(Fotografie preluată de pe Pinterest)
I. IDEI PRINCIPALE
1. Moșii, născuți în majoritate înainte de penultima glaciațiune, păstrează același statut spiritual ca și înainte de ultima glaciațiune, de înalți ajutători planetari, doar cu sarcini noi față de omenirea a cărui viață s-a schimbat după ultima glaciațiune:
– să ajute spiritele umane să-și realizeze sarcinile pentru care au venit pe Pământ, oferindu-le permanent ajutor vibrațional și spiritual optim;
– prin forțele lor vibraționale înalte, să ajute omenirea să nu se autodistrugă și să nu distrugă planeta (partea ei pământoasă) și biosistemul ei.
2. Au păstrat, pentru derularea sarcinilor lor, același sistem corporal pe care îl aveau în trecut, doar fără să folosească corpul mental pentru creație materială mentală decât extrem de rar și mai ales punctiform; deși corporalitatea lor le-ar fi permis, nu au folosit această putere pentru a proteja întreaga planetă și biosistemul ei.
3. Au păstrat aceeași organizare a vieții lor, trăind ori ca sihaștri (retrași, individuali) sau în grupuri foarte restrânse, în funcție de sarcinile personale de destin – în cuplu familial sau nu.
4. Îndrumările lor au respectat întotdeauna calitatea și moralitatea cea mai înaltă, protecția vieții și a planetei cu tot ceea ce îi aparține.
5. Pentru sarcinile lor și pentru a îndura propria viață lungă de câteva milioane de ani, pe lângă puterea lor energetică foarte mare au folosit treceri periodice în dimensiunilor structurale parale cu dimensiunea noastră (stratul nostru dimensional), precum și spațiile interdimensionale, colaborând cu entitățile dimensionale locale care au fost implicate în lucrările lor.
6. Locurile lor de trai și de lucru au fost locuri extrem de echilibrate vibrațional prin natura lor, iar după plecarea lor au șters amprentele din pământuri (ape și atmosferă) – dar nu și din energia fundamentală a locurilor, căci amprentele au rămas necesare populațiilor din vremurile următoare când ei nu vor mai fi lângă oameni, dar și pentru timpurile în care ei vor reveni, definitiv, lângă oameni.
II.DETALII, DISCUȚII
În primul rând aș dori să fac o precizare cu privire la organizarea tipurilor de ajutor pe care le oferă în general ajutătorii planetari – adică ajutători care de regulă ajută planetele și biosistemele lor când sunt, și când nu sunt întrupați ca și creatori conștienți avansați pe planete (așa cum sunt oamenii acum).
Majoritatea spiritelor care evoluează în prezent pe Pământ vin din zona a II-a a universului, din evoluții foarte avansate care se desfășoară în condiții create pe măsura înaintării lor în evoluții; iar experiența lor crește pe măsură, astfel încât nu mai au nevoie permanentă de ajutor și coordonare a lucrărilor lor, pe care aici, pe Pământ, le oferă ajutătorii pe care îi numim planetari. Pe acele îndepărtate meleaguri universice, sunt însă și ajutători universici, întrupați în diverse feluri de entități cu corp eteric, astral, alte forme de entități cu specific local, dar și întrupați cu corp fizic care desfășoară sarcini pentru galaxii, grupuri locale de galaxii, roiuri de galaxii și numai la cerințele unor evoluanți primari pot interveni de regulă prin schimbări punctiforme de condiții de trai, de lucrări. Deci nu direct, și mai ales fără să întrerupă cursul altor lucrări, ale altor ajutători planetari (sau stelari, sau pentru galaxii) și cu mare atenție să nu deranjeze cursul lucrărilor, trăirilor primarilor extrem de sensibili la schimbările galaxiale.
Pe Pământ însă primarii care vin zona a II-a a universului se bazează pe sprijinul direct al ajutătorilor planetari, încă de la venirea lor pe Pământ, în epoca cu vibrație planetară foarte înaltă: când ei cunosc astfel în profunzime planeta, biosistemul ei, evoluanții creatori rezidenți. La un moment dat al diminuării vibrației planetare, rezidenții se retrag din întrupări cu corp fizic și rămân în jurul Pământului, în jurul nostru, ca entități astrale: în toată perioada planetară când vibrația va atinge minimul ei și apoi când vibrația începe să crească, variațiile vor fi extrem de puternice, imediat după schimbarea sensului de variație (de la diminuare la creștere). Asemenea condiții, plus agresivitatea groaznică a celor veniți din zona a II-a nu sunt suportate de către rezidenți, de aceea ei se retrag pe toată această perioadă din întrupări cu corp fizic, efectuând rar câte o întrupare cu corp fizic în condiții total protejate de coordonatorii evoluțiilor lor.
