Voi răspunde unor nelămuriri pe această temă, a Moşilor, care mi-au fost adresate pe parcursul timpului din partea cititorilor, cu privire la subiectele abordate până în prezent.
Azi majoritatea Moşilor care au trăit în mijlocul, apoi în marginea aşezărilor umane sunt într-adevăr entităţi inter-dimensionale, ajutându-ne permanent din lumea lor: s-au născut în stratul nostru dimensional, în rasa corespunzătoare continentului natal (lemuriană, atlantă sau toltecă), au lucrat şi au pregătit populaţiile umane de pretutindeni pentru trecerea tuturor oamenilor de la epoca manifestărilor lor preponderent mentale şi astrale – la epoca manifestărilor preponderent fizice, ajutate de manifestări mentale şi astrale.
Au trăit, şi au trecut de ultima glaciaţiune păstrându-şi corpurile străvechi, în timp ce restul oamenilor şi-au dematerializat corpurile fizice şi dublu-eterice şi au rămas ca entităţi astrale în continuare: până când Moşii au născut primele generaţii de oameni noi, cu corpuri pe care ei înşişi şi le-au modificat în elementele lor matriceale şi arhetipale, după tipicul oricăror alte modificări de acest fel: cu care toate spiritele umane erau dintotdeauna obişnuite, concentrându-şi atenţia, canalizându-şi energiile prin trăiri majoritar în direcţia liniilor dorite, necesare evoluţiilor în continuare şi oamenilor, şi biosistemului planetei, şi planetei însăşi.
A fost o perioadă scurtă de timp în care Moşii au aşteptat zvântarea pământurilor şi regenerarea biosistemului prin intrarea la întrupare a tuturor spiritelor vieţuitoarelor care trebuiau să se obişnuiască cu noile condiţii de trai: sub cerul lipsit de plafonul ceţos care fusese nelipsit până atunci, şi care se subţiase prin condensări parţiale de la o glaciaţiune la alta până la ultima: în urma căreia absolut tot plafonul s-a condensat, iar atmosfera pământeană a rămas doar cu circuitul apei în natură, aşa cum îl ştim azi. Între timp, Moşii au stat în lăcaşurile de mult amenajate în munţi, la înălţimi mari, ferite de umezeala văilor, şesurilor şi podişurilor care se zvântau treptat sub razele directe ale Soarelui şi în bătaia vânturilor accentuate după consumarea plafonului ceţos.
În vremurile care treceau astfel, dânşii au pus bazele creaţiei materiale fizice, având corpurile din ce în ce mai întărite, apte să poată realiza o creaţie din materiale planetare, de care nu avuseseră parte oamenii până atunci. Corpuri micşorate: de la 3-3,5 m înălţime la cca 2 m şi apoi chiar mai puţin, având densitatea mult mărită, erau mult mai bune pentru a traversa perioada cu vibraţia cea mai joasă prin care întreaga zonă locală a universului trece în perioade scurte şi extrem de rare – dar foarte prielnice evoluţiilor de pretutindeni. În momentul în care au început să nască noii lor urmaşi, au putut oferi spiritelor umane corpuri corecte pentru evoluţiile fizice care tocmai începeau. Au trăit chiar dânşii alături de copiii lor, toată viaţa lor, ajutându-i să se orienteze şi să se adapteze rapid noilor condiţii de trai: şi planetare, şi corporale. Au trăit şi s-au manifestat adaptându-şi creaţia fizică – în care spiritele umane erau deja cunoscătoare, doar fiind necesar să se orienteze cu materialele fizice (pământuri, metale, cristale, lemn, lichide diverse; deocamdată nu şi din materiale de origine animală). De asemenea, să se obişnuiască şi cu folosirea forţelor lor radiante în atmosfera planetară (cu densităţi diferite, cu mişcări atmosferice deosebit de puternice) prin corpuri noi, mult mai dense, a căror folosire comporta specificităţi deosebite, în care Moşii erau deplin şi mai ales profund cunoscători.
