O VIZIUNE PROPRIE ASUPRA SCHIMBĂRII PERCEPTIBILE ÎNCEPÂND CU ANUL 2012…

Suntem deja aproape de jumătatea acestui an. Vizionarea mental-astrală de la începutul anului mi-a întărit intuiţiile, clar-intuiţiile şi clarviziunile dinainte…

Schimbarea nu a început acum şi nici nu se va opri acum: este o schimbare care se produce lent – şi este normal să fie aşa, am mai discutat noi despre acest aspect: căci nu suntem numai noi, oamenii pe acest Pământ… Ea se conştientizează treptat de către oameni, din ce în ce mai mulţi oameni, ca urmare şi a percepţiilor proprii, dar şi încurajaţi de cei care deja conştientizează de mai mult timp schimbările care se petrec. Sunt schimbări efective, în planul material al corpurilor noastre, cu efecte în manifestările noastre curente – chiar dacă interesele noastre se limitează doar pe anumite secţiuni, aparent fără nici o legătură cu cele care se petrec cu noi, cu biosistemul planetar, cu planeta, steaua, galaxia noastră: cu tot cosmosul perceptibil din poziţia noastră actuală.
Cu toate acestea schimbarea aceasta nu este încă un fenomen de masă – nu pentru că nu ar fi putut să fie, ci pentru că societatea, aşa cum a ajuns ea să fiinţeze azi, nu încurajează de loc intuiţiile şi clarsimţurile umane. Ori tocmai în acest plan intuiţiile, clar-intuiţiile şi clar-simţurile noastre se dezvoltă din ce în ce mai rapid, mai puternic, mai profund: în planul vieţii noastre de zi cu zi. Nu mai este apanajul societăţilor secrete, a religioşilor fanatici, a ashramurilor...
Însă fenomenele descrise prin filmele sau unele cărţi şi articole care circulă pe internet nu cred că au valabilitate şi am scris de multe ori despre asta...
Singurul fenomen de masă pe care îl percep personal de 10 ani încoace este transformarea întregului nostru sistem corporal, care trece de la forma de până acum ovoidală, eliptică, la forma sferică: am mai discutat despre acest aspect. Schimbarea se produce lent, la nivelul corpurilor noastre fluidice, cu efecte în cascadă până la nivelul corpului fizic.
Şi nu este de loc un fenomen trecător sau care să se formeze doar acum, anul acesta, sau doar din 1980, sau 2007, sau 2009, sau 2011… Mulţi oameni de generaţia părinţilor mei s-au născut cu sisteme corporale sferice, mulţi alţii de generaţia mea – la fel, şi din generaţiile ulterioare identic. Schimbarea are loc de 2000 de ani, a fost iniţiată de Iisus şi nu am avut nevoie să fiu o persoană religioasă pentru a căpăta această încredinţare. Spunând acest lucru mereu, susţin pe cei care au spus-o înaintea mea: singura deosebire ar fi aceea că ei au perceput – după cum citeam prin anii ’90 – lucrarea de formare a unor şuvoaie de lumină care vin din Soare, în timp ce eu am perceput în ultimii ani ca fiind o lucrare mult mai amplă – aducerile venind din diverse puncte ale barierei subzonale celei mai apropriate de Pământ, de galaxia noastră: prin care se fac aprovizionări constante cu fluxuri bogate energo-materiale noi. În felul acesta fluxurile sunt mult mai variate, mai bogate, după cum şi necesităţile întrupaţilor pământeni sunt foarte diferite – ei înşişi fiind foarte diferiţi – de nivelul întregului biosistem, inclusiv oamenii: grupuri spirituale mari, cu evoluţii foarte diferite.
Energiile cu vibraţii înalte activează elemente arhetipale ale corpurilor noastre fluidice (se va studia elementul de dicţionar “Arhetipal” la adresa: http://www.bucuria-cunoasterii.ro/termen/arhetipal.html ) care, energizate astfel, îşi dezvoltă toate structurile lor, dezvoltă plexurile către capacitatea lor maximă, transformă subplexurile în plexuri şi canalele multifuncţionale în subplexuri.
De aceea corpurile noastre fluidice se rotunjesc acum… Îşi continuă de fapt dezvoltările, cuminţi, liniştite, pas cu pas, clipă de clipă…

Dar ceea ce simţim – şi vom simţi încă şi mai mult pe măsura trecerii timpului – se leagă de efectele dezvoltării corporalităţii noastre şi nu numai: planeta întreagă se schimbă treptat, rotunjindu-şi şi ea matricile, traiectoriile planetelor şi stelelor se modifică şi ele treptat – transformându-se din eliptic în circular.
Toate în acelaşi ritm, toate armonizându-se între ele, fără nici o abatere: de aceea nu simţim nici diferenţe spaţiale, şi nici temporale – dar facem confuzii privind, de exemplu, redimensionarea timpului: care de fapt nu se schimbă, căci toate se modifică într-o armonie perfectă, în ritmuri perfect sincrone. Şi doar impresia noastră de moment este că el se diminuează – ceea ce este specific finalurilor de cicluri de vieţi pe o planetă, pentru grupuri de spirite care şi ele evoluează sincron – dar totuşi având feluri diferite de mişcare, de comunicare, de adaptare, de atitudine – de comportament şi de înţelegere. Implicarea noastră este de fapt maximă, totală, dar fiecare având specificul manifestării sale: voinţa de a cuprinde tot, sau doar cât mai multe (pentru unii), dorinţa de socializare (pentru alţii), dorinţa de acumulare materială, de putere socială/politică, de creaţie materială, intelectuală… Totul face ca timpul să ni se pară mai scurt, iar interpretările de moment ale informaţiilor care apar în peisajul societăţii noastre pot deveni derutante, întărind confuziile.
Dar confuziile se clarifică destul de repede, odată cu creşterea clarităţii – din liniştea instalată ca urmare a umplerii cu manifestări de care nu am avut parte în mileniile din urmă (datorată muncii forţate, deplasării reduse, lipsei de comunicare, războaie forţate, etc.): activităţile noastre de zi cu zi, trăirile noastre pe care ajungem să nu ni le mai acceptăm, dar de fapt ele ne poartă mereu pe valuri noi de trăire universală...
În fazele următoare impresia este, dimpotrivă, de dilatare a timpului – care începe să treacă echilibrat nu numai pentru că nu ne vom mai repezi să facem multe, cu duiumul, ci tocmai ajungând să facem exact ceea ce avem personal de făcut – dar în linişte sufletească, în ritmul propriu, fără a mai accepta presiunile celor din jur.
Totul se va petrece în aceeaşi respiraţie în care de mult, cândva, în timpul ultimei glaciaţiuni, toate se schimbau invers: sub puterea vibraţiei în continuă scădere, tot ceea ce era sferic se strângea, transformându-se în eliptic, oval, ovoidal...
Vom mai discuta despre corpurile noastre, deocamdată să discutăm despre ceea ce aduc ele, despre ceea ce aduce o asemenea transformare.

