Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degrabă de păsările care i-au cântat la ferestre... de florile care i-au crescut în fața ochilor, dimineață după dimineață, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsă, de îngerii care i-au vorbit întotdeauna despre Moșii pământurilor străvechi și despre tainele ascunse ale omului mereu căutător în trecuturile sale, în prezentul său și în viitorul către care se îndreaptă cu încredere, străbătând valurile eternităților...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

sâmbătă, 28 aprilie 2012

"INscensiunea"...

Recunosc faptul că în ultimul timp m-am pregătit mai mult în partea istorică pe care o am în planul prezentărilor, pe site. Nu pot să spun că eram demobilizată din cauza faptului că nu se discută pe forumuri, videochaturi, bloguri şi siteuri decât despre dimensiunile 7 până la 12 în care vor trăi dincolo de luna decembrie doar cei care cred în transformările pe care le suportăm actualmente şi nu se mai interesează de altceva, sau corpurile viitoare de cristal care ni se formează chiar acum, înlocuindu-ni-se carbonul cu siliciul în structurile corpului nostru. Confuziile sunt mari, dar se crede că nu ar fi de discutat, căci asta nu ar face decât să zdruncine încredinţările...
Am scris mult aici referitor la faptul că asemenea lucruri nu sunt în perspectiva imediată a pământenilor, astfel încât nu ne mai preocupăm decât de ele – şi am încercat să fiu blândă în exprimări pentru a nu descuraja. Orice exerciţiu de închipuire a universului, a trecutului şi a viitorului, este bună în felul ei, ca exerciţiu mental în sine şi apoi ca o comparaţie între viziunile noastre pe măsura creşterii vibraţiei planetare. Oricum însă am deranjat spunând în ianuarie că nu cred că în câteva săptămâni vor veni extratereştrii să ne ofere raiul pe Pământ, fără ca noi, cei care suntem acum la întrupare, să mişcăm vreun deget. Am scris articole în care arătam importanţa vieţii noastre trăită aici profund, pe Pământul pe care eu chiar îl iubesc: o viaţă trăită însă după puterile fiecăruia dintre noi – nu neapărat la un anume standard ideatic pe care la drept vorbind nu-l prea înţelegem bine nici noi, dar îl discutăm ca să ne menţinem încredinţarea. Şi, de fapt, să ne menţinem vie speranţa...
M-am gândit că voi scrie mai rar aici şi că mă voi axa pe istoria străveche a omenirii, arătând de ce apar diferenţe mari între ceea ce au văzut cei care au scris de mult despre Lemuria sau Atlantida – şi cele pe care le-am perceput de-a lungul ultimilor 20 de ani. Numai în acest fel am socotit că pot demonstra, şi poate fi înţeles cât de cât unghiul de vedere din perspectiva căruia pot prezenta lucrurile: aşa cum au devenit ele treptat, şi le trăim noi, acum. Iată însă că apar treptat voci care atrag atenţia oamenilor despre aceleaşi lucruri care mi-au format şi mie, la începutul anilor 2000, perspectiva de înţelegere a celor pe care le trăim şi le vom trăi în viitor. Mai mult, am fost îndrumată să cercetez pentru a putea detalia fiecare element care poate conduce la confuziile pe care, parţial sau total, şi eu le-am făcut cândva: în special modul în care vom evolua, prin creşterea vitalităţii corpurilor noastre fluidice şi dezvoltarea elementelor lor arhetipale, cu efecte treptate în structurile corpului nostru fizic. O astfel de dinamică corporală oferă cumva imaginea unui corp foarte luminos – dar numai comparativ cu tipul de corpuri din secolele anterioare. Sau chiar sticlos, aşa cum s-a putut percepe şi până acum – dar cu efortul unor exerciţii suplimentare faţă de desfăşurarea manifestărilor noastre zilnice, fiind vorba despre corpul dublu-eteric – cel care dublează corpul fizic şi îl depăşeşte cu puţin, formând la 2-3 mm de piele imaginea unui front compact cu aspect sticlos, care se dilată mai mult în timpul verii, putând fi mai bine perceput.
De asemenea am fost îndrumată să înţeleg şi să ofer această înţelegere privind portalurile sau, mai corect: totalitatea elementelor matriceale ale galaxiei, ale stelei şi ale planetei noastre: cu un nucleu care poate oferi imaginea unui „soare” interior, dar care nu este de loc o stea, un soare, ci este un nucleu multistratificat, multistructurat interior şi generator al altor structuri matriceale care întreţin viaţa planetei: manşoanele eteric-astrale, cu locaşuri, celule de stabilizare vibraţională astrală, din care mai repede se pot percepe doar o parte din structurile sale – întăriturile care finalizează locaşurile şi care popular sunt numite portaluri. Care portaluri doar în anumite situaţii pot fi folosite de entităţile dimensionale ajutătoare ale întregului biosistem planetar – şi nu de către orice om – ca legături în dimensiunile structurale ale zonei universului în care ne aflăm şi între ele, pentru a ne oferi ajutor permanent, dar mai accentuat în această perioadă de joasă vibraţie planetară.
La fel, am discutat despre canalele energetice transcontinentale şi vom discuta mult, foarte mult despre reţeaua de canale transcontinentale „săpate” într-un anume fel, cu milioane de ani înainte, de către ajutărori mentali puternici, în vederea desfăşurării multor alte acţiuni de ajutor oferit omenirii şi tuturor vieţuitoarelor planetare.
Fiecare dintre noi are de învăţat şi de consolidat un punct / mai multe puncte neclare din existenţa sa, din evoluţia sa în acest loc al universului, şi venim în mod special la întrupare aici – ca şi în multe alte locuri – pentru a înţelege cât se poate de bine acest lucru.