De aceea discutăm despre Moşi ca fiind oameni la fel cum am fost şi noi, cândva, înainte de ultima glaciaţiune, şi au rămas în acest fel tot timpul cât au trăit printre noi. Pentru Moşi nu se schimba nimic de fapt: păstrau forţele şi corporalitatea anterioară, dinainte de glaciaţiune, viaţa lor urma să fie exact de lungimea vieţi oamenilor ajutători din aceeaşi perioadă, anterioară. Doar vieţile celorlalţi oameni se schimbaseră, şi pentru asta veniseră pe Pământ exact în această perioadă din această zonă: întrucât în alte locuri din univers, de unde veneau ei pe Pământ, nu aveau locuri cu vibraţii atât de joase, la fel şi aglomeraţia planetară de biosistem şi omenire nu o puteau avea în alte părţi ale universului, întrucât la nivele mari de vibraţie zonală sarcinile de evoluţie sunt enorme comparativ cu ceea ce se poate trăit aici. O vibraţie joasă i-ar obosi în asemenea condiţii, iar o aglomeraţie planetară ar fi imposibil de acceptat pentru sarcinile atât de complexe pe care le au.
Nu a fost de loc uşor, însă absulut toate spiritele umane se bazau în primul rând pe ajutorul oferit de Moşi şi de entităţile astrale, eterice, dimensionale şi inter-dimensionale. Au ştiut de la bun început că nu puteau duce sarcinile lor la bun sfârşit fără ajutorul imens al Moşilor în primul rând. Şi în acelaşi timp al tuturor celorlalte feluri de entităţi ajutătoare.
Moşii au rămas în continuare cu corpuri adaptate tuturor felurilor de activităţi umane, mentale, astrale şi fizice: corpuri pe care le vor avea din nou spiritele umane, când se vor întrupa în viitor. Toate se vor modifica nu prin inginerie genetică, aşa cum cred unii azi, ci numai prin intermediul elementelor matriceale şi arhetipale ale corpurilor, care vor remodela toate rasele fără, nici o deosebire, pe baza creşterii vibraţiei planetare, pregătind astfel spiritele pentru realizarea sarcinilor lor viitoare deosebit de complexe.
Atâta timp cât au rămas în număr mare pe Pământ, Moşii au trăit în comunităţi restrânse, ducând o viaţă cu puţin deosebită de cele ale oamenilor cu viaţa scurtă, adaptată astfel încât să nu se obosească spiritele, şi nici vieţuitoarele, şi nici planeta ca atare – în urma schimbărilor pe care oamenii urmau să le efectueze treptat, pe întreaga planetă.
Moşii au început să se retragă – în deplina cunoaştere şi acceptare a oamenilor – înainte de primele migraţii, la sfârşitul mileniului III î.H. Nu s-au retras cu toţii atunci – ci numai din popoarele care aveau în destin migraţiile. După schimbarea sensului de vibraţie al planetei, acum 2000 de ani, prin lucrările energetice realizate de Iisus şi alţii coordonatori de evoluţii din galaxie, Moşii au început să se retragă nu numai înafara aşezărilor umane, ci şi de pe toate continentele, în jurul anului 500 d.H.: spre insulele Pacificului de Sud, de unde au mai urmărit şi ajutat acolo unde mai era nevoie; după care au plecat în stratul inter-dimensional care se apropiase, în mişcarea lui naturală, de stratul nostru dimensional. De acolo este posibil să se desfăşoare un tip de ajutor permanent de înaltă vibraţie, realizat cu deosebită măiestrie pentru menţinerea vieţii oamenilor, tuturor celorlalte vieţuitoare şi planetei însăşi.
Au rămas foarte puţin Moşi pe continente, trăind departe de oameni de cele mai multe ori: rareori rândurile lor mai cresc cu câte un urmaş. De cele mai multe ori însă alături de dânşii vin oameni obişnuiţi, dar cu destin deosebit: acela de a deveni Moş, pregătiţi pentru a suporta pe lângă sarcinile obişnuite de om şi Moş, schimbările pe care le necesită destinul lor lor:
– cu corpuri în care degradarea genetică este foarte redusă, şi astfel având abilităţi multisenzoriale care îi ajută să parcurgă învăţăturile Moşilor la nivele foarte înalte, după care să se alăture dânşilor, permanent;
– cu aplicaţii ale liniilor de învăţătură ale Moşilor la nivele extrem de înalte, ei fiind de fapt ajutători foarte evoluaţi, cu experienţă uriaşă în toate cele necesare realizării unor asemenea sarcini.
Cei născuţi în ultimele milenii vor trăi multe mii de ani ca ajutători planetari alături de Moşii vechi care vor reveni în mijlocul oamenilor, în acest strat dimensional, ajutând toate programele spirituale necesare spiritelor umane care vor continua evoluţiile lor pe Pământ.
