EPILOG LA STRIGĂTELE CELOR „DIN STRADĂ”...

MOTTO: Ultima revoluţie – propria evoluţie !!! (din cele citite pe pancardele din Piaţa Universităţii)

În 8 noiembrie scriam pe facebook aşa:

„Sincer, până acum nu m-am implicat în comentarii despre evenimentele curente: politice, sociale, decât dacă era vorba despre vreo sărbătoare sau cele care simțeam că ară grosolan prin sufletele noastre şi seamănă furtuni şi buruieni... 

Şi m-am gândit mult la acest fapt: ori totul?... ori nimic?... ori scriu când simt, cât simt, doar dacă am ceva de scos din sufletul meu???... adică aşa cum fac din partea ezoterică??...

...Dacă închid o uşă nu mai am dreptul să spun: ”Eu ţin toate uşile şi ferestrele deschise !!!” aşa cum spun mai peste tot... Este regula de aur a ajutătorului spiritual...”

Ceea ce a fost ştim cu toţii. 

Epilog...

Suntem naivi să credem că s-ar fi putut schimba de tot ceva în lumea asta mică a noastră, a românilor. Cererile străzii - oricât de bune, corecte ar fi, nu pot fi procesate şi trecut la treabă bună (ce trist că se vorbeşte cu dispreţ că n-or să ajungă parlamentarii să se ia după "gura străzii"... Acolo nu a fost o bârfă la colţ de stradă... ) Nu s-a schimbat decât faptul că nu au mai răbdat o serie de oameni buni şi au ieşit în stradă, disperaţi. Unii au spus cu dispreţ : "Ha! ce dr... cred ăştia, că a venit Crăciunu'???" 

Oamenii sunt deja deziluzionaţi că s-a pierdut "revoluţia" pentru a doua oară... 

De fapt nu s-a pierdut nimic, doar sunt foarte puţini cei cinstiţi şi serioşi... Şi ferească Dumnezeu de mânia celui bun şi răbdător... Doar sunt puţini şi fără putere... Ei sunt cuminţi şi după ce au spus serios, cu lacrimi în ochi, ce aveau de spus, s-au retras în cuminţenia lor frumoasă de zi cu zi...

DAR în cuminţenia asta este necesar să avem, şi să continuăm să avem dorinţe, cerinţe de mai bine, mai moral, mai drept, mai corect... O atitudine de acest fel să avem fiecare dintre noi, cei care suntem deschişi către moralitate înaltă, corectitudine, calitate: înălţare...

Să radiem din sufletul nostru încredinţare că aşa ar fi bine să fie pentru orice părticică din societatea umană... Şi cu certitudine vom contribui la schimbarea pe care o dorim din tot sufletul nostru pur, frumos...

Viitorul este al celor care sunt deopotrivă buni şi răi - DAR TOŢI VOR FI BUNI. 

Nu credem asta, încă...

DAR NOI ŞTIM CEVA - valabil în orice situaţie de viaţă pământeană: nu poţi forţa oamenii să-şi schimbe părerile. SCHIMBAREA VA VENI DIN INTERIORITATEA, DIN SINELE FIECĂRUIA . 

Şi va veni, acest lucru este cert.

Şi astfel lumea se va schimba.

SEPARAREA DE „TURMĂ” – ÎNTOARCEREA LA „TURMĂ”

