o dată. Toate cele dezvoltate în corpurile fluidice au transmisii de la un corp la altul – până la corpul fizic. Toate concură la cunoaşteri din ce în ce mai aprofundate, pe măsura evoluţiilor pe planetă. Şi nu este vorba numai despre particularităţi ale reliefului planetar, ale climei, ale densităţii aerului, ale circulaţiei fluxurilor energo-materiale în preajma planetei, ci şi la un anumit aspect al biosistemului existent: la multitudinea vieţuitoarelor care formează un câmp hiperactiv din punct de vedere informaţional, căruia omul trebuie să i se adapteze şi să lucreze la un nivel deosebit de înalt calitativ – adică la nivelul unui creator conştient înaintat: ţinând cont şi de propriile sale necesităţi, dar în acelaşi timp şi de derularea mecanismelor naturale planetare, şi de desfăşurarea vieţii întregului biosistem.
Pentru că în acest fel se desfăşura viaţa şi creaţia materială a omenirii în străvechimi, chiar dacă ne vine greu a crede acest lucru.
Însă fiecare etapă a evoluţiei omenirii pe Pământ a folosit acest complex reptilian în manifestări: deosebit de conştient în etapele de vibraţie planetară înaltă, mai mult sau mai puţin conştient în etapa de vibraţie joasă planetară. Studiile istorice vor arăta această trecere de la o etapă la alta şi modul în care omenirea a folosit fiecare structură a corpurilor sale, în fiecare moment al istoriei sale.

PUŢINĂ ISTORIE...
Ca să ajungem să înţelegem cum au decurs evenimentele în timp până să ajungem să ne fie azi frică de „reptilieni”, este necesar să cunoaştem multe aspecte ale evoluţiei omenirii pe Pământ. Pe scurt vom aminti aici, iar în studii ample în capitolele site-ului se vor detalia aspecte concrete din viaţa omului, care ţinea cont de toate acestea şi încă multe altele în plus. Acum, în această deschidere, se pot creiona câteva aspecte, repere generale, dar esenţiale pentru înţelegerea celor de care avem nevoie pentru a ne consolida echilibrul emoţional în faţa confuziilor de acest fel.

Astfel, de la început, acest sistem a ajutat în primul rând rezidenţii umani – spirite care fac pentru prima dată evoluţie în acest punct de vibraţie al universului, în evoluţiile lor progresive: rezidenţi care s-au întrupat mult timp numai în Lemuria – continentul actual asiatic (numit Cian, conform sunetului fundamental al acestui continent) şi continentul Mu, situat în partea central-nordică a oceanului Pacific, fracţionat în timp: o parte a sa s-a scufundat, alte părţi au migrat, aşa cum vom vedea în rândurile următoare.
Prin schimbările care au avut loc de-a lungul timpului s-au creat:
– prin ruperea şi deplasarea rămăşiţelor continentului Mu s-a format continentul actual Australia; o altă bucată s-a deplasat şi s-a înfipt în sudul continentului Cian (Lemuria continentală), formând peninsula India de azi;
– prin deplasarea altor bucăţi şi creşterea nivelului actual al oceanului planetar, s-au format arhipelagurile din Oceanul Pacific;
– prin migrarea unei părţi a populaţiei de ajutători, născuţi în Lemuria, către continentul Aztlan (actualul continent America de Sud), populaţiile in Aztlan, de tip atlant, s-au metisat cu nou-veniţii lemurieni, dând naştere singurei rase cu adevărat metisă din punct de vedere profund fluidic – deci arhetipal profund: rasa toltlecă (denumirea a ajuns la noi sub formă uşor denaturată: toltecă).

Aşadar, complexul reptilian va apare pregnant la toate populaţiile de sorginte lemuriană: asiatice, australiene, populaţiile din Pacificul de Sud, sud-americane: de remarcat faptul că aici este vorba numai despre populaţiile tradiţionale, autohtone.
Marile migraţii populaţionale din Asia, către bazinul Mării Mediterane, din mileniile 3 Î.Ch. şi 1Î.Ch -1d.Ch., au adus populaţii cu puternice caractere reptiliene în aceste noi teritorii. O mare parte din asemenea populaţii nou venite s-au împletit cu cele autohtone, tradiţionale, mascându-se astfel caracterele reptiliene profunde. Nefolosit însă din pricina sclaviei împământenite peste tot, care nu a stimulat dezvoltarea liberă a creativităţii umane, complexul reptilian s-a diminuat mult la aceste populaţii. Astăzi însă în Europa, la populaţiile europene din America de Nord şi de Sud, în Australia, se dezvoltă treptat elementele arhetipale ale tuturor corpurilor fluidice – nu complexul reptilian – care indirect va conduce şi la dezvoltarea lui, în mod echilibrat alături de toate celelalte elemente ale sistemului corporal.
Iată de ce anumite familii conducătoare din ţările europene, precum şi reprezentanţi ai unor secte religioase şi societăţi secrete de pretutindeni, poartă cu sine în genetica corpurilor lor o dezvoltare mai puternică, sensibil perceptibilă de către clarvăzătorii vremurilor noastre – care însă nu au toată cunoaşterea ce le-ar fi de folos pentru a nu privi superficial astfel de cazuri. Cunoaşterea de acest fel poate să conducă la detensionări puternice ale lumii şi chiar intrarea factorilor umani respectivi în creaţie, treptat, în etapele viitoare de trăire ale omenirii, putând deveni conducători creativi şi nu agresivi sub imperiiul noilor energii, din ce în ce mai puternice.
Pentru populaţiile asiatice, creaţia materială a fost susţinută permanent de către structurile complexului reptilian. Este o creaţie materială specifică asiaticilor, pe care o cunoaştem azi, de mare sensibilitate, cu profunzimi ale percepţiilor înaintate ale oamenilor creatori, pe care noi, europenii de abia începem să o înţelegem azi. Mare parte din această creaţie a fost canalizată către artă, către susţinerea materialităţii claselor conducătoare într-o populaţie extrem de numeroasă, cuprinzând spiritual majoritatea grupurilor spirituale ale marilor blocuri spirituale piramidale venite pe Pământ din toate părţile universului, în preajma ultimei glaciaţiuni. O asemenea populaţie a fost obligată la o viaţă plină de reguli, reguli care au obligat la concentrare maximă, de o rigurozitate extremă, iar agresivitatea cu care au fost conduşi oamenii nu s-a depărtat de acelaşi mod de conducere ca şi cel specific altor populaţii, de pe alte continente.
Pentru populaţiile africane, complexul reptilian nu este un element ieşit din comun, întrucât populaţiile africane – de tip atlant, şi nu lemurian – şi nici metis, s-au dezvoltat moştenind puterile mari şi echilibrate ale populaţiilor de ajutători africani: cei mai puternici şi cei mai pricepuţi de pretutindeni în perioadele evoluţiilor omenirii de până la ultima glaciaţiune. Dezvoltarea culturii egiptene s-a bazat pe sănătatea avansată a corpurilor lor.
Este greşit să credem că întreaga cultură africană se reduce la Egipt. Păstrată în restul teritoriilor africane de Vracii din răsăritul continentului şi de Moşii popoarelor africane din sudul lui, cultura africană ascunde o cunoaştere deosebit de profundă şi amplă, căreia îi vom dedica spaţii ample în diferite studii, la fel ca şi celei asiatice. Complexitatea percepţiilor africane, desfăşurată în locuri de înaltă vibraţie planetară se datorează cunoaşterii profunde a puternicilor Vraci est-africani, şi în aceeaşi măsură a Moşilor care au stat pe continent până la realizarea lucrării christice: adică schimbarea vremurilor, începutul creşterii vibraţiei medii planetare.
Dezvoltarea viitoare a popoarelor africane va urma acelaşi curs ca şi acela al populaţiilor europene – prin dezvoltarea puternică în continuare a elementelor arhetipale ale corpurilor lor, care au la rândul lor influenţă asupra dezvoltării tuturor structurilor corporale – inclusiv asupra complexului reptilian: care va ajuta populaţiile umane la fel cum a ajutat oriunde şi oricând a fost nevoie.

