Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degrabă de păsările care i-au cântat la ferestre... de florile care i-au crescut în fața ochilor, dimineață după dimineață, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsă, de îngerii care i-au vorbit întotdeauna despre Moșii pământurilor străvechi și despre tainele ascunse ale omului mereu căutător în trecuturile sale, în prezentul său și în viitorul către care se îndreaptă cu încredere, străbătând valurile eternităților...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

SISTEMUL NOSTRU CORPORAL: ARHETIPALITATEA LUI – PARTE A ARMONIILOR UNIVERSALE


Am exagerat oare când am scris că sistemul nostru corporal este pasul nostru către eternitate?..
Eternitatea – ca lume din care venim şi lumea către care ne îndreptăm?..

Facem parte integrantă, profund, total, din armoniile universului.
Numai aşa le învăţăm… Învăţăm să ne integrăm în inima lor, să le protejăm, să le adâncim, oriunde ne-am afla, în orice loc din orice univers. Iar arhetipalitatea sistemului nostru corporal ne ajută din plin.

Cu adevărat, aşa şi este: sistemul nostru corporal este pasul nostru către eternitate. Căci venim din eternitate şi mergem în eternitate.
Şi ar trebui să înţelegem bine acest lucru. Sistemul nostru corporal este parte a armoniilor planetare, şi ele parte a armoniilor galactice, subzonale şi zonale ale universului, legate toate pentru a oferi o existenţă unitară întregului univers. Şi universul, la rândul său, ca parte integrantă a Centrului de evoluţie. Nimic nu este separat de nimic, nimic nu este altceva decât o armonie deosebită în inima unei armonii universale. Totul este în acelaşi timp centru şi periferie, totul se lasă pe sine deoparte pentru a da întâietate celorlalţi… Noi suntem cei care îi numim pe coordonatorii noştri Centrali, în timp ce secundarii se pun pe ei înşişi pe al doilea plan întotdeauna, în relaţiile lor cu primarii: Primii care trebuiesc ajutaţi. Noi ne numim primari şi descoperind că unii dintre noi suntem secundari, ne dăm cu jenă la o parte pentru a da întâietate adevăraţilor Primari, căci ei sunt cei care fac primii lor paşi în lumea creată: în primul rând pentru ei… Împletim totul pentru a ne cunoaşte… dar nu întâietatea, ci APLECAREA către ajutor, cu demnitate, bunătate, bucurie: cu omenie. Şi învăţăm unii de la alţii să ne dezvoltăm pe toate căile.
Entităţile dimensionale transcedentale care au creat omul, omenirea: sistemele corporale ale spiritelor care aveau să formeze omenirea timp de milioane şi milioane de ani (atunci, din perspectiva străvechilor), au creat şi arhetipalitatea unor structuri cu rol-cheie în evoluţiile pe care ei le cunoşteau cel mai bine, şi au pornit dezvoltarea elementelor arhetipale chiar din primele lor folosiri.
(Se poate studia la adresa:
http://www.bucuria-cunoasterii.ro/category/studii-istorice/yuka/1-yuka/)
Tot ele au oferit şi învăţăturile de folosire a corpurilor, de întreţinere a drumului pentru menţinerea în condiţiile de dezvoltare a elementelor arhetipale. Au continuat activităţile omeneşti împreună cu primii întrupaţi din acele vremuri străvechi, astfel încât acele spirite să ducă mai departe învăţătura, folosind deopotrivă:
– forţele spirituale totale, care puteau fi folosite în acele condiţii, pe Pământ, în calitate de creatori conştienţi înaintaţi;
– armoniile cosmice şi planetare ale fiecărui moment al vieţii pământene.
Toate împletite aveau să ofere o dezvoltare optimă a fiecărui moment de trăire a oamenilor în acest punct al universului.
Nu există arhetipalitate fără a ţine cont de armoniile planetare. Acei oameni care nu acceptă acest lucru nu au nici o vină, căci abia acum învaţă acest lucru: sunt spirite înaintate, care vin din locuri în care toate acestea sunt implicite celor pe care le urmăresc: ei doar trebuie să găsească un punct, un element anume, cutreierând galaxiile, subzonele pentru a-şi completa învăţăturile. Corpurile lor de acolo nu sunt arhetipale, căci arhetipalitatea este specifică, în felul ei, doar acestei zone a universului, a începuturilor evoluţiilor. Doar aici există acest fel de împletire a folosirii armoniilor planetare şi stelare: căci mai ales complexitatea unei planete din această zonă cuprinde spirite care fac primii lor paşi în evoluţii, care au nevoie să se obişnuiască treptat cu elemente complexe. Sunt vegetalele şi animalele cunoscute de noi, parte a unui biosistem zonal însă mult mai complex. La început trăiesc fără să conştientizeze complexitatea lumii înconjurătoare, apoi treptat intră în cunoaşterea lor. Pot să se obişnuiască fluid, fără sincope, dezorientări, căci arhetipalitatea corpurilor lor ţine cont de armoniile planetare: este parte, aşa cum spuneam, a acestor armonii planetare, parte a întregului complex universal spiritual. Se cuprinde şi se integrează perfect, ajutând astfel evoluţiile spiritelor.
Atunci când întrupaţii se obişnuiesc cu trăiri complexe, cu cunoaşteri complexe, evoluţiile nu le mai oferă corpuri arhetipale. Întrupaţii circulă de la o planetă la alta ştiind bine că pot face tot ceea ce le trebuie fără un astfel de ajutor. Dar până acolo toate trebuie învăţate pas cu pas. Iar revenirile lor pe locurile fostelor lor evoluţii le vor aduce şi le vor adânci cunoaşterea conştientă a folosirii particularităţilor fiecărui punct al universului. Orice spirit învaţă astfel să se manifeste după particularităţile, specificităţile fiecărui punct al universului, în parte.

Cum funcţionează arhetipalitatea sistemului nostru corporal?
Corpurile din sistemul nostru corporal acţionează simultan şi armonios, oferindu-ne o simţire globală care ne ajută în derularea fiecărui moment al vieţii noastre. Ne-am obişnuit atât de bine cu o astfel de simţire, încât, de regulă, nu mai putem deosebi ce vine din partea fiecărui corp în parte. Şi totuşi, treptat, ajutaţi din toate punctele de vedere, ajutaţi şi de ceea ce numim principiul arhetipal, activ, foarte activ permanent de-a lungul istoriei omenirii (a fiecărei specii de vieţuitoare în parte, de fapt) începem să percepem din nou multe lucruri, de mult uitate: perceperea fluxurilor energo-materiale, călătorii astrale, cunoaşterea vieţilor anterioare, înţelegerea folosirii fiecărei forţe spirituale în parte şi a tuturor la un loc.
Un sistem cu structuri arhetipale (pe scurt: sistem arhetipal) se dezvoltă sub acţiunea variaţiei vibraţiei zonale – aşa cum am mai scris – şi sub acţiunea folosirii forţelor spirituale: în cazul oamenilor – ca o acţiune care poate fi:
– conştientă, când vibraţia planetară este înaltă, chiar dacă ea este în scădere, aşa cum s-au petrecut evenimentele înainte de ultima glaciaţiune;
– care se dezvoltă de la intuitiv la conştient, când vibraţia planetară este în creştere, după atingerea unui punct minim planetar. O astfel de dezvoltare se petrece sub presiunea intuiţiilor sau a cunoaşterilor recuperate din memorii, însă tot sub acţiunea creşterii vibraţiilor zonale. Învăţăturile primite de la ajutătorii planetari, comportamentul înălţător conştient căutat şi aplicat, creează o sferă de acţiune ea însăşi înălţătoare, pentru căutători şi pentru întreaga lume din jurul lor.

Nu numai variaţia vibraţiei planetare ajută manifestarea elementelor arhetipale. Dacă discutăm concret despre perioada în care trăim acum (vom discuta pe larg şi despre cele care se petrec la diminuarea progresivă a vibraţiei planetare) trebuie să avem în vedere încă un element pe care l-am mai discutat pe parcursul studiilor: nu numai creşterea vibraţiei generale a mediului planetar, ci şi creşterea volumului de fluxuri din câmpurile foarte înalte, la înnoirea fluxurilor din zonă. Acest fapt concret conduce la activarea specială a corpurilor superioare, care întăresc vibraţia corporală a tuturor întrupaţilor – a tuturor, nu numai a celor care au în compunerea sistemului lor corporal corpuri spirituale proprii.
Astfel, treptat, dar repede totuşi, forma sistemului nostru corporal se modifică: din forma ovoidală el devine sferic, dezvoltându-se pe două căi:
– dezvoltarea canalelor care vehiculează fluxuri de vibraţie înaltă, ceea ce facilitează o curgere mult mai fluidă în corpuri, deblocarea interstiţiilor, eliminarea treptată a fluxurilor vechi, de vibraţie mai joasă, acumulate în mod natural în perioadele anterioare. Este de fapt moştenirea noastră naturală, oferită pentru a învăţa să facem diferenţa între cele anterioare şi cele pe care le trăim şi care se modifică în continuare. Totul este astfel dăruit pentru a-i înţelege astfel pe cei dinaintea noastră – pentru a nu-i mai judeca, chiar dacă ne este greu să-i înţelegem fără a-i aproba şi fără a folosi aceleaşi moduri de manifestare ca şi ei. Ei au avut nevoie de trăirea aceea, noi avem nevoie doar de a-i înţelege.
Şi vom înţelege treptat. Este o moştenire energo-materială pe care o putem elimina chiar şi mai repede, prin intermediul căutării conştiente a ridicării vibraţiei noastre, a ridicării nivelului nostru spiritual permanent, prin acţiunile noastre, prin ajutorul total dezinteresat pe care îl putem oferi semenilor noştri pentru înălţarea lor spirituală, în egală măsură;
– dezvoltarea plexurilor: a turbioanelor interioare, unirea lor cu alte subplexuri vecine, care la rândul lor se pot uni cu alte canale alăturate.
Totul este o acţiune arhetipală. Dacă nu am avea nevoie de astfel de dezvoltări, corpurile noastre ar fi echipate corespunzător altor feluri de evoluţii. Ceea ce înseamnă că, fără astfel de dezvoltări arhetipale, evoluţiile nu ar stagna de loc, ci ar avea doar o altă formă de înaintare.