Vom discuta în viitor şi de unde vin ei, cum trăiesc, cum ajută, cum îşi desfăşoară toate activităţile lor: din străvechimi până în zilele noastre. Numai în acest fel se poate înţelege curgerea vieţii lor, pe etape clare, distincte, către necesităţile reale de ajutor, născute de societatea contemporană. Numai în acest fel vom înţelege de ce ne-au însoţit drumurile ultimelor milenii, tăcuţi, modeşti, retraşi, o însoţire neconştientizată de cele mai multe ori de omenire, dar fără de care omenirea nu ar mai fi existat în ziua de azi…
Aşadar ceea ce voi puncta însă chiar aici, în plus, este faptul că nu discutăm despre „spirite” – în sensul de entităţi care nu sunt întrupate în sisteme corporale omeneşti, cu corp fizic – când este vorba despre Moşi. Discutăm separat despre Moşi, separat despre entităţi astrale, separat despre entităţi dimensionale (din rândul cărora discutăm despre entităţile transcedentale). Toate trebuie discutate pe larg, căci altfel s-ar înţelege în mod eronat multe aspecte în continuare – mai ales când este vorba despre studiul unor societăţi umane din perioadele străvechi, cum au fost Lemuria şi Atlantida. Tocmai de aceea nu putem înţelege clar istoria străveche a omenirii, rădăcină din care a pornit modul nostru actual de trăire, precum şi modul de perpetuare a unor acţiuni de ajutor oferit societăţii umane contemporane de către entităţile ajutătoare.
Una dintre întrebările frecvente este şi aceea dacă cei pe care îi numim „Moşi” sunt numai bărbaţi – sau: şi bărbaţi, şi femei. Tocmai pentru că se crede că ar fi entităţi astrale sau alte feluri de întrupări ale spiritelor, există încredinţarea că asemenea întrupaţi ar trebui să fie asexuaţi, ceea ce este o confuzie.
Societatea noastre a folosit de multe expresii care pun în evidenţă numai anumite aspecte ale sale, de multe ori ca protecţie, şi nu ca dispreţ, la adresa unor aspecte prezentate eronat din vremurile Evului Mediu întunecat spiritual. Întrucât diverse tipuri de cunoaşteri au traversat asemenea perioade de mare agresivitate din partea conducerilor laice şi religioase, s-au protejat femeile născute cu sarcini de mare complexitate, fără de care cei numiţi „Moşi” nu şi-ar fi putut desfăşura activităţile deosebit de complexe şi subtile deopotrivă. Dacă astfel de termeni au fost folosiţi iniţial ca protecţie, ulterior o astfel de protecţie a fost uitată şi s-a perpetuat forma de dispreţ pe care oamenii au preluat-o, obedient, din frică în faţa conducătorilor lor. A rămas împământenită expresia de „Moş” (bărbat bătrân), vădind respect pentru bărbat – într-o epocă în care femeia era dispreţuită în mod făţiş.
Dar astfel de ajutători: învăţători, maeştri spirituali lucrători în cele văzute şi cele nevăzute deopotrivă, apărători şi susţinători ai tuturor celor care se petrec pe planeta astfel integral ajutată, au fost în mod cert, concret: şi bărbaţi, şi femei. Căci acţiuni care se doresc echilibrante, îndreptate către întreaga planetă, întreg mediul planetar, nu se pot derula fără participarea unor ajutători de ambele sexe, pentru ca toate felurile de energii să fie astfel antrenate şi folosite după cum se desfăşoară perpetuarea speciilor planetare: pe Pământ prin contribuţia a doi întrupaţi de feluri diferite – dar complementare, pe care îi numim: bărbat şi femeie.
Folosirea termenului de „moş”, de strămoş, de om străvechi, foarte bătrân, în aceste studii doreşte să facă legătura cu cele unanim cunoscute din literatura tradiţională. Este necesar să înţelegem treptat multe elemente ale desfăşurărilor societăţilor umane, pentru a nu mai face confuzii privind omenirea, istoria ei, manifestările de ajutor pe care le-a primit de-a lungul timpului: nicidecum din partea… extratereştrilor, ci din partea unor ajutători puternici, înalt-evoluaţi, întrupaţi direct în mijlocul societăţilor – chiar dacă nu chiar în interiorul, ci în marginea lor.
Aşadar să reţinem şi acest aspect: Moşii nu sunt extratereştri – adică entităţi întrupate în alte părţi ale universului, extratereştri care ar călători spre Pământ cu diferite scopuri, de multe ori crezute a fi distructive sau numai oribil-interesate…
Moşii sunt de fapt aşa cum am spune „oameni”, iar în acest cuvânt nu deosebeşti femeia de bărbat.
