Întreaga fenomenologie pe care o trăim în prezent are un aspect general de normalitate universică - pe care însă noi avem tendinţa de a o crede unică cel puţin în lumea perceptibilă cu simţurile noastre şi cu tehnologia pe care o creăm pentru prelungirea acestor simţuri umane. Unică în timp, şi unică pentru o specie unică în felul ei - omenirea pe Pământ.
Sigur că fiecare moment şi fiecare fiinţă este în acelaşi timp şi unică, şi universal-valabilă ca formă de viaţă, întregind unicitatea universului, specificitatea lui de asemena momentană.
Important este însă să nu credem că suntem unici, în sens de însingurare: nici în sistemul nostru stelar, nici în galaxie, nici dincolo de galaxia noastră - în grupul local al galaxiilor de care începem să fim conştienţi.
De multe ori se confundă noţiunea de unicitate cu noţiunea de singurătate. Într-o casă, aspiratorul de praf poate fi unic - dar nu este şi singurul lucru din casă.
Dincolo de banda noastră de frecvenţe universice, în care trăim în relativă solitudine - spre protecţie şi nu altceva, suntem în mijlocul unei pulsaţii uriaşe de viaţă, de manifestări spirituale fecunde.
Atâta timp cât nu vom crede în existenţa corpurilor noastre, nu vom descoperi ce se poate face cu ele. Nu suntem adormiţi - suntem doar neîncrezători şi necunoscători. Când vom privi în egală măsură şi lumina becului - dar şi becul cu structurile sale, bec care oferă lumina, căldura, alte radiaţii, precum şi cunoaşterea căi de la materie amorfă la emiterea luminiscenţei, incandescenţei în acest caz, care oferă elementele de mai sus - atunci vom descoperi o întreagă lume în jurul nostru.
Această lume există, ne ajută, ne ghidează, ne protejează - nicidecum nu ne însingurează... Percepţia lumii întregi se completează prin simţurile acestor corpuri pe care le avem, corpuri cu structuri materiale de vibraţii diferite - mult mai mari, decât cele ale corpului nostru fizic. Conştientizarea lor oferă posibilitatea omului de a-şi ridica calitatea celor realizate, moralitatea, autodisciplinarea, moderaţia, echilibrul, răbdarea de a face totul punând suflet, făcând din simţirea proprie înălţată un stindard al înaintării spirituale: care se înalţă acum şi se extinde ca disponibilitate în multe segmente populaţionale.
Mulţi oameni cred că înaintarea spirituală se face numai prin merit personal. O altă parte crede că suntem unici - în sens de singuri - într-o mare parte din univers. Suntem unici - să precizăm din nou, să facem deosebirea, căci exprimarea contează întotdeauna - situaţiile pe care le trăim sunt unice în felul lor, căci nimic nu este repetabil, conjuncturile spirituale fiind mereu altele, influenţele de la depărtare sau din apropiere fiind şi ele astfel mereu altele. Dar suntem în faze de evoluţie asemănătoare în linii mari, evoluţii desfăşurate simultan sau consecutiv, astfel încât putem spune clar: nimic nu este nou sub soare, sub faldurile energiilor universale, totul este repetabil în forme individuale - dar nu separate de restul lumii. Cu toţii trecem prin aproximativ aceeleaşi forme de evoluţie, apoi însă ne îmbogăţim experienţa deja formată cu noutăţile permanente care se ivesc mereu în căile eterne ale inifinităţii, în eternitatea vieţii spirituale.
În acest context, energiile noi, pe care am ajuns să le conştientizăm şi noi acum, ne ajută în moduri extrem de variate, în moduri specifice pentru fiecare treaptă de evoluţie.
Să credem că şi noi, şi toată viaţa care astfel pulsează în univers are parte de diverse forme de ajutor - fiecare formă fiind în felul ei specială - adică specifică fiecărei benzi, zone de vibraţie în parte şi, în fiecare astfel de bandă de vibraţii, fiind specifică fiecărei populaţii spirituale întrupate local.
