Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degrabă de păsările care i-au cântat la ferestre... de florile care i-au crescut în fața ochilor, dimineață după dimineață, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsă, de îngerii care i-au vorbit întotdeauna despre Moșii pământurilor străvechi și despre tainele ascunse ale omului mereu căutător în trecuturile sale, în prezentul său și în viitorul către care se îndreaptă cu încredere, străbătând valurile eternităților...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

vineri, 31 decembrie 2010

LA MULŢI ANI TUTUROR !!!



Ceea ce am primit azi de la prietenele mele, si am oferit celor apropiati, vreau sa va ofer si voua, cu cateva randuri din partea mea !!!

SA VA FIE VIATA CA ACEST MIC SPECTACOL DE DANS, caci intr-adevar ea, viata noastra, se asteapta de la vointa noastra sa o facem ca un dans, indiferent de cele cu care ne trezim pe neasteptate, nedorite, neanuntate !! Ca si o minge de fotbal aruncata de copii nevinovati in felul lor, neatenti la ceea ce ar putea aduce in viata altora efectele jocurilor lor mai mult sau mai putin  nevinovate...
Stiu ca veti spune... “Da, dar nici tu nu esti asa...” Nu cred ca conteaza daca urarea de fericire vine din partea unui om fericit sau nu... conteaza in primul rand sufletul cu care el se poate apleca sa doreasca altora chiar si ceea ce isi doreste siesi...
Sa nu ne opreasca propriile dureri, sa nu ne opreasca propriile nemultumiri, sa ne pasioneze totul, chiar daca numai si pentru o clipa, chiar daca in clipa urmatoare trebuie sa ne indreptam catre altceva...
Sa ne pese de suferintele altora, chiar daca in clipa urmatoare ne vine un moment de bucurie intensa din propriul suflet sau din sufletul altora...
Sa punem suflet, pasiune, clocot, VIATA in tot ceea ce facem... Sa cream, sa nu distrugem , sa privim cu intelegere noroiul care poate straluci sub stele, sau râmele iesite dupa ploaie… sa ne aplecam si sa le culegem de pe asfalt punandu-le fara scarba din nou in iarba !! Sa iubim astfel nu numai viata noastra, ci si pe a altora, sa dam iubirea noastra, nu numai sa o trambitam, transmitând-o doar ca pe o carte postala de odinioara !!
Va doresc sa fiti vesnic imbracati in PARFUM DE VIATA !! Sa va leganati imbatati de propriile frumuseti si astfel sa adiati voi insiva aer reavan, mereu primavaratec, mirositor a Flori de Suflet si de Viata Vesnica !!!

URARI !!!
Va urez sa va atingeti stelele dorintelor cu mana si cu sufletul !!
Sa va vedeti cu ochii si cu sufletul tot ceea ce credeti ca prin implinire va impliniti voi insiva, si impliniti pe toti cei din jurul vostru!! Sa simtiti cum aceeasi implinire se raspandeste in lume pe aripile sufletului vostru frumos si bun !!!

MULTUMIRI
Va multumesc ca m-ati primit si m-ati pastrat in viata voastra !!
Va multumesc pentru tot ceea ce mi-ati daruit !!! Increderea voastra, in primul rand, dar nici unul din darurile pe care le-am primit din partea voastra nu este mai prejos...
Sa fii binecuvantati si sa binecuvantati si voi, la randul vostru, caci binecuvantarea este darul sufletului bun, indiferent daca o face sub o initiere sau nu !!! Binecuvantarea este dar de suflet generos, deschide drumuri catre lume si nu este de loc departe momentul cand vom stii foarte précis cat mult bine a putut face un cuvant bun pe care l-am daruit cuiva… Si cum se poate raspandi de repede si de bine o simpla petala de cuvant bun intr-o lume care merge pe drumul ei plina de dureri nemarturisite !! Caci ni se cere sa ne marturisim pacatele, si nicidecum sa ne martusirim durerile, spre a fi mangaiati si intelesi… Si totul doare mai departe, dar ni se cere sa nu ne mai gandim, cand de fapt numai intelegerea si bunatatea pot sa aline cele ascunse si nicidecum indreptate…

SI DIN NOU “LA MULTI ANI FRUMOSI SI LUMINOSI” !!
Caci frumusetea sta in echilibru in noi si vom intelege din ce in ce mai profund cele pe care azi modestia poate ne impiedica sa primim total aprecierea frumusetii din noi… Vom accepta ca tot ceea ce azi gasim ca nu se ridica la nivelul de frumusete pe care ni-l dorim este de fapt calea spre implinirea unei astfel de frumuseti – ea insasi cale de frumusete, frumusete in sine !! Lumea in care traim ne ajuta sa vedem ce trebuie, sau ce nu trebuie sa facem noi, pentru a implini acest fel, si multe alte feluri de frumusete…

Cu drag, Cristiana

marți, 28 decembrie 2010

CA ÎN FIECARE AN… DESPRE DESCHIDEREA CERURILOR !!

In anii anteriori am prezentat un filmuleţ… dar mai bine să vă trimit la postarea veche… mereu de actualitate în fiecare an !!
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2009/12/despre-deschiderea-cerurilor.html

Începusem la un moment dat să scriu despre rădăcinile adevărate ale diverselor noastre obiceiuri… Chiar dacă au izbucnit şi oarece discuţii anoste pe această temă, mă încumet (!!) să mai adaug câteva pe ici, pe acolo!!
De data aceasta Camelia, draga mea Camelia Ştefan, de care îmi este atât de dor uneori… atât de drag mi-ar fi fost să nu fi fost nevoită să se îndepărteze de blogurile noastre (dar înţeleg şi aprob)… mi-a atras atenţia asupra unui aspect… ea, perceptivă de nu se poate (vorba românului!!)… Spunea acum o oră despre ce energie uriaşă simte acum!!
Aşa şi este. Energiile planetare sunt foarte mari, deşi pe nivelul spiritual şi nu pe fizic – aşa cum sunt în zilele Mijlocului de Vară. Acum, în zilele Mijlocului de Iarnă, este vremea spiritualului în noi, drept pentru care, aşa cum ştim acum din ce în ce mai bine, multe popoare şi-au legat începuturile spirituale de data de 25 decembrie. Practic începe Anul Nou Spiritual.
Da, energiile sunt foarte mari, omul le simte, căci ele se varsă prin canalele corpurilor sale fluidice până în corpul său fizic, influenţându-l puternic. În funcţie de conjuncţiile influenţelor planetare şi cosmice, ele pot să crească şi să rămână la un nivel înalt constant cam până în jurul datelor de 10 – 15 ianuarie.
Este acea perioadă a iernii în care spunem că Cerurile sunt deschise, o perioadă care începe lent de la începutul lunii noiembrie şi culminează în această perioadă. De asemenea, conjuncturile stelar-planetare pot să ofere energii foarte mari, pe fondul general de creştere în toamnă, ca pregătire pentru iarnă, la care se adaugă şi, în funcţie de grupurile spirituale mai mult sau mai puţin perceptive, simţirea influenţelor care vin din vară. De aceea este perioada în care se sărbătoresc multe evenimente religioase. Ne reunim în petreceri ca să ne amestecăm energiile, să ne oferim nu doar daruri, ci, pe fundalul darurilor, să ne oferim ce avem mai de preţ: propria noastră energie radiantă.
Mai este ceva de discutat: sărbătorile noastre oferă şi aspectul consumului de energie pe care societatea nu o canalizează destul de hotărât către eforturi spirituale deosebite – care nu ţin numai de aspectul religios propriu zis. Ar trebui să fie o perioadă în care munca fizică să se reducă la strictul necesar, în timp ce munca de cercetare, învăţătură, oferirea cunoaşterilor, experienţei noastre în astfel de domenii şi mai ales aplicarea lor în domeniul relaţiilor interumane, să fie pe primul plan: pentru înălţarea spirituală a întregii omeniri. Omenirea se descarcă de energiile sale prin dans, cântec, discuţii între diferite persoane sau grupuri de persoane. Din nefericire, de foarte multe ori, toate sunt reduse la mâncarea în faţa televizorului sau computerului, ceea ce conduce la acumulări masive de energii nefolosite. Repercusiunile sunt legate de deteriorări ale organismului, de care nu suntem imediat conştienţi, dar ne doare îmbătrânirea precoce, fără să ştim ce factori contribuie la instalarea ei… Descărcarea puternică, bruscă, prin activitate sexuală repetată poate conduce, de asemenea, la slăbirea ireversibilă a organismului. În funcţie de nefericirile acumulate: unii se iau la bătaie, nemulţumiţi de viaţa lor, în familii bărbaţii îşi bat nevestele sau copiii… femeile sparg ce le iese în cale… Iată că obiceiurile de sărbători permit spargerea sticlelor tocmai pentru descărcarea de acest fel, într-un cadru „petrecăreţ”…
De aceea părerea mea este să ne folosim de astfel de momente pentru a socializa cât mai mult şi să sfătuim în acest sens pe cei care nu au înclinaţii naturale către informatizare, aprofundarea cunoaşterilor de orice fel. Dar nu este de ajuns o informatizare simplă, ci este necesară dezbaterea, gândirea pe baza celor cunoscute, împletirea părerilor proprii cu cele ale prietenilor, rudelor, vecinilor, colegilor.
Nu vă mai bat la cap cu altele!! Voi veţi găsi, cu certitudine, şi alte căi!!

sâmbătă, 25 decembrie 2010

ÎN SEARA DE AJUN...