Comparând Moşii – aşa cum i-am descris în studiile anterioare – cu oamenii, aşa cum ne cunoaştem pe noi înşine azi – este de comentat faptul că, în mod tipic, normal, în orice societate planetară care se desfăşoară în această parte a universului, ar fi trebuit să fim aşa cum sunt dânşii azi. Şi ar fi fost posibil să fie aşa pentru fiecare om de pe Pământ, dacă nu am fi trăit o situaţie atipică pentru evoluţiile din acest punct al universului: rară – dar cunoscută bine de evoluanţi, chiar dacă se confruntă cu asemenea feluri de evoluţii foarte rar. Adică o situaţie care se petrece rar, fără să fie însă o malformaţie accidentală a trăirilor unor populaţii spirituale dintr-o anumită parte a lumii. Moşii au fost şi sunt oameni, exact aşa cum ar fi fost posibil să fie orice om pe Pământ, dacă omenirea nu ar fi azi reprezentarea unor blocuri piramidale uriaşe de spirite, aflate în călătorii regresive: în evoluţii care formează o etapă rară, foarte grea, obositoare, dar absolut necesară pentru toate evoluţiile noastre.
Adică, dacă s-ar fi desfăşurat o continuare a evoluţiilor străvechi, chiar cu puteri spirituale doar parţial păstrate, căci chiar timpurile planetare s-au schimbat, odată cu diminuarea drastică a vibraţiei planetare, după ultima glaciaţiune. Oamenii ar fi rămas indivizi tipul pe care azi îl putem numi lemurian, sau atlant, sau toltec (la origine: toltlec – sesizaţi dispariţia în timp a ultimului „l”). Acestea au fost populaţii umane care aveau o energetică (de fapt o structură material-energetică) a corpurilor lor mai densă în sub-structura fluidică: adică în acele corpuri ajutătoare ale corpului fizic, cu vibraţie mult mai ridicată, pe care ni le cunoaștem prea puţin azi. De asemenea, din punctul de vedere al evoluţiilor lor, populaţiile spirituale străvechi au fost ajutate doar de grupuri restrânse de ajutători pricepuţi, iubitori şi înţelegători. Între timp, au venit pe Pământ, planificate şi ajutate, şi multe alte grupuri spirituale, din toate părţile unversului: spirite înaintate pe calea evoluţiilor, dar cu experienţă restrânsă în folosirea corpului fizic la nivele joase de vibraţie planetară. Evoluţiile populaţiilor străvechi s-ar fi desfăşurat în epoca contemporană la fel ca şi cele pe care le desfăşurăm azi – cu creaţie manuală, cu intuiţii destul de vagi, dar reale, ale evoluţiilor anterioare şi cunoaşteri tot vagi ale universului, care ar fi trebuit să fie descoperit pe aceeaşi cale tehnologică ca şi azi. Dar asemenea evoluţii, doar în prezenţa şi sub conducerea spiritelor experimentate, ar fi trebuit să se desfăşoare fără războaie, fără agresivitate dusă la extrem, chiar dacă spiritele devin oricum nerăbdătoare şi astfel dispreţuitoare la adresa celor care învaţă mai încet. Ar fi fost sarcina lor să înveţe să nu mai dispreţuiască, ci să preţuiască efortul celorlalţi de a se strădui să-i ajungă din urmă pe semenii lor.
Dar aglomeraţiile spirituale actuale cuprind acele blocuri spirituale piramidale, venite din evoluţii mai înaintate, e drept, dar care trebuie să-şi cunoască neputinţele pe care nu şi le mai cred în stare de manifestare, după evoluţii înaintate pe diverse meleaguri ale universului! La nivele joase de vibraţie planetară, în condiţiile unor exacerbări ale manifestărilor agresive, asemenea timpuri pe care omenirea le-a trăit în ultimele milenii s-au dovedit pline de cruzime, criminalitate oficială dusă la extrem, dispreţ generalizat sub forme grosiere şi subtile deopotrivă. Aşa şi-au dat seama – şi îşi vor da seama în continuare multe spirite – de tot ceea ce pot face atunci când trăiesc în condiţii mai puţin optime de viaţă planetară. După care se vor corecta, cunoscându-şi clar manifestările, cunoscând în acelaşi timp şi diferite moduri de corectare: şi aici, şi acasă – în locurile din univers de unde au venit pe Pământ.