REPTILIENII EUROPENI...
Când se discută azi despre conducătorii în care teoriile reptiene contemporane indică „reptilieni”, putem ajunge în multe cazuri – însă nu în toate cazurile – să înţelegem că rădăcina unor astfel de idei este corect percepută, dar eronat interpretată. Este vorba despre o dezvoltare puternică a unui sub-sistem format din elemente care conduc la:
– întărirea intuiţiilor;
– dezvoltarea plexurilor capului: al gâtului, al frunţii şi doar începutul dezvoltării plexului retrocunoaşterii (retrocognoscibilităţii), al cunoaşterii şi preţuirii rădăcinilor spirituale ale omenirii: la ei – sub forma de încăpăţânare în dorinţa de păstrare a caracteristicilor genetice în neamul propriu, cu orice preţ. Cunoaşterea de calitate şi profundă le-ar fi putut spune că nu aşa se păstrează asemenea caracteristici şi averile familiale sporite prin războaie, agresiuni, cruzime şi perversitate politico-socială, ci muncind temeinic, gândind profund, antrenând în muncă curată, corectă, echilibrată propriul neam. Toate acestea le-ar fi asigurat de fapt siguranţa de care au avut nevoie aceste spirite întotdeauna.
Aceasta va fi lecţia lor, de altfel, ca spirite întrupate, după ce îşi vor da seama de tot răul făcut popoarelor conduse de ei haotic, pervers, represiv, criminal.

Istoria s-a scris, şi se mai scrie încă şi azi în alte feluri, binecunoscute de noi acum. Noi ne străduim azi să înţelegem cum s-au derulat multe dintre cele rămase neînţelese sau eronat-înţelese, pentru ca confuziile care generează frici să nu ne mai macine multe dintre clipele vieţii noastre.
Studiul profunzimilor – deşi aflat la începuturi, şi tot la suprafaţă încă putem privi multe dintre cele care ne-au creat viaţa pământeană – arată că complexul reptilian este înţeles sub forma dezvoltării canalului care se dezvoltă în prelungirea plexului frunţii: acel şarpe dintre ochi care apare în papirusurile şi bazoreliefurile egiptene. Dezvoltarea unor asemenea elemente corporale avea loc în trecut prin stimularea procreării între parteneri cu astfel de caracteristici foarte pronunţate. Caracteristicile genetice au stat la baza unor iniţieri de multe feluri, cu exerciţiu îndelungat pentru crearea posibilităţilor de clarvedere şi, pe măsura diminuării vibraţiei planetare, dezvoltarea gândirii strategice, parte a efectelor folosirii elementului reptilian. În timp, sensul indicaţiilor religioase – căci reprezentanţii religiilor s-au preocupat de acest fel de lucrare – totul s-a perpetuat mai mult sau mai puţin cunoscut, ajungând să se dorească în timp mai mult păstrarea averilor în marile familii conducătoare, care ar fi susţinut astfel şi opulenţa prelaţilor.

Iar pe de altă parte, studii realizate în secret, de către societăţi care au continuat să aprofundeze diferite părţi ale cunoaşterilor adunate de-a lungul timpului, ferindu-le de agresivitatea religiilor, au păstrat linii genetice cu grad înalt de puritate etnică, pentru folosirea capacităţilor de percepţie extrasenzorială, pe care le facilitează întreg complexul reptilian.

În acest fel, caracteristicile oferite de complexul reptilian au fost folosite în fel şi chip. Pe măsura trecerii timpului el a oferit mereu noi posibilităţi de manifestare pentru spirite cu sarcini de un anume fel: de a rezista în mediul planetei Pământ, până la creşterea vibraţiei medii planetare şi până la reintrarea spiritelor umane în cunoaşterile lor normale, străvechi. În timpurile noastre, pe continentul nostru, oamenii vor fi ajutaţi şi ei, la rândul lor, nu de complexul reptilian mai puţin dezvoltat prin liniile genetice, ci prin dezvoltarea elementelor arhetipale ale corpurilor fluidice, care dezvoltă toate structurile corporale. Şi nu numai ale oamenilor, ci ale tuturor vieţuitoarelor, îndemnându-le să le folosească, după memoriile de toate felurile, ale tuturor corpurilor, după experienţa, evoluţia fiecăruia în parte. Deja ele sunt în dezvoltare puternică în vremurile pe care le trăim, în regimul energiilor noi, care impulsionează puternic memoriile active ale spiritelor.

