RADIAŢIA DE CULOARE A UNUI LOC PLANETAR

Spuneam pe undeva, scriind despre percepţiile mele pe drumurile străbătute în mod special pentru studii, cum se percepe - iar aparatul digital de fotografiat chiar surprinde acest amănunt, pentru cei care sunt atenţi - o anumită culoare specifică fiecărui loc astfel cercetat.

În munţii Bucegi percep culoarea predominantă violet, în munţii Orăştiei (în preajma cetăţilor Costeşti, Blidaru şi Sarmisegetuza) - culoarea verde (verde crud, nu verde smarald, atât de puternic, încât de multe ori percepeam chiar cu ochii, cu structurile oculare nuanţa aceasta de verde-viu); în munţii Rarău - Giumalău culoarea percepută este albastru.

Ceea ce ar fi de spus în plus, din acest punct de vedere, ar fi următoarele:

Culoarea predominantă a locului este oferită de către structurile planetare şi incidenţa radiaţiilor locale, care se împletesc în fiecare loc planetar. Iată câteva doar dintre astfel de elemente care se împletesc în plan local, pentru a oferi o radiaţie generală, percepută mental şi, în situaţii de vârfuri energetice corporale, chiar cu ochii trupului (corpului nostru fizic: cu structurile oculare):

- structura fizică a pământului: structură comună şi pământoasă, şi matriceal-eterică interioară şi exterioară a locului (acea matrice fluidică care susţine constituirea, dezvoltarea şi întreţinerea vitalităţii generale a planetei, cu structuri proprii care conferă fiecărui loc planetar particularităţile fluidice proprii). O astfel de structură este influenţată concret de existenţa şi particularităţile apelor, de compoziţia aerului în funcţie de densitatea biosistemului vegetal şi animal local, dar şi de gradul de poluare în aceste vremuri;

- incidenţa radiaţiei cosmice generale asupra locului, care la rândul său este influenţată de densitatea structurilor matriceale planetare exterioare părţii pământoase a planetei;- elementul istoric-uman: circulaţia umană în timp, nu numai în contemporanul nostru, ci de la creaţia prin transcendenţă a lumii omeneşti până în zilele noastre. acesta este un element foarte important care, în necunoaştere, poate să ofere spaţiu de manifestare multor confuzii cu privire la unicitatea energeticii locale. Astfel unele locuri par a fi mai importante decât altele - însă de fapt lucrurile nu stau de loc în acest fel: nu există locuri unice nicăieri, chiar dacă fiecare palmă de pământ este unică în felul său, ceea ce este cu totul altceva. Fiecare loc are importanţa sa pe planetă, exact aşa cum este el, iar omul nu trebuie să îşi aroge diverse drepturi privind unicitatea unui loc sau al altuia.

Nu în ultimul rând este de discutat aici factorul de scoatere la suprafaţă a minereurilor, metalelor, cristalelor, lichidelor şi gazelor din interiorul pământului: adică ceea ce numim sărăcirea pământurilor de radiaţia interioară oferită de toate elementele scoase la suprafaţa planetei; iar realizarea la suprafață a unor largi construcții reflectorizante respinge radiația cosmic care nu mai pătrunde în pământ, 

- modul de interacţiune între factorul biologic-spiritual cu lumea înconjurătoare: căci toate vieţuitoarele locale interacţionează în mod specific cu energia locală, cu energia spaţiului în care se naşte, trăieşte fiecare în parte şi trăiesc toate la un loc. Este deosebit de important să se cunoască aceşti factori, căci claritatea în percepţia locului conduce la înţelegerea vieţii care se dezvoltă în plan local: iar acest lucru ţine cel puţin de aceşti factori. Pe măsura trecerii timpului şi dezvoltării percepţiilor noastre dincolo de cele văzute cu ochii trupului, vom descoperi mereu alţi factori care vin să completeze peisajul cunoaşterilor noastre planetare.

Pentru cei care doresc să înţeleagă asemenea desfăşurări, cunoaşterea structurilor devine înţelegerea necesităţilor lor de evoluţie.