DEZVOLTAREA ELEMENTELOR ARHETIPALE ALE SISTEMULUI CORPORAL UMAN
Dezvoltarea sistemului corporal uman arhetipal, sub influenţa creşterii vibraţiei medii zonale

Dezvoltarea de acest fel are loc mult mai vizibil în părţile sistemului corporal în care plexurile sunt aliniate pe aceeaşi direcţie (expresia „pahar în pahar” este bună). Însă se poate crea o confuzie aici: impresia că are loc o simplă rotunjire şi astfel transformare în sferic, prin dezvoltarea plexului unitar central (format din plexurile din dreptul diafragmei) cu corespondentul său din spate.
De fapt are loc o dezvoltare în egală măsură a tuturor plexurilor, a sub-plexurilor şi canalelor, inclusiv cele aflate deasupra capului (care formează plexul unitar al coroanei) şi cele aflate între picioare (plexul unitar al rădăcinii) – şi ele fiind „pahar în pahar”.
Deja mulţi, foarte mulţi oameni sunt azi „sfere de lumină”, iar procesul – chiar dacă este acum în proporţie de masă – a început de mult: nu numai în cazul sfinţilor şi al iniţiaţilor, al celor care au ştiut permanent că au puterea să se preocupe în mod conştient de susţinerea energetică proprie, în fel şi chip, de-a lungul timpului.

De asemenea este vremea în care vom conştientiza din ce în ce mai bine cum se poate percepe cu claritate culoarea netă, distinctă, a corpurilor spirituale:
– argintie: culoarea fiind de fapt un cumul de culori de vibraţie foarte înaltă;
– aurie: cumul de culori de vibraţie încă şi mai înaltă decât cea argintie.

Este bine să ştim că plexurile care se deschid la nivelul capului sunt cel care vehiculează astfel de energii, iar cei care percep rotiţe de lumină în dreptul urechilor (cu privirea periferică) să nu creadă că au cancer la cap şi astfel imagini părelnice. Dimpotrivă, ele sunt reale şi ajută la întărirea şi înmulţirea capacităţilor noastre cerebrale, pe lângă întărirea corpurilor fluidice în aceeaşi parte – cea superioară.
Mai este ceva de reţinut aici: nu este o culoare superioară celeilalte, ci fiecare în parte ajută un anumit set de sarcini. Toate sarcinile ni le-am asumat înainte de intrarea în destin, astfel încât este impropriu să se spună că, prin eforturi proprii, s-a înălţat un om de la argintiu la auriu. Dar pe timpul vieţii se pot activa, arhetipal, structuri care vehiculează energii argintii şi energii aurii, pe care le putem percepe în funcţie de derularea sarcinilor care sunt pe rol. Fiecare om îşi va conştientiza sarcinile pe care le are de realizat, precum şi energiile superioare care îl vor ajuta în derulări. Ele îl vor ajuta să ajungă la înţelegeri profunde şi, împreună cu astfel de înţelegeri, va extinde sfera ajutorului pe care îl are de oferit celor din jur, ale căror eforturi se vor reuni cu cele ale ajutătorului.
De asemenea, înţelegerile consolidate vor ajuta la întărirea forţei cu care el se va opune influenţelor celor care nu se pot alinia încă demnităţii, compasiunii, ajutorului dezinteresat, corectitudinii – iubirii necondiţionate.

luni, 24 ianuarie 2011

SISTEMUL NOSTRU CORPORAL – PASUL CĂTRE ETERNITATE (2)(cosmetizat!)

Am discutat despre corpurile noastre luându-le ca exemplu pentru înţelegerea multor învăţături despre lumea în care trăim, care ne pot conduce la înţelegerea explicită a condiţiilor care au favorizat degradarea lor actuală.
Degradarea corpurilor noastre nu este însă o metodă de a fi pedepsiţi de un Dumnezeu neîndurător, care ne dă pedepse pentru ceva ce trebuie noi să ghicim şi, dacă nu ghicim, să dăm vina pe cineva – în primul rând pe străbunii noştri: nişte „barbari” care nu au ştiut să-l venereze pe Dumnezeu, şi de aici pedepse asupra întregului neam omenesc…
Tocmai de aceea a venit timpul să cunoaştem cât mai multe lucruri despre noi, ca spirite întrupate, despre toate cele care ne înconjoară, despre trecutul nostru.
Să conştientizăm încă mult mai multe lucruri despre propriile noastre corpuri, despre puterile care se canalizează prin intermediul corpurilor, despre modul conştient în care trebuie să-l îngrijim şi să îngrijim mediul în care el se formează, se dezvoltă, funcţionează. Şi modul în care, toate împreună, ne pregătesc pentru stabilirea, funcţionarea şi înţelegerea existenţei unei legături puternice pe care o avem cu universul care ne ajută în nenumărate moduri trăirile, evoluţiile.
Şi, chiar într-un final – dar nu ca finalitate a vieţii şi manifestării spiritului – cum ne ajută desprinderea de lumea pe care am ajuns s-o cunoaştem acum destul de bine, pentru a fructifica cele cunoscute la întoarcerea noastră „acasă”, de unde am venit aici în alte vremuri, doar pentru a studia ceva din trecutul evoluţiilor noastre: ceva folositor, util pentru toate evoluţiile noastre viitoare.
Sigur că ne-am întreba dacă puteam face totul de „acasă”, de acolo de unde am venit cândva: prin accesarea memoriilor noastre, şi nu prin această cale a lungilor călătorii spirituale. Dar această cale îşi dovedeşte, pe măsura adâncirii înţelegerilor noastre – principiile active, prin prisma cărora vom face mereu astfel de călătorii, oriunde în cuprinsul universului:
– pentru îmbogăţirea experienţei totale a fiecăruia dintre noi în parte, cunoscându-ne semenii, căile lor de trăire, de înţelegere;
– pentru cunoaşterea propriilor noastre manifestări în prezenţa altora, în evenimente mereu noi, variate, deosebite, speciale, în stările comparative de obişnuire a spiritului cu progresul pe care îl putem introduce oriunde ajungem, în orice loc din univers, după cum ne permit locurile, timpurile: şi mereu este ceva nou de adus, oriunde, în orice timpuri!
– să învăţăm să ajutăm şi mai ales să ne lăsăm ajutaţi în funcţie de timp şi loc: aceasta este o învăţătură de calibrare fină a atitudinii noastre, căci învăţăturile din evoluţiile progresive converg către a ne descurca singuri. Aceasta este o învăţătură necesară spiritelor care îşi cunosc forţele: dar cunoaşterea forţelor proprii este o învăţătură treptată, pentru care primim ajutor în evoluţiile de început şi noi, la rândul nostru, trebuie să învăţăm să ajutăm pe cei care au nevoie de acest ajutor. Trebuie să învăţăm să nu cerem oricum şi oricând ajutor, ci să cerem după ce noi înşine am căutat să ne folosim orice cunoaştere pentru a ne descurca în vieţile noastre. Orice învăţătură urmează o linie sinusoidală, şi toate se împletesc, îşi împletesc ritmurile – nu se înlocuiesc unele pe altele: pentru ca fiecare spirit să înveţe să-şi adapteze singur învăţăturile în conjuncturile de viaţă pe care le întâlneşte.
Să ajungă să folosească absolut totul în funcţie de situaţie, de conjunctură, de obişnuinţele semenilor, de necesităţile planetei, stelei altor conjuncturi galactice din locul unde trăieşte.
Fiecare spirit învaţă astfel, treptat, să se lase ajutat atunci când este cazul, dar să ajute tot atunci când este cazul, impulsionând la rândul său pe alţii să creeze, să relaţioneze echilibrat, şi nu să creară, să impună altuia să muncească pentru sine, să nu se separe de aceia pe care nu-i înţelege. Să caute căi de trăire împreună, aplecându-se împreună unii către alţii cu înţelegere şi respect.
Şi tocmai PROGRESUL trebuie să-l aducă orice spirit, căci tocmai de aceea este creat acest fel de călătorii spirituale, din care decurg astfel de învăţături proprii, numai într-un moment în care el are consolidarea dorinţei progresului spiritual din evoluţiile din care el însuşi vine aici, pe Pământ. Şi s-a obişnuit, în evoluţiile anterioare, să-l caute permanent şi să-l introducă peste tot unde trăieşte, în orice condiţii s-ar afla. Să-l creeze, să-l folosească spre consolidarea oricăror modalităţi de creaţie şi de relaţionare, să-l consolideze în manifestările sale ca atitudine pe care o oferă semenilor săi şi întregii vieţi care se desfăşoară în jurul său.