VARIAŢIA NORMALĂ A DEZVOLTĂRII COMPLEXULUI REPTILIAN
De-a lungul timpului, odată cu diminuarea vibraţiei medii planetare, structurile corporale s-au restrâns volumic, şi şi-au restrâns funcţiile prin redimensionarea elementelor arhetipale care le-au dezvoltat structurile cândva, în străvechime. Ele s-au dezvoltat de la populaţiile trancedentale la primele generaţii umane (ajutătorii secundari care au preluat corpurile după întărirea şi începutul funcţionării aparatului sexual al transcedentalilor) apoi la primele generaţii de rezidenţi întrupaţi în familiile urmaşilor transcedentalilor.
A fost folosit intens pe întreaga perioadă a adaptării rezidenţilor pe Pământ, apoi folosirea lui şi-a diminuat intensitatea – dar nu total, căci rezidenţii au mereu nevoie de ajutor pentru mereu alte faze ale evoluţiilor lor pe o planetă.
Dar în continuare nu numai rezidenţii au avut nevoie de un astfel de ajutor, ci şi ajutătorii lor veniţi din toate părţile universului. Este drept că ei nu au nevoie în general, pe parcursul etapei mentale, de un asemenea ajutor – căci sunt mari experţi în folosirea trărilor mentale de toate felurile, în orice fel de medii planetare. În timp, vibraţia medie planetară s-a diminuat considerabil, iar oamenii au hotărât să nu mai folosească creaţia mentală – mare consumatoare de energie şi materii de foarte înaltă vibraţie din mediul planetar, ci să folosească creaţia manual-tehnologică pentru susţinerea vieţii umane: o viaţă în condiţiile unei planete devenite agitată şi chiar agresivă în unele momente ale sale. În asemenea condiţii, complexul reptilian le-a fost de cel mai mare folos majorităţii oamenilor pentru trecerea de la creaţia mentală la creaţia manuală. Nu numai creaţia materială a fost ajutată astfel, ci toate trăirile majoritar-trupeşti ale oamenilor de pretutindeni: deplasare locomotorie, comunicare prin vorbire, obţinerea manuală a hranei, orientare în mediile continentale pământene. Toate asemenea operaţiuni nu se pot decât în foarte mică măsură realiza simultan: vorbire + hrănire, deplasare + hrănire, vorbire + deplasare, dar creaţia materială nu are posibilitate de a fi realizată decât prin atenţie şi concentrare la fiecare fază de realizare a sa.
De asemenea, perioada pe care o vom trăi în continuare: de trecere de la creaţia materială manuală la creaţia materială mentală este asemănătoare în rădăcina ei spirituală cu aceea petrecută cândva de rezidenţi: acum – pentru acea parte a ajutătorilor care nu au venit decât în ultimele momente ale etapei mentale anterioare, în preajma ultimei glaciaţiuni, şi nu cunosc în foarte mare amănunt mediile planetare. Sunt de altfel ultimii veniţii pe Pământ şi vor fi primii care vor pleca, căci abia în ciclurile viitoare de vieţi proprii în această zonă a universului ei vor fi pregătiţi să suporte presiunile propriilor lor evoluţii, fără oboseală spirituală. Dar şi cei care sunt azi în situaţia în care vor fi ei atunci – adică doar la a doua lor revenire în această zonă a universului după evoluţiile lor rezidente aici – au nevoie acum să fie ajutaţi, căci ei se vor întrupa primii în epoca viitoare: vor fi primii care vor reveni la creaţia mentală, după care vor pleca şi ei. Alte grupuri spirituale vor face treptat acelaşi fel de treceri şi apoi vor pleca. Ajutătorii lor cei mai avansaţi vor rămâne în continuare cu rezidenţii, care vor intra şi ei la întrupare din nou, după plecarea celor mai agresivi ajutători din epoca anterioară rezidenţii nu s-au întrupat decât rar, şi în sistem total protejat, căci nu pot face faţă agresivităţii unora dintre cei veniţi pentru epoca de joasă vibraţie: de care au prins acum, deocamdată, o foarte mare frică. Dar li se va diminua treptat această frică, pe măsură ce vor aprofunda legităţile evoluţiilor, în parcursul evoluţiilor lor viitoare.
Apoi rezidenţii vor avea din nou nevoie de ajutor, pentru a realiza lucrarea cea mai importantă a vieţii lor: dematerializarea şi reîmpământarea elementelor materiale rezultate din procesul de dematerializare. Căci aşa cum s-au obişnuit treptat, la începutul evoluţiilor lor pământene, să creeze mental, cucerind în condiţiile de aici siguranţa şi calitatea execuţiilor mai presus de toate, tot aşa la finalul evoluţiilor lor pământene vor învăţa să dematerializeze masiv o creaţie densă, de genul celei pe care noi, generaţiile actuale, de după ultima glaciaţiune, am creat, generaţii după generaţii: de la piramidele antice – la centralele nucleare şi cartiere întregi de blocuri turn de până la o sută de etaje.
Rezidenţii sunt obişnuiţi cu creaţia materială: este adevărata materializare mentală (şi nu atingerea unui vis uman, aşa cum suntem azi obişnuiţi să folosim această exprimare) care presupune creaţie materială de densitate foarte mică: cu structura de bază eterică şi, în „plasa” eterică introducerea unor elemente pământoase, amorfe, preluate din aerul planetar. De data aceasta ei se vor confrunta cu creaţii de mare densitate pământoasă (clădiri, drumuri, poduri, etc.) pe care vor învăţa să le dematerializeze şi să le împământeze aproape simultan, ceea ce este mai greu decât ceea ce au făcut cu creaţiile mentale din epoca anterioară. Şi o astfel de lucrare are nevoie de foarte multe variabile de care să se ţină cont, pentru ca totul să fie realizat la standardele cele mai înalte pentru lucrări de acest fel pe Pământ.
Iată deci câte lucruri importante sunt legate de acest complex structural reptilian pe care, fără să ştim, fără măcar să bănuim, mulţi dintre noi îl judecăm ca fiind ...extratereştri infiltraţi în trupurile noastre... Poate a venit vremea să începem să ne schimbăm necunoaşterile cu mai multe cunoaşteri, mai profunde, cu studii serioase, să le diversificăm din ce în ce mai mult în perioadele următoare: tocmai ca o pregătire pentru cele ce vor veni.
Aici, pe Pământ, treptat. Noi trebuie să avem doar răbdare...

Pentru a putea ajuta în modul atât de subtil variabil, am reţinut aşadar că acest complex reptilian se dezvoltă arhetipal şi se restrânge tot arhetipal, în funcţie de: vibraţiile medii planetare şi de folosirea în viaţa curentă a complexului generat de dezvoltările arhetipale.
(se va studia elementul de dicţionar „Arhetipal” la adresa: https://bucuria-cunoasterii.ro/dictionar/arhetip/ )
Acelaşi mod arhetipal de dezvoltare are loc nu numai privind folosirea sistemelor corporale cu corp fizic de manifestare. Este neapărat de punctat acest aspect – legat de complexul reptilian al celor care evoluează cu corpuri astrale de manifestare. Dacă evoluţiile prin corp astral sunt mult mai uşoare ca manifestare decât evoluţiile prin corp fizic de manifestare, asta nu înseamnă că evoluanţii le pot face pe toate, perfect: este drept că le efectuează mult mai repede şi cu mai multă uşurinţă, dar dacă lucrarea nu este consolidată ca şi cunoaştere, la toţi parametri necesari, ea nu va fi de calitate superioară, necesară pasului evolutiv următor. Aşadar, complexul reptilian este şi rămâne funcţionabil şi pentru manifestările cu corp astral, şi cu manifestările cu corp fizic. Astfel spiritele învaţă că nu uşurinţa execuţiei este cel mai important aspect de care trebuie să ţină cont, ci calitatea execuţiei, al oricărei manifestări de fapt. Iar pentru a obţine calitate în condiţiile pământene este necesar să privească lucrările de realizat într-o profunzime mult mai mare, într-o varietate mult mai mare. Dacă în manifestările prin corpurile fizice nu se cere aşa ceva de la bun început, la nivele profunde, corpul astral permite aprofundările pe care le vor consolida spiritele prin lucrările lor viitoare cu corpul fizic. Să nu uităm niciodată faptul că evoluţiile prin corp fizic de manifestare sunt evoluţii de consolidare a unor învăţături pe care spiritele le au deja – prin corpul fizic învaţă şi consolidează manifestări lente, în imperiul unor influenţe de vibraţii foarte diferite, majoritatea de joasă frecvenţă: astfel încât spiritele vor învăţa să creeze şi să ajute orice semeni, în medii planetare de orice vibraţii, indiferent cât de complexe şi de îndelungate pot fi astfel de lucrări – orice fel de manifestări ale spiritelor.