Cu toate acestea, tocmai înţelegerea acestor diferenţe este bună pentru evoluţia noastră conştientă. Înţelegem că avem nevoie de cunoaşterea unor profunzimi din ce în ce mai avansate pe măsura trecerii timpului şi nu trebuie să ne prevalăm de faptul că, la nivele înalte de vibraţie avem deja această cunoaştere: căci avem nevoie de consolidări multiple la TOATE nivele de vibraţie ale universurilor. Asta trebuie să înţelegem. Nu numai la nivelul Universului Fizic, cu toate specificităţile de întrupare. Căci până când vom ajunge să evoluăm fără necesitate de corpuri – deşi şi acest fapt este cât se poate de relativ – mai avem multe de învăţat. În mod sigur toate monadele ajung la modul personal de manifestare fără intermedierea corpurilor, dar astfel de manifestări se pot derula nemijlocit, monadă cu monadă, doar în universuri separate: căci dacă doar o singură monadă ar intra într-un univers material fără corpuri, ar distruge jumătate din zona în care ar „ateriza”; iar înţelegerea detaliată a acestei realităţi se învaţă şi se trăieşte pas cu pas şi ca om, acum, aici. Vom mai discuta despre acest aspect.
Înţelegem la ce ne folosesc corpurile – legat de ceea ce cunoaştem azi. Corporalitatea de orice calitate nu este bună pentru a fi eternă – schimbăm corpurile mereu în funcţie de necesităţi, pentru a trece de la o formă de evoluţie la alta, de la o planetă la alta, mai concret: de la o consolidare a unui set de experienţe – la alta. Căci o astfel de consolidare este de fapt conştientizarea profundă, şi întărirea implicită a unor forţe radiante ale monadei, trecând apoi la dezvoltarea altora noi, mereu noi. Învăţăm astfel să întărim anumite seturi de manifestări – dar în acelaşi timp să fim flexibili pentru înţelegerea apariţiei altora noi, perceperea lor şi conştientizarea ajutorului pe care ni-l dăm conştient pentru dezvoltarea lor.
Din discuţiile de pe diverse locaţii de internet ajungem la concluzia că mulţi dintre noi cred ori că evoluţiile noastre sunt numai pământene şi astfel ele se termină cu manifestarea umană de încredinţare înaintată, ori că evoluţiile merg mai departe folosind un astfel de „corp de cristal”: care ar fi un corp dur, indestructibil şi astfel etern – conform dorinţelor proprii (legitime până la un anumit punct). Ştiu bine că astfel de idei nu sunt rodul unor cercetări personale, ci rodul citirii unor articole, cărţi, siteuri, vizionării unor filme care preiau o idee şi o multiplică în multe alte situaţii posibile. Nu le neg de loc importanţa, căci – aşa cum am spus – este un exerciţiu mental complex, dar atrag atenţia asupra negării altor informaţii, doar pentru că nu sunt convenabile ideilor anterioare care mângâie – spre odihnă activă – aşteptările noastre.
Vom înţelege că nu avem nevoie de un astfel de corp etern, pentru că monada are nevoie nu numai de un corp în manifestarea vieţii ei, în universurile materiale, ci şi de manifestări directe, după ce a învăţat, prin folosirea corpurilor, să-şi manifeste toate forţele: consecutiv şi/sau simultan, de cele mai multe ori, cu timpul, secvenţial – adică pe seturi şi sub-seturi de acţiuni simultane şi secvenţiale fiecare dintre ele, la rândul lor. Dacă ne vom studia activitatea zilnică, vom înţelege complexitatea tuturor manifestărilor noastre de acest fel, precum şi faptul că pe majoritatea dintre ele am ajuns să le desfăşurăm fluid, armonios, conştient şi chiar automat – ceea ce nu ar trebui să fie desconsiderat, căci asta înseamnă să fi ajuns deja la marginea consolidărilor noastre pământene...
Aşadar corpurile noastre sunt – să mai specificăm încă o dată:
– necesare protecţiei vieţii şi creaţiei – atunci când spiritele ajung creatoare conştiente înaintate – până când învaţă să se protejeze pe ele înseşi şi pe cele din jurul său, în întreaga multitudine de manifestări ale vieţii monadice întrupate;
– necesare conştientizării fiecărei forţe radiante a monadei, fiecărui „sâmbure” de forţă în dezvoltare, în ascensiune, în consolidări colaterale şi/sau implicite consolidării manifestărilor lor în orice formă, de la orice nivel de vibraţie posibil în universurile de manifestare directă sau indirectă.
Şi astfel vom înţelege această formă uriaşă de necesitate a corpurilor noastre, de învăţătură a manifestării libere a radiaţiilor monadice – pe lângă aceea de protecţie a vieţii noastre care devine astfel eternă: protecţie şi faţă de autodistrugere – neştiutori fiind la început şi inconştienţi în manifestările noastre, şi faţă de cei neştiutori, inconştienţi , din jurul nostru, pe care îi vom ajuta în eternitate să se dezvolte şi ei spre conştientizări depline.