Folosirea spaţiului de evoluţie, indiferent dacă el este planetar sau cosmic, conduce la conştientizarea folosirii propriului sistem corporal, iar dezvoltarea conştiinţei de sine conduce la înţelegerea spaţiului din perspectiva, şi în esenţa manifestării spiritului. Astfel de conştientizări au loc permanent, iar adâncirea conştientizărilor – alături de diversificarea lor – conduce la:
– conştientizarea din ce în ce mai rapidă a schimbărilor care au loc în spaţiul, în lumea de vieţuire;
– creşterea vitezei de adaptare, a gradului de cuprindere a cât mai multor aspecte ale manifestărilor la adaptările optime, în orice punct – în cât mai multe puncte ale universului.

Schimbările nu se văd însă rapid în partea fizică cu care suntem azi obişnuiţi, căci primele semne – şi cele mai importante – sunt în partea cu vibraţia cea mai înaltă a sistemului corporal, care aprovizionează corpul fizic. Cu toate acestea, corpul fizic influenţează dezvoltarea acelei părţi a sistemului corporal de vibraţie foarte înaltă – chiar dacă nu într-o proporţie foarte mare, iar acest lucru este vizibil pentru noi, este recunoscut în mare parte azi, în special de către cei care au acceptat deja în acest moment conştientizarea şi dezvoltarea spiritualităţii lor profunde.
Însă…
…percepţiile noastre nu se schimbă tot atât de rapid ca şi ritmul schimbărilor planetare – oricât de lent s-ar desfăşura acesta. Iar acesta este un lucru foarte bun. Mai mult, fiecare spirit în parte are un ritm propriu cu care răspunde la schimbările din mediul de trai, iar această particularitate face parte din cumulul de trăsături care formează profilul spiritual al fiecărui spirit în parte, al fiecărei monade din fiecare spirit în parte.
Cu toate acestea, percepţiile noastre se schimbă rapid, dar totuşi nu atât de rapid pe cât există conştientizarea derulării schimbărilor – şi discutăm aici despre omul creator conştient universal. Referirea aceasta este la adresa oamenilor care suntem noi azi, pe Pământ, căci lucrurile stau altfel în regiunile de vibraţie din ce în ce mai mare ale universului. Însă tocmai vibraţia joasă din acest punct în care ne aflăm acum necesită defazarea ritmurilor de acest fel, căci:
– venirea noastră, în călătorii spirituale regresive este foarte rară, pentru ca întreruperile evoluţiilor noastre progresive să nu devină obositoare, să nu producă retrogradarea obişnuinţelor noastre de înaintare în evoluţiile aflate în curs;
– timpurile de evoluţie în cea mai joasă vibraţie dintr-un asemenea punct au o extindere foarte mică. Dar sunt accelerate mult ritmurile de revenire la o vibraţie înaltă şi spiritele sunt ajutate cu mult timp înainte ca lumea din restul sistemului stelar să simtă schimbarea vibraţiei: sunt din timp obişnuite treptat cu schimbările care ar deveni perceptibile şi pentru oameni mult mai târziu decât dacă nu ar avea parte de acest ajutor. Ştim acest lucru acum. De două mii de ani trăim schimbările, treptat – schimbări pe care altfel le-am fi trăit într-un ritm mult mai accelerat, şi deci mai obositor, dacă nu am fi beneficiat de acest ajutor.
Fiecare moment al vieţilor noastre în această perioadă planetară a însemnat şi cunoaştere, şi consolidarea de care avem nevoie ca ajutători, pentru învăţăturile de ajutători pe care le vom folosi în eternitatea vieţii noastre spirituale: pentru alte generaţii de întrupaţi, în lanţul fără de sfârşit al evoluţiilor.
Nu vreau să vă plictisesc repetând acest lucru… dar ar fi bine să-l înţelegem din toate punctele de vedere, în complexitatea vieţii pe care o trăim.

Faptul că percepţiile noastre se schimbă rapid nu este meritul nostru integral, dar suntem astfel încurajaţi în demersurile noastre să ne păstrăm pe linia echilibrului emoţional, comportamental, de activitate variată dar şi moderată, de păstrare a curăţeniei mediului de trai, de respect şi protecţie a vieţii de pretutindeni.
O astfel de atitudine se sprijină activ pe ideea de polarizare – formă de cunoaştere a drumului de înălţare, de conştientizare a modului de lucru asupra elementelor de estompat din experienţa anterioară. Pendularea între cele două părţi ale polarităţii nu este întotdeauna ne-benefică, dacă omul percepe polul negativ în mod corect şi înţelege corect conceptul de ridicare din el: fără să-şi impună nimănui punctul de vedere, dar nici să nu renunţe în situaţia în care altcineva ar dori impunerea propriului punct de vedere.
Fiecare punct de cunoaştere trebuie astfel înţeles şi folosit cu moderaţie, în echilibru, cunoscând foarte clar importanţa ajutorului pe care îl primim şi importanţa propriilor atitudini, comportamente.

Despre variaţia vibraţiei medii planetare deja ştim multe lucruri acum (http://www.bucuria-cunoasterii.ro/studii-generale/capitolul2-energetica-stelar-planetara/2-studii/variatia-vibratiei-medii-zonale/ )
Dar sistemul nostru corporal, care ne ajută atât de mult, bazat pe elemente arhetipale, este legat strâns şi el de variaţia vibraţiei planetare.
Să vedem însă ce este un sistem arhetipal şi care sunt legăturile sale cu alte elemente cunoscute de noi.
Să avem în vedere faptul că arhetipalitatea sistemului nostru corporal se desfăşoară în principal în prezenţa modificărilor vibraţiei medii planetare. Sunt mai multe influenţe care pot activa arhetipalitatea sistemelor corporale, dintre care variaţia vibraţiei planetare este cel mai important factor de impulsionare a manifestării caracterului arhetipal al sistemului corporal. Să reţinem că nu este vorba numai despre sistemul corporal uman, ci de toate sistemele corporale: toate vieţuitoarele planetare beneficiază de aceste modificări, la orice nivel de vibraţie planetară, când au loc modificări substanţiale în acest domeniu.
Pentru creatorii conştienţi universali: adică, creatori conştienţi care pot crea şi cu corpul lor mental, şi cu corpul lor fizic, mai există o cale de activare a unor structuri corporale arhetipale, în deplinătatea conştiinţei proprii. Când vibraţia planetară este foarte înaltă, corpurile lor sunt deosebit de sensibile, iar modificările cu volum foarte bogat în activităţile lor mentale, realizate conştient de la o perioadă scurtă de timp la alta, conduc la activări ale unor elemente arhetipale ale sistemelor lor corporale. La rândul lor ele determină dezvoltarea unor structuri corporale în cascadă, până la corpul fizic, schimbări necesare continuării evoluţiilor locale.
Aşadar, pentru înţelegerea acestor elemente ne este necesară cunoaşterea avansată a noţiunilor implicate în dezbatere, precum şi legăturile existente între ele, pentru evitarea confuziilor şi apoi pătrunderea din ce în ce mai profundă în lumea luminată astfel.

CARACTERUL ARHETIPAL AL UNEI STRUCTURI CORPORALE
În acest studiu ne vom referi la caracterul arhetipal al unei structuri corporale. Trebuie să precizăm întotdeauna cadrul de folosire al unui termen – în acest caz, al termenului “arhetipal”, căci el poate fi folosit pentru a caracteriza şi alte elemente de studiu.
Astfel, una dintre treptele de evoluţie ale monadelor secundare nu poate fi numită deocamdată decât treapta arhetipurilor – cuprinzând la rândul său mai multe subtrepte de evoluţie secundar-arhetipală. Majoritatea secundarilor ajutători, aflaţi pe Pământ în acest moment (cca. 5-8% din populaţia umană) sunt arhetipuri secundare – numiţi în acest fel pentru înţelegerea faptului că, la un moment dat al evoluţiilor, după parcurgerea evoluţiilor în universurile materiale, în linii foarte largi, monadele au suficientă putere energetică interioară pentru a evolua în continuare pe cont propriu, fără ajutorul permanent al fraţilor din spirit. Spiritul se dezmembrează, fiecare monadă începe evoluţii personale de cunoaştere a propriilor sale manifestări fără ajutorul, influenţa şi siguranţa oferită de fostele frăţii spirituale: spirit, grup spiritual, popor spiritual. Este starea pură, naturală, a fiecărei monade, este arhetipul către care tinde orice evoluant primar. Este totodată calea de legătură dintre monadele superioare, coordonatoare de evoluţii şi ajutătorii galactici primari. Este astfel turnantul evoluţiilor de pretutindeni, dar şi placa de bază pentru învăţăturile profunde ale ajutătorului înaintat.