Să ne oprim deocamdată la aceste generalităţi, urmând să studiem cu atenţie câteva exemple oferite de-a lungul ultimilor ani pentru a atrage atenţia asupra acestor „reptilieni”, în presupusa calitate de extratereştri agresivi, care ar dori – conform părerilor înfricoşate ale unora, să ne acapareze corpurile şi întreaga lume în care trăim.
Respect părerile, sentimentele, înţelegerile altora – aşa cum sunt ele – adică ale celor care nu se pot rupe de astfel de scenarii: încerc pe cât îmi este mie posibil să explic de ce nu cred în ele şi eu, asemenea celor care le consideră credibile.
De la bazoreliefurile antice egiptene, interpretate cu confuzii privind extensiile canalelor şi plexurilor corpurilor fluidice umane, adică confundându-le cu „reptilieni” – până la filmele prezentate de NASA cu moduri de cercetare a spaţiului cosmic cu ajutorul sateliţilor artificiali... acolo unde alţii văd reptilieni – eu văd structuri corporale normale ale corpurilor oricăror vieţuitoare planetare, pur pământene. Şi acolo unde alţii văd nave ale extratereştrilor, eu ştiu bine din prezentările newsletter-ului NASA din anii 2005 – 2009 în special, când se puteau prelua toate filmele de la dânşii, că se arată activitatea de urmărire a sateliţilor artificiali în lumina soarelui, captând informaţii utile pentru desfăşurarea comunicaţiilor noastre pământene. Dar şi altele, mai mult sau mai puţin asemănătoare. Pentru că, bineînţeles, nu cred că toate cercetările sunt îndreptate către binele omului, căci astfel ar fi fost bine de mult pe întreaga planetă. Dar voi prezenta treptat cele necesare pentru a dezvolta înţelegerile mele care au stat la baza acestor încredinţări.

duminică, 8 iulie 2012

ÎMPĂMÂNTAREA (1): GENERALITĂŢI

1. DIVERSE ÎNŢELEGERI ALE TERMENULUI „ÎMPĂMÂNTARE”
Sunt multe aspecte de detaliat cu pornire de la acest termen: împământarea. Este un termen care se foloseşte în mai multe domenii, iar pentru cei care îl folosesc în domeniul ezoteric – fiind puţin pătrunsă semnificaţia sa şi întreaga fenomenologie care i se adaugă, confuziile şi neînţelegerile între oameni apar imediat...
Tocmai astfel de elemente doresc să le detaliez aici.
Indiferent în ce domeniu este folosit, termenul se referă la a realiza o conexiune cu pământul. În fizica curentă este echivalent cu a conecta un circuit electric la pământ: punct al cărui potenţial electric se consideră egal cu zero (DEX online).
Despre acest fel de împământare ştim destul de bine din viaţa curentă, astfel încât nu mai discutăm – decât pentru a atrage atenţia că nu ne referim la acest aspect. Sper să nu se supere cineva, amintindu-şi că a luat 4 la fizică întrucât nu a ştiut de ce păsărelele nu se electrocutează dacă stau pe firele prin care trece curent electric !!!...

Acum, noi să pornim la drum având în vedere cele scrise despre corpurile noastre, la adresa:
http://www.bucuria-cunoasterii.ro/termen/corpuri.html

Discuţia despre împământare are foarte multe aspecte. Nu ştiu cum să numesc altfel decât ezoteric un anumit aspect pe care doresc să-l scot aici în evidenţă, întrucât se referă la structuri ale corpurilor noastre fluidice. Din nefericire, deocamdată ne interesăm de regulă de luminiscenţa emisă de structuri, aştept cu răbdare să începem să ne interesăm şi de structurile emitente...
De aceea invit ori de câte ori am ocazia pe cei care fac meditaţii active să se obişnuiască să pătrundă dincolo de perdelele luminoase ale corpurilor noastre.
Înainte de a intra în subiectul nostru, să mai amintim încă un aspect care începe să se răspândească în anii din urmă din ce în ce mai mult în mediul orăşenesc: explicaţii detaliate din punct de vedere fizic, precum şi recomandările în această direcţie se pot urmări în articolul cu adresa: http://viataverdeviu.ro/impamantarea-cea-mai-mare-descoperire-medicala/#axzz1zOOQlwZ1 .
Eficienţa plimbării pe sol este azi binecunoscută celor care doresc o sănătate optimă pentru derularea vieţii lor şi a celor apropiaţi. Personal nu aş numi-o chiar împământare, rămân la exprimarea „plimbare”, căci împământarea ca fenomen este o parte subtilă a trăirii mai aproape sau mai departe de sol. Recomand şi eu să se ţină cont de sfaturile din acest articol, simple şi deosebit de eficiente.
Mergând încă şi mai profund în analiza acestui fenomen, descoperim feluri încă şi mai subtile prin care o asemenea conectare cu pământul acţionează asupra sănătăţii noastre. Este important să avem în vedere faptul că trăim mai mult pe verticală, depărtaţi de pământ, iar acest lucru dăunează mult aprovizionării cu energii de toate felurile, de care avem nevoie fără să ştim bine acest lucru.
Să vedem în continuare ce se mai poate adăuga din studiile corporalităţii noastre fluidice, din acest punct de vedere.

2. MĂRŢIŞORUL NOSTRU DRAG…
Moştenim sărbătoarea primăverii prin purtarea mărţişorului – tradiţie unică în lume a poporul român, dar fiecare popor are ceva unic cu care prezintă spiritualitatea sa în lumea popoarelor omeneşti… Popoarele sud-americare – şi mă refer la populaţiile tradiţionale locale, nu la cele statornicite cu forţa pe aceste meleaguri – îl au pe Quetzalcoatl ca zeu semnificând aproximativ acelaşi lucru, cu dezvoltări însă mult mai complexe nu numai la “cozile”, extremităţile elementului (cum sunt la mărţişor capetele libere ale şnurului împletit, cu semnificaţie deosebit de complexă, după cum vom vedea), de asemenea şi Kippu-urile tradiţionale peruane: comunicarea veche prin snururi – asemănătoare runelor străvechi ale geţilor: asemănătoare modului de culegere a energiilor prin canale, plexuri şi subplexuri către canalul energetic central.
Ar fi bine să facem o discuţie separată despre aceste aspecte…
Mărţişorul semnifică o structură pe care o are orice vieţuitoare – chiar şi cele unicelulare: pentru acestea din urmă – celule-rădăcină, care de la o specie la alta prezintă dezvoltări, rafinări, apoi susţineri energetice deosebit de complexe, în funcţie de necesităţile de manifestare a forţelor spirituale, pentru fiecare evoluant spiritual întrupat pe Pământ, până la om.
Este necesar să înţelegem că toate aceste structuri sunt specifice corpurilor populaţiilor spirituale întrupate pe Pământ, dintre care o parte din ele sunt specifice întregii subzone universice în care se află galaxia noastră, o altă parte sunt specifice galaxiei noastre, o parte dintre ele sunt specifice sistemului stelar din care face parte steaua noastră (Soarele), o parte dintre ele sunt specifice chiar Pământului. ADN-ul uman – atât în corpul fizic, cât şi la nivelul tuturor celorlalte corpuri din sistemul nostru corporal, cuprinde toate elementele specifice enumerate mai sus, care se regăsesc în proporţii diferite în toate speciile de vieţuitoare planetare. Întrucât nu ştim bine acest lucru încă, credem că noi, oamenii, moştenim ceva dintr-un lanţ în care fiecare specie a evoluat doar din punctul de vedere al unor corpuri, dintr-o ramură în alta, până la oameni.
De fapt lucrurile nu stau de loc aşa, iar viitorul ne va aduce în conştientizările noastre curente asemenea aspecte ale evoluţiilor: nicidecum corporale, ci spirituale, nicidecum constituite prin hazardul condiţiilor de trai, ci prin intermediul unor corpuri create de către coordonatorii evoluţiilor noastre, pentru fiecare grup spiritual care vine la derularea unei trepte proprii de evoluţie pe Pământ.