Studiind istoria vieţii şi creaţiei umane mentale, vom înţelege şi la acest nivel de vibraţie joasă necesitatea exerciţiului multiplu şi profund al manipulării forţelor mentale – exerciţiu profund spiritual al controlului, stăpânirii forţelor spirituale în funcţie de cerinţele acţiunilor concrete: concentrarea la punct fix, concentrarea simultană pe mai multe puncte fixe sau aflate în deplasare, trecerea rapidă de la o formă la alta de folosire a tuturor forţelor noastre radiante. Un astfel de exerciţiu ne ţine în permanentă flexibilitate folosirea forţelor pe care le numim mentale – care sunt de fapt forţele creatoare înaintate (materiale sau energetice deopotrivă), dar pe care nu le folosim pe această planetă la nivelele sale joase de vibraţie: tocmai pentru a proteja viaţa planetei şi a noastră proprie, căci o astfel de creaţie presupune folosirea unui volum imens de materii şi energii necesare perpetuării vieţii planetare. Iar omul şi-a asumat complet această formulă de protecţie – viaţa sa de acum nefiind câtuşi de puţin o cădere, o decădere spirituală, o pedepsire dumnezeiască etc. Şi revenim la cele dinainte, inclusiv creaţie materială mentală, odată cu creşterea vibraţiei planetare, sub influenţa energiilor noi. Intrăm în perioada mentală viitoare deja pregătiţi prin exerciţiul gândirii, planificării şi sistematizării cunoştinţelor noastre, ceea ce nu este de loc puţin...
Reuşim – deşi nu complet – să ne controlăm gesturile, destul de multe alte manifestări, dar greu reuşim să o facem şi cu gândurile noastre, greu şi cu emoţiile noastre. Aflăm că trebuie să ne oprim de tot gândurile, dând loc total emoţiilor... fără să ne gândim că raţiunea canalizează şi echilibrarea emoţiilor...
Raţiunea, gândirea este forţa monadică cea mai eficientă în cunoaşterea, aplicarea şi sistematizarea informaţiilor, adaptarea lor în toate formele realităţii de întrupare. Aplicarea după necesităţi şi planificarea folosirii lor judicioase ne conduc către echilibrarea emoţiilor, fără de care echilibrare şi moderaţie am ajunge din nou la distrugere... Fiecare formă de raţiune, dacă e coordonată prin voinţa proprie spre binele, spre echilibrul, moderaţia, bucuria, viaţa altora, ajunge o forţă dinamică specială în tumultul acţiunilor personale şi de grup: zilnic, clipă de clipă, într-o împletire care poate ajunge splendidă, creatoare şi dinamizatoare a vieţii şi a manifestării ei pretutindeni.

... Şi revin la cele de început... Să ne cunoaştem bine statutul de pământean, să privim universul cu întreaga lui complexitate din postura de pământean, cu forţele spirituale pe care le avem la dispoziţie. Să acceptăm modestia şi moderaţia care fac loc mereu unor trăiri noi, în schimbare şi ele chiar din naşterea lor, într-o manifestare eternă.
Ajungem ca, prin manipularea conştientă a fiecărei forţe pe care o avem să nu mai necesităm corpuri pentru susţinerea unei activităţi, după ce, în loc de „mâini tari” doar cu articulaţii, folosim pentru creaţie, în condiţii specifice unei astfel de manifestări, părticele de câmp de diferite vibraţii, pe care le manipulăm cu forţele noastre radiante – dar manipulate încă prin corpurile prin care ne stabilizăm atenţia în spaţiu, concentrarea. Într-o astfel de manifestare deosebit de complexă, vom consolida înţelegerea – în acest punct al universului – diferenţei între „câmp” şi „corp”, şi vom înţelege că avem nu numai câmpuri, ci şi corpuri materiale, solide, dar de vibraţii diferite, structurate interior şi exterior la toate nivelele medii de vibraţie planetară. Corpuri care la un loc formează sisteme corporale complexe, care reprezintă co-spaţial radiaţiile spirituale: pe măsura complexităţii la care au ajuns forţele radiante ale spiritelor umane.
Astfel de corpuri, prin vibraţia lor atrag componentele din câmpul general din jurul planetei, formând câmpuri-tampon pentru fiecare corp din sistemul corporal propriu, câmpuri compactizate la nivelul vibraţiei fiecărui corp. Fiecare câmp protejează corpul de care aparţine, de factorii agresivi din mediu, în acelaşi timp hrănind corpul – căci din el plexurile (chakrele) atrag filamente-energii şi filamente-materii pentru păstrarea integrităţii sale, a forţei, a vitalităţii sale. Şi, aşa cum spuneam, acest câmp aflat de jur-împrejurul corpului care reprezintă cumulul de forţe monadice care pot fi folosite în punctul de întrupare (pe Pământ în cazul nostru) poate fi folosit ca 1000 de mâini cu care se poate crea în moduri uluitoare!!!...
Data viitoare chiar ar fi bine să urmărim acel filmuleţ intitulat „Dansul celor 1000 de mâini”, un dans iniţiatic care a fost cândva lăsat spre amintire omului despre tot ceea ce a putut face el cândva, în imperiul luminilor proprii – şi care va reveni curând în fiinţare şi funcţionare, împlinind astfel întărirea, consolidarea cunoaşterilor noastre pământene...

Manifestarea generală este eternă aşadar, viaţa monadei este eternă, dar o singură formă existenţială nu este eternă. Înţelepciunea de felul celei pe care o cunoaştem aici, acum, pe Pământ, nu este eternă. Flexibilitatea trebuie mereu armonizată cu pătrunderea cunoscătoare în realităţile mereu noi, multe pentru chiar şi o singură planetă, multe pentru un întreg univers de parcurs, încă mult mai multe pentru alte universuri – niciodată iluzii, dar toate trecătoare – şi astfel formatoare, generatoare de noutăţi pretutindeni şi oricând.
Şi lăsăm mereu loc în urma noastră altor spirite să urmeze aceeaşi cale şi să folosească acelaşi fel de creaţii. Şi participăm şi noi activ la formarea învăţăturilor lor, după experienţa noastră, lăsându-ne pe toţi astfel mai pătrunzători, mai flexibili, mai cuminţi, mai bucuroşi de viaţă. Lumea trecătoare nu trebuie nici să ne înspăimânte, nici să ne deziluzioneze, căci ea nu este instabilă – fiind complex coordonată de monade infinit mai pricepute, mai experimentate decât noi. Totul trebuie să ne facă mai toleranţi, mai înţelegători, mai profund cunoscători. Ceea ce numim „frumos” se dovedeşte a avea întotdeauna un alt „mai frumos”, iar ceea ce se numeşte „urât” se dovedeşte a fi frumos şi bun pentru altul aflat pe acelaşi drum, dar în timpi diferiţi: iar aceasta este doar una dintre regulile înţelegerii universale a timpului de evoluţie pământean, pe care ar trebuie să-l înţelegem de la nivelul evoluţiilor noastre.
Totul se dovedeşte a fi util tuturor, şi nouă, şi celor pe care îi ajutăm: pentru a cunoaşte, a învăţa orientarea, pentru a ne disciplina fără să pierdem libertatea de acţiune, liberul arbitru care se va îndrepta întotdeauna către conservarea şi dezvoltarea vieţii universale – şi nu acel liber arbitru îndreptat către distrugere. Acela nu este liber-arbitru, ci este inconştienţă. Dar vom înţelege mult mai complex distrugerea ca fiind modalitatea de a face loc unei alte construcţii, de calitate superioară, cu funcţionalitate mai complexă, cu utilizare mult ramificată, comparativ cu cele anterioare.