Ar fi cazul să credem că nu numai oamenii conştienţi de faptul că suntem spirite întrupate, în evoluţii complexe, evoluează astfel plenar în aceste timpuri. Lumina Creaţiei divine se răsfiră asupra tuturor oamenilor, asupra tuturor vieţuitoarelor planetare, asupra tuturor celor din galaxia noastră şi din toate galaxiile, în orice loc din univers (să ne referim deocamdată la universul nostru).
Este bine să înţelegem de la bun început că energia nouă nu ne înalţă propriu-zis - ci ea favorizează folosirea tuturor forţelor spirituale umane fără ca activitatea umană să mai afecteze dezvoltarea biosistemului planetar. Omenirea a ştiut de la începutul ciclului său de vieţi pământene că, dacă va folosi activitatea de creaţie materială mentală în continuare, aşa cum a folosit-o înainte de ultima glaciaţiune, biosistemul natural planetar nu-şi va mai găsi energiile înalte care să-i susţină creşterea, perpetuarea: supravieţuirea. Şi, în final, nici supravieţuirea omului nu ar avea cum să mai fie posibilă. Iar acest lucru nu se datorează faptului că o asemenea creaţie ar fi rea, manipulatoare, distrugătoare, ucigătoare - ci faptului că presupune:
- o viteză foarte mare de manipulare a unor volume mari de energii planetare, care ar forma vânturi, curenţi uriaşi în aerul planetar, destabilizând biosistemul local;
- consum foarte important de fluxuri energo-materiale planetare din cele de vibraţii superioare: căci lucrul mental nu înseamnă circulaţia gândurilor de la un loc la altul, aşa cum se petrec azi lucrurile când discutăm despre mental, ci adunarea şi compactizarea cu corpul mental, de vibraţie foarte înaltă, a unor fluxuri de materii din segmentul de vibraţii: mental, astral şi eteric. În acest fel, la volumul populaţional foarte mare al întrupărilor pe planetă, astfel de volume ar lipsi biosistemul planetar de materiile de înaltă vibraţie care mai rămân pe planetă în urma diminuării vibraţiilor totale ale fluxurilor energo-materiale.
Cei care doresc amănunte privind diminuarea vibraţiei medii planetare, vor urmări acest proces la adresa:
http://www.bucuria-cunoasterii.ro/studii-generale/capitolul2-energetica-stelar-planetara/2-studii/variatia-vibratiei-medii-zonale/
În condiţiile în care energii noi, venite din Universul Central, create de către Creatorii-coordonatori ai evoluţiilor noastre, inundă spaţiile evoluţiilor noastre, treptat, atrase de puternicele centre ale galaxiilor noastre, vibraţia mare, nouă, a filamentelor energo-materiale care constituie şi întreţin corpurile vieţuitoarelor planetare nu mai sunt în pericol. Pe de altă parte chiar populaţiile umane se reduc considerabil, căci majoritatea spiritelor umane sunt venite pe Pământ pentru a petrece aici doar etapa de joasă frecvenţă a vibraţiei planetare - pe care nu o mai găsesc în locurile evoluţiilor lor înaintate din univers. În acest fel, vor rămâne foarte puţine grupuri spirituale în evoluţie în această regiune universică în care se află Pământul, dintre care multe se întrupează în sisteme corporale cu corp astral şi foarte puţine cu corpuri fizice.