Cei care nu doresc - nu trebuiesc dispreţuiţi de ceilalţi, ci înţeleşi în treapta şi momentul lor evolutiv: este drept că fiecare dintre noi are cunoaşterea aceasta din vremuri îndepărtate, dar este necesară înţelegerea faptului că în fiecare etapă planetară ne trebuie să privim lucrurile din perspectiva: corpurilor omeneşti pe care le avem din naştere, din perspectiva cunoaşterii generale a societăţii în care ne naştem, a felului în care se modifică cunoaşterea ei generală în fiecare moment.

Iar momentul pe care îl trăim în prezent este unul deosebit de important: momentul trecerii planetei (stelei care ne guvernează, galaxiei în mijlocul căreia ne aflăm) de la vibraţie de joasă frecvenţă în creştere către o vibraţie înaltă. Urmând faze care se derulează cu rapiditate, dar pentru a căror trăire suntem puternici în prezent.

GÂNDUL ZILEI

Jimm Caviezel, într-un interviu de prin 2015:

"...Libertatea nu este ca sa faci ce iti place, ci este dreptul de a face ceea ce trebuie.”

"Omul se naste pentru a muri. Dar oare moare pentru a renaste?"

 

Pe grupul Ars Moriendi de pe facebook, dna Grig Oprea ne cere părerea cu privire la o replică dintr-un film:

”"Omul se naste pentru a muri. Dar oare moare pentru a renaste?"

THANATOS - film”

Părerea mea a fost următoarea:

”Dacă am spune așa, am pune caii în fața căruței, dar confuziile nu sunt vina noastră, ci repercusiuni ale obligațiilor și limitărilor la care ne supun conducătorii societății noastre, începând cu aprox. mileniul al II-lea î.H. : limitări cu mecanisme bine organizate și credibil legate de viața curentă lipsită de cunoașteri la care a trebuit să ne supunem generații la rând...

Nu este însă total neadevărat, dar am în vedere o singură direcție: înainte de ultima glaciațiune, în societăți echilibrate, înalt spiritualizate și extrem de avansat-creatoare (prin forțe mentale, nu fizice), omul trăia, în funcție de puterea de susținere de manifestări și de sarcinile de creație, între 10-15.000 și 40-50.000 de ani. 

După ultima glaciațiune, vibrația medie planetară a devenit atât de joasă, încât am fi distrus planeta și întregul ei biosistem dacă am fi continuat să creăm mental (prin materializare, modelare și dematerializare mentală). Astfel încât ne-am întors la modalități de trăire și creație ale începuturilor creativității noastre conștiente, faze extrem de lungi, cu mii de cicluri de întrupări înainte, parcurgând acum în cca 3-4.000 de ani drumul învățăturilor creatoare din trecut: de la creația manuală, la cea manufacturieră de serie (restrânsă) - la cea industrială, așa cum este ea azi. Suntem grupuri mari de spirite întrupate în corporalitatea unei singure specii - specia umană - cu evoluții diferite, cu înclinații și tendințe diferite, oferindu-ne reciproc exemple de manifestări și moduri de creație diferite, care ne cresc potențialul de trăire, întrupare după întrupare: cu forme foarte diferite de relaționare, creație, de adaptare la diverse evenimente, condiții naturale și sociale. 

Avem nevoie de absolut toate. Dar este greu, obositor, de aceea coordonatorii de evoluții (Fii de Dumnezeu cum îi numesc unii, zei pentru alții, etc.) creează condiții de fragmentare (prin modificările telomerilor, dar nu numai) a acelei lungi perioade timp de întrupare, în perioade mult mai scurte de timp: la început de cca 500-250 ani, apoi 200, acum în perioade de încadrare naturală (fără boli, stres extrem sau accidente) de cca sub 100 de ani. Vibrația planetară însă crește din nou, vitalitatea noastră va crește și ne vom îndrepta din nou către limitele de vârstă mult mai mari, în condițiile  în care întreaga viață naturală și socială se va schimba radical.