Ataşez în continuare cele două articole trimise prin mail din partea Editurii For You, care m-au determinat să-mi regăsesc – ca orice om care îşi are momentele lui de apăsare – curajul de a merge mai departe, cu fruntea sus şi în demnitate spirituală...

1. Fragment din newsletterul prezentat de ed. For you în ziua de 27 aprilie 2012:
INscensiunea™ (ii multumim Alexandrei)
de Ken Page http://www.kenpage.com/
INscensiunea inseamna a fi pe deplin prezenti in corpurile noastre, avand constiinta treaza.
Scopul nostru aici, pe Pamant, nu este legat de inaltare. Am fost coplesiti de framantare, incercand sa atingem inaltarea si acum singura cale de iesire o reprezinta INscensiunea. Pana cand nu vom reusi sa fim pe deplin si constient prezenti aici, pe Pamant, nu vom putea merge nicaieri altundeva. De ce si cum am putea merge mai departe, daca nu am reusit inca sa stapanim dimensiunea aceasta?
Sa vorbim despre aceasta dimensiune. Simtim foarte puternic ca multi oameni sunt, de fapt, fiinte bi-dimensionale, care traiesc intr-o realitate tri-dimensionala. Aspectele bi-dimensionale sunt polaritatile sau dualitatile realitatii de pe planul nostru terestru, cum ar fi: bine si rau, lumina si intuneric, feminin si masculin, lumina alba si lumina neagra.
Realitatea noastra tri-dimensionala este mult mai mult decat ne-am imaginat vreodata. Atunci cand putem fi pe deplin prezenti in fiecare moment, putem crea si ne putem conecta aici si acum, in acest spatiu tridimensional, cu oricare si cu toate celelalte dimensiuni si/sau realitati. Asta, pentru ca dimensiunea noastra este in realitate holografica.
Tineti minte ca asta este numai opinia noastra. Dimensiunea noastra este holografica, pentru ca noi cunoastem alte fiinte din alte dimensiuni, care cer ajutor si ne cauta pentru a le sprijini. De ce ar face asta, fiinte din alte parti? Care este motivul pentru care cea de-a treia dimensiune e atat de importanta? Poate pentru ca, fiind in prezent, avem capacitatea de a demola timpul, avand astfel efect asupra tuturor celorlalte realitati.
Atunci cand invatam cu totii SA FIM, pur si simplu, putem atinge „Sfarsitul Timpului”, despre care atat de multi dintre noi am auzit sau pe care l-am asteptat. Poate ca „Sfarsitul Timpului”, asa cum il stim noi, reprezinta pur si simplu trecerea in starea atemporala a cestui ACUM si a simplei Fiintari. Atunci cand suntem in clipa prezenta, suntem atemporali. Poate ca adevaratul scop al timpului este acela de a actiona ca punct de referinta, astfel incat sa putem exista in momentul prezent. In plus, ce-ar fi daca adevaratul dar constituit de faptul ca avem corp fizic, ar fi acela de a ne furniza, fiecaruia dintre noi, un punct constant si consecvent de ancorare in „momentul prezent”?
Calitatea momentului nu ar trebui subestimata niciodata. Fiecare dintre noi poate exersa zilnic, sa fie prezent in fiecare clipa, astfel incat sa nu mai fim definiti de trecut si sa putem „renunta” complet la tiparele si energiile din vietile noastre trecute sau din vremurile trecute. Acele timpuri si locuri nu vor mai avea niciun inteles concret sau incarcatura emotionala. Poate pentru ca propria noastra viata si toate vietile trecute s-ar revarsa in acest moment – Acum. In locul vietilor trecute, vom avea, pur si simplu, amintiri care au devenit parte din cunoasterea noastra. De indata ce devin parte a invatarii si cunoasterii noastre, ele se pot schimba si pot deveni parte din noi insine. Nu va mai conta daca experientele noastre trecute au fost pe aceasta planeta sau pe altele, daca s-au intamplat ieri sau maine.
Tineti minte, a fi in acum este important, pentru ca aceasta clipa reprezinta punctul de acces al celei mai rafinate reflectii a Sursei care putem noi fi. In aceasta stare, vibratia noastra devine un portal sau o poarta catre Dumnezeu si catre orice alta realitate dimensionala.