Viziunea mea arăta omul trăind ca şi cum ar fi înotat printr-o apă densă. Luminoasă, densă, delimitându-se net însă de un alt aer – asemenea felului în care apa mării se delimitează de aerul de de-asupra ei. Înotam în această apă, respirând linişte sufletească, calm, bunătate şi candoare. Un adevărat balet de căldură sufletească şi bucurie amestecată cu acea mirare plină de candoare copilărească !!...
Dacă ieşeam la „suprafaţă” – ceea ce s-a petrecut de 2 ori – mă sufocam, oboseam: dar de fiecare dată am văzut acolo oameni care se zbăteau, ferindu-se să se scufunde în acea apă luminoasă şi caldă, şi am înţeles a doua oară că atunci când oamenii se vor zbate ca şi până acum, senzaţia de oboseală, de sufocare, de limitare va fi mult mai puternică decât aşa cum am perceput-o cu toţii până acum, de oboseală. Îmi doream să le spun să nu se mai zbată, să nu se mai bată pentru cele care oricum nu ne sunt de real folos decât pentru a le cunoaşte şi a le lăsa să fie mai departe ale altora: dar nu le puteam spune nimic, îmi dădeam seama clar că numai ei singuri, conştientizând zbuciumul şi oboseala lor, aveau să se liniştească, poate definitiv.

Derularea celor mai importante simţiri era legată de a doua parte a anului, după septembrie, iar în primele zile ale lui noiembrie din ce în ce mai mulţi oameni aveau să simtă o asemenea schimbare.
În această ultimă parte a anului, principala formă de simţire care se va accentua, va fi o stare de trăire densă a legăturilor oamenilor cu natura în mijlocul căreia trăim, căci şi oraşele noastre sunt tot în natura planetei – deşi avem înclinaţia să spunem că oraşul este ceva artificial, delimitat de ceea ce este natural. Cei mai perceptivi dintre noi au văzut efectiv de mulţi ani aerul ca pe o apă verde, pură şi liniştită, chiar în mijlocul casei lor. După o astfel de experienţă, au conştientizat aerul şi trăirile lor în mijlocul, în trăirea densă a naturii, ori de câte ori şi-au putut regăsi starea de linişte interioară. O asemenea viziune sau simţire se va generaliza treptat, conştienţa că trăim în mijlocul unei lumi mult mai complexe va ajunge treptat să cuprindă sufletul unui număr din ce în ce mai mare de oameni. Într-o asemenea stare de consistenţă, greutăţile pe care le-am perceput cândva ca fiind totale şi inerente, se vor estompa prin înţelegerea lipsei lor de necesitate, ori prin realizarea cu seninătate a unor sarcini care păreau până acum dificile. Mintea clară, calmă şi limpede înţelege mai profund, inima liniştită şi înţelegătoare priveşte viaţa cu simplitate şi destindere până la umorul bonom al omului lipsit de încrâncenare.
Iar cei care vor căuta mai departe încrâncenarea, vor obosi, se vor însingura şi astfel se vor linişti şi ei încet – dar sigur.

ASTFEL, EU CRED CĂ LINIŞTIREA VA FI SCHIMBAREA...
Liniştea este în noi… liniştea profundă, provenită din viaţă echilibrată, modestă, îndreptată mereu către cunoaştere, ajutată prin conlucrare. Aceasta a fost în trecut una dintre obişnuinţele cele mai largi ale omenirii, în care liniştea exterioară şi cea interioară a fost fondul universal de trăire al omenirii mentale străvechi.
Ne-am iubit liniştea, dar când sarcinile destinelor noastre au cerut dezvoltarea cunoaşterilor, a comunicării, a discuţiilor în grup, a călătoriilor pe tot Pământul – conducătorii societăţilor le-au limitat drastic, introducând în mod deliberat, conştient, restrângerea drepturilor omeneşti. Libertatea astfel tăiată a condus treptat la luptă pentru recâştigarea ei, iar noi, acum, trăim ultimele zvârcoliri ale legiuitorilor care nu se pot împăca cu munca proprie, căutând metode din ce în ce mai sofisticate pentru limitarea liberului arbitru, a libertăţii de creaţie, de mişcare, de gândire.
Liniştea regăsită de mulţi oameni, treptat, îi va conduce către unirea în grupuri puternice, ferme – dar în continuare liniştite. Care îşi vor dezvolta propriile linii normale de destin omenesc, rupând definitiv impunerile semenilor agresivi.
Aşadar discutăm despre liniştea interioară regăsită – nu aceea forţată din obligativitatea de a munci non-stop (şcolară, patronală, familială) sau chiar autoimpunerea ca urmare a citirii unor cărţi, a efectuării unor cursuri “la modă”…
Este drept că mulţi oameni spun azi că s-ar plictisi cumplit dacă ar trăi în linişte…
Pe de o parte acestea sunt încredinţări ale momentului, în care cerinţele destinului şoptesc acum altfel decât o vor face peste 10, 20 ani… sau după cât ne va cere o etapă sau alta a trăirilor noastre pământene.
Pe de altă parte, intuiţiile vin tot mai puternice odată cu creşterea vibraţiei planetare, amintind vag – dar cert, chiar dacă neconştientizat cu claritate – de locuri din univers în care galaxiile sunt extrem de apropiate, viaţa întrupaţilor în galaxii este un adevărat furnicar interstelar, intergalactic, în care fiecare întrupat se află în totalitatea percepţiilor sale spirituale: într-un ocean infinit de lumini şi sunete !!! Dar în toată această lume, care ne aşteaptă pe toţi, sub o formă sau alta, mai devreme sau mai târziu, fiecare trăieşte liniştit, calm, pătrunzător permanent în tainele universului, ajutându-se cu experienţa altora şi ajutându-şi semenii prin experienţa proprie…
Iată aşadar că aici, pe Pământ, fiecare om are raţiunile sale în manifestare de orice fel, mai mult sau mai puţin conştientizate clar, dar intuite chiar în reprezentările sale pământene actuale…
Ar trebui să nu ne mai fie teamă să dezvoltăm încredinţările noastre sau să le modificăm (după caz) – dar nici să cerem altora să şi le schimbe după cum curg încredinţările noastre. Numai ce ne cere acum viaţa trăită pas cu pas este necesarul formării încredinţărilor noastre. Numai ea ni le schimbă, după cum ne cere interiorul nostru.
Ar trebui să credem că încredinţările momentului actual nu rămân de-a pururea în conştiinţa noastră, ci doar amplifică sau diminuează volumul şi profunzimea unor manifestări spirituale care sunt înglobate în întreaga noastră experienţă. Un “Nu” poate să echilibreze cuiva o încrâncenare pe un “Da!” în altă parte – un posibil “Nu!” pentru care am venit aici, de fapt. Sau poate umple până la refuz (iată ce bine spune românul) ceva ce ar fi trebuit să fie mai demult înlocuit într-o atitudine, dar care nu s-a putut umple până acum…
Orice manifestare actuală conduce la schimbări în alte planuri existenţiale, iar derulările în propriul zbucium sau în propria linişte ne pot conduce mai devreme sau mai târziu la înaintări spirituale clare. Omul nu trebuie împins: îi trebuie un impuls – apoi el va şti ce trebuie să facă cu impulsul respectiv, atunci când îi vine vremea să fie folosit. Iată aşadar cum natura, planeta, galaxia, evoluţiile ne ajută: aşa cum aşteptăm chiar acum.
Ştiţi cum spun: să nu ne mai numim “treziţi” sau “netreziţi”… Până la urmă nu ar fi exclus să înţelegem că noi înşine – numindu-ne “treziţi” – ne-am refugiat într-un viitor incert, în loc să trăim în realitatea care ne-ar fi trebuit, în mod subtil: pentru care suntem aici, pe Pământ, împreună, treziţi sau netreziţi, buni şi răi, luminoşi şi întunecaţi…
Termenii exprimărilor noastre ne ajută. Ei ne pot ajuta să ne dăm seama că fiecare dintre noi le avem pe toate, iar dacă vrem ca ceva să se schimbe – ştim bine acum că noi trebuie să fim schimbarea pe care o dorim: să dăm exemplu, să ajutăm prin exemplul propriu…

Spuneam la început că schimbarea are loc, aşadar, la nivelul corpurilor fluidice, cu efecte în cascadă până la nivelul corpului fizic. Dacă credem că avem numai un corp fizic şi un corp de lumină în loc de corpuri luminoase, dacă credem că avem doar un corp în loc de mai multe corpuri, dacă nu acceptăm că toate aceste corpuri sunt aici, în realitatea de care suntem conştienţi acum, şi sunt corpuri materiale de vibraţii din ce în ce mai înalte – de la corpul fizic în sus – nu vom înţelege că asemenea schimbări nu se pot realiza peste noapte. Mai mult, că ele se petrec diferit pentru fiecare corp în parte, în funcţie de moştenirea genetică pe care o avem şi de sarcinile pe care le avem de finalizat, de realizat, în acest destin.
Dar tuturor le vine vremea şi pentru asemenea încredinţări – însă mulţi vor obosi deziluzionaţi că lucrurile nu s-au petrecut de pe o zi pe alta, rapid, pentru toată lumea într-o singură noapte...