Spuneam însă că în cadrul acestui studiu vom discuta despre caracterul arhetipal al unor structuri corporale.
Pentru a înţelege acest lucru la întreaga sa complexitate, trebuie să privim în egală măsură:
- sistemele corporale ale vieţuitoarelor de pe planetele de pretutindeni;
- macro-structurile universului: ca fiind şi ele, în egală măsură, sisteme corporale de manifestare a unor popoare spirituale (în cazul planetelor), al unor grupuri mai mari sau mai mici de popoare spirituale (în cazul stelelor): stele şi planete care constituie ori galaxiile matriceale, ori galaxiile întrupate - forme de manifestare a unei multitudini de popoare spirituale, cu care se finalizează treapta de evoluţie primară a spiritelor.

Vom întâlni mai multe feluri de elemente, de structuri în compunerea sistemelor corporale. Ele trebuiesc studiate pe rând, cu răbdare, pentru a nu se crea confuzii.
Aşadar: nu toate sistemele corporale poartă cu ele caracterul arhetipal.
Însă toate sistemele corporale sunt purtătoare de structuri matriceale, indiferent dacă ele au sau nu au corpuri fizice în compunerea lor. Trebuie să facem diferenţele necesare între elementele caracteristice ale structurilor pe care le studiem, nu trebuie să legăm între ele diferite noţiuni, decât dacă le cunoaştem caracteristicile, iar specificaţiile prezente exact acest lucru vor să scoată în evidenţă.
Caracterul arhetipal al unei structuri presupune existenţa unei structuri de bază (structură-rădăcină sau structură-părinte) care conţine muguri de creştere, de dezvoltare a unor derivate: alte structuri funcţionale, care la rândul lor pot fi şi ele (sau nu) structuri arhetipale. Structurile arhetipale pot crea condiţii pentru dezvoltarea:
- unor structuri întotdeauna de vibraţie egală sau mai mică decât vibraţia proprie, niciodată de vibraţie mai mare decât vibraţia lor proprie;
- pentru dezvoltarea tuturor modificărilor corporale necesare manifestării grupurilor de spirite care le vor folosi, de-a lungul unei perioade lungi de timp, în care să aibă loc variaţii perceptibile ale condiţiilor de trai.
De regulă structurile cărora astfel li se creează condiţii de constituire şi funcţionare nu poartă decât parţial (sau de loc) forma şi funcţionalitatea structurii-părinte, dar se ajută reciproc, ajutând împreună derularea altor funcţii sau creearea altor structuri.
Structurile cu caracter arhetipal nu se dezvoltă întotdeauna de la începutul formării, constituirii lor, ci pot rămâne în stare latentă până când se maturează condiţiile formării şi funcţionării lor. O asemenea stare de latenţă se menţine până când alte structuri se dezvoltă suficient de mult, alte condiţii se instalează în mediul exterior, în sistemul de provenienţă sau în legăturile între structurile întregului sistem, care vor determina începutul dezvoltării lor.
Sistemele arhetipale astfel dezvoltate se restrâng atunci când condiţiile care le-au creat îşi diminuează acţiunea.
Un alt fel de structuri ale corpurilor noastre sunt structurile sau sistemele de perpetuare a speciilor, a indivizilor speciilor de vieţuitoare planetare. Ele sunt specifice exclusiv sistemelor corporale care include corpuri fizice.
Sistemele de perpetuare a indivizilor (aşadar, numai acolo unde sistemul cuprinde corp fizic) vor continua să funcţioneze în orice condiţii în cadrul unui asemenea sistem corporal, dar fără să perpetueze dezvoltările ample ale acelor structuri care nu au condiţii optime de fiinţare. Acestea din urmă rămân: ori în stare latentă, ori funcţionează restrâns, limitat, ori facilitează doar transferuri limitate de energii şi materii în spaţiile locale, între structuri care îşi păstrează funcţionarea la capacităţi mai mari.

Iată cum, aşadar, structurile arhetipale nu trebuiesc confundate cu o serie de alte structuri pe care le vom întâlni în studiul evoluţiilor spirituale: sisteme de perpetuare (de înmulţire a indivizilor unei specii de vieţuitoare planetare), sisteme matriceale de dezvoltare a altor structuri care să faciliteze manifestări ale spiritelor întrupate.

Sistemele corporale de perpetuare dau naştere la forme mai mult sau mai puţin autonome, dar asemănătoare cu cele ale părinţilor lor, purtând de regulă cea mai mare parte a caracterelor corporale ale părinţilor care au creat urmaşul. Ele sunt specifice numai corpurilor fizice: entităţile astrale, fie ele de formă vegetală, animală sau creatoare conştiente - umane pe Pământ, se autoconstituie, prin puterea radiaţiei lor spirituale, nu îşi creează urmaşi.
Structurile arhetipale sunt numai fluidice (aşadar exclusiv fizice) şi determină dezvoltarea unor structuri fizice: se poate confunda arhetipalitatea corpurilor fluidice cu faptul că perceperea în spaţiul fizic are loc la nivelul corpului fizic, însă corpul fizic nu este nici arhetipal, şi nici matriceal pentru nici un fel de alte structuri. El este efectul în planul fizic al celor care se petrec în planul fluidic, de vibraţie mult mai înaltă decât aceea a corpului fizic.
În acest fel, nu structura creată este arhetipală - ci structura care o creează este o structură arhetipală.
Pe de altă parte, structurile fizice de perpetuare (a speciei) au nevoie numai de creştere până la maturitatea proprie, care le permite funcţionarea. Structurile arhetipale, care poartă mugurii, rădăcinile structurilor cărora le ajută constituirea, pot funcţiona de sine stătător mult timp dincolo de momentul constituirii lor complete (dincolo de momentul maturizării lor) şi numai în momentul apariţiei condiţiilor favorabile de dezvoltare a structurilor pe care le pot crea va avea loc dezvoltarea. Pentru ca, atunci când astfel de condiţii încetează sau îşi diminuează forţa de manifestare, totul să revină la forma anterioară sau la forme mult diminuate de fiinţare.

Structurile arhetipale pot fi la rândul lor structuri matriceale şi structurile create de structurile arhetipale pot fi, la rândul lor, matriceale.
Deosebirea principală între un sistem arhetipal şi un sistem matriceal constă în faptul că, deşi amândouă creează condiţii pentru constituirea unor derivate, numai sistemele matriceale continuă activ, la întregul lor potenţial, să-şi susţină propria vitalitate şi funcţionare, şi de asemenea, să susţină vitalitatea şi funcţionarea derivatelor sale.
Exemplul cel mai detaliat în care se manifestă atât caracterul arhetipal, cât şi caracterul matriceal şi cel de perpetuare a speciei, este sistemul corporal complet (cu corp fizic) de manifestare a spiritelor în mediul de trai planetar.
Cel mai bun exemplu la care ne-am putea referi este sistemul coporal uman - unde omul este creator conştient universal, fiind în stare să conştientizeze variaţiile de vibraţie planetară şi toate cele care decurg din astfel de modificări.
În perioada de vibraţie planetară înaltă (până la ultima glaciaţiune) sistemul nostru corporal a dezvoltat structuri prin intermediul cărora spiritele puteau dezvolta activităţi specifice vremurilor respective. Numai aparent este adevărat că un astfel de sistem ar fi fost complet, indiferent de complexitatea manifestărilor pe care spiritul uman, creator conştient înaintat, le putea realiza. De aceea este o mare confuzie faptul că omul ar fi o fiinţă decăzută din ceva perfect, căci orice manifestare a spiritului, oricât de înălţătoare ar fi ea, poate fi doar o specializare îngustă, restrânsă, pe un segment restrâns al unor activităţi necesare doar la un moment dat. O astfel de viziune decadentă putea fi percepută doar de către spirite puternic inerţiale, care nu sunt încă obişnuite cu acceptarea oricărui mod de creaţie materială, preferând-o pe cea mentală: rapidă, complexă şi multifuncţională.
Astfel punând problema, oamenii străvechi nu realizau activităţi cu corpul fizic - decât într-o mică măsură, ca orientare generală în spaţiul planetar fizic. Cea mai mare parte a activităţilor umane se derulau prin intermediul corpului mental, ajutat de corpul astral:
- desfăşurarea activităţii de creaţie materială: prin materializare, dematerializare şi remodelarea creaţiei materiale;
- de comunicare: prin translaţie de imagine şi sunet fundamental către interlocutor;
- de deplasare în spaţiile planetare: pământesc şi aerian, precum şi în spaţiile cosmice înconjurătoare.
Diminuarea vibraţiei medii planetare a condus treptat la restrângerea dimensiunilor şi funcţionărilor corpurilor fluidice, deşi ele au continuat să faciliteze activităţile corpurilor în subordine, până la corpul fizic (inclusiv). Activitatea restrânsă la nivelul corpului mental se referă, în perioada de vibraţie planetară de joasă frecvenţă a vibraţiei, la: dezvoltarea şi susţinerea gândirii, imaginaţiei - bazate pe memoria selectivă a corpurilor fluidice, prin care s-au memorat activităţile desfăşurate în evoluţiile anterioare celor de pe Pământ, precum şi celor de pe Pământ - însă din timpurile străvechi.
Dezvoltarea corpului fizic în toată această perioadă (pe care o încheiem acum) nu a fost, aşadar, determinată exclusiv de activitatea susţinută a spiritului prin corpul fizic, ci în mare parte activităţile au fost stimulate prin intermediul corpurilor fluidice arhetipale, folosind memoriile fiecărui corp fluidic în parte, activate de vibraţiile planetare schimbate şi de structurile arhetipale care au modificat corpul fizic.