De asemenea, fără piramidali, creaţia materială ar fi fost tot aşa, ca şi acum: cu trecere treptată de la creaţia materială mentală la creaţia materială structurală, adică folosind structurile corpului fizic: mâini pentru creaţie, picioare pentru deplasare, aparatul vorbirii pentru comunicare, gândirea secvenţială pentru planificarea activităţilor. Iar ca materiale pentru creaţia materială – folosirea structurilor corporale ale altor întrupaţi (plante, animale), cât şi elemente de întrupare ale planetei (pământuri, metale, cristale, lichide, gaze).
Adică exact ca şi acum, în condiţiile pe care le trăim cu toţii, chiar dacă social-spiritualul este mult mai complex în condiţiile aglomeraţiei pe planetă, ar fi existat o greutate inerentă a desfăşurării creaţiei materiale. Dar nu ar fi fost, sub nici o formă, acele greutăţi deosebite, cunoscute de noi, în relaţiile dintre oameni: furt, crimă, droguri, perversităţi de cele mai diferite feluri. Iată de ce o asemenea greutate necesită ajutătorii puternici despre care vorbim. Ei – care trăiesc azi necunoscuţi printre noi, sau la marginea societăţii noastre – ar fi trăit, ar fi lucrat cunoscuţi şi iubiţi de toată lumea, chiar dacă ajutorul direct primit de la ei ar fi fost cerut rar, existând conştiinţa că mai întâi omul trebuie să facă toate încercările posibile pentru a ajunge la un rezultat propriu: din care, pentru o calitate superioară, omul ar fi întrebat un ajutător cunoscut, adică oameni asemenea Moşilor, care au o experiență mult mai mare în toate domeniile manifestărilor umane.
Moşii sunt oameni care, la fel ca şi oricare alţii, se organizează şi ei în familii – dar numai atunci când este cazul să facă o lucrare de mare complexitate împreună, cu necesitatea antrenării simultane de energii pe care deocamdată le vom numi şi noi: Yin şi Yang. Strămoşii noştri le numeau: energii bărbăteşti, tari, şi energii femeieşti, slabe: dar amândouă fiind puternice în felul propriu, şi mai ales neputând exista separat, împletindu-se permanent, oriunde în lume. Energii care sunt vehiculate în proporţii mai mari – nu totale, exclusive – de către femei sau de către bărbaţi. Vom găsi Moşi bărbaţi şi Moşi femei (babe, ursitoare), cu o densitate de o parte şi de cealaltă în funcţie de necesităţile spirituale ale societăţilor umane sau de cerinţele unor timpuri planetare. În timpurile pe care le trăim azi, la sfârşitul etapei intuitive, foarte rar apar acum familii de moşi, cupluri pentru perpetuarea formei lor corporale.
Aşadar este bună intuiţia conform căreia s-ar afla pe Pământ mai mulţi „Moşi” decât „Babe” şi de asemenea, că ei nu au copii. Chiar dacă folosim noţiunea de supranatural din ne-cunoaşterile noastre (nu aş numi-o chiar superficial folosită, aşa cum spun unii, căci oamenii vor să fie serioşi şi profunzi, dacă li se oferă prilejul), să reţinem că întrupările în speciile planetare nu se fac în mod normal decât pe căile cunoscute azi de noi. Excepţii au făcut doar, la începutul întrupărilor spiritelor umane pe Pământ, entităţile dimensionale care au pornit crearea speciei planetare umane: le putem numi entităţi transcedentale – şi din rândul lor grupuri separate creează toate speciile de vieţuitoare ale tuturor planetelor din zona aceasta a universului. Asemenea entităţi nu se nasc, ci îşi constituie sistemele corporale, la fel ca toate entităţile – întrupaţii care nu au în sistemele lor corpuri fizice, direct, prin puterea cu vibraţie foarte înaltă a radiaţiei lor de întrupare, din care nu fac parte şi razele cu vibraţie joasă – cele fizice. Transcedentalii constituie corpurile lor, de regulă, pentru orice specie, în stratul dimensional din care vin în stratul nostru, un strat cu vibraţia foarte înaltă, care permite formarea tuturor structurilor arhetipale şi matriceale ale sistemelor corporale. Ele se vor modifica, de-a lungul evoluţiilor, după cum au loc variaţii foarte puternice şi de lungă durată ale vibraţiei planetare sau numai prin folosirea conştientă a unor seturi de raze în locul altora, folosite anterior: numai asemenea schimbări pot efectua modificări ale corporalităţii cu corp fizic în această zonă a universului. Trăind în stratul nostru, al evoluanţilor primari şi ajutătorilor lor direcţi, cu vibraţie joasă, respirând aerul planetar, mâncând fructe (cu energii majoritar solare) şi tuberculi (cu energii majoritar planetare) corpurile lor au schimbat materiile din care au fost realizate (cu vibraţii foarte înalte) cu materii cu vibraţii joase, dar necesare evoluţiilor spiritelor umane care aşteptau să intre la întrupare în aceste corpuri, prin naştere din corpurile transcedentalilor care au devenit părinţi.