Astfel încât, din nici un punct de vedere prezenţa oamenilor, în calitate de creatori mentali avansaţi, dar şi în cuantum populaţional redus, nu mai poate afecta planeta, în toată complexitatea şi sensibilitatea sa…
Populaţiile planetare din acest loc din univers nu au învăţături spirituale de dezvoltare prin propria putere, manifestată individual, celular. Ele au - de la cea mai puţin evoluată specie (viruşii) până la cea mai evoluată (oamenii) - sarcini de învăţătură legate de trăire sub imperiul influenţărilor reciproce sau de într-ajutorare reciprocă. Nu au sarcini de relaţionare foarte extinse - la nivel stelar sau galactic, ci la nivel planetar: între populaţiile fizice ale aceleiaşi planete. Energiile noi măresc, completează segmentul anterior de vibraţii ale locului, ale galaxiei în speţă, ceea ce conduce la supravieţuirea în orice condiţii locale - orice fel de activitate ar aduce omul în planul local. Omul - ca spirit întrupat, cunoaşte o gamă extrem de extinsă de moduri de creaţie materială, pe care le foloseşte adaptând cele cunoscute în planul fiecărei întrupări, în fiecare loc din univers. Odată cu mărirea segmenului, benzii de vibraţii locale, fenomen care este azi în plină dezvoltare chiar dacă s-a derulat deja în proporţie foarte mică - cam 1-2 % din ceea ce reprezintă cu adevărat, din ceea ce se va derula în continuare pe o perioadă de câteva sute de milioane de ani - toate pericolele existente azi, din acest punct de vedere, se vor estompa treptat, până la dispariţie. În acest fel, spiritele umane vor putea să desfăşoare din nou creaţia lor specifică: creaţia mentală, căci creaţia materială manual-tehnologică reprezintă doar o formă de lucru în "regim de avarie" - ca să folosesc o expresie cunoscută nouă. Dar toată această perioadă a avut un rol uriaş în învăţături ale multor segmente spirituale umane privind adaptarea spiritelor la condiţii planetare precare - adaptări care formează şi accentuează flexibilitatea spiritelor în toate "colţurile" universului.
Iată de ce este bine să cunoaştem asemenea - şi încă multe alte aspecte ale vieţii noastre spirituale. Multe dintre asemenea învăăţături şi consolidări s-au desfăşurat cu multă greutate până în prezent - ceea ce însă vom observa că se va schimba fundamental în perioada care va aveni.
Pe parcursul mai multor articole voi dezvolta asemenea modificări aduse de energiile noi, în prezenţa energiilor vechi - pe care vom învăţa astfel să nu le mai desconsiderăm nicicând, nicidecum… Întrucât am această posibilitate, de prezentare separată a studiilor cu caracter să zicem mai teoretic, pe siteul personal, vă voi trimite ori de câte ori va fi cazul la articolele prezentate acolo, căci aici este necesar să ne ocupăm de alte prezentări: legăturile cu alte locaţii de prezentare a gândirilor mă determină să-mi spun părerea cu privire la multe dintre cele cunoscute azi de noi pe diferite siteuri, bloguri, forumuri, facebook.
Să înţelegem că Pământul nu ne este degeaba azi casă şi sprijin pentru un crâmpei din eternitatea vieţii noastre de spirit. Să înţelegem că ne este de folos să înţelegem universul ca modalitate de cunoaştere a influenţelor sale asupra noastră pe timpul staţionării noastre pământene. Să nu mai privim acest univers şi această planetă ca pe un loc din care să ne salvăm, să fugim de pe Pământul care ne-a găzduit şi ne găzduieşte generos în continuare: aşteptând să-l iubim, şi nicidecum să- dispreţuim - chiar şi numai să nu-l mai tratăm cu indiferenţa cu care îl călcăm inconştient cu picioarele noastre…
Energiile noi ne vor da, de asemenea, puterea să ne apreciem, să ne iubim la propriu semenii pe care de multe ori îi dispreţuim sau nu-i preţuim de fel. Să le înţelegem aspectele generale şi speciale ale manifestărilor, să-i ajutăm să se ridice din lipsurile lor, să-i învăţăm să se adapteze şi ei, după puterile lor, la ceea ce îi înconjoară. Este vorba despre ajutor - nu neapărat învăţătură, căci oamenii au în cunoaşterea lor toate cele necesare trăirilor lor - dar priceperea de adaptare, şi chiar înţelegerea propriilor percepţii în această perioadă de trecere este greoaie, dificilă, dezorientantă. Un sprijin, o îndrumare, o pornire este necesar să fie oferite cu modestie, cu înţelegere şi cu respect, urmând ca fiecare în parte să valorifice mai departe şi propria moştenire, experienţă, şi îmbogăţirile cu noutăţi ale variatelor forme de manifestare în acest plan al realităţii univesice.