Ridicarea treptată a vibraţiei medii planetare, urmând mereu o linie sinusoidală, va determina din nou activarea unor structuri arhetipale, a căror activitate s-a derulat la nivele restrânse în ultimele mii de ani. Se vor dezvolta din nou structurile care facilitează creaţia materială, comunicarea şi deplasarea de tip mental-astral, dar şi înţelegeri extinse din planul fizic. Spiritele care au parcurs cunoaşterile legate de perioada intuitiv-manual-tehnologică vor avea o rezistenţă sporită la condiţiile de mediu, o experienţă bogată în înţelegerea tuturor legăturilor existente între folosirea activităţilor mentale şi cele fizice, o dezvoltare deosebită a ingeniozităţii, imaginaţiei, creativităţii profunde, la toate nivelele posibile în acest punct al universului.

În final, este necesar să înţelegem că sistemul nostru corporal, cu structurile sale: matriceale, arhetipale şi de perpetuare a speciei – umane, în speţă – jalonează drumul evoluţiilor noastre pe Pământ, şi nu numai atât:
– prin intermediul său, cu toate disponibilităţile sale, ne-am adaptat la trăirile şi manifestările curente pământene, în fiecare etapă planetară şi de evoluţie particular-umană: indiferent dacă aceste manifestări s-au desfăşurat prin intermediul corpurilor astrale sau al corpurilor fizice;
– cu ajutorul lor am traversat etapele necesare experienţei noastre pământene, indiferent dacă această experienţă a fost derulată prin manifestări mental-astrale, în etapa de înaltă vibraţie planetară sau prin manifestări intuitiv-manuale, în etapa de joasă vibraţie planetară;
– tot sistemele noastre corporale ne pregătesc pentru încheierea acestui ciclu de vieţi pământene şi pentru plecarea de pe Pământ – întoarcerea fiecăruia dintre noi acolo unde numim „acasă” – indiferent unde s-ar află acest loc, pentru fiecare dintre noi: oricum în locuri de vibraţie mult mai înaltă decât acest loc în care ne aflăm acum, pe care ar trebui însă să-l apreciem, să-l înţelegem, să-l iubim… să-l venerăm, ca pe oricare alt loc din univers…

marți, 18 ianuarie 2011

SISTEMUL NOSTRU CORPORAL - PASUL CĂTRE ETERNITATE (1)

Aşadar, să nu uităm niciodată: fiecare element de cunoaştere material-funcţională din mediul nostru înconjurător trebuie să aibă ca finalizare înţelegerea unor forme de simţire, a unor particularităţi de evoluţie ale unor spirite sau grupuri de spirite aflate oriunde în universuri.

Putem să ne numim în toate felurile: cercetători, vizionari, clarvăzători, etc. ... însă dacă cercetările merg doar până la un punct, ele nu ne vor face decât un exponent al informaţiei existenţei ca atare, până când explicaţiile vor veni, apoi vor fi dezvoltate şi se vor forma trepte de înţelegere prin care se vor forma noi câmpuri de învăţătură planetară.
Cu cât ne vom mobiliza mai mulţi oameni, cu curaj, în cercetarea de acest fel, cu atât vor fi aprofundate mai multe astfel de câmpuri de cunoaştere.
Ceea ce doresc eu să fac este să ajungem să ne învingem teama de a fi denigraţi pentru confuziile şi greşelile inerente oricărui domeniu de cercetare. Mă sprijin pe explicarea confuziilor pe care le percep în cele pe care le aflu şi eu, la rândul meu, fără să uit să întăresc ceea ce percep eu însămi - care însă în perioada următoare se poate dovedi incomplet, incorect. CĂCI FORŢELE NOASTRE SE DESCHID PE RÂND, ÎN FUNCŢIE DE CREŞTEREA VIBRAŢIEI MEDII PLANETARE, în funcţie de creşterea celei stelare şi galactice. Este o perioadă în care nu adevărul absolut, adevărul ultim - ci drumul până la el, îmbogăţirea cunoaşterilor prin elemente mărunte, şi multe, conduc la înţelegerea felului de constituire şi de funcţionare a lumii în care trăim. Fără aceşti paşi nu am putea strânge suficientă experienţă pentru a ne face paşii următori.

FOARTE MARE ATENŢIE LA CORPURILE NOASTRE
O parte a teoriilor circulante azi în lume ne cer să ne desconsiderăm propriul corp fizic:
- ori denigrând materia şi materialitatea ca atare, în vederea concentrării întregii atenţii asupra aspectului religios al vieţii;
- ori punând pe primul plan un anumit fel de activităţi mentale, menite să conducă la crearea unui alt corp, energetic, aşadar crezut imaterial: la fel cum sunt crezute a fi sferele de lumină din preajma noastră - fără consistenţă, doar o lumină strânsă într-un anumit moment al existenţei spiritului, care ar circula fără corp în lume. Şi doar pentru o anumită acţiune, îndreptată către ajutorarea personală a unui om, şi-ar încropi repede un astfel de corp, cu puterea creatoare a minţii spiritului. De fapt asemenea corpuri sunt materiale, sunt corpuri astrale: cu structură fixă - chiar dacă o astfel de structură este foarte maleabilă, pliabilă fără să-şi piardă nimic din fineţea, subtilitatea şi funcţionalitatea foarte înaintată, comparativ cu corpurile noastre fizice.