Aseară simţeam din nou acea iubire infinită, pur dumnezeiască, simţeam din nou, aşa cum vă spuneam şi altă dată... că cel care se simte iubit, indiferent când şi de cine... se simte iubit de-un univers întreg !! Cu o iubire de dincolo de univers!! Şi chiar de se-oglindeşte în ochi şi suflet omenesc, el simte-n zbor de suflet iubire infinită, şi caldă, şi tandră... iubirea-ntregii lumi în care trup şi suflet să se scaldă... în valuri peste val... un infinit al tuturor iubirilor din noi ce-au fost odat' şi sunt deodată..
 
SĂRBĂTORI FERICITE TUTUROR, DRAGII MEI!!...................

vineri, 24 decembrie 2010

RECUNOŞTINŢĂ......

...În fiecare an, la ora aceasta, îmi aduc aminte cum şuierau gloanţele pe de-asupra capului meu... Un glonte a vrut să simtă gustul sângelui meu... dar un înger l-a strivit de o bară la un centimetru de tâmpla mea, dintr-un grilaj pe care îmi sprijinisem obosită, hăituită, capul...
Cineva a spus... Doamnă, să credeţi în îngeri!! Îngerul Domnului a fost acolo, la tâmpla dvs. ..."

Nu era timp de frica... era doar timp de curaj... atunci ştiam de ce avem nevoie de curaj...
Pe urmă am aflat cu stupoare că... nu ne-a chemat nimeni acolo... că ce-am căutat acolo...
... În fine...
... A fost bine că am fost... Stăteam cu genunchii la gură şi plângeam fără să plângem... credeam că plouase şi eram udă pe piept... "Ai plâns, Cristiana... şi nu mai tremura, trebuie să trecem prin piaţa aia şi trebuie să trăim... Avem copii şi părinţi acasă..." 
Atunci am aflat prima dată de gloanţe cu cap vidia... atunci le-am învăţat şuierul... un om bătrân, fost militar, ne tot spunea... Ne trăgea când în stânga... când în dreapta...

Atunci am fost răţoiţi că am ţinut Flacăra Albă a Speranţei încrâncenat aprinsă...
Azi suntem răţoiţi că ţinem Flacăra Violetă a Spiritualităţii aprinsă...

SĂ ŢINEM FLACĂRA RECUNOŞTINŢEI MEREU APRINSĂ
Aşa cum foarte frumos ne spunea de dimineaţă Humanity's Team Romania, să trimitem o felicitare de Recunoştinţă în lume, să răspândim recunoştinţa către toţi oamenii din lume care activează în domeniul spiritual.......

PS. Mulţumire şi recunoştinţă lui Sorin (http://e-some1.blogspot.com/) care, deşi departe de România, ţine mereu candela aprinsă pentru eroii noştri. 
Căci da, ei au fost eroi...  
Eroi sunt încă... 
Şi-or fi mereu în neamul românesc.........

marți, 21 decembrie 2010

FILELE ETERNITĂŢII (3): PE PRIMUL PLAN – SIMŢIREA NOASTRĂ

1. SĂ NU UITĂM NICI SPIRITUL, DAR NICI MATERIA...
Înainte de a face o sinteză cu câteva completări, se cere o precizare privind modul în care acord eu, personal, prioritate unei anumite dimensiuni a evoluţiilor pe care le pun în discuţie.
Este vorba despre dimensiunea spirituală a viziunii de ansamblu a evoluţiilor, a Creaţiei oferită pentru desfăşurarea evoluţiilor. Ea nu este considerată de multă lume printre priorităţi, considerând-o implicită cunoaşterilor. Tocmai acest „implicit” poate fi periculos de multe ori, punând aspectul material, de fapt, pe primul loc – şi nu latura de manifestare spre înălţarea spiritului. În astfel de cazuri, este luat în studiu doar evenimentul sau structura interesantă, inedită şi cam atât.
La antipod, persistă tendinţa de a evita cunoaşterea structurilor, punând în prim plan doar acuzarea spiritului care se leagă de cunoaştere pentru găsirea de căi spre înavuţire materială din munca semenilor, în detrimentul celor care o creează. Este frica de conţinut, când părţii imateriale i se conferă o însemnătate exagerată.

Indiferent cât de frumos îmbrăcăm acest aspect în cuvinte moderne (nu suntem corpul nostru) adevărul poate fi îmbrăcat într-o formă voalată de dispreţ pentru multă lume, chiar dacă creatorii exprimărilor de acest fel nu au conştientizat ei înşişi această influenţă medievală de dispreţ.

Spiritul nu poate vieţui fără materie şi materia nu şi-ar găsi sensul fără spiritul manifest. Materia face parte din Creaţie, ca ajutor pentru întreţinerea vieţii şi propulsarea spiritelor către învăţături mereu noi, după cum şi forţele lor se dezvoltă folosind materia.
Creaţia folosind materia densă dezvoltă înţelegerea reprezentărilor. Fără aspectul material, structural, corporal – ca reprezentare a spiritului, ca ajutor pentru manifestarea spiritului, învăţăturile sale s-ar derula mult mai lent, cu eforturi neînchipuit de mari şi oboseală pe măsură.
Fără protecţia corpurilor materiale, monadele s-ar distruge din primele trepte ale evoluţiilor lor conştiente. Ştim cum se ucid oamenii între ei… dar majoritatea monadelor nu ar ajunge în stadiul de creator, ci s-ar distruge inconştient în primele stadii de dezvoltare.
Fără puterea reunită a monadelor în spirit, foarte târziu ar apare, şi cu mari întârzieri s-ar derula învăţăturile de într-ajutorare între monadele din spirit, între spiritele din popoarele spirituale şi între popoarele spirituale.
Iar când discutăm despre protecţii… pentru cei care cred că Dumnezeu nu ştie ce e durerea… ar veni timpul să creadă că, în pofida atrocităţilor pe care le-a cunoscut umanitatea până acum, şi le cunoaşte în continuare, chiar dacă nu ajung la ochii şi urechile noastre, numai Dumnezeu ştie cu adevărat ce este durerea…
Şi tocmai de aceea ne-a creat corpurile.

Ar fi cazul să ne apreciem corpurile ca pe darul cel mai de preţ pe care ni l-a făcut Dumnezeu… Să ştim însă că nu suntem suma corpurilor noastre, nci măcar a corpurilor superioare pe care cel mai ades le confundăm cu însuşi spiritul, confundând Universul Spiritual Primar (în care spiritele stau la punct fix, doar radiaţia lor fiind canalizată către universurile materiale, spre manifestare) chiar cu Universul Central – universul de creare a fluxurilor filamentare, a protecţiilor, a mecanismelor de funcţionare a universurilor şi a tuturor structurilor lor interioare, de coordonare a învăţăturilor, consolidărilor, de creare a structurilor de ajutor, a formelor complexe de organizare a tuturor structurilor existente.
Dacă la început a fost normal să le luăm pe toate la un loc, amalgamate, a venit vremea să le cunoaştem punct cu punct şi abia apoi să înţelegem cum se nasc toate, cum se dezvoltă, cum fiinţează – apoi să ne implicăm treptat noi înşine în toate aceste faze, şi încă o infinitate, practic, înafara felurilor de percepere de pe Pământ.

Da, este foarte adevărat că toţi coordonatorii evoluţiilor ar putea face totul fără structuri, fără organizări vizibile – dacă nu ar fi dorit de la bun început să ofere întreaga învăţătură tuturor celor care intră în evoluţii, mereu: monade ajutate chiar de ei pentru a urma evoluţii organizate, ordonate, în centre special create pentru ca oboseala evoluţiilor să fie minimă, în timp optim pentru consolidarea elastică, fără înrădăcinare, a manifestărilor ce formează experienţa totală a spiritelor.

Nu numai acest lucru vreau să reliefez aici. Poate că atrage în cunoaştere aspectul inedit pentru unii, alţii nu îl consideră de loc inedit – ci ori imaginar, ori depăşind limitele permise de cunoaştere a omului simplu – dar toate cele înscrise pe acest drum formatează spiritul şi nu modelează structura materială decât în măsura în care spiritul este ajutat. Performanţa de dragul performanţei nu trebuie să fie scopul cunoaşterii. Vom reveni detaliat asupra acestui aspect, insistând mult asupra spiritualităţii. Nu este cazul să ne plictisim, ci să învăţăm.
Dimensiunea spirituală, pe care şi eu am pus-o pe locul al III-lea, după aceea spaţială şi cea temporală, se dorea o dimensiune care să se încadreze spaţio-structural şi temporal în universul său de aplicare şi consolidare profundă, solidă, apoi în triada universurilor materiale, apoi în cumulul tuturor universurilor create pentru susţinerea evoluţiilor de pretutindeni. O dimensiune care se orientează în experienţa sa complexă cunoscându-şi trecutul şi prezentul, socotind (planificând) acţiunile viitoare, înţelegând şi pe cele ale semenilor săi, conlucrând împreună pentru a se încadra în armoniile spaţio-temporale pe care le înţelege din ce în ce mai profund.

Mă opresc din când în când în timpul, sau între studii, pentru a accentua asemenea aspecte. De data aceasta mă voi opri chiar mai mult asupra înţelegerii profunzimii cercetărilor noastre.
Dimensiunea spirituală ne aminteşte întotdeauna că suntem spirite vii, trăind înconjuraţi de o creaţie vie. Trăim o experienţă fără de sfârşit. Din experienţa altora ştim că vom trăi şi noi etern. Nu este o metaforă, nu este o frază frumoasă menită să distragă atenţia de la greutăţile vieţii.