Căci învăţăm aici să fim ajutători, şi vom rămâne ajutători specializaţi şi consacraţi, în eternitatea vieţii noastre spirituale.
Sigur că fiecare moment şi fiecare fiinţă este în acelaşi timp şi unică, şi universal-valabilă ca formă de viaţă, întregind unicitatea universului, specificitatea lui de asemena momentană.
Important este însă să nu credem că suntem unici, în sens de însingurare: nici în sistemul nostru stelar, nici în galaxie, nici dincolo de galaxia noastră - în grupul local al galaxiilor de care începem să fim conştienţi.
De multe ori se confundă noţiunea de unicitate cu noţiunea de singurătate. Într-o casă, aspiratorul de praf poate fi unic - dar nu este şi singurul lucru din casă.
Dincolo de banda noastră de frecvenţe universice, în care trăim în relativă solitudine - spre protecţie şi nu altceva, suntem în mijlocul unei pulsaţii uriaşe de viaţă, de manifestări spirituale fecunde.
Atâta timp cât nu vom crede în existenţa corpurilor noastre, nu vom descoperi ce se poate face cu ele. Nu suntem adormiţi - suntem doar neîncrezători şi necunoscători. Când vom privi în egală măsură şi lumina becului - dar şi becul cu structurile sale, bec care oferă lumina, căldura, alte radiaţii, precum şi cunoaşterea căi de la materie amorfă la emiterea luminiscenţei, incandescenţei în acest caz, care oferă elementele de mai sus - atunci vom descoperi o întreagă lume în jurul nostru.
Această lume există, ne ajută, ne ghidează, ne protejează - nicidecum nu ne însingurează... Percepţia lumii întregi se completează prin simţurile acestor corpuri pe care le avem, corpuri cu structuri materiale de vibraţii diferite - mult mai mari, decât cele ale corpului nostru fizic. Conştientizarea lor oferă posibilitatea omului de a-şi ridica calitatea celor realizate, moralitatea, autodisciplinarea, moderaţia, echilibrul, răbdarea de a face totul punând suflet, făcând din simţirea proprie înălţată un stindard al înaintării spirituale: care se înalţă acum şi se extinde ca disponibilitate în multe segmente populaţionale.
Mulţi oameni cred că înaintarea spirituală se face numai prin merit personal. O altă parte crede că suntem unici - în sens de singuri - într-o mare parte din univers. Suntem unici - să precizăm din nou, să facem deosebirea, căci exprimarea contează întotdeauna - situaţiile pe care le trăim sunt unice în felul lor, căci nimic nu este repetabil, conjuncturile spirituale fiind mereu altele, influenţele de la depărtare sau din apropiere fiind şi ele astfel mereu altele. Dar suntem în faze de evoluţie asemănătoare în linii mari, evoluţii desfăşurate simultan sau consecutiv, astfel încât putem spune clar: nimic nu este nou sub soare, sub faldurile energiilor universale, totul este repetabil în forme individuale - dar nu separate de restul lumii. Cu toţii trecem prin aproximativ aceeleaşi forme de evoluţie, apoi însă ne îmbogăţim experienţa deja formată cu noutăţile permanente care se ivesc mereu în căile eterne ale inifinităţii, în eternitatea vieţii spirituale.
În acest context, energiile noi, pe care am ajuns să le conştientizăm şi noi acum, ne ajută în moduri extrem de variate, în moduri specifice pentru fiecare treaptă de evoluţie.
Să credem că şi noi, şi toată viaţa care astfel pulsează în univers are parte de diverse forme de ajutor - fiecare formă fiind în felul ei specială - adică specifică fiecărei benzi, zone de vibraţie în parte şi, în fiecare astfel de bandă de vibraţii, fiind specifică fiecărei populaţii spirituale întrupate local.
Ar fi cazul să credem că nu numai oamenii conştienţi de faptul că suntem spirite întrupate, în evoluţii complexe, evoluează astfel plenar în aceste timpuri. Lumina Creaţiei divine se răsfiră asupra tuturor oamenilor, asupra tuturor vieţuitoarelor planetare, asupra tuturor celor din galaxia noastră şi din toate galaxiile, în orice loc din univers (să ne referim deocamdată la universul nostru).