Spuneam că modificările corporale actuale nu sunt, în ansamblul lor, un fenomen trecător decât într-un anume fel: de la un nivel de vibraţie – către altul superior. Variaţiile periodice există cu adevărat, dar oricât de mare sau de mică este amplitudinea lor, oricât de variate pot fi ele înseşi şi efectele lor, sensul este în urcare: şi suntem abia la începutul acestui urcuş vibraţional planetar, care va dura aici, pe Pământ, încă câteva sute de milioane de ani până la maximul planetar – de unde să înceapă din nou diminuarea… Alte populaţii spirituale vor veni până atunci pe Pământ şi vor trece şi ele – la fel ca şi generaţiile care se succed una după alta într-o şcoală, trecâd fiecare prin clasa a VI-a (să zicem): undeva în mijlocul şcolii uriaşe, care este prorpia noastră evoluţie. Iarăşi corpuri mari, de 3-5 m înălţime, ale unor populaţii cam tot la fel cu cele pe care noi, spiritele umane de acum, le-am folosit înainte de ultima glaciaţiune, se vor compactiza pentru a face faţă vibraţiilor care vor fi şi ele din ce în ce mai joase. Elementele matriceale arhetipale ale corpurilor lor fluidice vor crea modificări până la nivelul corpului fizic, iar întrupaţii vor trece de la manifestările mentale la cele fizice – de la deplasare, comunicare, hrănire până la creaţie materială manuală şi apoi tehnologică..
Cicluri de vieţi se succed mereu pe planete… Noi mai venim pentru a ne ajuta semenii, pentru a ne mai rmodela comportamentele, atitudinile, pentru a ne îmbogăţi experienţa şi de evoluant progresiv, dar şi ca ajutător pentru semenii noştri mai mici, care aşteaptă să fie ajutaţi pentru a ajunge să descifreze şi ei, la rândul lor, tainele uriaşe ale universurilor create pentru toti: şi pentru noi, şi pentru ei, şi pentru cei care le-au creat, evoluând şi dânşii mai departe, în eternitate şi infinit…

Schimbarea de acest fel nu aduce, aşadar, mai multă putere, mai multă clarviziune, mai multă uşurinţă pentru călătorii astrale, sau ceva asemănător: brusc – de pe o zi pe alta, chiar pe fundalul liniştirii. Totul va dura mulţi ani de acum încolo pentru grupuri tot mai multe de oameni; treptat, capacităţile pe care azi ni le dorim vor avea spaţiu să se dezvolte şi timp ca să se întărească, să se consolideze.
Iar mai departe dezvoltarea acestor capacităţi ne vor îndruma către descoperirea şi urmărirea atentă a sarcinilor noastre precise de destin, universalizarea celor existente, dezvoltarea procedeelor de cunoaştere profundă a tuturor aspectelor legate de cele necesare vieţii noastre, cu conexiunile legate de planetă, de biosistem şi de societatea umană.
Şi nu în ultimul rând – de ajutătorii noştri astrali, care sunt alături de noi permanent, cu toată dragostea de care avem nevoie pe drumurile înaintărilor noastre...

ECLIPSA INELARĂ DE SOARE...

Circulă pe mail non-stop materiale pro şi contra celor comunicate unui român privind inele de energie aduse de eclipsa inelară. Am discutat despre acestea în diferite medii şi cred că este necesar să o discut şi aici.
Iată acest text:

„... odata cu eclipsa inelara de soare (cu un maxim la noi in data de 21 mai ora 1:32AM RM. Valcea si 1:39AM Sarmisegetuza conform unor sitelui
https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_2O8m3rps45moGIFPN8bi-R5JUEwnBek22n_UCH9Z9fgO-dR_0cE1nDlAeGKisK2UT6NPg3VBqC5SPXQu8vGwWRBzlEvaWqR1nQOReyuOC3Bpnk-2Kb4YS9vzwqGP2qHuuBCmtbCjaZw/s1600/May+2012-3.png),  se vor forma 3 inele de foc care vor emite, pe rand, 3 valuri de energie si informatie ce provin de la Soarele Alcyone (avem si aliniament pleiadian) :
- 1 cerc = 1 val va emite o energie de culoare alb-argintiu, cu aspect cetos-laptos, ce va actiona ca o purificare, indepartand si smulgand efectiv tot ce nu este bun, ce este vechi, tot ce nu mai este conform cu aceste "timpuri",
-2 cerc= 2 val va avea culoare aurie si va reface matricea prin reumplerea si repararea golurilor ramase in urma primului val.
- 3 cerc de foc = al 3 lea val, si cel mai important, culoare galben-violet-turquaz(sau aquamarin) va contine codurile de activare, incepere a transformarii. Practic acest al 3 lea val va fi inceputul transformarii.
Aceste valuri vor actiona asupra tuturor, Mama Pamant cu tot ce se afla in, pe si deasupra, inclusiv oameni, cu singura conditie ca acestia sa fi ales si sa accepte transformarea.
Dupa acest moment, timpul se va contracta si mai mult, si va fi timpul in care alegerile vor veni in manifestare. ..."

Să ne înţelegem bine, de la bun început: sunt de acord cu faptul că primim valuri după valuri de energie - şi mai ales că este vorba despre aceste energii noi, despre care discutăm de ceva timp. Este foarte important să ştim, să cunoaştem, să conştientizăm acest lucru - dar nu este o condiţie absolută pentru ca fiecare vieţuitoare planetară, aşadar şi fiecare om în parte, indiferent de cunoaşterea, de cultura sa, să primească astfel de energii.
O cunoaştere de acest fel este însă bună pentru conştientizarea şi dezvoltarea unor anumite percepţii, pe care le intuim în funcţie de sarcinile noastre de destin. Dar fiecare grup spiritual întrupat pe planetă are de conştientizat ceva - sau altceva din cele ce se petrec pe Pământ şi în peticul de cer în care ne aflăm. Şi fiecare foloseşte aceleaşi energii şi materii pentru derularea sarcinilor sale de destin.
Iar despre acest aspect am discutat de multe ori în articolele despre "treziţi" şi "netreziţi, numiri pe care eu personal nu le mai folosesc.
Şi cei care au de conştientizat asemenea profunzimi ale cunoaşterilor au de înţeles şi acest fapt, mai devreme sau mai târziu. Însă nu ne grăbeşte nimeni: fiecare om, fiecare vieţuitoare planetară trebuie să trăiască în ritmul său propriu.