2. Fragment din newsletterul prezentat de ed. For you în ziua de 5 aprilie 2012:
(în traducerea doamnei Ana Nicolai, Practician de Vindecare Reconectiva si Reconectare)
".....
În special în privinta datei de 21 decembrie 2012, unii oameni spun totusi ca „va fi un salt in constiinta” sau ca „va avea loc o inaltare” – afirmatii care nu au niciun fel de temei, în afara de visele celor care le declara. Asadar, Tranzitul lui Venus si Solstitiul de Iarna sunt asemenea datelor din anul 2000 (schimbarea de mileniu. N.tr.), fara nicio semnificatie energetica inerenta si consider ca este chiar la fel de superstitios sa le ascociem cu vreo nastere automata a unei noi lumi, ca fiind sfarsitul lumii – subiectul preferat al mass-media. Ceea ce mass-media si societatii, în general, le-ar placea cel mai mult sa vada reprezinta, de buna seama, mari asteptari, pentru ca apoi sa poata spuna: Calendarul Mayas este lipsit de sens. Desigur ca acest lucru nu este adevarat, insa foarte putini oameni au mers efectiv la sursele acestor subiecte, ca sa verifice ca niciun ciclu de 26.000 de ani si nicio aliniere galactica nu este mentionata în niciun fel de sursa mayasa. Asadar, daca oamenii au asteptari bazate pe asta – si multi au – acest lucru este total neintemeiat. În ultimii 40 de ani, o „aliniere galactica” are loc în fiecare an si nu va produce nici anul acesta, vreun salt in constiinta. A considera ca un salt va avea loc în mod automat, reprezinta doar un mileniariasm intr-o noua forma. Evident ca civilizatia Maya nu si-a creat Calendarul, ca sa indice cu precizie o data din vremurile noastre si consider ca toti specialistii mayanisti sunt de acord cu acest lucru. În acel caz, mayasii ar fi creat un calendar care ar fi fost o numaratoare inversa pentru aceasta perioada – iar ei nu au facut acest lucru. În schimb, regii mayasi au folosit calendarul ca sa marcheze momente de transformare din vremea lor si, îndeosebi, ca sa se conecteze cu perioada din urma cu 5.125 de ani, cand constiinta natiunilor si toata separarea care a urmat-o, a fost initial descarcata pe planeta noastra. Regii mayasi erau ei insisi conducatori de natiuni si au cautat sa gaseasca legitimitate pentru asta, în acea transformare timpurie din constiinta, din anul 3.115 î.Hr., cand a inceput Numaratoarea Lunga.
Chiar daca nimic nu se va intampla în mod automat, ar putea totusi fi foarte posibil sa folosim aceste evenimente, ca sa producem intentionat un salt în constiinta. Atunci, va depinde de noi ce sa facem în mod exact cu asta, iar acest subiect ar trebui dezbatut cu seriozitate. Poate ca, de fapt, epoca natiunilor – pe care mayasii si-au intemeiat calendarul – urmeaza sa se incheie acum. Aproape toate formele de separare existente astazi în lume depind, de fapt, de subordonarea noastra fata de existenta ca natiune – mai mult decat isi dau seama oamenii, consider eu – pentru ca, în fond, natiunile sunt cele care au instituit si oprimarea femeilor. Avand în vedere ca atat Tranzitul lui Venus din 6 iunie, cat si Solstitiul de Iarna din 21 decembrie 2012 il au pe Soare ca numitor comun, ne-am mai putea intreba daca este mai mult decat o coincidenta, faptul ca traditiile mezoamericane vorbesc despre venirea unui nou Soare. Poate ca atunci, chiar daca nimic nu se va intampla automat, am putea  produce în mod intentionat un salt în constiinta, în care un eveniment sa conduca la un altul. De aici apare intrebarea: ce fel de transformare ar genera o deschidere fata de un viitor pe care ne-ar placea sa il avem?
Din pacate, putini oameni discuta despre acest subiect, intrucat au fost facuti sa creada ca saltul se va produce automat. Pot garanta ca nu se va produce. Consider ca nici intentiile – cu atat mai putin gandirea utopica cu privire la o lume mai buna – nu sunt suficiente în momentul de fata. Daca ne dorim o transformare, va trebui de fapt sa o provocam noi insine – si nu orice gen de meditatie va fi de folos pentru asta. Nu cred ca ar fi indeajuns sa meditezi cateva minute, ca sa te simti bine ca ai facut ceva. Daca e ca transformarea sa aiba efecte durabile, consider ca va trebui sa ne ridicam la un sistem de constiinta nou si superior – mai degraba unul solar, decat national.
.....
Pentru a gasi arhiva de mesaje accesati http://groups.yahoo.com/group/editura_foryou/messages "

vineri, 13 aprilie 2012

RUGĂ ŞI URARE...

Doamne, mulţumim din tot sufletul pentru tot ce ne-ai dat... ne dai... şi ne vei da mereu..
Ne ridicăm sufletul spre eternitatea şi infinitatea mângâierii tale...
Şi... de ce nu?!... îţi dorim şi ţie putere... să ne luminezi mereu Calea pe cărările Vieţii...

duminică, 8 aprilie 2012

LA MULŢI ANI NOUĂ, TUTUROR FLORILOR CERURILOR ŞI PĂMÂNTURILOR !!!

LA MULŢI ANI TUTUROR CELOR CARE POARTĂ NUME DE FLORI !!!
...LA MULTI ANI TUTUROR... CĂCI TOŢI SUNTEM DEOPOTRIVĂ FLORILE CERURILOR ŞI ALE PĂMÂNTURILOR !!!
SĂ FIM FERICIŢI !!!

O paranteză... ezoterică !!!
În popor se spune că "Se deschid cerurile"... De fapt, sunt perioade în care simţurile noastre se deschid: perioade personale şi perioade generale, planetare: când vibraţiile merg la unison... În popor se spune că cerurile sunt deschise, dar de fapt ele sunt deschise tot timpul - percepţiile noastre merg când pe o direcţie, când pe alta... Când sunt "deschise" - ne referim la cele îndeobşte nepercepute şi avem fleşuri de clarviziune şi clarauz, clar-miros şi detectarea vibraţiilor.
Fiecare dintre noi îşi dezvoltă în aceste momente cele legate de neobişnuit, de reveniri treptate la ceea ce eram înainte de ultima glaciaţiune...
Sunt perioade în care nu mai percepem lumea nevăzutelor, spunem că se închid sau nu mai sunt cerurile deschise... dar ele sunt deschise pe alte vibraţii şi ne ajută pe linia evenimentelor fizice... Suntem fizic mai puternici, mai creativi, suntem înclinaţi către cunoaştere fizică, suntem mai înţelegători cu lumea, mai toleranţi, cunoscându-ne şi modelându-ne treptat toate liniile de manifestare prin corp fizic.
Treptat ajungem să le înţelegem şi să le apreciem pe toate...

TOATE SĂRBĂTORILE SĂ NE FIE FERICITE, DRAGII MEI !!!

joi, 5 aprilie 2012

ENERGIILE NOI ÎN VIAŢA NOASTRĂ DE ZI DE ZI...