Situația Moșilor rămâne aceeași ca și în străvechimi, când s-au născut dânșii și și-au realizat primele lor sarcini de îndrumare alături de paznicii din străvechimi doar cu modificările necesare noului fel de manifestare a omenirii, pe care chiar ei înșiși și le-au indus înainte de a naște primii lor copii după glaciațiune. Azi însă, ei însă percep lumea în același fel ca și atunci. Practic, ei au rămas aceiași oameni, cu aceeași corporalitate pe care au folosit-o înainte de ultima glaciațiune, având sarcina primordială a lor față de omenire să se mențină așa și forțele lor să ajute omenirea să nu se distrugă și să nu distrugă planeta. Fără existența lor, fără ajutorul lor permanent, spiritele nu ar avea curajul să pornească în călătoria lor regresivă spre Pământ fără a ști bine despre existența Moșilor în mijlocul lumii unde aveau să ajungă. Să-i susțină direct cu vibrația lor înaltă, în perioada cu un minim vibrațional în toată zona universului în care se află această galaxie. În grupările lor, în blocuri spirituale piramidale, fac multe călătorii regresive, dar extrem de puține într-un asemenea moment zonal, vibrațional, în timpul minimului vibrațional zonal. La început, încă dinaintea penultimei glaciațiuni (atenție deci: PENultimei!) piramidalii au trăit cu Moșii împreună chiar în viața lor curentă, pregătindu-se sub îndrumarea lor pentru trecerea de la manifestările mental-astrale – la cele fizice.
După ultima glaciațiune, Moșii au născut primii oameni cu o corporalitate restrânsă (straturi interioare restrânse ale corpurilor fluidice) – dar nu de la început în felul în care a ajuns acum 2000 de ani, la minimul suportabil. Straturile interioare ale corpurilor: astral, mental și cauzal nu erau restrânse la început decât foarte puțin, doar stratul cel mai profund interior al corpului mental a fost de la început în stare latentă, astfel încât oamenii nu mai puteau crea mental așa cum, cu corporalitatea străveche, care avea toate straturile interioare bine dezvoltate, oamenii puteau crea mental. Dar corporalitatea străveche nu permitea realizarea creației fizice, întrucât materialele fizice de construcție (pământuri, metale, cristale, lemn, fibre, os, etc.) aveau o densitate mult mai mare decât cea a corpului uman fizic din străvechimi.
De la început, pentru a ajuta oamenii să învețe să treacă lin de la creația mentală la creația fizică, Moșii nu au lucrat numai mental, ca toată lumea dinainte de ultima glaciațiune, ci și fizic, treptat. Corporalitatea cu care ei s-au născut atunci, înainte de penultima glaciațiune, s-a întărit treptat, dar rapid în partea sa fizică, putând astfel să manipuleze și să lucreze cu materii fizice, pe care să le remodeleze puțin, nu mult, dar suficient pentru a arăta oamenilor care nu se schimbaseră la fel cu ei, cum se putea studia materia fizică și cum se putea genera starea de creație materială fizică. Astfel s-au derulat învățăturile în vremea paznicilor din străvechimi, din prima tinerețe a celor pe care azi îi numim Moși.
După ce primii oameni noi, născuți de ei după ultima glaciațiune, s-au adaptat la viața cea nouă, la creația cea nouă, sub îndrumarea și cu participarea Moșilor s-au creat primele așezări, așadar create exclusiv fizic – altele deci decât cele create de Moși în care ei au petrecut vremea marilor schimbări – numite în diferite părți ”potopul” – adică ultimele condensări puternice ale plafonului cețos care acoperea cândva partea pământoasă a planetei. După finalizarea lucrărilor pe toate continentele și unele insule din largul oceanului planetar, Moșii au rămas în noile așezări, alături de copiii lor, pentru a-i îndruma și ajuta mai departe. Am mai discutat despre asemenea lucruri la începutul acestui capitol, la fel ca și la sfârșitul capitolului ”Platoul munților Bucegi”; când aveți puțin timp liber este bine să revedeți acele scrieri, pentru reîmprospătare.