DETALIERI PENTRU CEI CARE DORESC SĂ CUNOASCĂ LUCRURI ÎN PLUS:
Fiecare aspect al unei informaţii trebuie gândi în exprimarea sa şi mai ales discutat cu cei care ne transmit. Să avem curajul să cerem detalii, explicaţii, să ne spunem părerea privind informaţiile pe care le primim, coroborând totul cu cunoaşterile noastre anterioare. Colaborez în acest fel de cca. 20 ani cu ajutătorii mei astrali, astfel încât pot să dau unele sfaturi. Să nu ne fie teamă să discutăm cu respect, cu demnitate, fără suspiciuni, fără frustrări, fără frici, fără temeri. Dacă le avem, să lucrăm asupra noastră, cu ajutorul lor, pentru a ni le înfrânge. Căci ei fac EDUCAŢIE spirituală cu noi, nu numai o simplă informare - aşa cum suntem înclinaţi să credem de cele mai multe ori.

DIN NOU DESPRE COMUNICĂRILE ASTRALE…
Comunicarea - ca idee - are un grad înaintat de corectitudine, dar nu întotdeauna complet, mai ales la începutul relaţiei între emitent şi primitor. Se îndrumă primitorul pe un anume drum, privind un anume fel de atitudine personală, care se doreşte ori corectat, ori consolidat, ori dezvoltat. Se aduce în atenţia noastră, folosind căi de dezvoltare a intuiţiei noastre, idei pentru căutare şi dezvoltare a propriei cunoaşteri, pentru care societatea nu ne-a impulsionat suficient - dar pe care societate putem să o impulsionăm noi să se echilibreze din multe puncte de vedere. Să ne îmbogăţim o cultură pe care azi mulţi oameni o dispreţuiesc, din nefericire. Ei ne învaţă să fim activi - nu pasivi, să fim mereu căutători. Să cercetăm şi să propunem corecţii fără să acuzăm şi fără suspiciuni, păstrându-ne acea inocenţă plină de candoare, de dorinţă sinceră de cunoaştere, de aprofundare. Ne-am obişnuit să nu acceptăm să corectăm şi să nu acceptăm să fim corectaţi, dar pentru paşii viitori avem nevoie de căutarea corectitudinii. Şi, pe cât putem să conştientizăm, să lăsăm toate căile deschise pentru alte corecţii şi dezvoltări ulterioare. Să înţelegem că nimic nu este sistem închis, precum şi faptul că cercetarea pentru aprofundare ne poate aduce în pragul percepţiei unor limite: dar ele nu sunt limite ale celor cercetate - ci limite ale percepţiilor noastre proprii. Limitele pe care le vedem azi sunt „universuri" întregi de cercetat - mâine...

Comunicările astrale poartă sâmburii necesităţilor proprii cercetării pe care ar trebui să le efectuăm, fiecare în parte, aducându-ne astfel aportul la studiul propriei lumi în care trăim. Noi nu negăm, nu căutăm - de frică ca nu cumva să nu supărăm entitatea care a făcut comunicarea, să nu ne mai ajute, să nu ne mai spună, să nu cumva... să nu... şi nu... După 20 de ani de comunicări astrale pot să afirm în deplină siguranţă, cu curaj, că entităţile astrale ajutătoare nu se supără nicidecum. Ele ne cunosc bine, doresc să ne determine să avem curaj să discutăm cu ele deschis, prieteneşte, doresc ca noi să ne formăm ca şi căutători, cercetători ai tuturor celor care se desfăşoară în viaţa noastră. Să nu ne lăsăm manipulaţi nici de către cei agresivi, dar nici de către cei care sunt neştiutori bânzi, dar fermi în necunoaşterea lor sau în aparenţa dreptăţii lor. Ele doresc să gândim, să îmbinăm intuiţiiile cu logica şi cunoaşterea din lumea în care trăim, din societatea în care trăim, în măsura în care intuim că o astfel de cunoaştere este şi corectă, şi de dezvoltat în viitor.

Aşadar: eclipsa nu creează inele de foc. Eclipsa este un fenomen aparent, este o umbră atunci când Luna se află între Pământ şi Soare. Ea nu are astfel influenţă asupra stelei, pentru a-i produce ceva anume. Nu poate impulsiona (sau diminua) activitatea solară, iar steaua nu poate astfel să răspândească în cosmos ceva favorizat de vreo legătură între ea şi obiectul cosmic care a produs fenomenul. Fenomenul este perceput de pe Pământ: poate fi privit ca o obturare parţială sau totală, timp de câteva minute, a luminii soarelui doar într-o mică regiune a Pământului. Cine doreşte alte detalii tehnice, le poate căuta pe internet.
De fapt, se poate diminua pentru foarte scurt timp emisia completă a radiaţiilor solare în regiunea umbrită. O astfel de ocultare momentană poate avea influenţe asupra organismului uman, atunci când acesta este foarte deteriorat - aşa cum sunt actualmente corpurile noastre, după milenii de viaţă aspră şi de muncă sub limita decenţei umane. O părticică din radiaţiile totale, cele care se referă la partea fizică a acestora (pentru ca Luna nu este o întrupare a vreunui grup de spirite) pot fi mai mult sau mai puţin dimnuate, în funcţie de poziţia pe planetă, de puterea de dispersie obişnuită a radiaţiilor cosmice din locul respectiv. Cu urmări asupra sănătăţii umane.

Ceea ce trebuie să ştim însă este faptul că energiile noi ajută la repararea unor astfel de efecte într-un timp relativ scurt, mai ales dacă omul se ajută printr-un program de viaţă moderat, echilibrat.

Practic efectele negative există - dar ele sunt acoperite rapid de efectele benefice ale valurilor de vibraţii şi fluxuri de înaltă vibraţie care merg fără oprire. Efectele se resimt mai ales dacă condiţiile de trai sunt favorizante şi celor negative: aglomeraţii urbane poluate şi atmosferic, şi sonic, desfăşurare de muncă grea, pe termen lung, la ore nepotrivite cu perioadele naturale de odihnă, somnul de noapte fiind factorul relaxant şi reparator cel mai bun în această direcţie; dar şi condiţii benefice de reparaţie: desfăşurarea vieţii în condiţii de calm, liniştire emoţională, în ritmurile proprii de manifestare, în aer curat şi de linişte a peisajului (pentru ca sunetele naturale ale planetei să acţioneze constructiv asupra organismelor noastre, nemodificate de vibraţiile civilizaţiei noastre orăşăneşti gălăgioase).