2. CÂTEVA ÎNŢELEGERI ÎN PLUS
Titlul lucrării actuale şi primele rânduri, descrieri ale simţirilor noastre m-au determinat să cred că este oarecum suficient, că nu ar fi nevoie să fac alte precizări în plus. Dar nu este suficient. Pornim de la a ne aminti că tot ceea ce există este creat pentru toate spiritele la un loc şi mai ales – pentru fiecare spirit în parte.
De aici, discutând despre spaţialitate şi temporalitate, înţelegem împletirea trăirilor noastre în mijlocul unei creaţii materiale – pentru început – care ne va ajuta ulterior să facem exact acelaşi lucru fără materiile dense, ci doar din compunerile de energii fundamentale, compactizate într-o multitudine de feluri, care pot oferi exact aceeaşi formă lucrului nostru, trăirilor noastre. Învăţăturile privind reprezentările ajung să ne ajute să ne creăm reprezentări mult mai ample, cu complexităţi care ţin nu numai de creaţie, ci şi de particularităţile de înaintare în evoluţii ale fiecărui spirit care le va folosi: pe loc sau în viitorul desfăşurărilor momentului.
Învăţăm astfel să ajutăm, trăind experienţa proprie: şi ca elevi al celor mai înaintaţi, şi ca ajutători pentru cei care pot învăţa de la noi cum să ajute şi ei, mai departe, la rândul lor.
Din cauza corporalităţii noastre actuale, unii au spus că nu suntem reali, nu suntem adevăraţi. Este o diferenţă între a nu fi reali şi a ne folosi de corpurile noastre materiale. Să facem o precizare: nu corpul, materia în sine este inteligentă, nu este conştient activă, dar este:
– pe de o parte: este însufleţită de radiaţia trăirii noastre ca monade întrupate: iar aceasta aduce însufleţirii inteligenţă, autocoordonare, dezvoltarea modurilor de folosire a structurilor create pentru noi, ca spiritele întrupate, dar şi create de către noi, spiritele întrupate;
– pe de altă parte: materia compactizată şi structurată este compusă din particule infime, dar vii: monade protejate în filamente, care merg pe calea acumulării de energii interioare pentru a ajunge la un moment dat, numit spiritual – dar un moment intermediar: în puterea radiaţiei lor de a-şi constitui la rândul lor corpuri din monade care ajung în acelaşi stadiu de creştere ca şi ele azi – monadele protejate în filamente. Adică energiile şi materiile pe care le cunoaştem şi noi, acum.
– ar fi de adăugat faptul că materia fizică pe care azi o numim solidă (deşi nu este corect), ale cărei particularităţi de funcţionare formează studiul extins al oamenilor în timpurile pe care le trăim acum, nu este singura formă de materialitate ajutătoare, aşa cum ştim acum: ea se află în câmpul schimburilor energo-materiale şi a radiaţiei de câmp provenită de la corpurile fluidice. Ceea ce numim aură nu este de loc radiaţia extinsă a corpului fizic, oricât de complex energetic ar fi el: este luminiscenţa împletită a corpurilor eteric, astral şi mental – cele mai apropiate de percepţiile prin intermediul senzorilor corpului fizic la nivelul actual de vibraţie pământeană. Pe măsura creşterii vibraţiei planetare, posibilităţile umane de percepţie a structurilor înconjurătoare – proprii sau din mediul de trai – cresc exponenţial, rapid şi cu o acuitate cu totul deosebită. Ceea ce ne va determina să înţelegem tot atât de repede şi de clar tot ceea ce ne înconjoară, revenind complet la formele de manifestare obişnuite din trecut.

Viaţa noastră reprezintă de fapt, holografic, ceea ce exprimă întreg universul: în ansamblu şi în părticelele lui. “Copiii” noştri spirituali sunt părticelele de materie, de energii care ne ajută, sunt vieţuitoarele planetare de pretutindeni în jurul nostru, pe care, mai mult sau mai puţin superficial suntem tentaţi să le subestimăm eternitatea proprie de viaţă. La care au însă dreptul lor spiritual.
Nu numai micuţii noştri fraţi sunt protejaţi prin corpuri, ci şi noi, ajutătorii lor: de aceea nu ne vine să credem că noi suntem atât de evoluaţi precum tot scriu în aceste studii. Cu toţii – nu numai cei care dau dovadă realmente de înclinaţii beligerante, chiar şi numai agresive. Chiar şi pentru a ne proteja pe noi – de noi înşine, căci ne vine uneori să ne punem capăt zilelor, chiar şi din cauze privite destul de superficial, din situaţii pe care le credem fără scăpare.
Nu este neapărat ruşinos.
Doar că ar trebui să privim lucrurile echilibrat.

La fel mai sunt şi alte elemente de studiu pe care ar trebui să începem să le privim echilibrat.
Mi se cere permanent să explic cine sunt rezidenţii: nu pot scrie decât iar şi iar – ei nu sunt printre noi, sunt prea firavi spiritual pentru a ne suporta acum răutatea, cruzimea, perversitatea. Dar ne urmăresc din corpurile lor astrale din preajma noastră: din acest univers şi din această dimensiune structurală a cosmosului, ştiind că aşa vor ajunge şi ei cândva. Sunt învăţaţi de ajutători înaintaţi toate metodele cu care ar putea schimba asemenea atitudini, astfel încât au şi învăţătura – dar şi dezvăţătura. Când le va veni vremea, nici nu ne imaginăm cât de reduse sunt stările lor agresive (şi ale noastre, căci am urmat aceleaşi căi de evoluţie) chiar dacă nu ne vine să credem că ar exista ceva mai inuman decât ceea ce cunoaştem din atrocităţile istoriei.
Coordonatorii evoluţiilor noastre ştiu bine însă cum ordonează evoluţiile.
Chiar dacă deocamdată rezidenţii nu aplică nimic, memoriile lor lucrează permanent (şi vom vedea cât de importante sunt aceste memorii, cât de util să le ştie chiar şi ca la televizor, pentru noi). Se adună o învăţătură pe care deja o pot înţelege, dacă le este explicată de către ajutătorii înaintaţi, plini de răbdare şi încredere.
Astfel încât SĂ ŢINEM BINE MINTE: NU EI NE INFLUENŢEAZĂ NEGATIV PE NOI, aşa cum se stipulează deseori, căci vibraţia lor este foarte înaltă, după corpurile lor astrale. În multe studii sunt numiţi elementali. Ei învaţă de fapt (şi nu pentru prima dată, aici, pe Pământ) mila şi compasiunea la aceste nivele, au consolidat-o la nivele înalte de vibraţie înainte de a veni pe Pământ, şi o folosesc să ne influenţeze în bine.
De asemenea, am mai scris asta, ieşirea din destinele cu corp fizic nu înseamnă că semenii care au dovedit înclinaţii perverse şi crude îşi continuă atitudinea în corpul astral: pe care îl mai folosesc o perioadă după părăsirea celui fizic şi ne-ar influenţa pe noi, cei întrupaţi cu corp fizic. Vibraţiile fluxurilor de materii şi energii care ne traversează corpurile readuc din memoriile PROPRII atitudini pe care le folosim în viaţa de toate zilele. Ce este mai nou şi mai puternic consolidat – folosim în manifestările noastre. Experienţa de prin alte locaţii universice conduce la înţelegerea înălţării propriilor noastre forme de manifestare: mai devreme sau mai târziu, înţelegem acest lucru şi aplicăm. Unii în timpul vieţii – alţii după terminarea acestei vieţi şi a întregului ciclu de vieţi pământene.

Scriu ca să încurajez oamenii să-şi schimbe atitudinile chiar din timpul vieţii. Pentru asta ne este dată cunoaşterea.
Mă încurajez eu însămi. Nimeni nu este atât de puţin înălţat pentru a nu înţelege până la urmă că ne ajutăm în timp ce urcăm scările spirituale, învăţând chiar pe drum cum să ne schimbăm şi cum să învăţăm şi pe alţii să o facă, chiar pe drumul lor.
Căci am ajuns la un anumit grad de înaintare spirituală – dar nu suficient de mult pentru a respecta înaintările altora, pentru a privi cu curaj şi demnitate greutăţile începuturilor.
Suntem pe cale de învăţare şi înaintăm încet, căci complexitatea evoluţiilor de acum cere înlocuirea tuturor înclinaţiilor formate în evoluţiile pe care le-am trăit şi noi, prin toate felurile de vieţuitoare pe care le cunoaştem azi pe Pământ. Şi încă mult mai multe, cu aitudini formative diverse, căci speciile pământene sunt doar anumite vârfuri evoluţioniste, care se potrivesc condiţiilor cosmic-planetare din acest punct al universului.
Dacă vrem să nu devină ruşinoasă atitudinea noastră, atunci trebuie să ne străduim să folosim onorabil corpurile noastre, structurile planetare şi universice în mijlocul cărora ne-am născut. Este greu, dar cu răbdare înaintăm pe acest drum sinuos – dar optim pentru noi personal. Nimic nu se generalizează în această lume, atât de complexă tocmai pentru a răspunde tuturor cerinţelor noastre de înaintare.

Simţirea noastră este reală. Simţirea semenilor noştri este reală. Să nu ne dispreţuim, să nu-i mai dispreţuim.
Ea ne ajută să înţelegem, şi să folosim înţelegerea mai departe. Mai departe înseamnă: şi structurile universice, şi funcţionarea lor simultană + succesivă (consecutivă), şi secvenţele care au în ele substructuri cu acţiune doar atunci când este momentul, secvenţă cu secvenţă.

De aici putem studia elemente structurale şi de funcţionare ale corpurilor noastre. Orice funcţionare este de fapt o formă de folosire a radiaţiei spirituale, iar această radiaţie ne este întrutotul proprie. Ea se manifestă în felurile în care ajutorul corporal le împletesc în felul multidimensional, universic, detaliat anterior. Şi vom mai detalia şi alte aspecte.