Cu toţii trecem prin schimbări, zi de zi... 
Le conştientizăm mai mult sau mai puţin, de mai mult timp sau de puţin timp, le discutăm sau nu, le înţelegem mai mult sau mai puţin... Trăim de fapt cam aceleaşi etape, cu particularităţi individuale sau de grup (chiar de popor) mai mult sau mai puţin diferite sau sesizabile... Însă dacă ne preocupăm doar puţin, puţin timp, începem să le vedem clar... Informaţiile ne ajung azi din ce în ce mai repede în faţa ochilor şi acum putem înţelege că doar trecem, fiecare dintre noi, în perioade diferite, prin aceleaşi transformări; apoi înţelegem din ce în ce mai repede şi mai clar că doar le numim altfel, dar esenţa lor este aceeaşi.
Sunt multe de înţeles din aceste puncte de vedere şi voi da câteva exemple simple.
Privitor la informaţiile provenite din trăirile altor popoare: primitorii – noi, românii, de exemplu – pot să fi trecut deja prin ele, îndreptându-se către alte sfere de conştientizare a unor părţi ale realităţii noastre. Ei pot recunoaşte în informaţiile primite cele pe care le-au trăit poate cu mulţi ani înainte, se pot bucura că şi alţii trec prin aceleaşi cunoaşteri şi merg mai departe. Poate se opresc doar ca să înţeleagă că ei au crezut cu totul altceva, poate chiar au crezut că sunt singuri în lumea aceasta, sau poate au crezut că sunt bolnavi sau nebuni... Acum constată – dacă nu au discutat până acum cu cei apropiaţi, cu cei care au avut acelaşi fel de trăiri, despre asemenea lucruri – că trecem cu toţii prin nişte schimbări cărora mulţi le oferă un fel de credit de normalitate, dacă efectele finale au fost bune, au condus la înţelegeri mult mai cuprinzătoare şi au putut ajuta la rândul lor semenii care treceau prin acelaşi fel de evenimente proprii. În continuare vor aprofunda împreună orice fel de cunoaşteri – dacă se doreşte acest lucru din parte tuturor. Oricum o întărire a avut loc, de o parte sau de alta, iar acesta este un lucru deosebit de important.
...Şi ajutăm astfel mai departe, mereu alţi semeni care păşesc pe acest drum. Cei pe care îi ajutăm acum vor avea şi ei manifestările lor de conştientizare, în timp ce noi, ajutătorii lor de azi deja ne preocupăm de altceva de multe ori însă apar neînţelegeri, şi izbesc, şi totul doare, căci noii intraţi pe această cale au impresia că ceilalţi au rămas în urmă, fără să-şi mai amintească de regulă că au fost cândva impulsionaţi, la un moment dat de mult trecut, dar atunci nici măcar nu au simţit vreo curiozitate să urmeze acel impuls şi să discute măcar cu cei care le-au adus atunci acea „noutate”...  Şi de atunci a trecut mult timp, în care nimeni nu a stat degeaba, ci fiecare a mers pe drumul său. Orice trăitori, au fost cândva impulsionaţi de alţii la rândul lor să intre pe un drum nou, au dialogat mai mult sau mai puţin cu diferite persoane din jurul lor...
Nimic nu este de fapt nou sub soare...
Scriam la un moment dat despre faptul că ceea ce s-a numit pe plan mondial venirea pe lume a copiilor indigo, violet, de cristal, curcubeu, noutate apărută în presa de specialitate prin intermediul scrierilor importate de la americani, la începutul anilor 2000, nu este de fapt de loc ceva nou... În toată lumea, tot timpul s-au născut astfel de oameni, nu numai acum, în ultima vreme: de fapt s-au întrupat tot timpul spirite ajutătoare, cu puteri energetice deosebite, folosite însă pentru a ajuta în moduri deosebite, în situaţii obişnuite. Cei ajutaţi însă erau greu încercaţi, sau treceau prin clipe grele, sau necesitau trăiri echilibrate în mijlocul unor situaţii dezechilibrate: războaie de cele mai multe ori, pandemii...
În vremurile de vibraţie planetară scăzută, întruparea ajutătorilor cu mari forţe energetice este o necesitate de prim rang în spiritualitatea planetei... Şi deocamdată nu înţelege multă lume de ce... În curând vom înţelege cât de multă nevoie avem de ajutor – şi să-l primim, şi să-l oferim la rândul nostru. Vom înţelege astfel că acesta este orgoliul cel mai subtil al omului, pe Pământ: să creadă că nu are nevoie de ajutor, chiar şi atunci când este evident pentru el că face totul în viaţa sa. Şi face, cu adevărat, însă fără să conştientizeze cât de mult datorăm, fără excepţie, celor care radiază tot felul de cunoaşteri, de atitudini, de înţelegeri sau, în egală măsură: necunoaşterea, pasivitatea, refuzul de a căuta şi a extinde înţelegeri...
În România, încă din anii ’50 – ’55 rata întrupărilor ajutătorilor de mare forţă a fost foarte mare, atâta doar că nu s-au putut manifesta conform puterilor lor totale. Chiar dacă mulţi au avut permanent fleşuri de clarviziune, clarauz... neîncurajaţi de societatea laică sau religioasă deopotrivă, s-au adaptat unor asemenea societăţi şi au făcut exact ceea ce ştiau să facă în asemenea condiţii, cel mai bine: să creeze lucruri de calitate, să organizeze fără să-şi aroge nici un merit, să medieze conflicte, să-şi arate talente artistice de toate felurile. Chiar dacă societatea comunistă a fost o societate de tip sclavagist-feudal, poporul a fost mereu impulsionat de către asemenea ajutători în trăirile alături de conducătorii săi rapace, lipsiţi de scrupule, lipsiţi de puterea asimilării culturii, de ridicare a calităţii: chiar dacă o cereau şi o admirau. Erau (şi sunt încă) spirite care abia acum încep să deosebească aici, la nivele joase de vibraţie ale universului, binele de rău, oportunismul de condiţiile favorizante pentru desfăşurarea unor activităţi de înaltă calitate – adică de fapt exact ceea ce au făcut mai bun ajutătorii lor astfel întrupaţi. Conducători de acest fel sunt în continuare spirite care cunosc toate acestea la nivele foarte înalte de vibraţie, dar nu sunt obişnuite să le aplice la nivele de vibraţie joasă. Ajutătorii de felul celor despre care discutăm le-au menţinut măcar aprinsă dorinţa de a folosi ceea ce ei au smuls cu rapacitate, chiar dacă abia de acum încolo vor începe munca-lupta cu ei înşişi pentru a ajunge la ceea ce nu au fost în stare până acum: să iubească munca, să iubească activitatea de creaţie, oricât de dură sau neplăcută ar fi ea...