CE ESTE CORECT...
Informaţia o cunoaştem bine azi în general; punctarea unor fenomene care ţin de amănunt ne este însă necesară mereu, ne dezvoltă intuiţia, simţirea, conştientizarea celor care se petrec cu noi. Ajutătorii noştrii profită de orice moment pentru a ne readuce mereu aminte de acest lucru. Totul însă se petrece fără ca ceva să iasă din sfera trecerilor line de la o schimbare majoră la alta.
Astfel, ştim deja despre două tipuri de fenomene, despre care mediile de informaţie serioase punctează permanent:
1. Periodic - adică la cca. 11-12 ani - au loc maximuri ale unor valuri de radiaţii ale Soarelui: ele merg apoi în descreştere până la un minim, după care cresc din nou până la un maxim.
Ceea ce este aici de comentat, în lumina energiilor noi care ne scaldă cu putere din ce în ce mai mare, este faptul că în asemenea cercetări şi constatări destul de vechi (eu am aflat despre aceste cunoaşteri ale oamenilor de ştiinţă în anul 1972, în cartea "O stea numită Soare" - de George Gamow) totul este proporţional: adică, cresc emisiile stelare şi planetare în acelaşi ritm, astfel încât nu din măsurători îşi pot da seama oamenii de ştiinţă de modificările reale, folosind acelaşi tip de aparatură şi desfăşurând cercetările în aceleaşi condiţii, ci din dezvoltarea aparaturii şi căutarea unor condiţii noi de lucru (aşa cum se fac cercetările acum din spaţiul cosmic, prin intermediul sateliţior geostaţionari). În acest fel se descoperă - folosind aparatură de precizie înaintată - ceea ce omul poate intui direct, poate percepe direct prin simţurile altor corpuri decât cel fizic, corp fizic pe baza cărui percepţii se realizează aparatura de cercetare. Dezvoltarea cercetării a avut loc treptat însă prin studiul structural cu radiaţii de joasă sau de mare frecvenţă decât cele percepute de oameni - dar percepute de alte vieţuitoare planetare: infra-, ultra-, radiaţii "X", gamma, etc. A avut loc apoi avansarea către cercetare cuantică care nu dezvoltă percepţia în sine - deşi o întăresc pe aceea a clar-simţurilor umane, ci dezvoltă înţelegerea mecanismelor de la nivele mai adânci ale micro-cosmosului, asemănător întrutotul cu cele ce se petrec la nivelul macro-cosmosului. Şi astfel s-a dezvoltat cercetarea macro-cosmosului cu aparataj de precizie, prin care s-a putut înţelege încă şi mai profund direcţionarea cercetării de la nivelele micro-cosmosului. Este o dublă spirală cognitivă, în care intuiţia umană joacă un rol majoritar, şi apoi cercetarea tehnologică dovedeşte adevărul intuiţiei de la care s-a pornit căutarea.
Şi ajungem azi să căutăm explicaţii privind emisiile care vin din centrul galaxiei !! Pe care le înţelegem puţin - la început - dar din ce în ce mai explicit pe măsura căpătării de experienţă în diferite domenii.
Ajutătorii noştri abia aşteaptă să comentăm cu dânşii asemenea lucruri!!! Îmi amintesc cum, pe baza unui articol citit prin 1999 în Revista "Ştiinţă şi Tehnică" am aflat nişte lucruri deosebite de la dânşii, pe care le-am studiat şi eu sub îndrumarea lor: cum steaua efectuează nu numai o mişcare de rotaţie în galaxie, ci are în plus o mişcare de pivotare pe un ax, în sus şi în jos faţă de o poziţie medie, cu întreaga reţea de planete pe care le guvernează. Este un fel de ritm de respiraţie a galaxiei şi ar fi bine să cercetăm şi acest lucru. Această mişcare contribuie la schimbarea poziţiei stelei faţă de alte stele din sistemul stelar propriu, unde fiecare stea are ritmul respiraţiei sale proprii - dar armonizat cu ritmurile celorlalte stele din sistem. De aici decurg o serie întreagă de influenţe de la nucleul stelar, cu implicaţii şi asupra celor întrupaţi pe planete, dar şi asupra tuturor popoarelor spirituale ale căror întrupări sunt ceea ce vedem şi simţim noi: planetele şi stelele. A cunoaşte ce simte planeta, a şti că este un ORGANISM VIU, la propriu, indubitabil, este foarte important pentru atitudinea noastră, pentru comportamentul nostru faţă de ea şi faţă de întregul său biosistem.

2. Energiile noi vin ŞI în valuri, în "inele", iar acesta este un lucru deosebit de important pentru noi. Sunt valuri de fluxuri energo-materiale care vin de fapt pe două căi:
- Din centrul, nucleul galactic, atrase din cosmos de nucleul galaxiei: care conferă un impuls energetic particular galaxiei, pentru evoluţiile tuturor celor întrupaţi în interiorul ei. Fluxurile astfel atrase circulă de la nucleul galactic şi stelele care sprijină nucleul galactic, către toate formaţiunile stelare şi planetare în subordine: participând la formarea şi consolidarea liniei principale de atracţie specială de fluxuri, direct de către corpurile întrupaţilor individuali din spaţiul galactic - despre care vom discuta la a doua cale, puţin mai jos. În acest fel galaxia oferă întrupaţilor linia proprie vibraţională a fluxurilor care le vin direct din mediul cosmic: care fluxuri mai atrag în calea lor şi alte feluri de filamente din spaţiile inter-galactice aceste filamente fac astfel legătura întrupaţilor cu vibraţii de mai joasă şi mai înaltă vibraţie decât cele majoritare atrase de nucleul galactic.
- Din mediul INTRA-galactic: fluxuri atrase din mediul cosmic, aşa cum am văzut mai sus, dar care mediu cosmic nu este direct mediul INTER-galactic, ci mediul liber din interiorul galaxiei, a cărui vibraţie este însă formată în linii mari de către participarea nucleului galactic la formarea stelelor şi planetelor, care hrănesc la rândul lor întrupaţii de pe planete. Aceasta nu este o limitare, ci o protecţie a spiritelor, care şi aşa se confruntă cu o multitudine de condiţii de trai, care variază permanent de la un nivel de vibraţie la altul, chiar pe aceeaşi planetă, în cadrul sistemului planetar şi stelar de care aparţin. Fiecare sistem corporal se foloseşte de energiile care îi vin din mediul de trai pe mai multe căi: prin osmoză (prin respiraţia corpurilor prin porii pielii=interfaţa corpului cu mediul său exterior), prin plexurile corpurilor fluidice ajutătoare pentru corpul de manifestare şi prin hrana şi aerul respirat din mediul de trai. Fluxurile care vin direct din mediul intra-galactic sunt atrase de stele şi planete - dar, aşa cum spuneam mai sus, în limitele mediului vibraţional format de: reţeaua matriceală galactică (corzile galactice), prin care circulă fluxurile venite de la centrul galactic şi de corpurile stelelor şi planetelor din galaxie. Totuşi, marile fluxuri nefiltrate de nucleul galactic, dar având anumite vibraţii particulare galaxiei, poartă cu sine şi filamente străine, atrase de fluxurile mari: filamente de energii şi materii care circulă astfel prin corpurile noastre, ale vieţuitoarelor planetare, dar nu sunt reţinute de corpuri, ci doar impulsionează corpurile noastre în moduri diferite, pe măsura experienţei pe care o avem sau care ne este în formare viitoare. Astfel, filamentele de vibraţie ceva mai mică - dar nu foarte mică (altfel nu ar fi fost atrase de fluxurile mari, groase, specifice acestui punct al universului) ne aduc amintiri din evoluţiile trecute, iar cele de vibraţie puţin mai înaltă (dar nu cu mult) pregătesc subconştientul nostru pentru vibraţiile locurilor viitoare de evoluţie.
Astfel spiritele întrupate au subconştientul mereu impulsionat pe linia amintirilor, experienţei mai vechi - dar care nu rămâne majoritară, ci doar se constituie în puncte de echilibru pentru conştient, iar pe de altă parte formează obişnuirea spiritelor cu premizele condiţiilor viitoare de trai, din galaxiile următoare.
În acest fel, avem parte de fluxuri alese cu infinită grijă de către ajutătorii noştri, coordonatorii evoluţiilor noastre, după necesităţile de moment ale evoluţiilor noastre.