De aceea ne naștem pentru a ne completa experiența, în vieți temporar limitate - dar din alte motive, după cum vedem. Murim și după o serie de trăiri ca entități astrale, completând cunoașteri pe care nu le-am putut obține în timpul vieții fizice, plus alte sarcini desfășurate în galaxie, avem o perioadă de odihnă în alte spații - echilibrante, odihnitoare, după care întoarcem la întrupare, ne continuăm sarcinile pe care ni le-am propus în acest ciclu de vieți pământene: până la completarea golurilor sau/și estomparea unor manifestări vechi care nu au avut condiții de acest fel în alte cicluri anterioare de întrupări. 

Toate cele bune !!!”

DESPRE FRĂMÂNTĂRILE NOASTRE

 Este bine să știm că frământările noastre cu privire la luarea unei hotărâri (privind acțiuni, implicări în evenimente, etc.) se datorează de multe ori incapacității noastre de a analiza și a hotărâ dacă subiectul, tema, se potrivește cu reperele spirituale proprii. Care sunt acestea – este problema cea mai gravă a omenirii: încredințările, normele spirituale personale, valorile personale. Ne lipsește vorbirea cu sine, care este unul dintre reperele interioare cele mai importante de autoreglare emoționană. Principiile personale e bine să fie discutate cu noi înșine chiar cu voce tare, dar și în gând – pentru că gândirea noastră este de cele mai multe ori dezordonată: nu vorbim clar în gând, ci ne spunem doar începutul de frază, numai cu alții ducem frazele până la capăt, ca să fim bine înțeleși. Chiar când citim în gând fotografiem fraza, înțelegem unde se îndreaptă și trecem mai departe. Și astfel ne credem isteți, inteligenți…

Creația și fixarea principiilor proprii sunt de fapt filtre prin prisma cărora trecem orice propunere, orice idee nouă, eveniment care se profilează în fața noastră. Ceea ce nu exclude flexibilitatea, între ce repere se poate accepta/nu se poate accepta, și astfel se va diminua considerabil frământarea pentru că știm bine ce vrem – chiar dacă în trecut nu am știut, am confunsat visele, speranțele, dorințele proprii cu posibilitățile pe care ni le poate oferi/nu ni le poate oferi viața. 

Deci vorbim despre valorile proprii spirituale în funcție de care analizăm cu claritate cele pe care le avem de hotărât. Din nefericire valorile tradiționale s-au estompat în timp, dar intuițiile trebuiesc urmate, pentru că ele apar, mai ales dacă suntem învățați să avem o claritate avansată în gândire, putând să luăm astfel mult mai repede, să nu ne frământăm pierzând energie și ajungând la oboseală emoțională care ne scade randamentul activităților curente. 

Vom vedea că asemenea principii prin prisma cărora trăim acționează ca niște filtre realiste, așa cum spuneam mai sus, și ne cresc toleranța, rezistența la frustrare, astfel ne cresc puterile pentru implicarea echilibrată în restul acțiunilor noastre. Este bine să ne spunem frecvent acest lucru și să ne orientăm către acele hotărâri care ne țin în limita propriilor noastre principii, și necesități ale momentului. 

Așadar, cel mai important lucru este să ne cunoaștem clar principiile de viață, să ni le fixăm în egală măsură și prin gând, și prin vorbire: și să le folosim reamintindu-ni-le de fiecare dată când avem de luat o hotărâre. 

GÂNDUL ZILEI

Mulți nu primesc laude crezând că vor fi mai departe obligați să dea mai mult, să facă mai mult, etc. M-a șocat când am auzit că se poate și gândi cu teamă la așa ceva... Eu m-aș bucura să pot să dau mai mult decât ceea ce a provocat laudele... Eu nu prea le primesc pentru că nu mi se pare că am făcut ceva atât de bun încât să merite laude. Întotdeauna este loc de mai mult. Întotdeauna iubesc pe acel ”TREBUIE să dau mai mult decât atât”...