Peste tot în lume se petrec asemenea lucruri. Cei care îşi spun conducători, care de fapt nu conduc, nu organizează, ci comandă cu inconştienţă încă, sunt – aşa cum spuneam mai sus şi în alte articole – spirite cu experienţă puţină în manifestare la nivele joase de vibraţie planetară. Dar care au suficientă experienţă la nivele de vibraţie înaltă pentru a-şi da seama singuri, la un moment dat, că nu au reuşit să se comporte pe măsura aşteptărilor proprii în orice fel de condiţii planetare. Ei sunt aici, li se permite trăirea de calitate joasă pentru a-şi da seama, pentru a conştientiza cât se poate de clar neputinţele proprii în astfel de condiţii planetare: când viaţa în sine este grea – iar ei o fac şi mai grea semenilor lor...
Dar numai astfel vor învăţa – aşa cum am învăţat, şi vom învăţa cu toţii cândva, fiecare la vremea sa – cât de mult sau de puţin ne-am putut adapta condiţiilor, vremurilor, locurilor, societăţilor în mijlocul cărora ne-am născut, ne-am întrupat, pentru a ajuta şi a ne lăsa ajutaţi, la rândul nostru.

Multe dintre studiile prezentate pe acest blog, precum şi pe cele adiacente, desfăşoară explicaţii privind modul în care ajutătorii pot să-şi aducă aportul lor, folosind energiile aflate în permanentă schimbare, mizând permanent pe existenţa unei părţi bune a fiecărui om aparent rău, de cele mai multe ori doar superficial în lupta sa subconştientă de a face faţă tuturor schimbărilor care au loc rapid în societatea sa...
Iar ajutorul pe care îl putem da nu va fi niciodată în van...