ALTE GÂNDURI…
Faptul că ni se spune despre trei inele de foc, trei valuri, ne trimite cu gândul la maximul momentan pe care ni se arată să-l conştientizăm, cu acest prilej - căci ajutătorii noştri caută să profite de orice prilej pentru a ne impulsiona la diverse conştientizări legate de evenimentele energo-materiale ale fiecărui moment al trăirilor noastre. De reflectat mai este însă şi asupra faptului că specificarea culorilor se referă la partea perceptibilă în cunoaşterea noastră obişnuită, legată de imagine, culoare oferită de vibraţia particulară a momentului. La vibraţii mai mici sau mai mari avem alte percepţii, care sunt numite în diverse feluri, atunci când se generalizează. Numai o parte a fluxurilor por fi decodificate în cunoaşterea noastră obişnuită, tradusă astfel în culori şi sunete. Cunoaştem astfel de decodificări de la expunerile aurice şi astfel înţelegem partea de vibraţie a valului care corespunde cunoaşterii noastre, percepţiei obişnuite chiar a clarvăzătorilor. Dar să reţinem că acestea sunt doar părţi ale fluxurilor, alte părţi fiind de vibraţii mai joase şi altele de vibraţii mai înalte. Toate scaldă şi hrănesc corpurile de vibraţie superioară, în egală măsură ca şi corpurile noastre de vibraţie mai mică. Fluxurile decodificate astfel, după culori, se referă la hrănirea corpului dublu-eteric (vital), care îl susţine pe cel fizic. Restul fiecărui flux - care de fapt creează o bogăţie mult mai mare - se referă la părţi din domeniile de vibraţie ale corpurilor astral, mental, cauzal, spiritual (budhic) şi dumnezeiesc (atmic), cu structurile superioare enesic şi supraenesic.

Acţiunea valurilor energo-materiale se răsfrânge asupra întregului mediu stelar, la nivelul tuturor planetelor Soarelui, căci fiecare stea are şi ea, la rândul său, o particularitate din întregul registru galactic local. Aş mai adăuga aici faptul că personal nu mai folosesc expresia Mama Pământ şi Tata Cosmos (Soare), căci în urmă cu mai mulţi ani, tot prin comunicare astrală (la Boziorul Buzăului), mi s-a atras atenţia asupra faptului că nu mai suntem părinţi şi copii - suntem oameni împreună într-o lucrare, şi este necesar să ne obişnuim să ne privim cu acelaşi respect reciproc cu care ne-am privit numai părinţii în trecut. Suntem parteneri cu drepturi şi obligaţii egale, avem căutarea să ne protejăm reciproc, indiferent dacă este vorba despre om, animal, gâză sau planetă.

Personal eu nu cred că există vrea condiţie pentru primirea efectelor benefice ale acestor valuri enrgo-materiale şi vibraţionale care ne scaldă mereu, unul după altul. Doar dacă cel care primeşte comunicarea înţelege el însuşi evoluţia ca fiind condiţionată de un anumit fel de conştientizare: şi împărţind lumea, mai mult sau mai puţin conştient, în "treziţi" şi "netreziţi", în funcţie de aderarea celorlalţi la propriul sistem de valori şi la propriul sistem de conştientizări. Ne este necesar să înţelegem faptul că nu conştientizăm multe elemente dintre cele pe care alţii le conştientizează şi, din punctul lor de vedere, am putea să fim împărţiţi şi noi, pe bună dreptate, în tot astfel de categorii. Dar cei cu experienţă mai puţină nici nu se gândesc s-o facă încă, iar cei cu experienţă mai multă nu o fac conştient, căci îşi dau seama de necesităţile evoluţiilor altora, la fel ca şi de necesităţile propriilor evoluţii: care sunt cu adevărat căi de evoluţie - nicidecum de involuţie: aşa cum cred mulţi oameni în zilele noastre, influenţaţi de texte mai vechi, ai căror realizatori nu au avut condiţii să înţeleagă la vremea lor că toate cele trăite duc direct sau indirect la creşterea experienţei totale a fiecărui spirit în parte, la aprofundări din ce în ce mai conştiente, iar aceasta pentru fiecare vieţuitoare planetară în parte.

Despre temele temporalităţii am mai discutat: timpul nu se contractă decât ca percepţie personală - iar azi grupuri largi de oameni îl percep ca fiind aflat în permanentă contracţie: sunt oamenii care simt că au multe de făcut, care intuiesc schimbări mari şi se proiectează în viitor sub o formă sau alta cu nerăbdare: ori se proiectează într-un viitor apropiat în care îşi proiectează în mod asemănător dorinţele materiale, profesionale, matrimoniale, etc., ori îşi proiectează întreaga viaţă către alte locuri din univers, nerăbdători în subconştientul, apoi şi conştientul lor să părăsească cât mai repede planeta aceasta pe care o văd agresivă, corozivă, şi nu de puţine ori: inutilă… Lucru care nu este de loc adevărat…
Cel care primeşte în linişte schimbările, văzându-şi de treburile curente, a trecut în felul său de faza de nerăbdare. Aceasta este de fapt o DORINŢĂ LEGITIMĂ, NORMALĂ a evoluantului, constructivă în totalitate, o fază normală de evoluţie, care apare de altfel în fiecare etapă şi sub-etapă de evoluţie. Cel care şi-a temperat aşteptările descoperă prelungirea timpului, dilatarea timpului, care se lărgeşte pe măsură ce evoluantul simplifică viaţa materială, viaţa fizică şi se dedică celei mentale şi cauzale = viaţa viitorului. Dar fără să se proiecteze direct în speranţă fără acţiune (stă şi se gândeşte cum ar fi acolo, fără acţiune umană normală pentru această perioadă a vieţii omeneşti). Omul contemporan ar fi bine să se dedice cunoaşterii, intuiţiilor în planul pământean, aplicării cunoaşterilor sale totale la acest plan al trăirilor umane.
Va trebui într-adevăr, să facem alegeri şi să rămânem astfel cu moderaţia (ca fiind adevăratul sens al austerităţii, şi nu dezordinea, mizeria, foametea - sărăcia), având în plus o imagine echilibrată asupra întregii lumi în mijlocul căreia trăim.

VREAU SĂ-MI TRĂIESC PROPRIA VIAŢĂ !!!…

“Vreau să-mi trăiesc propria viaţă!! Să nu mai accept ceea ce îmi cer/impun alţii, să rămân cu responsabilităţile pe care pot să mi le asum liniştit eu, personal!!!…”