Cele două feluri de îndrumări sunt bune, în sine, pentru obţinerea unui rezultat necesar omului: păstrarea încredinţării privind realitatea şi ajutorul divinităţii şi întărirea concentrării mentale într-o lume entropică (dezordonată), gălăgioasă, care încurajează superficialul din raţiuni obscure.
Dar ele sunt răspândite fără cunoaşterea:
- modului în care omul trebuie să-şi înţeleagă partea de contribuţie efectivă la propria viaţă şi să înţeleagă faptul că divinitatea creează toate ajutoarele pe care ştie bine că trebuie să le dea, fără să i se ceară, şi mai ştie bine că trebuie să ofere în continuare ajutor atunci şi exact atât cât omul nu se moleşeşte obişnuindu-se să tot ceară şi să tot fie ajutat;
 - în al doilea caz, susţinerea este fără cunoaşterea modului în care chiar corpul fizic este poarta de trecere către alte dimensiuni ale trăirilor noastre, care la rândul lor se constituie în porţi de plecare efectivă către alte locuri din univers. O astfel de susţinere se sprijină pe intuiţii şi chiar, uneori, pe percepţii reale ale unor structuri corporale: existente aici - dar şi de plecare efectivă de pe Pământ, a căror constituire, dezvoltare şi folosire nu sunt însă cunoscute şi care dau astfel naştere al speculaţii. Care la rândul lor pot conduce la separarea oamenilor: creând sentimentul de superioritate celor care acceptă să încerce să facă ceva (un spaţiu energetic, un „corp" sau bulă energetică) sau sentiment de inferioritate cu revoltă celor care nu se simt în stare de aşa ceva - nici prin încredinţare, nici prin putere de concentrare.
Oricum, tendinţa care se formează este aceea de a desconsidera - mai tranşant sau mai blând - corpul fizic ca idee de existenţă, chiar dacă prin semnalele lui ne trage imediat de mânecă să-l îngrijim. Ideea de alt corp, situat undeva deasupra capului nostru se sprijină pe informaţiile, intuiţia şi uneori clarvederea unei formaţiuni aflată puţin dincolo de corpul nostru cauzal: selectorul de vibraţii - reprezentat în picturile si bazoreliefurile egiptene antice prin sfera aflată deasupra capetelor oamenilor (interpretată ca fiind reprezentarea Soarelui). Selectorul de vibraţii este o structură ajutătoare pentru fiecare sistem corporal în parte, având particularităţi stabilite pentru fiecare spirit, în funcţie de sarcinile sale de destin. El nu limitează energiile pe care le primeşte fiecare corp în parte, ci gestionează vibraţiile pe care le primesc corpurile din sistem: de la corpul cauzal până la corpul fizic: doar amplifică acele vibraţii care pot ajuta spiritul întrupat să-şi ducă toate sarcinile de destin la bun sfârşit.
De cele mai multe ori sfera aceasta se poate percepe mai mare sau mai mică, de culoare alb-argintie, dar şi de culoare închisă, până la negru, în funcţie de segmentul de vibraţii pe care îl gestionează în fiecare moment. Dacă mediul înconjurător este de vibraţie mai joasă decât are nevoie spiritul în acel moment pentru a se manifesta, în zilele noastre mai ales pentru a interacţiona cu semenii săi, selectorul va amplifica doar vibraţiile superioare din mediul de trai al momentului. Şi invers: dacă omul are nevoie să se plece la nivelul unor semeni cu vibraţie mai joasă, pentru a-i ajuta, el este ajutat de selector prin amplificare, exact atât cât este nevoie, a acelor vibraţii care să-l ajute să poată interacţiona cu cei pe care trebuie să-i ajute, căci altfel nu va fi primit în mijlocul lor.
Însă între aceste două repere există o gamă întreagă de aspecte subtile pe care selectorul le gestionează prin amplificări selective momentane.
Vom discuta pe larg despre acest subiect, cu toate structurile şi substructurile sale. Deocamdată ar trebui să înţelegem că intuiţia noastră ne spune clar că există deja o formaţiune deasupra capului nostru, despre care însă nu ştim prea multe lucruri. Dar noi nu putem să deformăm sau chiar şi numai să influenţăm selectorul de vibraţii, avem nevoie de el în asemene locuri din univers şi mai cu seamă în asemenea timpuri pe care le trăim azi: nu suntem atât de conştienţi în fiecare clipă a vieţii noastre, de tot ceea ce necesităm pentru a face ceva singuri, deocamdată fără ajutor.
Iar pentru orice astfel de formă de ajutor ar trebui să mulţumim…
Şi încă mai avem şi multe alte structuri care ne ajută să ne modelăm prin obişnuinţă interacţiunea cu semenii noştri. Iar tot ceea ce facem pe Pământ devine rădăcină pentru tot ceea ce ne aşteaptă dincolo de Pământ. Nici corpul nostru, şi nici structurile sau spaţiile energetice create de noi prin intermediul corpului nostru nu pot fi luate dincolo de Pământ - şi e bine să înţelegem acest lucru, căci fiecare planetă, stea sau galaxie în parte fiinţează prin intermediul unui anumit segment de vibraţii ale energiilor şi materiilor sale. Stelele şi planetele din acelaşi sistem stelar pot avea unele secvenţe relativ comune, dar nu toate secvenţele tuturor corpurilor unor creatori conştienţi sunt într-o astfel de comuniune.
Şi, ceea ce este iarăşi deosebit de important: NICIODATA în lumea manifestă prin corpuri nu există un singur corp, o singură structură, ci întotdeauna măcar un cuplu de corpuri care funcţionează împreună pentru a da posibilitate spiritului să se manifeste. Corpurile noastre pământene, sau create după forţele şi formele pământene, nu vor fi în stare să suporte presiunea energiilor şi fluxurilor de materii de pe alte planete.
Dar da, plecăm de pe Pământ cu corpuri spirituale de călătorie pământene, corpuri speciale pentru călătoria de la Pământ la planeta următoare din circuitul nostru de călătorie inter-zonală. Dar asemenea corpuri cu atât mai mult nu le putem modela noi înşine: ele sunt constituite doar prin:
- contribuţia minimă a spiritului care le foloseşte;
- prin contribuţia maximă a ajutătorilor personali şi a coordonatorilor de călătorie interzonală, de constituire şi îndrumare a grupului propriu de călătorie: numai atunci când vine momentul realizării acesteia.
Iar acestea sunt corpuri doar de natură spirituală, neavând o anumită specializare planetară (cum sunt corpurile pe care, de altfel, chiar le numim deseori planetare: de la cauzal în jos pe frecvenţe de vibraţie, până la corpul fizic). Sunt corpuri cu care plecăm de pe Pământ şi cu care ajungem în treapta următoare a călătoriei noastre, însă acolo le folosim doar pentru a face un minimum de adaptare de la starea pământeană de cunoaştere locală la starea planetară următoare. Schimbarea este rapidă, fluxurile sunt vehiculate rapid de astfel de corpuri, cu structuri speciale, care au puterea de a se schimba chiar în mers, de a face ele înseşi, prin structurile lor arhetipale, adaptarea stării generale de percepţie, pe măsura schimbării vibraţiei cosmice din timpul călătoriei. De aceea percepţiile din călătorie se şi schimbă permanent de la un pas la altul, iar spiritul învaţă şi consolidează un volum impresionant de elemente evolutive de la o escală la alta, în călătoria sa în trepte.
Ceea ce însă putem să facem noi este să folosim energiile pe care le vehiculează propriile noastre corpuri acum, la optimul pe care ni-l pot da. Avem nevoie de ele, de posibilităţile lor exact aşa cum sunt ele în fiecare moment al vieţii noastre, cu cele bune şi cu cele rele ale lor: de fapt cele "rele" nefiind înţelese aproape de loc ca mediatoare între neputinţele şi puterile noastre spirituale. Avem nevoie de ele pentru a dezvolta un comportament echilibrat în lumea în care ne aflăm, pentru a ne cunoaşte dezechilibrele şi a practica spre consolidare comportamente echilibrate, despre care interiorul nostru are cunoaştere - dar de multe ori pare că nu ar avea motive să le folosească, într-o lume dominată de dezechilibre.
Să înţelegem că numai folosind corpurile pe care le avem ne facem zestrea de plecare, fără să ne fie însă ele această zestre. Iar pentru asta nici nu trebuie să le desconsiderăm, nici nu trebuie să le supra-apreciem.
Ceea ce trebuie să construim este de fapt cunoaşterea modurilor de folosire a fiecărui astfel de corp în parte, căci fiecare corp al nostru reprezintă câte un set cuprinzător de forţe ale propriului nostru spirit. Este o cunoaştere complexă pe care o putem accesa treptat, care presupune în egală măsură:
- cunoaşterea structurilor lor interioare, precum şi structurile conexe: care ajută la echilibrarea corpurilor supuse influenţelor exterioare, neconcordante pe alocuri cu puterile spiritului şi cu sarcinile pe care astfel le poate duce el la împlinire;
- înţelegerea felului în care sistemul corporal ajută la conştientizarea fiecărui tip din forţele spirituale energetice radiante, cum funcţionează şi cum ajută astfel la manifestarea spiritului; iar acţiunea desfăşurată prin intermediul lor SE CONSOLIDEAZĂ PÂNĂ LA OBIŞNUINŢA DE A FOLOSI FORŢELE NOASTRE RADIANTE, CÂNDVA ÎN VIITORUL EVOLUŢIILOR NOASTRE, FĂRĂ INTERMEDIEREA CORPURILOR, ÎN SPAŢII FĂRĂ INTERMEDIEREA STRUCTURILOR MATERIALE FIXE;
- înţelegerea faptului că acest sistem corporal - şi nu altul - este „poarta" prin care păşim către eternitate. Prin el am intrat - prin el vom ieşi. Este templul în care se reunesc toate forţele universului care pot ajunge la noi, aici - pe Pământ, şi toate atingerile energetice şi materiale ale celor care trăiesc împreună cu noi, pe Pământ: venind din toate părţile universului şi din alte universuri.
Sunt corpuri create prin transcendenţă dimensională, cu eforturi cu totul speciale, în mod unic pentru oameni, pentru noi. Sunt corpuri arhetipale: ceea ce înseamnă, printre altele, că sunt în mod special pregătite să înfrunte toate vremurile, toate schimbările, trecându-şi genetic particularităţile, dar primind şi influenţe exterioare, cosmice, sub puterea cărora se dezvoltă mugurii arhetipali în mod complex constituiţi.
(Se poate studia creaţia omului prin transcendenţă spirituală la adresa:
http://www.bucuria-cunoasterii.ro/category/studii-istorice/yuka/1-yuka/)
Spiritele sunt perfect pregătite pentru a-şi desfăşura manifestarea prin corpurile de întrupare, corpurile sunt perfecte pentru a le susţine manifestarea. Şi nu este nici un paradox faptul că ele au imperfecţiuni: numai astfel ele sunt perfecte pentru ca spiritul să-şi dezvolte în mod conştient exact acele forţe care să compenseze imperfecţiunile corpurilor de manifestare. Este o învăţătură, şi o consolidare a unor învăţături de înaltă spiritualitate, primite în perioadele anterioare ale acestui ciclu de vieţi (http://www.bucuria-cunoasterii.ro/dictionar/cicluri-de-vieti-intrupari/) , pământene.
Vom dezvolta, cu timpul, toate aceste aspecte, aşa cum s-au creat şi dezvoltat ele de-a lungul timpului: şi structura, şi folosirea corpurilor noastre, în plus felul în care memoriile lor păstrează absolut tot ceea ce este necesar pentru manifestarea locală a spiritelor: ceea ce azi este intuiţia noastră - mâine se va dezvolta complex sub forma netă a amintirilor noastre. Amintirile comune, împreună, vor forma cunoaşterea adevăratei istorii a omenirii în toate timpurile ei. Iar dezvoltarea, chiar dacă treptată, a percepţiilor umane, va conduce la restructurarea tuturor cunoaşterilor noastre, a întregului complex de cercetare a realităţii planetare şi a întregului „colţ" de univers în care suntem în prezent. Din care perspectivă vom putea înţelege, de fapt existenţa şi funcţionările universului întreg, cu toate evoluţiile care se desfăşoară interconectate în mod armonios.
Deocamdată vom vedea în ce măsură avem de-a face cu o adevărată spaţio-corporalitate activă: prin modificările permanente ale sistemului nostru corporal, prin pregătirea pe care ele ne-o oferă pentru continuarea evoluţiilor noastre dincolo de fruntariile pământene.