Concret, Moșii au rămas în continuare:
1. În aceeași desfășurare corporală pe care au avut-o înainte de ultima glaciațiune.
2. Au rămas cu aceleași tipuri de sarcini pentru întreaga planetă, pentru biosistemul ei și pentru oamenii creatori, schimbând așadar doar felul creației materiale, cea mentală – cu creația materială fizică; însă Moșii au folosit și creația mentală, punctiform și rar, pentru a nu crea nici impulsuri pentru oameni, nici probleme de consum energo-material și vibrațional planetei: sarcinile aveau în vedere amenajări doar la începutul acestei epoci, așa cum am scris și despre micile creații din Peștera Ialomicioarei, așa cum au mai fost și în unele lăcașuri de practică avansată ca percepții, puțin consumatoare de energie și fără urmări negative în planul fizic;
3. Au rămas în aceeași organizare, ale cărei repere nu s-au păstrat, dar Moșii au îndrumat oamenii să se organizeze conform unor cerințe spirituale avansate, cele pe care le aveau în acea perioadă – dar despre care știau cu toții bine că se va pierde în mijlocul unor schimbări mari și de mediu planetar, și social. Moșii nu au avut așezări speciale de coordonare, centre din care să impună, să traseze sarcini poporului, dar oamenii au învățat să susțină activitățile lor îndrumați de conducători dintre cei mai pricepuți oameni din mijlocul lor. Centrul principal a fost și a rămas stratul dimensional paralel imediat cu al nostru, unde mergeau și de unde veneau permanent. Acolo nu era un conducător de grup, căci Moșii au foarte multă experiență în orice domeniu, dar de acolo ei puteau să simtă schimbările cele mai fine, mai subtile care aveau loc în toată zona I a universului, nu numai într-o galaxie sau pe o planetă cum era Pământul; de acolo urmăreau blocurile spirituale piramidale în toată zona I a universului, care era supusă acestor schimbări vibraționale: ajutorul lor direct nu era așadar cu prioritate blocurile de pe Pământ sau din galaxia noastră, ci de peste tot, împletindu-și acțiunile cu entitățile interdimensionale, lucrând și din spațiile interdimensionale. Coordonând entitățile interdimensionale, Moșii lucrau și din spațiile lor: la început doar din spațiile lor, cu timpul și obișnuirea cu treceri între spații cu diferențe mari vibraționale, Moșii au putut să lucreze în spațiile dimensionale, în funcție de evoluția fiecăruia, de puterea și experiența fiecăruia.
Au existat după ultima glaciațiune, și până în zilele noastre există oameni care se nasc cu sarcini de trecere în spațiile interdimensionale, ajutători secundari planetari care au nevoie de pregătiri speciale, în totală retragere din societatea umană, pentru ridicarea vibrației până la nivelul posibil de făcut trecerea; înainte de ultima glaciațiune paznicii puteau trece fără pregătiri speciale în spațiile interdimensionale când acestea se apropiau foarte mult de universul nostru – au putut trece și alți ajutători planetari dacă aveau în planul vieții lor acest lucru. Dar după glaciațiune, numai Moșii au putut face acest lucru în mod constant și curent, având puterea de a-și modela vibrația pentru a trece în diverse spații, în timp ce oamenii născuți din oameni noi, chiar dacă linia genetică era păstrată riguros, tot trebuiau să se pregătească intens și îndelung pentru a trece într-un spațiu interdimensional - și nu în oricare, ci în acela desemnat prin destin, de unde urma să fie îndrumat și ajutat de entitățile interdimensionale din acel spațiu, care aveau și ele asemenea sarcini în destinul lor.
Dar nu și Moșii, care au folosit acest tip de legături cu entitățile dimensionale și interdimensionale permanent, în orice timpuri.
4. Au păstrat același tip de organizare a legăturilor cu oamenii pe care au folosit-o de la începutul ultimei glaciațiuni, când au început să pregătească terenul pentru constituirea așezărilor lor, pe care aveau să le folosească în timpul și imediat după glaciațiune. Apoi, după crearea așezărilor de către copiii lor, oamenii cei noi, Moșii au rămas în legătură cu ei, dar fără să stea în mijlocul lor, ci în așezări proprii restrânse, retrase, cu organizări familiale proprii, fără să trăiască cu primii lor copii de după glaciațiune; aceștia din urmă au rămas în așezările lor, perpetuând și dezvoltând astfel omenirea, rămânând îndrumători ai omenirii acolo unde le era neamul.