Funcţionarea corpurilor noastre aici, pe Pământ, este limitată, chiar dacă ea este conştient-limitată. Acest dat este un har şi întotdeauna un drum către înhăruire. Pentru că a şti limitele noastre este principala sarcină de destin a fiecărui om în parte. Chiar dacă este un har dat pentru a ne opri pe unii dintre noi, sau a ne depăşi limitele – pentru alţii. Să ne oprim din manifestări distructive, să continuăm în orice direcţie prin manifestare constructivă.
Este o limitare doar aparentă a celor neconstructive, pentru că ele rămân în memoria noastră spirituală, cu un dublu scop:
– să ne atenţioneze pe vecie că aşa ceva noi nu mai trebuie să folosim direct, concret: ci, orientativ şi comparativ, să folosim întotdeauna ceva superior;
– să înţelegem evoluanţii care vin în urma noastră, să învăţăm să-i ajutăm pornind chiar din manifestările lor, pentru a le da ajutor să depăşească şi ei propriile manifestări neconstructive. Să înveţe şi ei, la rândul lor, în viaţa care le curge mai departe, să protejeze viaţa şi să-i dea posibilitate să se dezvolte etern.
Iar aceasta nu este o himeră, ceva prost înţeles. Din nou spus: aceasta se numeşte evoluţie.

duminică, 19 decembrie 2010

INTERMEZZO: PE CALEA CELOR 3L: LINIŞTEA LĂUNTRICĂ LUMINATĂ

Or fi spus-o şi alţii. Eu o simt acum.

Lupta pentru echilibru nu se duce cu vorba, fie ea şi frumoasă. Vorbele şi cuvintele scrise sunt pentru învăţătură. Când învăţătura îşi ia momentul de odihnă, fapta o înalţă la rang, în lume. Şi, în mijlocul faptei, vedem drumul mai departe.
Pe drum, avem doar momente de împletire între învăţătură, faptă şi folosirea pe loc a înţelegerii tuturora la un loc. Doar tindem către permanent.

Liniştea este calea, Liniştirea este efectul.

Liniştea în linişte nu este linişte. Vechi proverb chinez.

Liniştea nu este nici tăcerea încordată. Tăcerea încordată este cuţit. Până când nu renunțăm la cuțit, nu vom vedea decât cuțite în jurul nostru. Chiar şi retragerea cuvântătorului spre liniștire va fi luată drept cuțit sau pumn.
Liniștirea apare treptat, chiar dacă alții nu o acceptă: o văd şi o urăsc. Nu mai au cu cine se lupta, iar acesta este cel mai mare război al lor. Fără retragere, fiecare cuvânt devine un cuţit.

Răbdarea de a aştepta înţelegerea are multe suişuri şi coborâşuri.

Noi nu suntem încă pe culmea căpătării. Suntem pe drum. Nu suntem decât la învăţătură şi împărtăşire, în clipele de odihnă.
Doar tindem către acolo.
La început îi privim şi ne sprijinim pe cei din jur.
Apoi ne privim pe noi înşine.
Înainte de a păşi pe treapta următoare, putem să ne privim pe noi înşine, trecutul şi viitorul. Şi o putem face în liniştea luminată de înţelegere.

marți, 14 decembrie 2010

FILELE ETERNITĂŢII (2): UNIVERSUL HOLOGRAFIC

 ÎMPLETIRILE DIMENSIONALE ALE SPAŢIILOR, TIMPURILOR ŞI CĂILOR DE ÎNĂLŢARE SPIRITUALĂ

1. TRĂIM ÎN MIJLOC DENS DE INFINIT…
Este cât se poate de plăcut să studiem modul în care, elegant, amplu şi măiestrit lucrat, universul se întinde în faţa ochilor trupului şi minţii noastre. În împletiri armonioase, liniştite, vădind înţelepciune în coordonarea tuturor întrupărilor şi creaţiilor răspândite după necesităţi concrete, universul nostru se întrepătrunde cu altele, de aceeaşi natură şi cu funcţionalităţi asemănătoare, ori cu alte feluri de spaţii, cu alte funcţionalităţi, cu alte moduri de susţinere a vieţii, toate însă colaborând discret la extinderea învăţăturilor tuturor celor care dau viaţă întinderilor articulate astfel.

Universul holografic… Nu l-aş numi chiar în acest fel, dar este o exprimare cu adevărat elegantă a modului în care în sfârşit pământeanul poate să-şi sintetizeze, spre reprezentare, înţelegerea funcţionării universului şi a evoluţiilor care se desfăşoară în spaţiile sale. Şi nu este vorba numai despre acest univers, ci mai mult: a împletirii lui cu toate celelalte universuri.
Şi nu ar fi vorba numai despre înţelegerea funcţionalităţii sale, ci a împletirii funcţiunilor tuturor, precum şi a împletirii efectelor care pot acţiona simultan la nivelul tuturor universurilor laolaltă, dar în acelaşi timp şi punctiform + defazat în spaţiu şi timp, după necesităţile diferite de primire a acestor efecte de către fiecare evoluant, din fiecare loc din întinsul fiecărui univers în parte.
Este o cuprindere multidimensională cu adevărat, care ar cuprinde cel puţin următoarele puncte de vedere:
a) O dimensiune spaţială, care se poate referi la întrepătrunderea structurilor, concretă, păstrându-şi funcţionalitatea globală - dar şi local-momentană. Se păstreză, de asemenea, tangenţialitatea interioară şi exterioară, acolo unde este cazul unor asemenea fine tangenţe. Structurile sunt stabile, nedestructibile în perioade mari de timp, cu funcţionare permanentă şi regulată (periodică), care implică în acelaşi timp şi împletiri cu protuberanţe, trimiteri şi primiri ale unor structuri în alte structuri, toate putând fi astfel şi simultane, şi secvenţiale. În plus, toate sunt îmbrăţişate cu funcţionări ale unor structuri multi-universice, care le deservesc pe toate la un loc, sau doar: când o parte - când alta: dar toate reflectându-se în cele mai ample şi în cele mai restrânse + complex funcţionale elemente ale tuturor părţilor lor.

b) Dimensiunea spaţială se împleteşte cu o dimensiune temporală: prin funcţionări care decurg unele din altele, pe lângă simultaneităţi mai mult sau mai puţin înţelese din perspectiva noastră pământeană. Sunt vieţuiri, convieţuiri, cu manifestări împletite sau, chiar dacă sunt concret separate - efectele lor se împletesc permanent, configurând astfel un univers al manifestării radiaţiei spirituale universale: ale spiritelor individuale, ale grupurilor spirituale, manifestări indirecte (prin intermediul sistemelor corporale) sau directe (monadă cu monadă).
Vom reveni cu detalii ale unor astfel de împletiri, după prezentarea generală a nivelelor de dimensionalitate perceptibilă de pe Pământ, pe care le am în vedere în cadrul acestei prezentări.
Alte nivele ale dimensiunii temporale ale lumii se manifestă holografic: suntem legaţi prin radiaţia noastră spirituală de grupuri de evoluţie aflate pe alte coordonate ale Universului Fizic, în alte feluri de călătorii spirituale - dar asemănătoare mai mult sau mai puţin cu ale grupurilor spirituale aflate acum pe Pământ, alături de noi. Sau aflate la nivele mai înalte de vibraţie, în călătorii spirituale din alte zone ale universului, de unde ele conştientizează permanent legătura lor cu noi, şi a noastră cu ei, chiar dacă noi nu conştientizăm astfel de legături - sau conştientizăm vag şi parţial: doar dacă ni se atrage atenţia de către ajutătorii astrali personali sau de către coordonatorii evoluţiilor noastre.
Este de fapt o dimensiune spirituală cu caracter temporal, de aceea dezbatem şi la acest nivel, însă adăugăm o dimensiune spirituală celor deja dezbătute până aici;

c) o dimensiune spirituală, de o complexitate pe care am încercat să o prezint într-o structură generală; dar orice studiu spiritual, oricât de simplu pare abordat, trebuie să prezinte această bogăţie inestimabilă (cu adevărat, la propriu - nu metaforic, literar). Fiecare spaţiu universic reprezintă manifestarea spiritelor întrupate, mai ales acele spaţii de reglare, de recalibrare a performanţelor spirituale ale creatorilor universali avansaţi, de autocunoaştere, de cunoaştere aprofundată a folosirii puterilor spirituale, de recalibrare a direcţiilor de folosire a forţelor vechi care astfel se consolidează - însă pe alte nivele de vibraţie, din ce în ce mai constructive, mai protective: la adresa propriei individualităţi şi concomitent, la adresa tuturor celor din jurul evoluantului astfel înaintat.
Fiecare spaţiu universic (indiferent dacă este vorba despre universuri materiale sau universuri de manifestare directă între monade înaintate în evoluţii) cuprinde o varietate deosebită de evoluanţi, ale căror trăiri se împletesc strâns. Fiecare individ, fiecare grup este în acelaşi timp şi ajutător şi ajutat, rând pe rând sau simultan, deşi din alte puncte de vedere: puncte de vedere ale propriilor evoluţii în curs.
Dar spaţiile noastre nu sunt doar spaţii de manifestare pentru întrupaţi (indivizi, planete, stele), ci şi spaţii de manifestare a radiaţiei puternice, şi clar definite, a Creatorilor-Coordonatori ai evoluţiilor de pretutindeni.
Întrucât astfel de cunoaşteri, ale coordonatorilor evoluţiilor noastre avem deja acum, să ne îndreptăm privirea către modul de împletire a trăirilor noastre, care fac laolaltă universul holografiei spirituale.
(http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2009/08/o-poveste-frumoasa-despre-verticala.html )

2. ÎMPLETIREA UNIVERSURILOR: AJUTOR PENTRU VIAŢA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE
Nu aş discuta deocamdată despre felul în care Michael Talbot, în cartea sa „Universul holografic" expune viziunea umană asupra câmpurilor corpurilor noastre. Dar mă voi referi la acest aspect în curând, când voi expune felul în care fiecare dintre noi avem de aplicat cunoaşterea pe care o culegem studiind şi universurile, şi evoluţiile noastre.
Ceea ce ar fi de discutat în plus aici este simultaneitatea existenţei pentru acelaşi spirit, acelaşi grup de spirite (pentru timpul evoluţiilor primare), pentru aceeaşi monadă (în desfăşurarea evoluţiilor secundare şi centrale) a unor realităţi foarte puţin cunoscute azi, foarte puţin înţelese la începutul descoperirilor noastre: dar suntem cu toţii foarte aproape de momentul în care astfel de cunoaşteri vor face parte din patrimoniul curent al omenirii.