Revenind la tema noastră de discuţie: pe scurt, mărţişorul nostru semnifică canalul energetic central – de fapt o împletitură de canale centrale, dintre care unul – canalul principal, se prelungeşte sus şi jos, dincolo de corpul nostru dublu eteric (sau vital), în fiecare corp aflat de-asupra lui, apoi se prelungeşte într-un anume fel dincolo de sfera corpurilor noastre fluidice. Toate aceste componente au atribuţii specifice necesităţilor umane de activitate spirituală, tot aşa cum – pentru fiecare specie de vieţuitoare planetare în parte – componentele speciei au atribuţii specifice necesităţilor de evoluţie ale sale. Faptul că vom regăsi anumite componente şi la specia umană, şi la alte specii, în proporţii mai mari sau mai mici, nu înseamnă că aceasta este o moştenire biologică a omului de la prezumtivi strămoşi din alte specii, dar denotă că anumite specii sunt create astfel încât să rezoneze mai mult sau mai puţin cu câmpurile umane, pentru într-ajutorări reciproce pe treapta evolutivă a scării generale pe care o urcăm cu toţii.

 
Fig.nr.1: Sistemul corporal uman complet: sfera corpurilor fluidice umane, traversată diametral pe verticală de către trei canale energetice centrale împletite, care adună de la suma celorlalte corpuri fluidice energii şi materii, necesare susţinerii activităţilor întregului sistem corporal. Iată aşadar Mărţişorul românesc…

Sistemul canalelor centrale este de fapt o împletitură de mai multe canale centrale, în principal de trei mari canale, cunoscute din literatura ezoterică orientală: la chinezi – canalul triplu încălzitor, la indieni – canalul principal Shushumna cu două canale principale: Ida şi Pingala. De fapt structura lor interioară este mult mai complexă, însă în acest studiu ne interesează în principal aspectul de mai jos.
Canalul central nu se opreşte în plexul coroanei (sahasrara), aşa cum spune literatura ezoterică indiană; bine că există însă, dăinuind de mileni, informaţii privind multe dintre structurile corpurilor noastre fluidice, de la care putem merge azi mai departe, în deschiderile şi folosirile noi, specifice schimbării vremurilor şi puterilor noastre spirituale. Azi putem merge mai departe să vedem aceste lucruri, alături de multe alte aspecte ale funcţionării tuturor structurilor noastre corporale:

 

Fig.nr. 2: Împletirea canalelor centrale ale circulaţiei energetice în sistemul corporal uman: depăşirea sistemului corporal de către canalul principal central, terminat şi la partea de sus ( nu consider că trebuie numită “superioară”, căci nu este ceva superior sau inferior nici ca structură şi nici ca tip de funcţionare), şi la partea de jos (pe care în aceste studii, aşadar, nu o vom numi “inferioară”) cu o structură de tip plex.
(figura este puţin exagerat mărită pe aspectul împletirii în interiorul sistemului corporal întreg, pentru mai buna vizibilitate, pentru înţelegere)

Cu această ocazie vreau să precizez următoarea funcţionare: aşa cum este perceput, canalul are la partea de sus funcţie de INTRARE a fluxurilor energo-materiale, la partea sa de jos TOT FUNCŢIE DE INTRARE. Corpul fiind rotund – chiar dacă în trecutul apropiat (dar în finalizare) majoritar elipsoid, deci tot structură rotunjită – toate plexurile, aflate la exteriorul fiecărui corp în parte (de la corpul fizic către exteriorul lui) au funcţie de preluare a fluxurilor energo-materiale din mediul lui exterior, iar la partea interioară au funcţie de vărsare (de eliberare) a fluxurilor energo-materiale ori în mediul exterior, ori – în corpul dublu eteric: în canalele centrale. Corpul dublu-eteric are această particularitate de a pătrunde aproape în totalitate corpul fizic, depăşindu-l cu puţin doar, în timp ce celelalte corpuri înfăşoară doar corpurile de sub ele, protejându-le, inclusiv corpul fizic, aflat în ultimul strat vibraţional al întregului sistem corporal.
Doar canalele centrale, aflate în profunzimea sistemului corporal, şi în profunzimea corpului fizic, au dublă funcţie de ALIMENTARE CU FLUXURI ENERGO-MATERIALE, ŞI NU DE INTRARE ŞI DE IEŞIRE (alimentare şi eliberare) a fluxurilor.
Aşadar canalul principal central nu se opreşte în plexul coroanei (sahasrara) şi nici în plexul rădăcinii (muladhara).
Canalele laterale: Ida şi Pingala preiau energii prin terminalele subplexurilor şi canalelor corpului eteric (preluate în principal de la corpurile de vibraţie mai mare, de de-asupra lui), precum şi din canalul central principal, care extrage energii din interiorul pământului. Energiile purtate de ele merg către ieşirile de pe părţile laterale ale nasului, acolo unde se află un subplex ce se deschide foarte mult în această perioadă de creştere a vibraţiei planetare: plexul retrocognoscibilităţii – plexul cunoaşterii tuturor celor trăite de spirit în perioadele anterioare, care are rolul de a susţine activitatea plexului frunţii (Ajna). Până în prezent, acest plex, al retrocognoscibilităţii, a funcţionat sub formă de susţinere a intuiţiei umane. El transformă treptat, dar repede, ansamblul plexurilor din regiune pentru:
– deschiderea totală a activităţii speciale a creierului în decodificarea informaţiilor care vin de la senzorii corpurilor fluidice;
– deschiderea în viitorul apropiat a puterilor spiritual-mentale, mai nuanţată la început, mai lent de lucru efectiv, de creaţie efectivă materială la început, în vederea reobişnuirii spiritului cu creşterea şi menţinerea stabilităţii în lucrări complexe de tip mental, apoi de menţinere a stabilităţii corporale în timpul deplasării omului pe verticală şi pe orizontală (zborul uman – dezvoltarea totală fenomenului pe care azi îl numim levitaţie).

Spre deosebire de canalele centrale colaterale celui principal (shushumna), care sunt proprii doar corpului dublu-eteric (sau vital), canalul principal continuă dincolo de limitele sistemului corporal, adică dincolo de plexul coroanei (sahasrara) şi dincolo de sub-plexul codal, aflat în apropiere de plexul rădăcinii (muladhara). Amândouă în viitor îşi vor unii energiile pentru manipularea prin voinţă – dar numai la nevoie, cu o mare întărire a conştiinţei – a prelungirilor canalului central.
Actualmente canalul de împământare are un rol pe care îl înţelegem lent, treptat, neputând fi manipulat în mod complex, dar vom vedea ce mare rol are acest canal, cu plexul din capătul său, despre care am discutat mai sus, nu numai în păstrarea sănătăţii – aşa cum discutăm noi acum – ci şi în conştientizarea stabilităţii corporale umane în activitatea de dematerializare a creaţiilor materiale umane, însoţită simultan de împământarea materiilor rezultate din dematerializare. Vom avea în partea a 4-a acestui studiu detalii despre această activitate.
Este necesar de punctat, dacă tot am pomenit de activitatea de împământare materială ca proces de finalizare a dematerializărilor, despre desfăşurarea activităţii de creaţie materială – materializare mentală – cu sprijinul celuilalt capăt al canalului central, cel de sus.
În creaţia materială mentală, oamenii încep să studieze o creaţie mai întâi realizând un eşantion. Creaţia aceasta – creaţie materială eşantionară – se desfăşoară de-asupra manşonului eteric al planetei, manşon care se termină înconjurând partea pământoasă a planetei, la câţiva kilometri de cel mai înalt vârf planetar şi de acolo dincolo de înălţimea locului la care poate ajunge orice vieţuitoare planetară pe cale naturală: căci acest manşon protejează energetic (şi nu numai) partea pământoasă a planetei şi toate vieţuitoarele subterane, terestre şi aeriene ale spaţiilor planetare.
Creaţia materială eşantionară se referă, pe scurt, la realizarea unui eşantion de material, cuprinzând structurile necesare construcţiilor umane. Este un studiu parţial de lucru, pentru elementele de care omul nu este foarte sigur în creaţia sa, pe care îl execută dincolo de matricea eterică locală, pentru a nu deranja alţi semeni şi orice altă vieţuitoare planetară.
Numai şi din studiul acestui fel de creaţie ne putem da seama cât de evoluată a fost în străvechimi omenirea din orice punct de vedere şi mai ales din punctul de vedere al protecţiei biostemului planetar, cu infinită grijiă pentru respectarea creaţiei semenilor: şi nu numai, după cum vom vedea.
În această activitate, omul se sprijinea, aşadar, pe partea de sus a canalului central pentru materializare şi pe partea de jos a canalului pentru împământarea elementelor rezultate din dematerializarea creaţiei sale, după ce aceasta îşi împlinea rostul şi omul nu mai avea nevoie de ea. Se oferea astfel pământului, planetei, materialul folosit: adică fluxurile energo-materiale preluate menatl din împrejurimile planetei, din fluxurile circulante în mediul planetar, adică cele care puteau fi folosite de planeta însăşi în timp ce omul îşi realiza şi îşi folosea creaţia sa materială. Omul reda astfel planetei materialul depunându-l direct acolo unde ar fi stat de drept dacă nu-l prelua el din aerul planetar.