O ANUMITĂ FAŢĂ A ÎNĂLŢĂRII CONŞTIINŢEI UMANE...
Energiile noi ne ajută să aprofundăm percepţiile noastre permanent, să descoperim multe faţete ale propriilor noastre comportamente, atitudini. Şi suntem abia la începutul acestei aprofundări.
Ceea ce se numeşte în unele filme şi scrieri “a IV-a, a V-a dimensiune” eu le numesc trepte de aprofundare a conştientizării lumii în care trăim. Fiecare le poate numi în fel şi chip. Personal aşa numesc aceste elemente de trăire pământeană şi am convingerea că putem avea în vedere că nu numai omul trece prin aceste trepte – ci fiecare vieţuitoare planetară revine la un grad de simţire mai înaintat, pe care l-au avut toate vieţuitoarele pământene – de fapt toate vieţuitoarele cu corp fizic înainte de ultima glaciaţiune terestră şi toate astfel de vieţuitoare din întreaga zonă în care ne aflăm acum: fiecare după treapta de evoluţie proprie. Ceea ce se petrece cu omul şi cu vieţuitoarele de pe planete, se petrece cu însăşi planeta, steaua – toate stelele şi orice alte forme de întrupare din fiecare galaxie în parte. Căci variaţia vibraţiei nu este un fenomen local decât în cazul micilor variaţii – de la un moment, zi, lună, an, etc şi în plan spaţial de la un teren la altul. Este un fenomen universic zonal şi fiecare întrupat din această zonă a universului trece mereu printr-o serie largă de modificări, urmând un plan general anume şi un plan personal, individual, în funcţie de treapta proprie de evoluţie. Conform acestor desfăşurări, fiecare spirit întrupat trece prin diverse feluri de trăiri în fiecare loc din univers care formează linia sa particulară de evoluţie. Şi fiecare loc dintr-o astfel de linie proprie de evoluţie se potriveşte exact necesităţii de impuls energetic, vibraţional pentru evoluţia sa. Căci energia hrăneşte şi oferă putere de manifestare, iar vibraţia orientează spiritul: scoate din memoriile spiritului manifestările prin care el se va putea adapta: şi fiecărui loc de întrupare, şi comportamentului general al lumii în care va evolua astfel.
Privită astfel, înaintarea – sau înălţarea – de la o treaptă la alta este trăită de fiecare fiinţă în parte după tiparele forţelor şi cunoaşterilor propriei trepte de evoluţie. Noi, oamenii, care credem că numai noi avem parte de o înălţare de acest fel, mai avem multe de conştientizat, de învăţat despre tainele universului dacă nu acceptăm sau nu ne interesăm şi despre acest aspect. Credem că ne înălţăm numai prin acceptarea comunicărilor astrale încurajatoare, prin folosirea unui vocabular care cuprinde termeni ca: ascensiune şi maeştri ascensionaţi, univers, galaxie, dimensiune, entităţi, etc., tinzând către o viaţă care exclude mare parte din realităţile pământene pentru care de fapt suntem întrupaţi aici. Credem că nu mai avem nevoie de a cunoaşte ceva, dacă credem că automat tot ce există vom avea doar pentru că credem acest lucru, acum. Credem că suntem prima generaţie de “ascensionaţi”, că niciodată nimeni pe Pământ nu a fost în stare de mai mult decât suntem noi, azi, în stare… Mai avem multe de acceptat, de tolerat… Suntem pe Pământ pentru a ne conştientiza limitele şi modul în care putem fi ajutaţi să devenim încă mult mai toleranţi, răbdători, ajutători cu toată lumea – fie ea omenească, vegetală sau animală. Vom înţelege astfel că fiecare om are potenţialul său de deschidere – iar acesta nu este ceva implicit, de la sine înţeles şi astfel de trecut “peste”… Fiecare dintre noi avem superficialităţile noastre, suficienţele noastre şi ar fi bine să ne gândim cu respect la ele, la noi înşine. Ne ferim de fapt să ni le găsim, considerând că asta este o dovadă de a nu crede că suntem dumnezei… De fapt paradigma se referă la faptul că suntem din acelaşi aluat ca şi zeii, dumnezeii, dar şi asemenea nouă, şi zeilor sunt de fapt TOATE fiinţele din jurul nostru. Fiecare spirit are o deschidere, şi o potenţială creştere a deschiderii mult mai mare decât putem crede acum… Şi noi la fel, şi este corect faţă de noi înşine să o credem, privindu-ne cu respect şi demnitate chiar şi cu superficialităţile, orgoliile şi suficienţele noastre. Aşteptăm să devenim la un anumit moment dat în ceea ce numim “îngeri”: dar până atunci ceea ce avem de făcut este să ne mai uităm în jurul nostru şi să luăm exemplu chiar de la cei despre care nu ştim prea multe – oameni pe care îi credem departe de a merita “darul”, “harul” – ascensiunea asemenea nouă… De fapt fiecare om în parte ne poate aduce aminte că noi înşine mai avem ceva de cizelat, de aprofundat, de ameliorat, de amalgamat…
Căci toţi… dar absolut toţi oamenii au azi înclinaţie către a face ceva mai bun decât au făcut ei înşişi ieri… chiar dacă condiţiile lor de trai şi cultura lor nu le oferă prea multe posibilităţi de lucru: ei caută însă să facă ceva care să le ofere libertate de expresie, de acţiune, calitate măcar şi din acel punct de vedere pe care îl sesizează ei că ar fi posibil de modificat. A înţelege acest lucru înseamnă a aprofunda înţelegerea noastră proprie. Mulţi oameni doresc să nu mai facă aceleaşi “greşeli” pe care le-au făcut părinţii lor, rudele, cei apropiaţi – ai lor sau ai altora din jur. Nu neapărat ale mele, ale părinţilor mei, ale colegilor mei – oameni despre care nu au auzit nicicând: dar toate se aseamănă între ele, şi cu toate acestea oamenii îşi dau seama că există subtilităţi (chiar dacă nu le numesc chiar aşa) care le deosebesc unele de altele. Personal umblu prin lume ascultând şi văzând multe asemenea lucruri, din care trag concluziile de mai sus. Şi îmi dau seama că nu am sesizat multe aspecte ale vieţii din jurul meu, şi am judecat oamenii după superficialitatea mea – dar asta nu mă determină să mă dispreţuiesc: dacă am dispreţuiţuit chiar şi trecător îmi dau seama cât de fine sunt într-adevăr subtilităţile vieţii noastre omeneşti… Atenţi la toate cele din jurul nostru – pe cât ne este posibil – putem lua multe exemple de unde nici cu gândul nu ne vine să credem că am fi putut… Putem vorbi cu oamenii, putem să îi încurajăm, putem să fim fermi într-o poziţie proprie, fără să ne-o impunem: “Eu am încredinţarea asta acum, nu te oblig pe dumneata să o preiei de la mine…” . A accepta doar pentru a ne face o aură spirituală nu este calea cea mai dreaptă de înaintare; personal prefer să mă retrag cu o formulă de felul “Bine. Am înţeles.” decât să încurajez doar de dragul de a încuraja: căci am făcut această greşeală şi m-am trezit că sunt dată de exemplu că am fost de acord. Nu discut despre faptul că atunci, cândva, chiar credeam ceva şi între timp m-am lămurit că lucrurile stau cam altfel: am spus “Da…” deşi nu eram de acord… ceea ce este cu totul altceva, şi mai ales eronat…

De fapt cred va trebui să discutăm şi despre alt aspect: Yin-Yang şi inteligenţa populară, căci sigur – fiecare element de manifestare împleteşte şi aspectul său pozitiv, şi aspectul său complementar. Atitudinea pozitivă din suma comportamentului uman cred că trebuie încurajată, chiar dacă omul dă dovadă certă de agresivitate. Vorbind echilibrat, după situaţie, şi mai ales fiind convinşi că nu suntem nici primii şi nici ultimii care vom contribui la înaintarea celor din jur, vom contribui la înaintarea spirituală a tuturor – fără să avem pretenţia că am schimbat pe cineva. Dacă schimbarea este certă şi interlocutorii noştri ne spun că noi personal am schimbat cu ceva un anumit aspect în viaţa lor – ar fi mai demn pentru noi să specificăm că înaintea noastră or fi fost mulţi care au contribuit la acest moment de schimbare, de ascensiune, de înaintare… Care este doar un moment…
Căci cu adevărat şi înainte, şi după fiecare ajutător al nostru se află permanent un şir nesfârşit de alţi ajutători care ne sprijină pe cărarea noastră spirituală…
Chiar dacă ne vine greu să credem, azi rezultatele vin mult mai repede, aşa încât să nu mai disperăm, căci energiile noi chiar ne ajută, încă mult mai mult decât la modul general. Le “ajutăm” şi noi să-i ajute pe alţii, să ne ajute şi pe noi, aplecându-ne cu înţelegere, răbdare, cu drag către fraţii noştri, căci cu toţii suntem copiii noutăţilor întregului univers !!!

luni, 2 aprilie 2012

PINK MONDAYS: 2.aprilie.2012

Bună dimineaţa mai pe scurt azi... ce să facem dacă e mult de muncă.... o facem cu drag muuuult şi apoi ne-om odihni când s-o putea !!! 
Vă doresc o săptămână în care cerul inimii să fie senin, ochii să ne fie plini de surâsul florilor de primăvară, şi ciripit de păsărele bucuroase de razele soarelui să vă încânte auzul !!! 
Şi peste toate să vă plutească parfumul tandru de primăvară !!!


Vă îmbrăţişez cu toată inima şi din tot sufletul meu !!!