Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degrabă de păsările care i-au cântat la ferestre... de florile care i-au crescut în fața ochilor, dimineață după dimineață, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsă, de îngerii care i-au vorbit întotdeauna despre Moșii pământurilor străvechi și despre tainele ascunse ale omului mereu căutător în trecuturile sale, în prezentul său și în viitorul către care se îndreaptă cu încredere, străbătând valurile eternităților...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

miercuri, 3 aprilie 2024

"Omul se naste pentru a muri. Dar oare moare pentru a renaste?"

 


Pe grupul Ars Moriendi de pe facebook, dna Grig Oprea ne cere părerea cu privire la o replică dintr-un film:

”"Omul se naste pentru a muri. Dar oare moare pentru a renaste?"

THANATOS - film”

Părerea mea a fost următoarea:

”Dacă am spune așa, am pune caii în fața căruței, dar confuziile nu sunt vina noastră, ci repercusiuni ale obligațiilor și limitărilor la care ne supun conducătorii societății noastre, începând cu aprox. mileniul al II-lea î.H. : limitări cu mecanisme bine organizate și credibil legate de viața curentă lipsită de cunoașteri la care a trebuit să ne supunem generații la rând...

Nu este însă total neadevărat, dar am în vedere o singură direcție: înainte de ultima glaciațiune, în societăți echilibrate, înalt spiritualizate și extrem de avansat-creatoare (prin forțe mentale, nu fizice), omul trăia, în funcție de puterea de susținere de manifestări și de sarcinile de creație, între 10-15.000 și 40-50.000 de ani. 

După ultima glaciațiune, vibrația medie planetară a devenit atât de joasă, încât am fi distrus planeta și întregul ei biosistem dacă am fi continuat să creăm mental (prin materializare, modelare și dematerializare mentală). Astfel încât ne-am întors la modalități de trăire și creație ale începuturilor creativității noastre conștiente, faze extrem de lungi, cu mii de cicluri de întrupări înainte, parcurgând acum în cca 3-4.000 de ani drumul învățăturilor creatoare din trecut: de la creația manuală, la cea manufacturieră de serie (restrânsă) - la cea industrială, așa cum este ea azi. Suntem grupuri mari de spirite întrupate în corporalitatea unei singure specii - specia umană - cu evoluții diferite, cu înclinații și tendințe diferite, oferindu-ne reciproc exemple de manifestări și moduri de creație diferite, care ne cresc potențialul de trăire, întrupare după întrupare: cu forme foarte diferite de relaționare, creație, de adaptare la diverse evenimente, condiții naturale și sociale. 

Avem nevoie de absolut toate. Dar este greu, obositor, de aceea coordonatorii de evoluții (Fii de Dumnezeu cum îi numesc unii, zei pentru alții, etc.) creează condiții de fragmentare (prin modificările telomerilor, dar nu numai) a acelei lungi perioade timp de întrupare, în perioade mult mai scurte de timp: la început de cca 500-250 ani, apoi 200, acum în perioade de încadrare naturală (fără boli, stres extrem sau accidente) de cca sub 100 de ani. Vibrația planetară însă crește din nou, vitalitatea noastră va crește și ne vom îndrepta din nou către limitele de vârstă mult mai mari, în condițiile  în care întreaga viață naturală și socială se va schimba radical.

De aceea ne naștem pentru a ne completa experiența, în vieți temporar limitate - dar din alte motive, după cum vedem. Murim și după o serie de trăiri ca entități astrale, completând cunoașteri pe care nu le-am putut obține în timpul vieții fizice, plus alte sarcini desfășurate în galaxie, avem o perioadă de odihnă în alte spații - echilibrante, odihnitoare, după care întoarcem la întrupare, ne continuăm sarcinile pe care ni le-am propus în acest ciclu de vieți pământene: până la completarea golurilor sau/și estomparea unor manifestări vechi care nu au avut condiții de acest fel în alte cicluri anterioare de întrupări. 

Toate cele bune !!!”

duminică, 21 ianuarie 2024

DESPRE FRĂMÂNTĂRILE NOASTRE

 Este bine să știm că frământările noastre cu privire la luarea unei hotărâri (privind acțiuni, implicări în evenimente, etc.) se datorează de multe ori incapacității noastre de a analiza și a hotărâ dacă subiectul, tema, se potrivește cu reperele spirituale proprii. Care sunt acestea – este problema cea mai gravă a omenirii: încredințările, normele spirituale personale, valorile personale. Ne lipsește vorbirea cu sine, care este unul dintre reperele interioare cele mai importante de autoreglare emoționană. Principiile personale e bine să fie discutate cu noi înșine chiar cu voce tare, dar și în gând – pentru că gândirea noastră este de cele mai multe ori dezordonată: nu vorbim clar în gând, ci ne spunem doar începutul de frază, numai cu alții ducem frazele până la capăt, ca să fim bine înțeleși. Chiar când citim în gând fotografiem fraza, înțelegem unde se îndreaptă și trecem mai departe. Și astfel ne credem isteți, inteligenți…

Creația și fixarea principiilor proprii sunt de fapt filtre prin prisma cărora trecem orice propunere, orice idee nouă, eveniment care se profilează în fața noastră. Ceea ce nu exclude flexibilitatea, între ce repere se poate accepta/nu se poate accepta, și astfel se va diminua considerabil frământarea pentru că știm bine ce vrem – chiar dacă în trecut nu am știut, am confunsat visele, speranțele, dorințele proprii cu posibilitățile pe care ni le poate oferi/nu ni le poate oferi viața. 

Deci vorbim despre valorile proprii spirituale în funcție de care analizăm cu claritate cele pe care le avem de hotărât. Din nefericire valorile tradiționale s-au estompat în timp, dar intuițiile trebuiesc urmate, pentru că ele apar, mai ales dacă suntem învățați să avem o claritate avansată în gândire, putând să luăm astfel mult mai repede, să nu ne frământăm pierzând energie și ajungând la oboseală emoțională care ne scade randamentul activităților curente. 

Vom vedea că asemenea principii prin prisma cărora trăim acționează ca niște filtre realiste, așa cum spuneam mai sus, și ne cresc toleranța, rezistența la frustrare, astfel ne cresc puterile pentru implicarea echilibrată în restul acțiunilor noastre. Este bine să ne spunem frecvent acest lucru și să ne orientăm către acele hotărâri care ne țin în limita propriilor noastre principii, și necesități ale momentului. 

Așadar, cel mai important lucru este să ne cunoaștem clar principiile de viață, să ni le fixăm în egală măsură și prin gând, și prin vorbire: și să le folosim reamintindu-ni-le de fiecare dată când avem de luat o hotărâre. 

GÂNDUL ZILEI

Mulți nu primesc laude crezând că vor fi mai departe obligați să dea mai mult, să facă mai mult, etc. M-a șocat când am auzit că se poate și gândi cu teamă la așa ceva... Eu m-aș bucura să pot să dau mai mult decât ceea ce a provocat laudele... Eu nu prea le primesc pentru că nu mi se pare că am făcut ceva atât de bun încât să merite laude. Întotdeauna este loc de mai mult. Întotdeauna iubesc pe acel ”TREBUIE să dau mai mult decât atât”...