De multe ori aud strigătul acesta azi, chiar eu însămi îmi croiesc azi viaţa pe acest bun principiu. Este târziu, dar nu este totuşi foarte sau prea târziu…
Simţim clar acest lucru – din ce în ce mai mulţi oameni simt asta clar, iar acesta este un efect al energiilor de vibraţie din ce în ce mai ridicată care ne scaldă galaxia, întreaga subzonă în care trăim. Ele nu ne schimbă pe noi, căci nu ne pot oferi experienţa de care avem nevoie, în schimb ne impulsionează puternic memoriile spirituale, care ne aduc în faţă cunoaşterea de sine şi cunoaşterea sarcinilor cu care am venit pe Pământ. Intuiţiile de spirit liber, care ne-au impulsionat de-a lungul ultimelor milenii să ne căpătăm şi să ne menţinem independenţa sub toate formele, se transformă azi în clar-intuiţii, şi astfel începem să ne folosim forţele pentru eliberarea de sub juguri subtile: chiar dacă nici cele mai grosiere, impuse de societatea noastră, nu sunt în totalitate îndepărtate până la această oră… Dar ştim acum că toate cele mari sunt realizate prin puterile, atitudinile, lucrările, comportamentele personale, ale fiecărui om din mulţimea care tinde spre schimbarea întregii lumi.
Să accentuăm acest lucru: energiile noi nu ne schimbă – schimbarea trebuie s-o facem noi. nimeni nu ne izbăveşte de efort, iar efortul ne întăreşte şi consolidează cele învăţate până acum. Energiile ne pot ajuta în felul lor, aşa cum spuneam, iar noi intuim în linii mari deja multe elemente de schimbare: căutăm căi, puteri, înţelegeri. Energiile nu sunt altele – de alt fel decât cele de până acum, şi vom vedea care ar fi deosebirea între energii diferite între ele, cu conţinut diferit al filamentului în întregimea sa. Adică, concret: cu vibraţii mai mici sau mai mari decât din diferenţele provenite de la destructurarea parţială a stratului superficial al tecii filamentului de energii şi de materii: să ne amintim că fiecare filament conţine în patul său interior monade-energii şi monade-materii. Sunt acelaşi fel de energii şi acelaşi fel de materii, doar că fluxurile noi sunt proaspete, recondiţionate am putea spune, nou introduse în univers de către coordonatorii de evoluţii. Dumnezeu nu se află în repaos, ci este permanent creator, remodelator, de la micro-cosmos la macro-cosmos, ajutându-ne permanent pe fiecare evoluant în parte şi pe toţi la un loc, deopotrivă pe cei mici şi pe cei mari… Ne ajută, dar nu ne bagă şi în traistă: efortul de asimilare este şi rămâne personal.
Sub imperiul energiilor noi, care se infiltrează treptat, dar repede în masa fluxurilor aflate în circulaţie străveche (numite generic: energiile vechi), memoriile noastre de la nivele din ce în ce mai înalte de vibraţie sunt accesate şi începem să le folosim cu experienţa spiritului de la nivelul respectiv de vibraţie, din ce în ce mai înalt. De aceea treptat – dar, de asemenea, repede! – oamenii îşi aduc aminte de multe lucruri relativ noi, se autodescoperă pe sine înţelegători ai universului – chiar dacă la început toate se amestecă, pline de confuzii, influenţate de conştientul curent. Experienţa din alte locuri din univers de asemenea se amestecă cu amintirile experienţei pământene din vremurile trecute şi totul îl determină pe fiecare om să creadă că lucruri din alte părţi sunt posibile şi aici. Dar cu timpul ajunge la concluzia că pe Pământ lucrurile stau altfel, şi pot fi înţelese în realitatea lor concretă – iar altele sunt posibile numai în alte părţi ale universului. Astfel se consolidează mereu cunoaşterile spiritului, aplicaţiile sale, iar experienţa sa se perfecţionează mereu.
Vom mai discuta despre atstfel de lucruri.
Deocamdată să reţinem faptul că energiile noi de înaltă vibraţie ne ajută să ne eliberăm de toate cele pe care şi societatea, şi semenii noştrii dispreţuitori ai muncii (dar iubitori de foloasele ei) ni le-au pus în spate, făcându-ne răspunzători în plus şi de neputinţele de a le duce la bun sfârşit, şi repede, şi de nivelul calitativ cel mai înalt, şi cu zâmbetul pe buze, şi păstrându-ne în mod miraculos sănătatea, cerând eventual să ni se dea de făcut ceva în continuare, ca fiind unicul lucru pe care l-am putea iubi în această lume...
Absurd. Dar societatea umană în acest fel a funcţionat, iar omul care nu s-a supus, ci şi-a cerut dreptul la libertate şi demnitate a fost pedepsit…
Dar ne-am obişnuit cu absurdul şi apoi ne-am obişnuit cu obişnuinţa noastră de acest fel – până când am socotit-o absolut normală...
S-ar părea că cercul vicios se închide odată cu decesul omului – dar bineînţeles tot mortul este de vină !!! căci nu a găsit căile cele mai bune pentru a-şi păstra vitalitatea şi forţa de muncă, nu a găsit căi şi capacitatea de optimizare a producţiei fără să se aştepte ca altul să i-o facă...
Singurul care pare a avea de pierdut este muncitorul. Singurul care are aparent de trăit viaţa altuia, împins de dorinţa altuia – pare a fi cel care trage în jug.
De fapt aici sunt mai multe chestiuni de discutat: mai ales faptul că cel ce cere, cel ce impune... nu trăieşte nici el propria sa viaţă – deşi aparent, la prima vedere, lucrurile nu par de loc a fi aşa...
De asemenea, discutând despre responsabilitatea pe care o are executantul, el şi-o asumă – vrând-nevrând – plecând capul în continuare în faţa agresorului. De ce ? am să atrag atenţia asupra unui articol care a apărut pe bloul Harmony Group (http://harmonygroup.ro/?p=847 ) – care ne arată într-un mod minunat că nu trebuie să ne lăsăm responsabilizaţi aiurea, că totul se face în echilibru sufletesc, refuzând să ne mai lăsăm acuzaţi pe nedrept în continuare, trăindu-ne viaţa cu adevărat, în iubire, înţelegători dar fermi în faţa oamenilor care nu ştiu să lase pe alţii să-şi trăiască corect viaţa – dar netrăind-o corect nici pe-a lor.
Şi tocmai acest lucru este de atenţionat: nici cel ce impune în mod agresiv nu-şi trăieşte de fapt propria sa viaţă...

VREAU SĂ TRĂIESC VIAŢA MEA !!!
Cunoaştem aşadar astfel de cuvinte rupte din sufletul celui care îşi cere şi fărâma sa de libertate, şi bucuria sa de a trăi aşa cum doreşte el. Să facă ce este de făcut, cu moderaţie, în echilibru faţă de societate şi faţă de natura planetei, şi să facă în tihnă, în ritmul său personal, să se bucure şi el apoi de câteva clipe frumoase, să se bucure de rezultatul muncii sale. Să fie bucuros că poate fi de folos şi cu munca, dar şi cu cuvinte calme, liniştite, frumoase, cu care să poată alina suferinţele altora: şi astfel să poată arăta şi celor din jurul său drumul liber al bucuriilor sale...

Cineva mă întreba peiorativ: ce naiba e şi cu moda asta de a spune că vrea să-şi trăiască viaţa?!… Că doar trăieşte, ce altceva??… Şi am încercat să port o discuţie echilibrată cu dânsul, dar nu a vrut să privească altfel decât că doar impunerea crează în societate cuminţenia… tocmai eu nu înţeleg asta?!… De fapt eu m-am lămurit că dânsul nu a înţeles de loc “cuminţenia” mea… Şi aveam în faţă un om cu deschidere către univers – dar nu înţelegea de loc ce înseamnă adevărata libertate a spiritului. Şi mai ales la ce foloseşte ea…
De reflectat asupra faptului că mulţi dintre cei care îşi întemeiază aplicaţiile spirituale pe libertatea proprie – impun celor din jur multe munci în continuare, absolvindu-se pe sine, în virtutea unor căutări spirituale. Adică exact ceea ce au făcut şi preoţii încă din vechime, impunând lumii căreia îi cerea obedienţă – ca fiind cerută de zei sau Dumnezeu, dar care de fapt ascundea dispreţul pentru muncile curente ale lumii manuale…

Din punct de vedere istoric-spiritual, aşa cum am mai arătat şi mai sus, venim dintr-un fel de viaţă frumoasă, desfăşurată în deplină demnitate umană, pusă în valoare de o creaţie materială de un folos şi de o frumuseţe cu totul deosebită. Basmele, miturile, legendele, poveştile noastre aduc în prim plan creaţii prin „minune” ale unor palate răsărite din pământ într-o secundă, oameni cu capacităţi minunate de creaţie, dar şi de vedere, de auz, de deplasare etc.
Toate par reale – descrise cu un soi de naturaleţe care te duce la încredinţarea că peste tot povestitorii parcă au făcut chiar ei aşa ceva... Toate sunt de fapt intuiţii omeneşti din vremuri doar pentru moment apuse: care însă sunt pe cale a reveni, sub imboldul energiilor noi, de înaltă vibraţie, cu pondere din ce în ce mai mare în totalul energiilor şi materiilor planetare.
Cele discutate astfel nu au numai un aspect al libertăţii spiritului care învaţă treptat, în egală măsură: să nu-şi mai impună punctul de vedere şi să nu mai accepte nici impunerile care îi vin din partea altora. Să caute împreună conlucrarea umăr la umăr, cot la cot – cum spunem în calitate de pământeni – atunci şi acolo unde este cazul.
Sunt multe de discutat pe această temă, legate de viitorul manifestărilor umane în care libertatea individuală va juca rolul primordial. Vin vremuri în care vor conta în egală măsură pentru fiecare om în parte cel puţin următoarele:

1. Libertatea personală: trăirile, desfăşurarea lucrărilor în ritmul propriu – dar şi pătrunderea în cunoaşteri tot în acelaşi ritm propriu: conform vitezei personale de pătrundere, dar şi a adâncirii în varietatea şi profunzimea cunoaşterilor. Se crede uneori că vom deveni dumnezei, că vom şti totul, că nu va mai fi nevoie să facem nici un fel de efort pentru cunoaştere şi aplicarea ei – dar lucrurile nu stau de loc aşa. Avem de învăţat în continuare o infinitate de lucruri, de făcut aplicaţii cu ele la diferite nivele de vibraţie ale universului – aici şi oriunde; de a extinde cunoaşterile proprii curente la toate cele aprofundate anterior; de a ajuta şi pe alţii să facă ceea ce am făcut şi noi, ajutaţi la rândul nostru, chiar dacă mai mult sau mai puţin conştienţi. Iar cea mai bună treabă făcută este aceea realizată în ritmul propriu, eliberaţi de impuneri, conducându-ne după conştiinţa proprie – aşa cum învăţăm de la ajutătorii noştri permanent. Singurul nostru stăpân numai propria conştiinţa va fi, revenind fiecare dintre noi, fără deosebire, la forma înaltă de conştiinţă pe care am avut-o la sosirea pe Pământ. Şi ştiind cât se poate de clar că de conştiinţa fiecărui spirit în parte ascultă toţi coordonatorii evoluţiilor noastre. De fapt aşa se petrec lucrurile şi în prezent, doar că unii dintre noi nu o au atât de dezvoltată cât alţii – dar numai la nivele scăzute de vibraţie planetară. Însă la nivele înalte de vibraţie ei se află clar în puterea de a înţelege adevărata formă de manifestare conştientă: conştientă de tot ceea ce spiritul a moştenit din evoluţiile lungi sub formă vegetală şi animală, când era nevoie să se formeze conştiinţa hrănirii, a deplasării şi orientării în spaţii, a perpetuării speciei şi a folosirii forţelor spirituale pentru pasul următor: acela de a deveni creator conştient. Şi nu în ultimul rând acela de a universaliza statutul de creator conştient: pentru toate felurile de creaţie existente în toate universurile şi la toate nivelele de vibraţie ale Universului Fizic – universul consolidărilor definitive, după care universalizarea să-şi urmeze drumul către ajutorul primit şi oferit altor întrupaţi: pentru a ajunge şi ei, la rândul lor, creatori conştienţi înaintaţi, universalizaţi.
Toate aceste înţelegeri sunt bine stabilite în conştiinţa fiecărui spirit uman, şi venirea noastră aici s-a realizat în vederea ridicării standardelor manifestărilor spirituale la nivele mult mai înalte decât erau ele la ultima călătorie a noastră în aceste locuri de univers.
În desfăşurarea unor astfel de evoluţii, dispar teama că nu vom fi în stare să realizăm ceva de calitate, atunci când învăţătorii noştri nu ne vor mai impune să facem ceva greu, ci vor face împreună cu noi ceea ce trebuie să învăţăm, ori de câte ori va fi nevoie să se reia procesul de îndrumare: până când totul este realizat de cea mai bună calitate, fineţe, profunzime, diversitate a funcţionărilor şi a utilizărilor. Mai întâi se ia în considerare faptul că a fi creator presupune în primul rând abilitatea de utilizator – ceea ce putem înţelege din viaţa pe care o derulăm chiar acum: înainte de a produce ceva, şi chiar fără a produce acel lucru – ştim să-l utilizăm, fiecare în felul său personal. Ceea ce nu s-ar fi putut realiza – dacă la originile sosirii noastre pe Pământ nu am fi avut deja dezvoltat liberul arbitru şi libera conştiinţă a dreptului de a folosi orice se poate crea în societatea de întrupare. Frustrarea şi intoleranţa de a nu folosi ceea ce creăm sunt manifestări incorect interpretate astfel: lupta pentru libertate a fost acuzată întotdeauna de către cei ce au impus cu forţa brută activităţi grele popoarelor conduse. Dar nu este de loc drept să fie învinovăţit cel ce-şi doreşte libertatea, căci de fapt pământeanul are deja formată libertatea de a folosi orice lucru creat în societatea sa.
Adevărata frustrare şi adevărata intoleranţă, create de fapt de necesitatea implicării tuturor în procesul de producţie, conduce la dispreţ şi la agresivitate, apoi la crearea conceptului de muncă forţată. Care la rândul său prinde în plasa ei o serie întreagă de obligativităţi, în loc să ofere libertatea de a dezvolta creaţia în volumul şi ritmul propriu, precum şi după înclinaţiile proprii.
Viitorul ne va absolvi de teama de a face ceva ce poate să nu fie pe placul cuiva. Necesitatea, şi nu plăcerea va conduce conştienţa umană acolo unde trebuie, în măsura în care trebuie, în echilibru, cu moderaţie.

2. Tot conştiinţa va fi aceea care ne va îndruma către a cere învăţătură celor mai experimentaţi membri ai societăţilor – comparativ cu noi înşine: ceea ce înseamnă că va dispare ruşinea de a recunoaşte că nu ştim ceva, formată din încredinţarea – anterioară sosirii pe Pământ şi manifestată aici ca intuiţie – că propria persoană a ajuns atât de sus în evoluţii, comparativ cu cei din jur, încât nu are nevoie să mai fie aici, pe Pământ, îndrumat de cineva anume. În acest fel, prin redescoperirea bucuriei de a învăţa şi de a aplica învăţătura primită, ştiind că există întotdeauna cineva bucuros să ofere ajutor, se va estompa până la dispariţie dispreţul pentru cei ce nu cunosc, şi cu toţii vom cere învăţătură cu demnitatea celui care doreşte sincer să cunoască !!!

În calitatea actuală de oameni pe Pământ, suntem spirite aflate în călătorii spirituale de mare anvergură, cu rol de autocunoaştere, de conştientizare a lacunelor şi vechiturilor comportamentale. Mulţi dintre noi nu au încă puterea de a începe acum schimbarea de atitudine – de aceea abia după plecarea de pe Pământ ei îşi vor efectua şi învăţăturile, şi aplicaţiile lor: pe drumul de întoarcere. Vor avea condiţii de trai la nivele de vibraţie mai înalte şi le va fi mult mai uşor să-şi facă treptele de învăţătură în opririle de pe parcursul călătoriei de întoarcere. Ei sunt cei care vor pleca primii, iar drumul le va fi socotit astfel încât să fie acoperite toate învăţăturile necesare şi toate consolidările necesare: treptat, pe întreg drumul de întoarcere în locurile de unde au pornit în călătoria spre Pământ. Peste mult timp se vor întoarce din nou în această zonă a universului, având experienţă mult mai mare, putere spirituală mult mai mare, realizând astfel cu siguranţă tot ceea ce nu au putut realiza în această primă călătorie a lor.