Dacă pornim de la corpurile noastre, spre exemplu, despre care învăţăm nespus de multe lucruri azi, ajungând să nu ne mai dispreţuim nici corpurile, nici materiile lor, nici puterile şi nici neputinţele lor, să adâncim puţin cunoaşterile despre ele.

Avem un sistem corporal format dintr-un număr de structuri legate de necesităţile proprii ale programelor noastre evolutive. Ele sunt materiale - adică: cu structuri bine definite în spaţiul de întrupare, formate din materii şi întreţinute de energiile circulante prin spaţii şi prin corpuri. Sunt stabile în timp - un timp necesar pentru derularea învăţăturilor, aplicaţiilor, consolidărilor învăţăturilor şi înţelegerii modului în care, în fiecare moment al trăirilor noastre, devin previzibile modurile de înaintare pe toate direcţiile de învăţătură, într-un mediu universic creat în mod special pentru învăţăturile noastre.
Înafară de acest sistem corporal, aflat total în Universul Fizic, avem în raza radiaţiei proprii spirituale corpuri aflate în acelaşi timp şi în celelalte universuri materiale: Universul Astral şi Universul Cauzal.
Universul însă cuprinde astfel de manifestări simultane, chiar dacă nu este vorba despre spirite întrupate, ci monade înălţate care evoluează independent. Ele au puterea de a se manifesta direct, prin radiaţia direcţionată voluntar, cu experienţă, exact acolo unde este necesar. Se pot întrupa însă, atunci când ajutorul pe care îl oferă le cere să ajungă efectiv, perceptibil la orice nivel spiritual, în mijlocul lumilor pe care le şi coordonează în acelaşi timp.
Dar să ne oprim deocamdată la modul de operare prin intermediul corpurilor şi să urmărim felul în care avem legături cu totul speciale cu toate structurile Creaţiei, cu tot ceea ce poate să fie mai bun pentru evoluţiile noastre spirituale:

1. Întruparea unui spirit în Universul Fizic (sau a unui grup de spirite, sau a unei monade secundare sau centrale care nu mai are nevoie de evoluţii într-un grup spiritual propriu) are loc invariabil prin constituirea, în raza aceleiaşi radiaţii (a aceluiaşi spirit, grup sau monadă) a câte unui corp: în Universul Fizic (prescurtat: UF), în Universul Astral (UA) şi în Universul Cauzal (UCz). Adică în fiecare dintre cele trei universuri materiale, ataşate Universului Spiritual Primar, pentru manifestarea spiritelor aflate în primele lor trepte de evoluţie: prin intermediul corpurilor materiale, pentru a se evita distrugerea lor reciprocă.
Practic, sunt trei corpuri distincte, care se află unul în profunzimea celuilalt.
Nu este vorba despre trei corpuri (sau sisteme corporale) care s-ar afla în fiecare din cele trei zone ale Universului Fizic, despre care am discutat pe larg. Se poate face o astfel de confuzie. Este vorba despre o formaţiune corporală de manifestare doar într-o singură zonă a UF.
De asemenea, nu este vorba despre nivele corporale ale sistemului corporal uman căruia, de asemenea, îi cunoaştem acum componentele.
(Revedeţi şi:
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2009/12/sinteza-elementelor-de-camp-zone-si.html
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/search/label/Sisteme%20corporale
Nu este vorba despre nivele de corpuri aflate în fiecare dintre cele încă 6 dimensiuni structurale ale UF, căci ele sunt dimensiuni de ajutor oferit doar de entităţile independente şi foarte experimentate, la nivele de vibraţie care depăşesc orice alte valori vibraţionale de pe scara celor 3 zone ale UF. Ele sunt dimensiuni structurale ale UF în care majoritatea spiritelor umane nu au încă o experienţă închegată de lucru curent, chiar dacă unele au cunoştinţe despre modul de trăire şi operare din câteva dintre ele: vizitate sub vibraţia, şi prin puterea experienţei ajutătorilor astrali personali şi ajutătorilor dimensionali.
Aşadar, întreg sistemul nostru corporal pe care deja îl cunoaştem, este format din corpurile următoare: fizic + dublu eteric + astral (emoţional) + mental + cauzal + spiritual (budhic) + dumnezeiesc (atmic) şi, în funcţie de necesităţile de evoluţie: enesic şi supraenesic. Întregul sistem se află în acelaşi loc din acelaşi univers, din aceeaşi zona şi din aceeaşi dimensiune structurală a acestui univers.
Tema despre care discutăm acum este o cunoaştere încă şi mai complexă decât sistemul nostru corporal, din locaţia de naştere pe Pământ: sistemul nostru corporal, cunoscut în mod general de om, este doar o parte din întruparea noastră deosebit de complexă, care denotă împletirea funcţiunilor tuturor universurilor materiale pentru sprijinirea evoluţiilor noastre.
Însă atunci când spiritele se manifestă în oricare dintre cele două universuri materiale cu vibraţie mai înaltă decât aceea a Universului Fizic, nu le mai este necesară constituirea unui sistem corporal de o asemenea complexitate cum se constituie în UF. Pentru că specificul evoluţiilor în Universul Fizic constă, printre altele, în modificări materiale spaţiale în timpi îndelungaţi, pentru formarea unei stabilităţi de direcţionare a radiaţiei spirituale, de folosire a acestei radiaţii pentru modelarea materiilor universice - în final fără folosirea corpurilor materiale. Pentru toate acestea, schimbările sunt lente: spunem că timpul se scurge lent pentru realizarea unor aplicaţii. Dar în acest fel, spiritele învaţă să se menţină cu atenţie, cu concentrare, în lucrare (creaţie, deplasare, comunicare), învaţă să acorde timp de desfăşurare relaţiilor dintre ele. Se ajunge astfel la o direcţionare a radiaţiei personale atât de sigură, încât nu-i mai este necesar monadei să mai simtă „pământul sub picioare" (adică stabilitate materială) - aşa cum suntem obişnuiţi să spunem acum. Vibraţia mică a UF creează la început greutate de manifestare, împrăştierea atenţiei, astfel încât mai departe consolidarea este şi ea greoaie, necesitând astfel timpi de lucru îndelungaţi.
Şi se ajunge într-un final să se desfăşoare toate aceste manifestări înaintate chiar în condiţiile în care nu mai avem ca ajutor stabilitatea corpurilor noastre fizice oferită de vibraţia foarte înaltă a Universului Astral şi Universului Cauzal.
Căci la începutul evoluţiilor noastre, fondul general de vibraţie stabilă a spiritului în întrupare este oferit de vibraţia foarte înaltă a corpurilor din UA şi Ucz.
Să urmărim câteva detalii ale acestui fel de susţinere vibraţională.
Începem prin a reveni la ideea de la care am pornit: întruparea unui spirit în Universul Fizic (sau a unui grup de spirite, sau a unei monade secundare sau centrale, care nu mai are nevoie de evoluţii într-un grup spiritual propriu) are loc invariabil prin constituirea, în raza aceleiaşi radiaţii (a aceluiaşi spirit, grup sau monadă) a câte unui corp: în UF, în UA şi în UCz.
Corpurile din UA şi UCz sunt corpuri permanente, în timp ce sistemul corporal din UF nu este permanent. Constituirea necondiţionată a unui sistem corporal de acest fel - multiuniversic (Astral-Cauzal) are la bază formarea şi menţinerea, pe parcursul vieţii fizice, a unei vibraţii relativ înalte şi relativ constante şi în corpurile din UF. Rămâne totuşi o marjă de variaţie care rămâne să ne marcheze viaţa de toate zilele; ea este necesară desfăşurării învăţăturilor şi consolidărilor acestora, în aplicaţiile specifice UF.
Necesitatea unei asemenea forme de desfăşurare universică îşi are rădăcina în experienţa puţină pe care o au spiritele primare pentru a-şi menţine prin forţe proprii vibraţia medie personală la un astfel de fond vibraţional relativ înalt şi relativ constant. În acest fel se evită şi ieşirea rapidă din cursul destinic curent, şi suferinţe mai mari decât pot să nu creeze oboseli spiritului întrupat.
Însă reciproca nu este valabilă: în timp ce spiritul se manifestă în UA sau în UCz, sistemul corporal din UF se destructurează, materiile şi energiile intrând astfel în circuitul energo-material local. Ştim acest lucru acum. Dacă s-ar menţine în funcţiune fără manifestare în UF, în condiţiile în care spiritul nu este suficient de înaintat, cu vibraţie personală puternică (specifică astfel numai monadelor centrale), un asemenea sistem corporal în UF ar determina diminuarea vibraţiei medii personale a corpurilor din UA sau UCz, acolo unde se manifestă spiritul în mod concret. S-ar diminua astfel puterile încă mici de derulare a învăţăturilor de subtilitate din aceste universuri, în orice moment al treptei de evoluţie proprie.