duminică, 9 ianuarie 2011

CERCETĂRI ŞI ÎNŢELEGERI

Început de an… într-un fel un început de activitate… Tocmai de aceea simt nevoia, înainte de a continua cu elemente noi de cunoaştere, să încep cu precizări privind aplicarea cunoaşterilor: măcar câteva… în viaţa noastră curentă.
Sunt exemple privind felul în care aplic eu însămi cunoaşterile în viaţa curentă.
Pentru că eu chiar cred că a înţelege presupune: şi a cunoaşte, şi a aplica.
Vorbim despre toleranţă la adresa exceselor celorlalţi, pentru că, prin propriile lor excese ei înşişi vor învăţa foarte curând să nu le mai facă. Eu cred că a tolera nu înseamnă numai a avea indulgenţă (cuvânt pe care nu-l mai folosim, după câte observ, dar are şi el importanţa lui, până la urmă), ci a intui că pot fi oferite circumstanţe atenuante unor manifestări umane pe care, personal, nu le mai folosim. Dacă nu acceptăm să le urmăm exemplul, dacă ne unim în demersul nostru comun, dacă doar ne spunem părerea în mod ferm – dar echilibrat, fără să jignim, fără să agresăm, fără să dispreţuim, nu consider că este ceva greşit în această epocă a exceselor.
Ar trebui doar să intuim momentul în care o facem, şi nicidecum în fiecare clipă a existenţei noastre, crezând astfel că noi înşine contribuim clipă de clipă la elevarea societăţii noastre. S-ar putea să obosim şi noi, să-i obosim şi pe cei din jurul nostru, iar demersul nostru să rămână o voce robotizată pe care să nu o mai ia în considerare nimeni…

Oriunde ne trăim filele eternităţii vieţii noastre de spirit întrupat, toate ar trebui să se sprijine pe preţuirea vieţii şi a eforturilor fiecărei fiinţe de a trăi după inţelegerile, încredinţările proprii.

Ne preocupăm de aprofundarea cunoaşterii universului în care trăim, a liniilor temporale care ne aduc permanent câte ceva din experienţa totală pe care o avem în calitate de creatori conştienţi înaintaţi, de cunoaşterea dimensiunilor structurale ale universului, de cunoaşterea altor universuri care contribuie la susţinerea noastră: prin însăşi existenţa lor şi prin ajutorul multidimensional pe care creatorii şi susţinătorii lor ne ajută să ne depăşim mereu limitele, să ne împletim trăirile, puterile cu ale lor. Cu toţii ne împletim puterile cu cele ale tuturor stelelor şi planetelor care ne înconjoară, ale tuturor celor văzute şi nevăzute pe cerurile care îşi desfăşoară câmpurile în faţa ochilor noştri deocamdată pământeni.
Dar să nu uităm niciodată că, în spatele tuturor acestor macrostructuri care sunt universurile, tuturor structurilor care umplu universurile, în spatele oricărui fenomen, eveniment mai mult sau mai puţin cunoscut de noi stă întotdeauna un spirit, un grup de spirite, un întreg popor spiritual sau o multitudine de popoare spirituale, care îşi împletesc astfel suflul de viaţă cu propria noastră respiraţie.
Peste tot sunt spirite care vin în faţa noastră purtându-şi cu sine eternitatea sufletului lor; mergem cu toţii în eternitate, cu forţele împletite în fel şi chip, învăţând individual şi în grup tot ceea ce ne este necesar pentru a ajunge creatori conştienţi - mari, profund universalizaţi, într-o creaţie din ce în ce mai subtilă, mai profundă. Dar şi din ce în ce mai buni, şi atenţi, şi iubitori învăţători pentru cei cu care trăim, necesitând şi noi, şi cei din jurul nostru pe care putem să-i ajutăm, parcurgerea aceluiaşi drum pe care l-au parcurs şi marii noştri învăţători spirituali.
Îmbogăţiţi astfel – în moduri nebănuite chiar de multe ori, dar tocmai de aceea chiar sunt moduri care îşi aşteaptă cu răbdare descifrările, viaţa noastră merge mereu mai departe. Ajungem să conlucrăm cu proprii noştri ajutători, la fel cu toate celelalte generaţii de spirite dinaintea noastră, la fel cu toate generaţiile de spirite care vor veni după noi.
Fiecare element de cunoaştere pe care învăţăm să-l folosim în mod curent ne aduce tot mai aproape de înţelegerea desfăşurării propriilor noastre trăiri, propriilor noastre evoluţii, mai aproape de înţelegerea celor din jurul nostru, privindu-i cu înţelegere şi cu toleranţă pe cei mai mici, cu înţelegere şi respect pe cei mai mari. Până la urmă ajungem să-I privim pe toţi cei din jurul nostru cu înţelegere şi respect pentru orice efort făcut de ei, în vederea susţinerii propriilor vieţi şi încredinţări, precum şi a (ale) celor din jurul lor. Să înţelegem că, cu cât cercul celor înţeleşi şi sprjiniţi de fiecare suflet în parte este mai mare, mai larg, mai subtil şi tocmai de aceea - mai profund, cu atât suntem mai departe pe calea evoluţiilor, înţelegându-ne dorinţele din ce în ce mai puternice de a merge neabătut înainte şi a ajuta cât mai mulţi semeni să poată face şi ei la fel.
Odată conştientizând astfel de lucruri, să nu ne elevăm în salvatorii lumii, căci nu suntem noi aceia… Dar putem să participăm şi noi, cu puterile noastre mici - căci chiar suntem mici încă, indiferent de ceea ce vor să creadă mulţi oameni în asemenea timpuri pe care le trăim azi. Putem să participăm la munca marilor ajutători planetari, prin care ei ne susţin pe noi, aşa cum susţin viaţa şi activitatea tuturor vieţuitoarelor din jurul nostru, din galaxia noastră, de pretutindeni în lumea care ne înconjoară.
Să ne străduim să cunoaştem şi să aplicăm cunoaşterile noastre, căci numai în acest fel putem să înţelegem de ce ni se oferă acum cunoaştere, de ce suntem sprijiniţi să gândim despre toate cele pe care le cunoaştem, direct sau indirect, înainte chiar de a percepe lucrurile personal, într-o etapă în care corpurile noastre, şi puterile lor de percepţie îşi deschid potirele energetice şi se pregătesc de lumea care va veni.
Fiecare epocă are modul său propriu de a percepe linia trecut-prezent-viitor: din unghiul său de vedere. Epoca pe care o străbatem acum, tocmai pentru că este la finalul ei, a fost - este şi va fi încă un pic - epoca gândirii şi a vorbirii, dincolo de creaţia manual-tehnologică, de deplasarea prin mers în tangenţă directă cu pământul, de cunoaştere a lumii prin senzorii corpului fizic: de orientare directă cu ajutorul lor,o orientare profund conştientă în mediul de trai, şi el în continuă schimbare.
Este epoca intuitivă: intuim adevăruri universale, cunoaşteri profunde, iar când începem să le primim din partea altora, ele rezonează cu intuiţiile noastre. De multe ori ele rezonează indirect: ceea ce aflăm pare a nu fi adevărat, dar ar trebui să ne impulsioneze către cercetare, aprofundare, folosind constructiv legea lui "Nu": echilibrat, fără dispreţ, aroganţă, agresivitate. Să nu negăm eforturile altora îndreptate către cunoaştere, către schimbarea atitudinii de viaţă, de participare la vâlvătaia fecundă a universului. Fiecare generaţie, fiecare om în parte ar nevoie de anumite deschideri, ele înseşi putând fi sprijin de noi deschideri spirituale: indiferent dacă le dezvoltă sau le lasă să fiinţeze doar, în continuare, în memoriile active ale omenirii.
Aşadar, să ne preocupăm mai mult de cercetare decât de denigrare sau de negare, acumulând totul pe baza percepţiilor care ni se dezvoltă odată cu trecerea timpului. Poate că, dacă vom înlocui madrigalul dispreţului cu simfonia preţuirii proprii şi a aproapelui nostru, vom ajunge înţelegem însăşi viaţa, preţuindu-i clipele şi darurile mai mult decât orice…