3. QUETZALCOATL: ŞARPELE CU PENE…
Se poate studia azi, dincolo de luminiscenţa radiată de structurile corporale, modul în care se branşează toate plexurile tuturor corpurilor la împletitura canalelor energetice centrale:

 

Fig.nr. 3: Sistemul corporal uman, cu plexurile, subplexurile şi canalele de alimentare cu fluxuri energo-materiale

Vom avea canalele centrale, plexurile centrale coaxiale: adică distribuite ca un set de pahare – pahar în pahar, de la coroană la rădăcină, pe verticală, iar pe direcţia ventral / dorsal: plexul central (de-asupra celui numit plexul solar sau Manipura) şi structura simetrică în spate, pe orizontala sistemului (plexul solar dorsal sau Manipura dorsală). Restul plexurilor sunt distribuite şi asimetric, şi discentric, după cum sunt necesităţile de constituire a corpurilor, de hrănire şi de folosire, conform învăţăturilor din acest punct al universului.
Corpurile fluidice însă nu au numai plexurile cunoscute, menţionate în învăţăturile ezoterice doar pentru corpul dublu eteric, ci şi multe altele, răspândite neuniform în componenţa structurilor celorlalte corpuri fluidice.
Şi nu sunt numai astfel de plexuri, ci un sistem mult mai complex de sub-plexuri şi canale cu funcţionalităţi multiple, după cum şi sarcinile de destin ale oamenilor sunt multiple – ţinând cont în primul rând de complexitatea forţelor spirituale ale spiritelor umane – creatoare conştiente înaintat universalizate.
Iată-l aşadar pe Quetzalcoatl – Şarpele cu Pene, al populaţiilor central- şi sud-americane: populaţiile tradiţionale de sorginte străveche toltecă.
Să mai precizez ceva: sistemul nostru corporal complet: cu corp fizic şi corpurile ajutătoare fluidice, este prezentat aici schimbat – de la forma ovoidală, de elipsoid, la forma sferică – aşa cum este deja schimbat pentru mulţi oameni. Mă străduiesc de ani de zile să atrag atenţia clarvăzătorilor asupra acestui aspect, celor care efectuează meditaţii active, dar până în prezent doar câteva persoane active din acest punct de vedere au luat hotărârea să cerceteze acest element: sfericitatea actuală a sistemului nostru corporal – pe care au descoperit-o şi ei, la rândul lor. Voi atrage atenţia ori de câte ori va veni vorba despre această schimbare. De aceea desenele prezintă sferic sistemul nostru corporal, şi nu ovoidal – aşa cum s-a prezentat sistemul nostru corporal de-a lungul ultimelor 8-10 milenii. Nu toată populaţia umană a ajuns la această formă: unii oameni se nasc preluând deja de la părinţi această sfericitate, alţii – majoritatea oamenilor – sunt în plin proces de sfericizare a corpurilor, prin dezvoltarea sub-plexurilor şi canalelor din regiunea diametrului orizontal (dorso-ventral) al sistemului.
De remarcat faptul că populaţiile autohtone americane (nord, central şi sud- americane), de rădăcină atlantă şi toltecă, precum şi populaţiile care s-au perpetuat pe teritoriul Europei – de rădăcină atlantă – sunt cei care sunt favorizaţi de vibraţia înaltă a pământurilor. Asiaticii au avut întotdeauna o vibraţie medie a pământurilor lor (inclusiv Australia). Cei care s-au strămutat în America de Nord, la fel ca şi europenii care s-au strămutat de 1-3 secole în acele pământuri au beneficiat de vibraţia cea mai scăzută dintre continentele lumii. Spun că au beneficiat – şi nu este greşeală, căci în acest fel spiritele mai lente au avut parte de o impulsionare, şi astfel accelerare a elementelor de conştiinţă proprie în aceste regiuni ale planetei. Şi eu studiez în prezent derulări mult mai aprofundate ale acestei realităţi.
Voi reveni şi cu desen şi cu explicaţii privind modificarea formei sistemului nostru corporal, chiar dacă am mai prezentat aceste lucruri şi cu alte prilejuri.
Imaginea generală a ansamblului canalelor centrale, cu plexurile, subplexurile şi capilarele de alimentare cu fluxuri energo-materiale este asemănătoare cu imaginea unui şarpe cu pene mai apropiate sau mai depărtate de canalul central.

 

Fig.nr. 4: Ansamblul cel mai apropiat de clarviziunea contemporană generală a sistemului circulator al fluxurilor energo-materiale în sistemul corporal uman: Quetzalcoatl – Şarpele cu Pene.

Elementele arhetipale ale ansamblului corporal uman (ca şi al tuturor celorlalte vieţuitoare pământene) determină modificări de diferite feluri ale corpurilor noastre, în funcţie de vibraţia planetară, iar pentru oameni în mod special, în funcţie de vibraţia planetară şi în funcţie de activitatea pe care o desfăşoară, conform sarcinilor sale de destin: individuale şi/sau de grup planetar (se va studia elementul de discţionar „Arhetipal” la adresa : http://www.bucuria-cunoasterii.ro/termen/arhetipal.html ).
Putem să trecem în revistă astfel de transformări , care au avut loc de-a lungul timpului, pentru a înţelege şi transformările care au loc în prezent : ca REVENIRE la sistemul optim de desfăşurare a forţelor radiante ale monadelor întrupate pe Pământ. Iată de ce – şi nicidecum nostalgic – încerc să pun accent pe aceste repere ale realităţii noastre de acum, şi mai puţin pe nişte elemente de înţelegere ale vieţii de prin alte părţi ale universului. Astfel de locuri pe care trebuie să ni le amintim sunt cele din care am venit cândva pe Pământ, şi suntem acum în pragul plecării “acasă”, prin călătorii spirituale (şi nicidecum prin nave create tehnologic, cu propulsie materială sau energetică de orice natură, nicidecum în calitate de clone ale unor extratereştri, nicidecum fiind în prag de a fi distruşi, sau devoraţi, sau “înălţaţi” de către aceştia). Vom lăsa corpurile noastre altor populaţii spirituale, iar dintre noi, cei care suntem acum aici, pe Pământ, vor rămâne doar ajutătorii care trebuiesc să-şi finalizeze sarcinile de ajutor – nicidecum „pedepsiţii” Pământului...
Odată cu creşterea vibraţiei planetare vom reveni treptat la formele de manifestare anterioare, reluându-ne activităţile normale pentru alte etape de evoluţie, aşa cum s-au petrecut lucrurile acum 10 milenii, când procesul de schimbare a avut repere inverse de modificare, pe care le vom înţelege acum noi, cei întrupaţi şi atunci, şi acum…

Să vedem acum alte detalii ale corporalităţii noastre, aşa cum îl avem mulţi dintre noi acum, aşa cum va arăta el pentru toată lumea, în viitorul foarte apropiat.