Este bine să înţelegem de la bun început că energia nouă nu ne înalţă propriu-zis - ci ea favorizează folosirea tuturor forţelor spirituale umane fără ca activitatea umană să mai afecteze dezvoltarea biosistemului planetar. Omenirea a ştiut de la începutul ciclului său de vieţi pământene că, dacă va folosi activitatea de creaţie materială mentală în continuare, aşa cum a folosit-o înainte de ultima glaciaţiune, biosistemul natural planetar nu-şi va mai găsi energiile înalte care să-i susţină creşterea, perpetuarea: supravieţuirea. Şi, în final, nici supravieţuirea omului nu ar avea cum să mai fie posibilă. Iar acest lucru nu se datorează faptului că o asemenea creaţie ar fi rea, manipulatoare, distrugătoare, ucigătoare - ci faptului că presupune:
- o viteză foarte mare de manipulare a unor volume mari de energii planetare, care ar forma vânturi, curenţi uriaşi în aerul planetar, destabilizând biosistemul local;
- consum foarte important de fluxuri energo-materiale planetare din cele de vibraţii superioare: căci lucrul mental nu înseamnă circulaţia gândurilor de la un loc la altul, aşa cum se petrec azi lucrurile când discutăm despre mental, ci adunarea şi compactizarea cu corpul mental, de vibraţie foarte înaltă, a unor fluxuri de materii din segmentul de vibraţii: mental, astral şi eteric. În acest fel, la volumul populaţional foarte mare al întrupărilor pe planetă, astfel de volume ar lipsi biosistemul planetar de materiile de înaltă vibraţie care mai rămân pe planetă în urma diminuării vibraţiilor totale ale fluxurilor energo-materiale.
Cei care doresc amănunte privind diminuarea vibraţiei medii planetare, vor urmări acest proces la adresa:
http://www.bucuria-cunoasterii.ro/studii-generale/capitolul2-energetica-stelar-planetara/2-studii/variatia-vibratiei-medii-zonale/
În condiţiile în care energii noi, venite din Universul Central, create de către Creatorii-coordonatori ai evoluţiilor noastre, inundă spaţiile evoluţiilor noastre, treptat, atrase de puternicele centre ale galaxiilor noastre, vibraţia mare, nouă, a filamentelor energo-materiale care constituie şi întreţin corpurile vieţuitoarelor planetare nu mai sunt în pericol. Pe de altă parte chiar populaţiile umane se reduc considerabil, căci majoritatea spiritelor umane sunt venite pe Pământ pentru a petrece aici doar etapa de joasă frecvenţă a vibraţiei planetare - pe care nu o mai găsesc în locurile evoluţiilor lor înaintate din univers. În acest fel, vor rămâne foarte puţine grupuri spirituale în evoluţie în această regiune universică în care se află Pământul, dintre care multe se întrupează în sisteme corporale cu corp astral şi foarte puţine cu corpuri fizice.