Am urmărit puţin din filmul „Alexandru Lăpuşneanu” (mi-ar fi plăcut să-l pot urmări în întregime, la fel ca şi filmul „Vlad Ţepeş” – poate mai apare pe vreun canal, cândva). Nu partea istorică mă interesează să discut aici, acum – deşi şi aceea, cu conjuncturile sale deosebite, este frumos de studiat. Din nefericire, la orele de istorie am învăţat partea seacă, goală de înţeles: fapte, ani, iar ani, iar fapte nude, seci, de parcă am învăţat istoria unor maşini – nu a unor oameni...
La un moment dat, Lăpuşneanu spune (şi este chiar posibil s-o fi spus – până la urmă este glasul conducătorului medieval, un glas răspândit în acel moment în toată lumea aceasta mare...): „A cerut cineva vreodată părerea poporului?! (voce dispreţuitoare) Poporul să muncească, nu să-şi dea cu părerea” (citat din memorie, iertat să-mi fie)...
Politica separării conducătorului de turmă... Cel care ajunge în poziţie de putere se separă de „turmă” – chiar dacă îşi asumă rolul de conducător (complex personaj, totuşi, în treacăt fie spus, acest Lăpuşneanu al nostru...) cu toate responsabilităţile sale.
Dar această permanentă politică a conducerilor societăţilor, de-a lungul ultimelor milenii, a condus omenirea până azi, când fiecare individ are, mai mult sau mai puţin, libertatea sa de gândire şi, cât de cât, de acţiune: a condus (coordonat) şi a dus la preluarea ideii de separare de turmă. Un pas înafara ideilor unui învăţământ oficial conduce la separarea, cu mândrie nevinovată, de turmă. Nu neapărat cu dispreţ: buna credinţă rămâne valabilă în majoritatea cazurilor, dar apare mândria (normală, omenească de altfel) de a fi putut s-o facă. De a fi fost unul dintre cei care s-a gândit să accepte s-o facă. Cu ingenuitate şi bucurie.
Este o bucurie inerentă a găsirii puterii interioare de a o face. Omul îşi asumă chiar rolul de precursor al generalizării căii pe care a îmbrăţişat-o. Poate că, din necunoştinţă de cauză, îşi asumă pentru început doar jumătăţi de măsură, uitând să se mai întoarcă să primească sfaturi de la „turma” pe care a lăsat-o în urmă. Ar da indicaţii, ar face atenţionări bucuros – dar nu ar fi bucuros să i se atragă atenţia că în viteza separării a pierdut din vedere multe lucruri care i-au rămas neclare.
Cu toate acestea, există oameni care o fac cu bucurie. Care se lasă atenţionaţi cu bucurie. Sunt atenţi să nu dispreţuiască, cu dorinţa de a oferi sprijin, de a oferi înţelegere şi de a îndruma în calea pe care se află cât mai mult, dar după puterile proprii şi ale călătorilor cu care împart drumul.
Alţii care nu s-au gândit la asemenea aspecte, dar pendulează între a accepta că nu au gândit separarea lor în felul de mai sus şi ar fi bine să se gândească chiar la felul în care apar gândurile în mintea lor. Căci este de reflectat asupra faptului că suntem influenţaţi, fără să ne-o dorim, fără ca măcar s-o ştim de cele mai multe ori, de cele care ne vin în cale. Politicul ne influenţează mereu, nu scăpăm de săgeţile sale şi ne pomenim că ne separăm cu dispreţ chiar şi de ei, cei care ne-au determinat să ne separăm de turma pe care ei au creat-o şi o întreţin cu drag: cu drag de ei înşişi şi de poziţia lor dominantă, şi cu dispreţ pentru turma însăşi.
Ce facem?! Îi întărim, la rândul nostru?! Sau îi privim după cum ne e înclinaţia: cu umor, cu compasiune, cu înţelegere – dar cu acea fermitate a înţelegerii noastre universalizate că aşa ceva ne-am dori să nu facem niciodată. Acceptăm lucrurile aşa cum sunt, dar lupta noastră – dacă alta nu avem – să fie lupta cu noi înşine: să ne ferim de dispreţ, de răutate, să căutăm să ne analizăm gândurile şi reacţiile ascunse, să vedem ce încărcătură emoţională au, ştiind că acest... ceea ce numim azi „mental colectiv” (adică... gândul „turmei”) ne înfluenţează mereu.
Atunci, să-i influenţăm şi noi cu gândurile noastre: nu neapărat de îndepărtare a tot ceea ce este străin de pricipiile noastre – căci în acest fel transmitem şi intenţia de respingere, de orice fel de respingere, chiar şi a celor înălţate. Ceea ce este bine să formăm în acest mental colectiv este dorinţa directă de element care deja a înlocuit altceva, clădit pe fermitatea de a nu folosi îndemnurile spaţiale ale celor care nu se conduc după încredinţări curate, bune, altruiste.
Încredinţarea şi exprimarea cu fermitate de a nu face ceva este o treaptă pe care trebuie să păşim azi repede, urcând pe următoarea: „Eu aş face aşa...”. Lăsarea negaţiei şi înaintarea cu afirmaţie.
Mulţi se întreabă cu bună dreptate: ce fac... mă întorc cu atenţia mea iar către locul de unde am plecat?!.. Dar nu este chiar aşa... este o întoarcere deschisă, o spirală deschisă mereu către înălţimile nebănuite ale sufletului unui om care, urmând chiar numai calea dorinţelor de ascensiune spirituală, ajunge să se simtă acel Homo Pantocrator despre care vorbeam cândva.
Dar Homo Pantocrator nu este complet fără a da exemplu şi ajutor din neştiut, din nevăzut: căci el este al tuturor văzutelor şi nevăzutelor, al celor de sus şi al celor de jos, al trecutului, prezentului şi viitorului deopotrivă...