 

Fig.nr. 5: Structura detaliată a sistemului central de circulaţie a fluxurilor energo-materiale al sistemului corporal uman
Legendă:
1. Plexul coroanei (sahasrara);
2. Plexul rădăcinii (muladhara);
3. Plexul central partea ventrală (manipura ventrală);
4. Plexul central partea dorsală (manipura dorsală);
5. Canalele centrale de captare şi circulaţie a fluxurilor energo-materiale până în centrul sistemului corporal uman cu corp fizic de manifestare: canalele multistratificate interior – Ida, Pingala şi canalul principal Shushumna;
6. Canal structural care porneşte din plexul frunţii (Ajna): “Şarpele frunţii” care apare hiperdezvoltat în bazoreliefurile antice egiptene;
7. Canal structural de acelaşi fel cu canalul central Shushumna, pe direcţia plexului coroanei (sahasrara), aflat în prelungirea acestuia dincolo de structurile ultimului corp fluidic al omului: ori corpul dumnezeiesc (sau atmic), ori corpul enesic, ori corpul supraenesic. Este structura de ancorare cosmică a spiritului întrupat; caracteristici ale funcţionării sale vor fi detaliate în continuare;
8. Canal structural de acelaşi fel cu canalul shushumna, aflat în prelungirea acestuia, înafara sistemului corporal, în partea de jos, pe direcţia plexului rădăcinii (chakra Muladhara), dincolo de ultimul corp fluidic al omului. Este structura de ancorare planetară a spiritului întrupat; caracteristici ale funcţionării sale vor fi detaliate în continuare.

Să avem în vedere faptul că numai plexurile de pe corpul dublu-eteric (sau vital) sunt cele cunoscute prin denumiri în limba sanscrită: Muladhara, Swadisthana, Manipura, Anahata, Vishuddha, Ajna, Sahasrara. Plexurile centrale sunt numirile plexurilor având la bază: Sahasrara şi Muladhara, precum şi Manipura cu dublă ieşire dorso-ventrală. Când discutăm despre structurile de ancorare universică şi de ancorare planetară (sus şi jos sau cap-picioare), avem în vedere structurile pahar în pahar aflate de-asupra acestor plexuri de pe corpul dublu-eteric (vital). Vom detalia în continuare.
Sunt multe lucruri despre care se poate discuta aici referitor la plexurile corpurilor noastre fluidice. Atrag atenţia cu acest prilej, spre a reflecta asupra cunoaşterii generale şi în detaliu a lumii în care trăim, cunoaştere pe care de multe ori o desconsiderăm: crucea general-creştină şi semnul crucii creştine simbolizează cunoaşterea canalelor centrale, împreună cu întărirea energetică pe linia inimă-mâini: inima – motorul corpului omenesc, împreună cu mâinile folosite în lucrările care stau la baza învăţăturilor noastre din această perioadă planetară.
De asemenea, privind chiar imaginea structurilor de acest fel ale corpurilor noastre fluidice, să facem comparaţie cu Crucea Malteză: să conştientizăm aşadar felul în care se perpetuează cunoaşterile umane de-a lungul perioadelor de mare dificultate ale omenirii.

 

Fig.nr. 6: Element-simbol al cunoaşterii distribuţiei plexurilor centrale ale sistemului corporal fluidic omenesc.

Un alt aspect deosebit de important este faptul că nu toate vieţuitoarele planetare au asemenea distribuţii ale sistemului circulator energetic central:
– vieţuitoarele planetare până la mamifere (exclusiv) nu au împământare, întrucât ele sunt deja spirite intra-planetare, aflate în câmpul de vitalitate profundă al planetei; ceea ce necesită ele este numai de legătură cu biosistemul înconjurător, pentru formarea instinctelor de hrănire, protecţie şi deplasare planetară.
Cu mamiferele lucrurile stau însă cu totul altfel: mamiferele au două rânduri de împământare, întrucât ele nu au numai un canal de universalizare, ci 3 canale: cele două canale cap-coadă şi dorsala Manipurei. În schimb, au două prelungiri pe direcţia burţii: pe direcţia plexului solar (central: Manipura) şi pe direcţia corespunzătoare plexului splenic (Swadisthana). Este interesant de urmărit mai multe aspecte privind această distribuţie – care este o pregătire treptată a spiritelor întrupate acum pe Pământ ca mamifere: o pregătire din timp, treptată pentru că este deosebit de cuprinzătoare, pentru creaţia mentală a creatorului universal care va ajunge orice mamifer de azi în treptele sale de evoluţie, în continuare, până la om. Vom discuta separat despre acest lucru.
Aş vrea să adaug aici, la acest aspect, doar ceva foarte interesant, care vădeşte multă cunoaştere a acestor aspecte ale vieţii planetare: pe o tapiserie aflată în Biserica Neagră (Braşov) leii sunt reprezentaţi având o floare de crin în vârful cozii, ceea ce dovedeşte cunoaşterea faptului că vârful cozii mamiferelor (mai mult sau mai puţin dezvoltată de la o specie la alta) este capătul canalului energetic central, terminat cu un plex pentru procesarea energiilor exterioare, conform necesităţilor lor de trai curent.

 

Fig.nr. 7: Distribuţiile canalelor de împământare – universalizare la mamifere.

4. O PRIMĂ CONCLUZIE...
Extensia canalului central către pământ are o foarte mare importanţă – mai ales în zilele noastre – în perioada de joasă vibraţie planetară. Canalul realizează de fapt această împământare, necesarul este ca acest canal să ne fie cât mai aproape de pământ: să fim noi, oamenii, cu... picioarele pe pământ. Deocamdată nu am ajuns la puterea de a ne manipula prin voinţă acest canal, chiar dacă în meditaţiile noastre active – pentru cine le face – nu îl putem lungi cu adevărat; dar este bine să ştim că cel puţin facem acest exerciţiu până când puterile ne vor creşte, vom fi pregătiţi să vedem că se fac oarece modificări, percepându-le clar, chiar dacă vor fi foarte mici la început. A ne scălda în ideea că putem să facem asta peste zi, ca un miracol, ca pe o „minune” dumnezeiască, crezându-ne imediat Dumnezei, atunci când ne imaginăm că ceva, o energie, coboară din plexurile noastre lombare, doar pentru că energiile noi ne permit acest lucru – asta da, este o iluzie după părerea mea. Energiile acţionează treptat asupra noastră ; pentru o astfel de acţiune lentă au şi fost aduse parţial şi treptat în avans, aşa cum am tot discutat până acum: pentru ca trecerea să fie încă şi mai lentă decât dacă ajungerea energiilor noi ar fi venit deodată, în decurs de doar 100 de ani, strivindu-ne conştienţa de zi cu zi, luptându-ne încă şi mai crunt pentru ceva ce nu era încă – şi nu este încă – în obişnuinţa multora dintre oameni.
Tocmai de aceea nici nu poate fi vorba despre o schimbare radicală la finele acestui an, care nu poate ţine nici de transformarea soarelui într-un alt fel de stea (cei care cunosc legile fizicii, foarte reale în partea pe care o aprofundăm azi, acum, aici), nici de presupusa transformare a planetei Jupiter în al doilea soare (literatura SF ajunsă la nivelul de mase conform scrierilor din anii ’70 – ’80 ale lui Arthur C. Clarke, seria Odiseilor sale Spaţiale). Vom trăi şi vom vedea cu ochii noştri ce înseamnă să fi ignorat cunoaşterea fizică – măcar şi atât cât este ea, pentru a gândi cu toţii asupra aspectelor sale, fără teamă sau iluzii deşarte...
Aşadar nu putem încă manipula acest canal de împământare, însă putem să fim cât mai aproape de scoarţa pământoasă a planetei, pentru ca partea de jos a oului/sferei fluidice a sistemului nostru corporal să aibă posibilitatea pătrunderii în interiorul planetei.