2. Abia în acest moment putem să discutăm şi despre complexitatea sistemului corporal uman din Universul Fizic. Ştim acum destul de multe lucruri despre sistemul nostru corporal, format din perspectiva întrupării celei mai complexe a omului creator conştient înaintat pe Pământ: corp fizic, numit de noi solid, şi corpuri fluidice, ajutătoare pentru corpul fizic. Am hotărât să folosim şi noi acelaşi mod de exprimare ca şi cel folosit în linii mari în literatura de specialitate, deşi corpurile fluidice sunt şi ele fizice - dar deocamdată nu pot fi măsurate cu aparatură de măsură şi control, asemănător corpului pe care îl vom numi în continuare fizic: ale cărui funcţiuni pot fi măsurate cu astfel de aparate.
În plus, să reţinem două lucruri foarte importante:
- toate corpurile: fizic+ataşate celui fizic sunt corpuri constituite, amplasate şi funcţionează în structurile acestui univers (UF);
- toate aceste corpuri sunt solide - însă sunt de vibraţii diferite, şi fiecare dintre ele este solid pe nivelul propriu de vibraţie. Fiecare corp, în câmpul său, este solid: nu se destructurează (împrăştie), căci nu sunt simple câmpuri compacte de energie care să fie atrase şi de corpul nostru fizic, dar şi de corpul altor întrupaţi care ar avea putere mai mare la un moment dat sau altul al existenţei sale. Sunt corpuri cu structuri fixe, regulate, perceptibile în spatele luminiscenţei pe care suntem cel mai adesea obişnuiţi să o percepem în spaţiul din jurul corpului fizic. Vom mai reveni cu astfel de precizări, cu timpul, dar şi cu altele necesare.
Un astfel de sistem corporal nu este format numai din corpuri funcţionale în armonia nivelelor lor de vibraţie corporală: el poartă cu sine o serie întreagă de structuri adiacente, a căror funcţionare determină condiţii speciale de trăire personală, în funcţie de învăţăturile, necesitatea înţelegerilor manifestărilor personale şi de grup în societatea de întrupare. Cele mai comune astfel de structuri sunt: selectorul principal de vibraţie (ca structură ataşată corpului cauzal) şi subselectorii aflaţi în câmpul corpurilor: astral, mental şi pe subdiviziunile corpului cauzal.
Toate sunt constituite şi funcţionale în acest univers - Universul Fizic.

În UA şi UCz, sistemele corporale nu au o asemenea complexitate ca şi sistemul corporal din UF. La începutul evoluţiilor, ele au o structură mai complexă - însă mult mai puţin dezvoltată decât cele din UF, urmând ca, pe măsura înaintării în evoluţii, simplificarea lor să devină evidentă, până la constituirea unui singur corp pentru întregul ciclu de învăţături, pe întreg parcursul evoluţiilor primare. Spiritul învaţă astfel ca, prin intermediul unui singur corp să desfăşoare o gamă din ce în ce mai largă de activităţi pe care le-a învăţat să le deruleze şi le-a consolidat prin învăţături şi aplicaţii în celelalte universuri.
Căci complexitatea sistemului corporal din UF este oferită spiritului în primul rând pentru obişnuirea folosirii fiecărui tip de forţa interioară proprie, pe care la început nu şi le cunoaşte de loc. pe care însă ajunge treptat să şi le conştientizeze, să le folosească conştient în aplicaţii diverse. Să ajungă apoi să-şi recunoască forţele noi, care apar permanent pe parcursul evoluţiilor şi să înveţe să le folosească chiar singure, doar cu un sumar ajutor din partea coordonatorilor de evoluţii, orientându-se prin prisma învăţăturilor primite.

Împletirile structurilor universului, ale lor cu cele ale altor universuri formează astfel o ţesătură care se regăseşte la fiecare nivel spiritual, formată chiar din nivelele spirituale. Ele însă sunt percepute total doar de Creatorii-Coordonatori, şi doar parţial de fiecare spirit în parte, însă din ce în ce mai complex pe măsura înaintării în evoluţii. Ceea ce se poate observa concret la nivele înaintate de evoluţie primară, până să se ajungă la evoluţia secundară care poate percepe încă şi mai multe, este felul în care fiecare monadă îşi trimite radiaţia care constituie corpurile, chiar şi puterea energetică a ajutorului oferit de cămăşile energetice care reunesc monadele în spirit şi, acolo unde este cazul, în întrupările comune, cele care reunesc spiritele în popoare spirituale, apoi grupări întregi de popoare spirituale.
Radiaţiile câmpurilor de protecţie şi hrănire directă a monadelor din spirite şi grupări de spirite devin şi ele perceptibile, cu timpul, la fel ca şi felul în care o astfel de radiaţie susţine câmpul filamentar din jurul corpurilor noastre.

Şi, dacă am ajuns la acest nivel de discuţie, să mergem puţin mai departe şi să vedem câte ceva din fucnţiunile corpurilor noastre din universurile materiale de vibraţie ridicată. Căci toate se împletesc şi ne protejează viaţa şi înaintările spirituale, într-o spirală infinită.
Să facem o scurtă paranteză. Am văzut cum planeta şi steaua (şi, în zona de vibraţie cea mai înaltă a Universului Fizic: galaxia, ca formă de întrupare) reprezintă forme de întrupare a unui popor spiritual întreg sau a unui grup întreg de popoare spirituale.
Este o singură formaţiune corporală pentru un întreg grup spiritual de aceeaşi evoluţie. Înafara spiritelor din aceste popoare spirituale nu mai participă alte spirite la constituirile corporale, iar ajutătorii acestor macro-structuri ale universului se întrupează pe, sau în jurul lor, ajutându-le în formele lor specifice, însă din întrupări individuale.
Dar acest lucru se petrece în acest fel doar în Universul Fizic. În UA şi în UCz, şi alte spirite primare, secundare sau centrale pot să participe la formarea corpurilor planetare, stelare sau de întrupare galactică, iar aceste moduri de constituire este specifică doar UA şi Ucz (să întărim acest lucru, spre consolidarea cunoaşterii noastre).
Pe de altă parte, când spiritele se întrupează în UF, corpurile lor din UA şi UCz rămân în funcţiune în acele universuri, menţinând vibraţia ridicată sistemului corporal din UF, aşa cum am spus. Însă spiritul nu se poate manifesta ţi în altă parte aşa cum se manifestă ca om (ca orice vieţuitoare, căci acest proces nu este specific doar omului, ci oricărui întrupat, oricărei vieţuitoare, de pretutindeni): nu există încă putere pentru spiritele începătoare în manifestări universice să se manifeste separat, în universuri separate.
Astfel încât corpurile din cele două universuri de vibraţie înaltă vor fi inerte în acele locuri. Ele însă nu se distrug, aşa cum se distrug după moarte corpurile noastre fizice, ci se integreaza total în masa planetei, sau stelei, sau galaxiei întrupate, materia de foarte înaltă vibraţie permiţând acest lucru. Chiar dacă aspectul general al planetei, de exemplu, rămâne în UA identic cu acela al planetei din UF, consistenţa ei cuprinde şi corpurile întrupaţilor din UF, fără ca forma corpurilor să se deformeze definitiv. Astfel de corpuri iau forma pământurilor, altor structuri planetare, până când se finalizează evoluţia din UF, adică până când vine momentul de odihnă a spiritului, departe de UF. O astfel de odihnă este însă o odihnă activă a spiritului care se retrage în UA, după finalizarea destinului său fizic.
Dar între perioada destinului în corp fizic - viaţa cum o numim - şi retragerea în UA, spiritul rămâne, aşa cum ştim acum, întrupat în corpul său astral din UF: este un tip de întrupare tot fizică,care, pe lângă funcţiunile cunoscute acum de noi, are în plus, în această situaţie, funcţia de a permite adaptarea spiritului tânăr la trecerea în UA, de a suporta diferenţa de vibraţie mare dintre manifestarea prin corpul fizic şi manifestarea prin corpul Astral, din Universul Astral.
Pentru ajutătorii secundari, adaptările trecerii la UA nu sunt necesare, iar adaptările trecerii la UCz, unde merg de obicei sunt necesare doar la începutul evoluţiilor secundare, când însăşi trecerea de la primariat la secundariat este obositoare. Secundarii (nemaivorbind de coordonatorii de evoluţii, monadele centrale) merg între două destine direct în UCz, pentru aprofundarea studiilor; însă ei fac prelungiri foarte lungi în corp astral, în UF, imediat după ieşirea din destin, doar pentru ajutarea, în continuare, a diverselor grupuri de evoluanţi planetari, ori pentru ajutor oferit chiar planetei sau stelei locale, sau sistemului stelar local, sau chiar întregii galaxii: după cum îşi poate lua sarcini de rezolvat, fiecare secundar în parte, conform evoluţiei proprii.