'Secretul ' haosului

Sunt foarte bucuroasa ca a aparut pe www.empower.ro acest articol (al carui link se afla mai jos), caci atitudinea care ni se propune acolo m-a condus si pe mine candva la realizari bune, pe care insa nu am putut sa le discut cu colegii mei la vremea respectiva.
In mic, iata despre ce a fost vorba: intr-un moment de haos (!!!) la serviciu, toata lumea statea descumpanita si astepta un final dureros, in timp ce eu incercam sa sustin moralul multora din jurul meu. Cand am vazut ca nu prea reusesc, mi-am vazut de ale mele: nu prea aveam de lucru pe teme de serviciu - mi-am introdus in PC puhoaie de studii pe care nu vedeam cand sa le mai introduc si pe acelea acasa, decat intr-un timp indepartat...
Dupa 3 luni eram multumita... La serviciu lucrurile s-au aplanat... toate au intrat in normal... eu aveam chiar si mai multa bucurie, pe care nu mi-o ghicea nimeni...

http://www.empower.ro/inteligenta-emotionala/si-m-am-nascut-din-haos/#comment-2436

Din punct de vedere socio-politic... Sa vedem...
Dupa parerea mea, haosul este tot ceea ce nu reusim sa intelegem in organizarile lumii in care traim. Credem ca traim intr-un haos, in care nu ne mai intelegem unul cu altul. In care totul pare a fi 'ca-n codru'...
Dar ati observat cum si cat de ordine este in codru?? Cata ordine este pe cer??
Credem oare ca vietile noastre sunt lasate de izbeliste?? Ca nu ne ajuta nimic in lume sa facem ceva ordonat, curat, frumos si bun??
...eu nu cred...