Astfel încât, din nici un punct de vedere prezenţa oamenilor, în calitate de creatori mentali avansaţi, dar şi în cuantum populaţional redus, nu mai poate afecta planeta, în toată complexitatea şi sensibilitatea sa…
Populaţiile planetare din acest loc din univers nu au învăţături spirituale de dezvoltare prin propria putere, manifestată individual, celular. Ele au - de la cea mai puţin evoluată specie (viruşii) până la cea mai evoluată (oamenii) - sarcini de învăţătură legate de trăire sub imperiul influenţărilor reciproce sau de într-ajutorare reciprocă. Nu au sarcini de relaţionare foarte extinse - la nivel stelar sau galactic, ci la nivel planetar: între populaţiile fizice ale aceleiaşi planete. Energiile noi măresc, completează segmentul anterior de vibraţii ale locului, ale galaxiei în speţă, ceea ce conduce la supravieţuirea în orice condiţii locale - orice fel de activitate ar aduce omul în planul local. Omul - ca spirit întrupat, cunoaşte o gamă extrem de extinsă de moduri de creaţie materială, pe care le foloseşte adaptând cele cunoscute în planul fiecărei întrupări, în fiecare loc din univers. Odată cu mărirea segmenului, benzii de vibraţii locale, fenomen care este azi în plină dezvoltare chiar dacă s-a derulat deja în proporţie foarte mică - cam 1-2 % din ceea ce reprezintă cu adevărat, din ceea ce se va derula în continuare pe o perioadă de câteva sute de milioane de ani - toate pericolele existente azi, din acest punct de vedere, se vor estompa treptat, până la dispariţie. În acest fel, spiritele umane vor putea să desfăşoare din nou creaţia lor specifică: creaţia mentală, căci creaţia materială manual-tehnologică reprezintă doar o formă de lucru în "regim de avarie" - ca să folosesc o expresie cunoscută nouă. Dar toată această perioadă a avut un rol uriaş în învăţături ale multor segmente spirituale umane privind adaptarea spiritelor la condiţii planetare precare - adaptări care formează şi accentuează flexibilitatea spiritelor în toate "colţurile" universului.
Iată de ce este bine să cunoaştem asemenea - şi încă multe alte aspecte ale vieţii noastre spirituale. Multe dintre asemenea învăăţături şi consolidări s-au desfăşurat cu multă greutate până în prezent - ceea ce însă vom observa că se va schimba fundamental în perioada care va aveni.
Pe parcursul mai multor articole voi dezvolta asemenea modificări aduse de energiile noi, în prezenţa energiilor vechi - pe care vom învăţa astfel să nu le mai desconsiderăm nicicând, nicidecum… Întrucât am această posibilitate, de prezentare separată a studiilor cu caracter să zicem mai teoretic, pe siteul personal, vă voi trimite ori de câte ori va fi cazul la articolele prezentate acolo, căci aici este necesar să ne ocupăm de alte prezentări: legăturile cu alte locaţii de prezentare a gândirilor mă determină să-mi spun părerea cu privire la multe dintre cele cunoscute azi de noi pe diferite siteuri, bloguri, forumuri, facebook.
Să înţelegem că Pământul nu ne este degeaba azi casă şi sprijin pentru un crâmpei din eternitatea vieţii noastre de spirit. Să înţelegem că ne este de folos să înţelegem universul ca modalitate de cunoaştere a influenţelor sale asupra noastră pe timpul staţionării noastre pământene. Să nu mai privim acest univers şi această planetă ca pe un loc din care să ne salvăm, să fugim de pe Pământul care ne-a găzduit şi ne găzduieşte generos în continuare: aşteptând să-l iubim, şi nicidecum să- dispreţuim - chiar şi numai să nu-l mai tratăm cu indiferenţa cu care îl călcăm inconştient cu picioarele noastre…
Energiile noi ne vor da, de asemenea, puterea să ne apreciem, să ne iubim la propriu semenii pe care de multe ori îi dispreţuim sau nu-i preţuim de fel. Să le înţelegem aspectele generale şi speciale ale manifestărilor, să-i ajutăm să se ridice din lipsurile lor, să-i învăţăm să se adapteze şi ei, după puterile lor, la ceea ce îi înconjoară. Este vorba despre ajutor - nu neapărat învăţătură, căci oamenii au în cunoaşterea lor toate cele necesare trăirilor lor - dar priceperea de adaptare, şi chiar înţelegerea propriilor percepţii în această perioadă de trecere este greoaie, dificilă, dezorientantă. Un sprijin, o îndrumare, o pornire este necesar să fie oferite cu modestie, cu înţelegere şi cu respect, urmând ca fiecare în parte să valorifice mai departe şi propria moştenire, experienţă, şi îmbogăţirile cu noutăţi ale variatelor forme de manifestare în acest plan al realităţii univesice.
Căci învăţăm aici să fim ajutători, şi vom rămâne ajutători specializaţi şi consacraţi, în eternitatea vieţii noastre spirituale.