Fiecare evoluţie în parte se desfăşoară astfel în funcţie de puterile spiritelor, de formele de ajutor pe care universurile astfel împletite le oferă, prin intermediul Creatorilor lor, celor pentru care astfel de împletiri funcţionează cu precizie, dar şi cu deosebită atenţie, protecţie, iubire.

marți, 7 decembrie 2010

FILELE ETERNITĂŢII (1)

Începem o serie de studii privind modul în care ciclul nostru actual de vieţi se află încadrat, în mod necesar şi complex, între trecutul cu evoluţii înaintate şi viitorul cu continuarea acestor evoluţii. Un viitor care ne va primi ca pe spirite mult mai puternice, mai pricepute, mai experimentate, mai atent şi înţelegător-ajutătoare: şi pe linii de învăţătură, şi pe liniile de aplicare. Universul are nevoie realmente de noi, iar noi plecăm de pe Pământ gata să ne reluăm funcţiile de sprijinire a lucrărilor creative de-a lungul şi de-a latul lui.
1. ETERNITATEA ŞI COMPLEXITATEA VIEŢII SPIRITULUI: SECVENŢE ANTERIOARE, PREZENTE ŞI VIITOARE
Da, viaţa spiritului este eternă şi complexă, formată dintr-o împletire armonioasă a secvenţelor anterioare momentului actual de trăire: moment actual, prezent, care ne remodelează şi secvenţele viitoare, a căror desfăşurare depinde strâns de tot ceea ce am trăi şi trăim continuu.
Chiar dacă nu sesizăm acum curgerea lină a unor astfel de secvenţe, experienţa de azi, de a nu crede că există această curgere, formează încredinţarea existenţei ei de mâine, chiar prin trăirea curentă şi imediat viitoare: azi credem că lucrurile nu stau aşa – în viitorul apropiat descoperim că lucrurile stau chiar aşa. Şi astfel, ori de câte ori trăim o astfel de experienţă, se consolidează puţin câte puţin încredinţarea curgerii, se formează un bloc de cunoaştere care va deveni treptat operaţional în orice condiţii de trai.
Ne este necesar să înţelegem această subtilitate a evoluţiilor noastre: da, într-un anumit fel, viitorul ni-l creăm acum, prin faptele noastre, dar privind lucrurile mai profund – nu viitorul se creează propriu zis, ci se remodelează de aici, de pe Pământ. Liniile viitorului lui sunt deja create, noi ne creăm amănuntele comportamentelor noastre viitoare. Şi suntem ajutaţi să se deruleze tot ceea ce ne trebuie.
Ceea ce este de înţeles rămâne faptul că fiecare dintre noi am venit pe Pământ pentru un anumit fel de corecţii ale atitudinilor noastre, care vor întări şi înălţa spiritul care şi-a trăit experienţa pământeană.
Pământul rămâne să-şi trăiască curgerile mai departe. Majoritatea spiritelor umane întrupate acum îşi vor continua călătoriile în alte părţi, aşteptaţi pe alte meleaguri universice. Alte spirite vor veni, vor vedea ce am făcut noi pe Pământ, vor face curăţenie după noi şi vor lăsa planeta curată şi frumoasă, înainte de a pleca şi ele mai departe. Ne vor înţelege, vor învăţa la rândul lor din tot ceea ce am făcut noi, sub îndrumarea unei părţi a întrupaţilor de azi, care vor fi îndrumaţi şi ei, la rândul lor, de alţi ajutători.

Mulţi fraţi, şi multe locuri ne aşteaptă. Popoare spirituale întregi au aşteptări deosebite, speciale, de la noi. Unii se află chiar în jurul nostru, companioni de călătorie, aşteptându-se să-i ajutăm în continuare când vor ajunge acasă; alţii sunt deja acasă, aşteptându-ne să fim mai creativi, mai cutezători, mai înţelegători, mai deschişi oricăror cuceriri de noi frontiere, dincolo de tot ceea ce am putut face până la această ultimă călătorie a noastră.
Dintre noi, mulţi vor rămâne chiar pe Pământ, lucrând cu râvnă pentru a ajuta rezidenţii să înveţe cum să redea naturii această planetă pe care am folosit-o pentru a învăţa să facem şi bune, şi rele – dar toate necesare pentru a învăţa mereu să creăm şi să nu mai distrugem, inconştienţi şi duri. Să clădim în schimb – indiferent dacă este vorba despre gânduri, atitudini sau modelări de materii planetare.
2. NECESITATEA RIDICĂRII NIVELULUI VIBRAŢIONAL AL MANIFESTĂRILOR NOASTRE
Din studiile generale am învăţat că monadele au o viaţă eternă din momentul naşterii lor (se va urmări definirea elementelor „Monadă”, „spirit” – la adresa:
http://www.bucuria-cunoasterii.ro/category/dictionar/ )
Nu ne naştem aşadar învăţaţi, asta trebuie să ne fie cât se poate de clar. Mai mult, toate vieţuitoarele, plantele şi animalele care ne înconjoară, nu sunt simplu decor planetar, aşa cum găsim în unele scrieri, ci sunt spirite care parcurg aceleaşi trepte de evoluţie pe care le-am parcurs şi noi, treptat, de-a lungul nenumăratelor segmente anterioare ale eternei noastre vieţi. Toate tipurile de materii, toate energiile care ne înconjoară sunt formate din filamente purtătoare de micuţi fraţi spirituali de-ai noştri, monade care vor parcurge, la rândul lor, etapele pe care le-au parcurs toate vieţuitoarele pe care le cunoaştem. Şi încă mult mai multe feluri în plus, specifice altor galaxii, cu alte stele şi cu alte planete. Pe măsura înaintării noastre în evoluţii, toate înaintează în evoluţiile lor, iar noi devenim ajutătorii lor, în timp ce şi cei ajutaţi de noi ajung treptat, la rândul lor, ajutători ai altora mai micuţi.
Privind din alt unghi de vedere lucrurile, viaţa eternă spiritului este neîntreruptă, datorită protecţiei aplicate de coordonatorii evoluţiilor noastre, prin procedeul întrupărilor spiritelor aflate pe primele lor trepte de evoluţie – numite tocmai de aceea primare. La fel sunt protejaţi şi ajutătorii lor, spirite mai avansate în evoluţii, care le oferă ajutor şi învăţătură pentru a-şi depăşi etapele în care, conform înclinaţiilor naturale, spiritele nu pot să se manifeste decât în direcţia supravieţuirii lor personale şi de grup propriu, cu orice preţ.
Segmentele pe care le numim pe Pământ: vieţi, sunt cu adevărat segmente de viaţă a spiritelor. Nu sunt primele manifestări de acest fel din viaţa lor, ci sunt consolidări ale unor învăţături primite în condiţii mai uşoare, cu derulări mai rapide, cu risc minim de oboseală – căci de vătămare nu este nici pe departe vorba. Spiritele umane vin pe Pământ cu o experienţă deosebit de bogată, efectuează la început evoluţii de înaltă precizie, acumulează o cunoaştere locală deosebit de bogată. În condiţii optime pentru derularea vieţilor pământene, ele se pregătesc astfel pentru derularea evoluţiilor în condiţiile vibraţiei celei mai joase pe care spiritele o pot suporta în acest stadiu al evoluţiilor lor: evoluţii pe care suntem pe cale a le termina în această perioadă.

Am învăţat că evoluţiile sunt lungi şi omul – ca spirit creator universal, vine din evoluţii complexe pe Pământ pentru remodelări, recalibrări ale manifestărilor sale. Motivaţiile sunt foarte divers reprezentate şi ele vor fi expuse privind lucrurile din diverse unghiuri de vedere. Putem să grupăm motivaţiile generale ale acestor remodelări, care au loc periodic la nivele joase de vibraţie a universului, în cel puţin două direcţii deocamdată. Pe măsura creşterii vibraţiei planetare cresc înţelegerile celor pe care le studiem, şi vom cunoaște şi alte aspecte de acest fel.
Rădăcinile unor astfel de necesităţi de recalibrare a manifestărilor spiritelor se strâng din diverse momente ale evoluţiilor, din diverse părţi ale universurilor:
1. Necesităţi de remodelare provenite din propriile evoluţii anterioare, derulate treptat, în funcţie de creşterea puterii energetice interioare proprii.
Cu alte cuvinte, referindu-ne la noi înşine: din trepte, segmente anterioare de evoluţie, desfăşurate în aceste locuri universice, adică la aceleaşi nivele de vibraţie zonală, universică. Şi mai precis: în aceleaşi condiţii galactice în care se află actualmente Pământul.
Trebuie să înţelegem foarte clar faptul că evoluţiile spiritelor, pe primele lor trepte, sunt evoluţii de dezvoltare şi de conştientizare a puterilor proprii interioare, întrucât monadele nu se „nasc” la întreaga lor capacitate de energie interioară: nici nu există o asemenea limitare, compactizarea energiei interioare a monadelor este un proces etern. Înţelegerile noastre actuale precizează faptul că am fi la nivelul complet de dezvoltare posibil, dar ne folosim ori superficial, ori pervers forţele interioare. Dar acest lucru nu este adevărat, forţele noastre cresc pe măsura trecerii timpului, acumulării de energie interioară şi creşterea experienţei de a folosi această energie în moduri din ce în ce mai complexe. Este foarte adevărat că avem acum forţe interioare mai mari decât le au rezidenţii: adică spiritele care au ajuns în evoluţii abia aici, în acest sistem stelar, din această galaxie, din prima zonă de evoluţie din univers. Şi ne-am numit, faţă de rezidenţi – ajutători ai lor. De asemenea, fiecare dintre grupurile spirituale pământene de ajutători are o evoluţie mai mult sau mai puţin înaintată, dacă facem comparaţii între diverse grupuri.
Pentru a merge mai departe în evoluţiile noastre este necesar să ne cunoaştem limitele reale, fricile şi autolimitările, născute nicidecum din superficialitate sau din cădere în perversităţi de diferite feluri. Ele sunt de fapt o etapă trecătoare a evoluţiilor noastre, iar în momentul în care ajungem să ni le cunoaştem, avem şi puterea, şi cunoaşterile necesare înlocuirii lor cu alte manifestări superioare. La fel, avem şi puterea de a consolida manifestările superioare, şi a le folosi în mod prioritar pentru aprofundarea altora, chiar mai vechi decât cele pe care ni le descoperim acum.
Este ca şi cum ne-am imagina că acum, evoluând pe Pământ, remodelăm unele comportamente asemănătoare cu cele ale unor mamifere pământene, după care, cu astfel de înlocuiri consolidate, vom merge în viitorul evoluţiilor noastre în locuri în care vom remodela manifestări asemănătoare unor vieţuitoare care fac legătura evoluţionistă între mamifere şi reptile; dar deja noi cunoaştem comportamente reptilelor în acest moment, precum şi cele legate de: zburătoare (păsări), apoi toate celelalte forme de întrupare mai puţin dezvoltate, pe care le cunoaştem azi de pe Pământ. Astfel de legături cuprind însă rădăcini evolutive ale altor feluri de vieţuitoare, aflate pe alte planete, în alte sisteme stelare, în alte galaxii ale acestei subzone. Evoluţiile noastre viitoare vor cuprinde remodelări specifice altor subzone ale universului, în moduri pe care le vom dezbate puţin chiar în acest ciclu de articole.
În momentul în care ne cerem tuturor semenilor noştri acelaşi lucru: atitudini superioare – cel puţin de nivelul celor recunoscute oficial, dovedim că nu am înţeles corect astfel de subtilităţi ale evoluţiilor. Aşteptările noastre sunt mult mai mari decât posibilităţile celor cărora le cerem. Dispreţul, folosirea repetată, dorită în mod expres a epitetelor: prost, incult, cretin, etc. este dovada neînţelegerilor celui care le foloseşte, iar superioritatea pe care acesta o simte este îndreptată către acuze şi nu către efortul de a accepta, de a înţelege şi de a îndrepta lucrurile, indiferent cât de greu sau cât de lung timp ar lua un asemenea efort.
Evoluţiile de început nu sunt câtuşi de puţin superficiale. Puterile aşadar sunt mici şi, aşa cum am mai spus, nici puteri de consolidare a învăţăturilor, cu un pas măcar mai înaintate, nu sunt mari. La asemenea „vârste” spirituale, accentul se pune pe supravieţuire, cu toate aspectele sale – hrănire, apărare, deplasare, comunicare şi, într-o măsură mai mică, dar reală, pe relaţionare şi extinderea ei: la început în grupuri mici, în grupuri proprii de evoluţie care nu se schimbă (popor spiritual, grupări interioare poporului spiritual), apoi între grupuri de aceeaşi evoluţie din popoare spirituale diferite.
Este ceva asemănători vieţii copiilor pământeni: când sunt mici – fac lucruri mărunte, care nu implică responsabilitate pentru viaţa proprie şi a celor din jurul lor; când cresc şi se maturizează, învaţă treptat lucrări de complexitate crescută, cu funcţionalităţi multiple, implicând responsabilităţi pe care nu le-au avut anterior, chiar dacă manifestările lor primeau şi mici corecţii. Coordonatorii evoluţiilor noastre, asemenea părinţilor pământeni, nu le oferă învăţături care să implice asemenea responsabilităţi, iar aceasta este în acelaşi timp şi o dublă protecţie: pentru evoluanţi şi pentru restul vieţii desfăşurate în preajma lor. Pe măsura creşterii puterilor spirituale, şi a experienţei pe măsura lor, creşte şi conştiinţa spiritelor, cresc şi posibilităţile de recalibrare, de remodelare a manifestărilor anterioare mult mai simple. Pe care astfel, să înţelegem bine, nu le-au putut pătrunde din motive astfel obiective, chiar dacă lumea din jurul lor trăia şi învăţa chiar din astfel de manifestări inconştient distructive. Exemplul cel mai concludent este acela al animalului care atacă, omoară şi mănâncă omul-înalt-creator, fără să conştientizeze altceva decât că şi-a prelungit supravieţuirea sa şi a puilor săi în lumea înconjurătoare.