Moșii au rămas așadar în așezările lor separate, departe de oameni, așezări foarte restrânse, dar organizate pe baze de trăire umană (identice cu cele din așezările umane) și folosind creație fizică în viața lor curentă, așa cum foloseau și oamenii (case și obiecte de uz curent realizate din lemn și piatră, îmbrăcăminte creată din fibre, mâncare atât cât era nevoie însă doar din fructele și tuberculii pământului). Singura deosebire față de așezările oamenilor consta în vibrația extrem de ridicată a locurilor special alese pentru așezările lor, în care planeta putea să suporte modificări de vibrație necesare trăirilor lor, locuri stabilite din constituirea planetei. Dar asemenea așezări nu erau decât pentru a oferi oamenilor o circulație informațională care să-i susțină în viața lor – căci nu era vorba de învățături: oamenii, ca spirite avansate, știau bine ce au de făcut, circulația informațională și vibrațională era pentru ca oamenii să-și amintească detalii privind viața fizică, detalii din experiența lor dinaintea Pământului, să se orienteze prin multitudinea de influențe cosmice, planetare și din direcția biosistemului planetei, extrem de numeros, precum și din partea semenilor cu particularități de creație după cum le sunt evoluțiile proprii de grup spiritual, și după mediul în care trăiau la momentul respectiv. Moșii au dat întotdeauna direcții de creație și au purtat în lume aceste direcții în mod radiant, subtil dar pătrunzător.
5. Doar modul de manifestare a fost, și a rămas până la retragerea majorității Moșilor, diferit de cel vechi, dinainte de ultima glaciațiune; activitățile lor principale se derulau tot așa, doar activitățile familiale – dacă își întemeiau familie, foarte rar – erau diferite, la fel cum diferite erau activitățile tuturor oamenilor, în interiorul sau în exteriorul așezărilor lor. Înainte, ajutătorii de felul Moșilor erau pădurenii, muntenii și insularii, trăind departe de așezările umane, având familie restrânsă la cuplu familial doar în perioada în care aveau de conceput, născut și crescut copii: și doar până la o vârstă la care copiii își preluau corpurile spirituale de la mama lor – proces natural, și nu produs – după care în general plecau în lume, tot ca pădureni, munteni sau insulari, după cum curgeau sarcinile lor de destin, întemeindu-și la rândul lor, pe baza acelorași principii, familie sau trăind individual tot în funcție de destin.
6. Moșii au mai avut în continuare copii, extrem de rar, concepuți pe Pământ (sau pe alte planete ale lor, de naștere, acolo unde au existat populații asemănătoare cu cele de pe Pământ); dar copiii lor, de foarte mici, erau obișnuiți să crească în toate spațiile în care lucrau și părinții lor: pe planetă, în spațiile interdimensionale și dimensionale.
Toate așezările Moșilor au ființat pe baza acelorași principii, care funcționau în același mod ca și cele din spațiile dimensionale și interdimensionale – cu deosebirile enumerate mai sus. Toate aveau aceleași particularități de sol și atmosferă, fiind special concepute astfel din întruparea planetei. Așezările entităților transcedentale nu au fost create în același fel de locuri – pentru că vibrațiile foarte înalte ale planetei precum și a entităților transcedentale care au creat specia umană nu aveau nevoie de alegeri speciale de locuri pe planetă, așa cum, cca.60 milioane de ani mai târziu au avut nevoie Moșii, vibrația planetei fiind mult diminuată: și a planetei, și a biosistemului planetar, deci și a oamenilor, indiferent de perioada de naștere după ultima glaciațiune. Aceste puncte, locuri speciale, erau binecunoscute de entitățile transcedentale din străvechimi, și au fost lăsate libere, fără așezări, pentru utilizarea lor în epoca cu vibrațiile cele mai joase, pentru asemenea nevoi vibraționale cu totul excepționale, adică pentru Moși.