Necesitatea manipulării canalului de împământare este o activitate corporală specifică nu neapărat etapei de joasă vibraţie planetară, pe care o traversăm încă, ci tuturor etapelor creatorului conştient, care se foloseşte de tot ceea ce este specific folosirii corpului fizic: hrănire majoritară prin intermediul aparatului digestiv, deplasare prin intermediul aparatului locomotor; comunicare prin intermediul sistemului superior al aparatului digestiv + ajutorul întăriturii eterice vibraţionale, paralelă cu faringele şi laringele (barba eterică a tuturor oamenilor); orientare în spaţio-temporalitatea planetei şi societăţii prin simţurile formate de senzorii corpului fizic.
În aceste condiţii de azi, cu folosirea minimală a corpului de vibraţie mentală pentru derularea aceloraşi activităţi umane de mai sus: deplasare, comunicare, relaţionare şi creaţie materială (mai puţin hrănirea, care în perioada de folosire majoritară a corpului mental are loc prin osmoză, adică prin circulaţie intensă prin piele), omul are nevoie PERMANENTĂ de o puternică ancorare în corpul fizic al planetei. Această ancorare îl ţine în legătură permanentă cu cu energiile culese prin plexul din „vârful cozii” fluidice – acea prelungire înafara sistemului corporal a canalului central (Shushumna). El poate să se extindă mult în spaţiul intraplanetar, atrăgând energiile „pure” – adică neamprentate de biosistemul planetar şi de propria societate. Această „coadă” eterică caută şi culege energii şi materii nu numai eterice, ci de toate felurile planetare: neamprentate – aşa cum am scris – adică aşa cum vin ele de la steaua care guvernează planeta şi de mai departe, de la nucleul galactic. Pentru că la suprafaţă, această „coadă” este constituită din materii eterice, dar în interiorul ei are structuri coaxiale din materii de mai multe vibraţii: de la etericul exterior – la cauzalul profund interior, adică aceleaşi structuri pe care le are şi planeta în profunzimea ei. Vârful cozii, dotat cu o structură de tip plex, va prelua fluxurile energo-materiale, pe care le va trimite de la un corp la altul, până la canalul central al corpului dublu-eteric, din interiorul corpului fizic. Adică în acelaşi fel cum toate celelalte corpuri transmit prin plexuri fluxuri de energii şi materii către canalul central, de unde fluxurile difuzează în canalele laterale şi apoi în celelalte structuri ale corpului dublu-eteric, aprovizionând mai departe corpul fizic cu materiile şi energiile necesare constituirii şi funcţionării sale complexe, aşa cum ştim azi.

„Ancora” de împământare, care este percepută de către clarvăzători luminoasă şi astfel lată, voluminoasă pentru cei care au structurile sănătoase, este un element destul de puţin înţeles, de aceea nediscutat pe scară largă. Eu nu l-am întâlnit decât în elementele de cultură populară română: capetele stufoase ale Mărţiţorului nostru drag, precum şi în elementele de cultură peruană: statuete, colane cu figurine, inele şi brăţări cu ornamente bogate, însă necunoscute chiar de către oamenii de cultură etno din ţara lor, căci nu se consideră necesară luarea în consideraţie a aspectelor de „fantezie” populară veche... Cam la fel ca şi la noi!!! Încă...

 

La vremea cuvenită vom discuta mult despre această reprezentare, care reprezintă mult mai multe elemente de cunoaştere corporală subtilă, specifice corpurilor de tip toltec, a treia adevărată rasă omenească: conform corporalităţii fluidice: de tip atlant, de tip lemurian şi de tip metis între atlant şi lemurian: toltec (toltlec la origine).

Sunt multe de discutat privind structura şi funcţionarea în diferite moduri, timpuri, situaţii. Necunoaşterile noastre au condus mai ales acum, în ultimii ani, când s-a dezvoltat mult cunoaşterea călătoriilor astrale conştiente (vis lucid, conştient) : din intuiţii pe care nu ştim bine cum să le folosim, complexe în felul lor (şi nici asta nu prea ştim încă, dar vom recupera) omul păstrează mai mult ceea ce este apropiat de felul în care a trăit în ultimele milenii: adică în imperiul iluziilor sau – la antipod – al fricilor, al temerilor. Astfel a apărut pentru unii frica de călătorii astrale, născută din temerea că s-ar putea rătăci, că nu s-ar mai putea reîntoarce sufletul înapoi. De fapt mi s-a spus asta cu o dublă confuzie: frica de a nu se mai întoarce spiritul înapoi în trup. În primul rând nu „spiritul”, ci radiaţia spirituală care constituie şi întreţine sistemul corporal nu părăseşte corpul fizic şi nici un alt corp din sistemul nostru corporal pe timpul somnului – căci starea este identică cu aceea a somnului nostru obişnuit – aşadar nici pe timpul unei călătorii astrale care poate deveni la un moment dat conştientă, lucidă. Tot aşa cum nu s-ar fi putut vreodată „pierde” spiritele în lumea materiei fizice – o altă încredinţare care circulă şi ea, de asemenea: că am fi de fapt „pierduţi” în această lume fizică, de care nu am putea scăpa decât atunci când ni s-ar face ori silă definitivă de ea, de corpurile noastre „murdare” şi „imperfecte”, silă de oameni ce suntem şi de toţi ceilalţi semeni de care suntem înconjuraţi...
Trist – dar uite că se gândesc oamenii şi aşa. Şi nu numai laici, ci şi religioşi...
Tocmai pentru a contribui şi eu la îndepărtarea omului de necunoaştere, la îndepărtarea de confuziile care stau la baza unor asemenea încredinţări, pentru a nu se mai da curs distorsiunii unor intuiţii proprii, sunt de părerea că trebuie să aprofundăm multe lucruri legate şi de acest subiect. Vom vedea, în următoarele 3 părţi detalii privind unele aspecte ale funcţionării corpurilor noastre, structurilor lor, precum şi funcţionării lor în diferite perioade ale evoluţiilor omenirii pe Pământ.

7.12.2014: întrucât s-au operat modificări ale siteului www.bucuria-cunoasterii.ro, se schimbă adresa din comentarii cu o nouă adresă: http://www.bucuria-cunoasterii.ro/articole/6.-energetica-stelar-planetara.html