2. Necesităţi de remodelare provenite din tangenţele spiritelor cu alţi semeni, pe drumul evoluţiilor lor progresive. 
Necesităţile de remodelare a manifestărilor spiritelor se formează şi din tangenţe cu alte spirite întrupate în toate locurile din univers: considerate spirite ajutătoare (pe scurt: ajutători), indiferent dacă astfel de tangenţe au loc la nivele înalte sau la nivele joase de vibraţie din univers. Astfel de tangenţe, în trăiri şi în lucrări realizate în colaborări deosebit de preţioase pentru întregul univers, aduc odată cu ele toate manifestările din treptele anterioare de evoluţie proprie fiecărui partener de tangenţă. Este o cale de îmbogăţire rapidă a experienţei generale, personale, a fiecărui spirit, a experienţei de grup spiritual propriu, desfăşurate la nivele mai mult sau mai puţin avansate. Dar ele adună şi repartizează toate manifestările partenerilor de întrupare pe trepte de amprentare, şi astfel de memorare, la diferite nivele fine de vibraţie a spiritului.
Spre exemplu, un întrupat la un nivel foarte înalt de vibraţie a universului, din evoluţiile primare cele mai înalte din acest univers, adună în interiorul său, mai mult sau mai puţin conştient, manifestări ale partenerilor săi de tangenţă galactică în volum uriaş de manifestări pe toate nivele de vibraţie ale întregului univers, nu numai ale zonei sale. Cu alte cuvinte – tot aşa cum un om îşi poate purta cu sine CV-ul, spre prezentare directă sau îl poate pune la dispoziţie publică spre accesarea şi cunoaşterea oricui. Astfel de preluări nu au însă corespondent de manifestare în zona proprie de evoluţie: unele sunt specifice zonei sale, altele sunt specifice altor zone, pe trepte aşadar diferite de vibraţie. Numai mergând în zonele specifice spiritele au posibilitatea să-şi deceleze astfel de noutăţi, neconştientizate, ascunse adânc în memoriile lor interioare, în vederea corectării şi remodelării lor.

În concluzie: toate amprentările se preiau global, dar manifestarea lor efectivă are loc în funcţie de vibraţia locului în care trăiesc spiritele. Iar pentru ca spiritul mai avansat să ajungă să-şi cunoască interiorul, el are nevoie să circule, la începutul evoluţiilor sale, la diferite nivele de vibraţie ale universului. O astfel de circulaţie, efectuând periodic călătorii spirituale regresive, va avea loc până când înţelegerile asamblate ale spiritelor, pe mai multe nivele de vibraţie laolaltă să poată fi simţite şi remodelate în bloc: dar aceasta este o ştiinţă pe care o ating doar monadele centrale, coordonatorii de evoluţii, Fii de Dumnezeu numiţi în limbaj popular pe Pământ.
Drumul este lung, într-adevăr, dar este parcurs beneficiind de mult ajutor din partea coordonatorilor de evoluţii, precum şi a tuturor celor care au experienţă în oferirea unui astfel de ajutor local.
Spiritele care au parcurs o mare parte din evoluţiile primare, precum şi cele care au depăşit evoluţiile primare – monadele secundare – pot înţelege, la nivele mai înalte ale vibraţiilor universice, doar parţial existenţa unor manifestări colaterale celor care se desfăşoară în plan local, unde trăiesc momentan. Adică trăind într-un anumit fel, să sesizeze cele pe care le-ar putea trăi şi la alte nivele apropiate de vibraţii, să gândească felul în care ar proceda dacă ar trăi un astfel de eveniment străin de locul momentan al întrupării. Este greu la început, dar experienţa creşte şi segmentul de manifestări poate creşte şi el treptat. Oamenii au putut face astfel de asocieri în trecut şi vor putea să le facă în viitorul apropiat, chiar din evoluţiile pământene.
Mai departe, prilejul de a trăi efectiv astfel de evenimente devine chiar o consolidare a îmbunătăţirii gândite deja.
Urmează ca, pe măsura creşterii vibraţiilor planetare să se conştientizeze cât mai multe dintre astfel de aspecte şi fiecare spirit să-şi realizeze programele proprii de remodelare, conform învăţăturilor pe care le au deja şi experienţei acumulate. De aceea fiecare planetă din această zonă a universului suportă variaţii destul de mari ale vibraţiei locale: pentru ca spiritele să-şi poată conştientiza comportamentele distrugătoare şi în acelaşi timp, sau în scurt timp după manifestare să-şi poată conştientiza şi posibilităţile de remodelare, şi programele de remodelare:
– când ies din întrupare, trăind o perioadă în corp astral;
– când vibraţia medie planetară creşte, se înalţă, trăirile anterioare (segmentele, vieţile anterioare) pot fi readuse din memorii cu foarte multă uşurinţă, urmând ca înţelegerile şi remodelările să fie făcute pe loc.

Un aspect este necesar de precizat: ajutătorii care oferă prin exemplu personal învăţătura furnizează în acelaşi timp şi posibilităţi de greşeli, făcute personal în evoluţiile proprii, dar furnizează în acelaşi timp şi experienţa depăşirii lor, ceea ce este o cale în plus de acomodare rapidă la noutăţile de evoluţie.
Aşa am ajuns în acest moment, pe Pământ, să evoluăm ca oameni, conştienţi mai mult sau mai puţin de responsabilităţile noastre. Cu toţii trebuie să ne cunoaştem toate felurile de manifestări care pot fi modelate, îmbunătăţite în acest stadiu al puterilor fiecăruia dintre noi. Mulţi oameni deja se concentrează la munca de autoreglare şi pe consolidarea aspectul înălţat al fiecărui fel de comportament.

Din cele de mai sus rezultă că fiecare dintre noi avem specificul propriu de învăţare, cu trimitere înainte şi înapoi pe diferite nivele de vibraţie. Acesta nu este câtuşi de puţin un joc. Mai mult, acest Înapoi nu este de loc o cădere, indiferent din ce punct de vedere analizăm. Este o cale, un drum de perfecţionare permanentă, clipă de clipă, indiferent dacă perfecţionarea propriu zisă are loc chiar pe loc sau se va face după terminarea acestui ciclu de vieţi pământene.

miercuri, 1 decembrie 2010

LA MULŢI ANI, ROMÂNI!!!

 LA MULŢI ANI, ROMÂNI!!!
LA MULŢI ANI ÎNTREGII OMENIRI DIN PARTEA NOASTRĂ!!!
Să ne dea Dumnezeu puterea să ne unim şi să ne iubim... şi să nu ne mai dispreţuim.....