Pe planete cu populații spirituale asemănătoare, dar care nu au primit blocuri spirituale piramidale în călătorii regresive, nu se creează asemenea puncte, locuri deosebite, locuri speciale, iar întrupații nu umblă după astfel de locuri de pe planetă neavând nevoi speciale, de felul în care se petrec lucrurile acum pe Pământ. Dar acum, în etapa noastră actuală, în vremurile noastre, oameni intuitivi chiar umblă după asemenea locuri, considerându-le ajutătoare pentru ei și împlinirea dorințelor lor, dorințe pe care nu le au în alte condiții, optime pentru derularea vieții, când își văd de treburile lor, ale destinelor lor.
Este bine de știut și câteva lucruri în plus în această direcție. Locurile unde au fost așezări ale Moșilor erau – sunt – locuri cu vibrație foarte echilibrată, destul de înaltă, așadar echilibrul acesta vine pe fondul vibrațional destul de ridicat, dar nu obositor pentru oameni. Cu ocazia plecării din așezările lor, Moșii au șters amprentele lor și ale activităților lor din fondul fizic, dar nu și din fondul energetic fundamental al planetei. Tocmai pentru că fondul vibrațional natural, fundamental, a rămas, oamenii au căutat asemenea locuri, folosind metode avansate de detectare mentală și astrală (prin activități mentale, călătorii astrale conștiente), uneori chiar și fizice, unde au putut să-și plaseze așezările. Dar s-a dovedit (și legendele spun asta) că în anumite locuri, diferențele mari între vibrația pământurilor și prezența oamenilor cu vibrație mai joasă au determinat întotdeauna slăbirea destul de rapidă a structurilor construite, chiar până la terminarea lor. Legenda meșterului Manole, dar și a altor popoare (celtice în Europa) aduc până în zilele noastre asemenea cunoașteri și cândva le vom înțelege și ne vom respecta destinele.
De aceea Moșii au avut mare grijă să lase în urma lor locurile cât mai curate privind amprentele trăirilor lor în zonă, dar au lăsat, așa cum spuneam, amprentele în energia fundamentală pentru ca locurile respective să fie folosite din nou la trecerea dintre cele două epoci – cea fizică și revenirea la cea mentală de odinioară, pe măsura creșterii vibrației planetare. Moșii s-au retras din lumea noastră doar ca să ne facă nouă loc, pe toate continentele, să circulăm, dar și pe toate apele Pământului și pe toate direcțiile aeriene pământene. Dar am rămas, desigur, în raza simțirilor lor și dânșii vin printre noi, imediat ce apar necesități fizice vibraționale: nu în raport cu oamenii, care sunt foarte rezistenți, ci în raport cu biosistemul vegetal-animal al planetei – un real barometru pentru starea tuturor, inclusiv oamenii: dacă nu s-ar ține cont de vegetație și de regnul animal, oamenii ar ajunge la chinuri insuportabile, ceea ce nu este de loc necesar umanității să fie astfel lăsat, chiar drept moment de învățătură, ci remediat vibrațional imediat. Astfel se face totul să fie suportat mai ușor în continuare și să fie continuate activitățile umane conform liberului arbitru lăsat astfel. Iar pe de altă parte vibrația medie planetară, aflată în permanentă creștere, conduce la creșterea nivelului de conștiință al oamenilor de pretutindeni, cu efecte asupra conștientizării și încercării de reparare acolo unde se poate face așa ceva.
De altfel, deja se poate observa faptul că poziția societății față Moși se schimbă: de la dispreț față de bătrânii ca atare, manifestat chiar în zilele noastre, treptat ei încep să fie prețuiți când este vorba despre oameni ”de omenie” cum spun românii, iar aceștia atrag atenția la toleranță corectivă în familii când egoismul specific multor oameni se manifestă agresiv, coroziv; astfel vom trăi ultimele secole de jar omenesc trecând treptat spre manifestările omului echilibrat care va schimba lumea, revenind la imaginea tradițională, a mileniilor de început, pe care am descris-o aici.
Ar fi necesar să mai aducem câteva precizări privind particularități ale vieții și lucrărilor Moșilor pentru ajutor oferit oamenilor, venind astfel în ajutorul înțelegerilor unor scrieri extrem de serioase care ajung acum și la noi, răspândind în lume sâmburii gândirilor și trăirilor avansate cu care treptat le vom înlocui pe cele din epoca grea pe care tocmai o încheiem... Treptat vor fi spuse toate.