În cazul speciei umane, astfel de entităţi nu s-au putut numi direct, de la bun început „oameni”, deşi arătau forma perfectă a omului universal: fără o rasă anume când sunt percepuţi din perspectiva corpului fizic. Dar în partea corporalităţii fluidice se putea vedea clar cum grupurile de transcedentali de pe diferite continente au trăsături specifice raselor umane primordiale: lemuriană (în Lemuria – actualul continent Asia) şi atlantă (în continentul A’Tlan).
S-au putut numi oameni doar începând cu primii lor urmaşi, născuţi de transcedentali, pe care i-au învăţat prin exemplu personal cum să-şi folosească forţele în condiţiile locale, creând împreună toate cele necesare traiului curent. Abia după finalizarea acestor faze, transcedentalii care nu au avut copii s-au putut retarge în stratul dimensional din care au venit, în timp ce aceia care au avut copii au urmat destinul uman complet: în general entităţile superioare testează ele înseşi trecerea, folosirea, maturizarea în etapele principale şi decesul, care în epoca mentală a omenirii se realizează prin decorporalizarea totală a corpurilor fizice şi dublu-eterice, la finalul destinului lor în această dimensiune (de evoluţie a spiritelor primare). Pentru că ei coordonează – ei simt totul pe propria lor „piele”, adică cu propriile lor simţuri, în corpurile aflate în folosinţă personală, şi vor coordona astfel din perspectiva în care ştiu bine, direct, nemijlocit, cum trebuie să ajute, să protejeze şi să îndrume pe toţi ajutătorii întrupaţi în mijlocul lor – dimensionali sau umani – în viitoarele etape.
Ideea de mai sus face trimitere la Iisus, dar nu numai: căci şi alte entităţi au realizat recalibrări ale tipurilor de ajutor de-a lungul vremurilor, cu referire directă la oameni – aşa cum suntem noi acum, nu la Moşi. Căci, chiar dacă spunem că Moşii sunt oameni la fel ca şi noi, şi chiar sunt fără nici o îndoială, ei au corpuri care funcţionează în cu energetica diferită de a noastră, a oamenilor obişnuiţi: tocmai pentru a ne ajuta şi pe noi, şi planeta cu întreg biosistemul ei.
Este necesar să amintim şi faptul că, alături de modul de naştere asemănător celui pe care îl avem şi noi, tot atât de natural se pot retrage şi ei din întrupări, prin deces – chiar dacă decesul lor este conştient, retragerea este conştientă şi lină, hotărâtă de ei personal atunci când este nevoie de o lucrare din partea lor: în alte corpuri, în alte părţi ale planetei sau lucrări cu caracter astral (trecerea şi rămânerea în corp astral) sau derulări de lucrări în alte părţi ale universului. Unii dintre Moşi însă pot trece, pentru derularea altor sarcini, în dimensiunea superioară a planetei, de unde au venit cândva entităţile transcedentale.
Acum putem discuta mai mult despre entităţi dimensionale implicate în crearea speciilor, căci avem descrierea întregului proces de formare dimensional-transcendentă a omenirii. Se poate studia acest proces, pe larg, în studiul "Lemuria - după retragerea transcedentalilor".
Cunoscând originile omenirii ca specie pământeană, vom înţelege şi trăirile oamenilor pe Pământ, şi modul în care oamenii au primit ajutor permanent din partea entităţilor cu experienţă uriaşă de trăire oriunde în universurile evoluţiilor tuturor. Cu astfel de cunoaşteri putem astfel înţelege şi felul în care se vor desfăşura evoluţiile viitoare ale omenirii, dar şi de ce evoluţiile noastre au decurs aşa cum ştim acum, în perioadele cele mai grele ale planetei, şi cum am fost ajutaţi cu toţii de-a lungul tuturor timpurilor.