Si mai cred cu putere faptul ca exista un anume fel de ordine si in viata noastra socio-politica... Mai cred ca exista si acea categorie de conducatori care cunosc foarte bine acest lucru: ca nu exista haos, ci doar dezordine anume ordonata de undeva. Si atunci au facut si ei acelasi lucru, caci omul este foarte destept de felul sau. S-au incurajat recoproc si au descurajat pe cei care urmau sa le procure timp pentru orice fel de gandire asupra lumii, asupra felului in care urma sa fie condusa.. Au facut asta in toate timpurile - si au introdus variabile foarte precise, in momente alese cu multa stiinta, observand atent felul in care se desfasoare cercurile efectelor in orice clipa.
Exista 'secrete' mari (chiar daca se cunoaste existenta lor, nu se cunosc - poate doar banuie - precizia de tintire a planurilor lor) si exista 'secrete' mici care par a fi accesibile la nivele mici. Pentru ca cei care au acces la secretele mici sa faca parte dintre cei care fac 'secretele'mari trebuie mult compromis de la moralitate si legalitate. Asta deja nu e ... secret, doar ma mir ca cei care comenteaza filmul 'The secret' nu au in vedere acest lucru. Daca lumea a luptat pentru libertate - nu-i nimic, stapanii marilor secrete s-au adaptat si isi duc inteligenta pe caile ascunse pe care in trecut le-au folosit, dar nefiind nevoie sa ascunda prea mult, caci oricum lumea statea cu capul in frau. Acum exista alte fraie, iar cand oamenii de rand isi vor da seama ca au fost atenti doar la bucatelele de paine pe care le-au primit in dar, va fi oricum mai tarziu decat momentul in care stapanii au trecut demult la altceva. Exact ca si cu tehnologiile care ni s-au oferit noua - cele vechi, ca doar nu era sa ne ofere cele mai noi variante de ... orice: de la sapunurile Camay sau Palmolive (ati vazut ce diferente sunt intre parfumul sapunurilor noastre si cele originale) pana la apometrele care se monteaza separat pentru apa calda si apa rece - in timp ce in vest s-a trecut de mult la un singur apometru care inregistreaza apa calda numai de la 40 grd in sus !! Ca doar n-o sa traim decent inainte de a fi speculati cat se poate mai mult, acestea erau oricum tehnologiile pastrate in conservare... parca ar fi stiut (??!!) ca ceva se va schimba in blocul 'comunist' uite-acu'imediat !!
Lasand parantezele largi deoparte, teoria haosului ramane o teorie imbratisata doar de cei care se preocupa de telenovele, de cumparaturi, de invatat buchea cartii. Ceea ce nu este o rusine de loc: avem nevoie si de ele, dandu-ni-le spre prostire - ne-au facut un mare bine, caci am fost in mileniile trecute limitati in comunicare, relationare... Acum aflam ce este si pe alte meleaguri, invatam ceea ce nu am putut afla mai devreme... Dupa ce invatam buchea cartii, dupa ce ne cam saturam de facut cumparaturi chiar si in strainatate, ajungem sa punem cap la cap diverse informatii care oricum scapa printre multe randuri, si daca o iei putin razna (!!!) pe cararea prefigurata chiar de istorie (care, normal, nu este aceea din cartile de istorie !!!) iti dai seama ca nu exista nici un fel de haos in lume. Oricum nu este, oricum liniile de evolutie sunt clare pentru toti oamenii (si, Doamne! chiar stiu atat de multi oameni, care se straduie sa spuna si altora (cam in van)... sau asteapta sa vina 2012.. poate vine chiar mai devreme !!)

Dar discutiile despre evolutii le las pentru mai tarziu. Cand va fi timpul, orice om isi va aduce aminte ca le stia, ca le simtea... Doar ca pana atunci am finalizat multe... elemente de evolutie, care ne trebuiau ca aerul !! Iar stapanii au ramas deconcertati, cam amarati, mangaiati cu ingaduinta de cei care au inteles - dar i-au tolerat, caci oricum nu aveau tangenta cu dansii: au crezut ca conduc, ca ne induc haosul si nu au reusit decat sa ne faca mult mai puternici, mai concentrati, mai ingaduitori, mai toleranti !! Si atunci cand unii spuneau despre 'secretele lor' nici nu-i interesa asemenea 'secrete'... ceea ce seamana cu dispretul, adica cu aceeasi moneda - dar mult mai toleranta: 'N-au decat!! Pe mine tot nu ma ating!!'
Si atunci va fi durerea stapanilor, regretele lor, dar si inceputul luptei lor pentru a-si indrepta greselile.
Asadar... sa cunoastem - dar sa fim toleranti!! Aceasta este directia noastra de evolutie acum...

EXISTENTA PRECEDE ESENTA

Existenta... precede... esenta...
Hm... Oare??!!...
Suntem ce alegem sa fim...
Depinde...
Depinde, caci am ales inainte de a fi inceput ceea ce avem acum de trait, si mai depinde pentru ca totusi avem puterea sa alegem in timp ce mergem...
De fapt puterea aceasta trebuie sa ajungem sa o constientizam si apoi sa alegem sa o folosim, dar nu stim, nu ne invata nimeni... Majoritatea celor care traiesc fatalist, spunand ca de fapt ei nu au conditii sa-si schimbe soarta - nu intuiesc ca pot sa faca ceva pornind chiar din conditiile grele in care s-au nascut. Pe care fiecare dintre noi am ales sa le avem cand ne-am nascut. Si care ne pot mobiliza permanent sa iesim din starea de greutate.
Noi putem sa rupem, de fapt, conditiile existentiale. Dar pentru asta trebuie sa il intelegem pe Dumnezeu. Sau pe orice Zeu. Mai ales pe Zeul din noi.
Viata de acum este spre gasirea cheii care deschide usa care ne-a zavorat - dar asta trebuie sa ajungem sa intelegem noi acum. Sa iesim de sub zavor. Si o stim de la parintii nostri, care s-au nascut sub zavor, dar au avut altceva de facut decat sa iasa de sub zavor. Degeaba incercam sa ii scoatem noi de acolo, nu e treaba lor sa iasa: treaba lor - a generatiei lor - a fost, si este inca - sa faca tot ceea ce pot ei - dar SUB ZAVOR. Ne pierdem timpul cu astfel de desertaciune, pe langa toate desertaciunile pe care le mostenim, si cu care si noi - morti-copti - avem de trait: cu casele la bloc, cu rigole infundate, cu politica pe care o avem acum: pe parintii nostri politica i-a dus de nas, pe noi in schimb ne trage de nas... Ne leaga nasul cu sfoara murdara si ne trage daca nu vrem sa o urmam... De aceea fac si drumuri, ca macar sa nu se impiedice oamenii ei cand ne trag ca pe asini pe drumul lor...
(emoticon rade rau de tot !!!). Iar treaba noastra este sa iesim dintr-o astfel de stapanire. Degeaba ne-am ocarat parintii ca s-au lasat dusi de vechea stapanire, caci asa le-a fost lor viata: rostul nostru a fost sa-i scoatem de acolo, iar acest lucru trebuie sa il intelegem noi acum.
De fapt toate se leaga acum. Tot ceea ce ne trage de nas (si nu ne place) ne ajuta sa ne scoatem nasul de acolo, doar ca noi nu intelegem asta. Incercam sa ne taiem funia, in loc sa ne apucam de ea si sa iesim de acolo. Nu stim un adevar esential: oamenii politicii au o lunga cultura a gandirii. Oamenii simpli nu gandesc politic decat de jumatate de secol. Nu au ajuns inca sa isi faca si ei iezuiti. Poate nici nu vor ajunge vreodata la o astfel de facatura...
Culmea e ca iezuitii nu au murit niciodata, dar multi nu cred asta: nu au intrat in intelegerea ca gandim asa cum ne-au facut ei. Ei au muncit ca sa bage norodul in lesa, si au fost lasati sa o faca pentru ca oamenii sa aiba de unde sa iasa, candva... Sa invete sa lupte ca sa iasa din lesa.
Vezi ce rol important au avut ei?? Si uite, eu i-am vorbit de rau pana acum... Cum au luptat ei pentru intarirea omului, icoana sfanta a dumnezeirii acestui univers... Uf!! Numai prostie in capul meu ...
Acum trebuie sa profit de toate ca sa-mi dau seama la ce muncesc ei acum...
(Din ciclul "Spiritualitatea precede politica" !!! emoticon rade ca prostul si se scarpina nedumerit in cap!!... Hm.. poate dumirit acum nitzelush...)
P.S. 1 : Din toata vorbaria asta politica de mai sus, ar f i bine sa ramaneti doar cu ideea ca avem intotdeauna pentru ce lupta, nu sa ne luam de altii pentru ca nu au luptat!.. Restul este praf.
P.S. 2 : Aici am fost un simplu ... cetatean !!!
Data viitoare o sa am grija sa am din nou ifos de profesoara !!!