CERCETĂRI ŞI ÎNŢELEGERI
Este necesar să înţelegem că nu ne putem limita la studierea universului, a legăturilor sale cu alte structuri universice conexe, cu alte universuri, nu căutăm doar extinderea cunoaşterii, satisfacerea curiozităţii, automulţumirea cu aspectul descriptiv, cu plăcerea de a fi descifrat ceva necunoscut.
Fără a căuta aplicarea, nimic nu se va schimba în viaţa noastră. Mai mult, viaţa ni se va îngreuna, căci vom alerga după cunoaşterea în sine, fără să simplificăm cele obişnuite anterioare. Astfel, cunoaşterea structurilor spirituale ale societăţii omeneşti ne degrevează de neînţelegerea, şi astfel revolta obositoare în faţa a ceea ce am numit acuzator „superficial" - spre beneficiul înţelegerii că, de fapt, nimic nu este cu adevărat superficial, sau fără gândire, sau din prostie. Fiecare om acţionează după gândirea lui. Cunoaşterea etapelor de evoluţie spirituală şi a modului în care grupurile spirituale de evoluţii diferite se împletesc în societatea umană contemporană, în fiecare loc de pe Pământ, ne poate linişti, prin înţelegerea modului de gândire a fiecărui individ cu care ni se intersectează calea vieţii. Înţelegem că, momentan, fiecare om atâta poate să ofere vieţii din jurul său. Înţelegem că şi noi am făcut cândva ceea ce alţii ne fac nouă: în general impunerea punctului propriul de vedere. De multe ori, punctul de vedere pe care îl considerăm involuat poate fi aşa, dar este singurul lucru pe care altul îl poate avea, iar noi trebuie să găsim căi de a-i demonstra că mai există şi alte modalităţi de acţionare în această lume. Vom vedea că socialul este treptat creat şi înmulţit de nemulţumiţi care se pot uni pentru a realiza o schimbare şi se pot realiza, cu răbdare, toate schimbările necesare optimizării relaţiilor umane. Forţele se canalizează astfel către schimbare, şi nu vor bătători acuzaţii neconstructive. De cele mai multe ori constructivul îşi are punctul de plecare în alt loc decât acela pe care ne chinuim să-l schimbăm. În altă parte poate fi acţionat pentru a se iniţia o schimbare. Efectele indirecte pot fi adesea cele care acţionează din lateral, se înmulţesc şi pot elimina efectul neconstructiv din viaţa societăţii.
Studiul universurilor, evoluţiilor şi structurilor de ajutor universal ne arată că nu suntem singuri într-un singur univers, că toate cele din jurul nostru conlucrează de fapt pentru realizarea schimbărilor.
Studiind istoria străveche a omenirii, ştiind cum înţelegeam lucrurile în străvechimi TOT NOI, ca întrupaţi în acele timpuri, aflăm cum a evoluat gândirea noastră şi experienţa general-umană de-a lungul vremurilor. Totul ne poate ajuta şi încuraja să mergem mai departe, cu demnitate şi respect pentru noi înşine şi pentru tot ceea ce ne înconjoară.
Să înţelegem că evoluţia contemporană nu a fost cădere decât în mintea nostalgicilor care au croit societatea umană nu după optimul necesar, pe care l-au uitat, ci după comoditatea lor, cu agresiunea de care numai ei erau în stare. Şi conform căror agresive principii ceilalţi semeni - mase largi de oameni - preferă să moară decât să facă lucruri rele, distructive, de anvergura pe care au cunoscut-o astfel de evenimente istorice pe care le cunoaştem acum atât de bine.

Sunt doar câteva idei.
Putem să luăm orice exemplu pentru a completa acest tablou.
Dacă m-aş referi la înţelegerea degradării sănătăţii umane, crezută a fi efectul unor păcate ancestrale din care a decurs un şuvoi de păcate întăritoare a unor astfel de rădăcini, putem să ne dăm seama, la un moment dat, că aceasta este o viziune neschimbată de mii de ani, din teamă de a nu fi pedepsiţi pentru neîncrederea în exprimarea veche. Aflăm că adevărul este mult mai subtil, că păcatul general ştiut sau neştiut, cu fapta, cu vorba şi cu gândul cuprinde segmente mai mult sau mai puţin subtile, care – în loc să crească agresivitatea prin lipsa de frică de pedeapsă divină, dimpotrivă: ridică gradul de sensibilitate şi de conştiinţă generală al umanităţii. Şi acest lucru se poate petrece prin LECUIREA DE FRICĂ: frica stă la baza fondului general de agresivitate, iar toate cele care vin în plus măresc acest fond, stimulând agresivitatea.
Totul însă – până la un punct. Ni s-a spus de mult că zilele greutăţilor noastre s-au limitat. Cel care a lucrat acest plan de restrângere a greutăţilor noastre spirituale şi-a dat viaţa, cu adevărat, pentru noi, pentru a proba chiar el dacă lucrarea sa a fost completă pentru nivelul de om, pentru care s-a şi întrupat ca om. Aşa procedează orice înalt spirit conştient: sacrificându-se şi oferind învăţătură despre felul în care fiecare dintre spiritele ajutate poate folosi schimbarea care i-a adus ridicarea greutăţii…
Creşterea vibraţiei planetare, proces început acum 2000 de ani, în mod special pentru creatorii conştienţi înaintaţi – oamenii pe Pământ – a condus, în timp, la creşterea gradului de conştientizare a multor adevăruri, ceea ce conduce azi mase largi de oameni (şi nu grupuri restrânse, ca în trecut) la căutarea detaliului din ce în ce mai profund de cunoaştere. Ne dăm seama din studiile spirituale că, dacă ne plasăm în câmpul noţiunii de sănătate degradată (boală), trebuie să avem în vedere o înţelegere a însuşi felului de greşeală, în subtilitatea lui:
– pe de o parte greşeala conducătorilor care au dus omenirea în sărăcie, mizerie, foamete;
– pe de altă parte greşeala oamenilor din masa mare a poporului, care nu a acţionat cu fermitate, dar fără agresiune, aşa cum îi era felul, în sensul de a nu permite cuiva să-i dicteze asupra activităţilor pe care numai ei ştiau să le iniţieze, să le dezvolte şi să le ducă până la capăt. Căci ei erau creatorii – conducătorii lor erau numai utilizatorii. Este o învăţătură pe care o vor proba în viitor: şi le va reuşi, căci experienţa acumulată îşi va spune cuvântul.
Dar cele trăite de fiecare popor în parte a lăsat semne grele de distrugere a corpurilor omeneşti, moştenite din generaţie în generaţie.

Acesta este numai un fel de factori – factori sociali. Este bine să luăm în considerare toate aspectele celor cunoscute azi de noi, nu numai generalităţile de mai sus. Astfel, degradarea corpurilor noastre (nu numai fizic, ci şi întregul sistem al corpurilor fluidice) a fost un proces treptat, care nu a fost iniţiat de comportamentul uman, ci de un set întreg de factori planetari. Factorul uman a accentuat doar, la un moment dat, acest proces, iar acest lucru trebuie înţeles în toate subtilităţile sale. Conform cunoaşterilor noastre actuale, astfel de înţelegeri s-ar putea creiona pe scurt în felul următor:
1. Condiţiile apariţiei şi adâncirii procesului de degradare corporală: şi condiţii social-umane
– Condiţii generale cosmice:
Sistemul corporal uman a cuprins la început mult mai multe structuri, formate din ţesuturi de vibraţie foarte înaltă, a căror menţinere în funcţiune necesita energii pe măsura lor, de foarte înaltă vibraţie. Diminuarea vibraţiei medii planetare a condus la modificarea câmpului energo-material hrănitor, rămânând treptat doar secvenţele cu vibraţie foarte joasă. În asemenea condiţii, unele structuri corporale s-au atrofiat şi au sensibilizat întregul sistem corporal de la corpul cauzal în jos (cauzal, mental, astral, eteric şi fizic).
Sunetul universic general, oferit de câmpul fluxurilor cu frecvenţă scăzută şi-a diminuat, de asemenea, frecvenţa, ceea ce a contribuit la sensibilizarea permanentă, mai ales în condiţiile în care acestui sunet de joasă frecvenţă a întregii zonei universice i s-au suprapus accentele din ce în ce mai puternice ale zgomotului societăţii umane (gălăgia).
– Condiţiile atmosferice, particular planetare, asprite în cascadă, pe măsura diminuării vibraţiei planetare. Corpurile omeneşti, lipsite treptat de protecţia câmpurilor de înaltă vibraţie, foarte dense şi hrănitoare pentru corpurile fluidice, au cunoscut treptat agresiunile diferenţelor de temperatură (frig,căldură excesivă), ale umidităţii excesive sau ale secetei.
– Alte condiţii particular-umane:
Munca în exces, ca urmare a noilor necesităţi, folosind materiale care trebuiau prelucrate cu forţe trupeşti nefolosite anterior, chiar dacă nu era vorba la începuturi de sclavie, impunere, agresivitate. Însă astfel de necesităţi au contribuit la procesul de degradare a corpurilor: şi fizic, şi eteric odată cu cel fizic, care a antrenat pe cel astral. Dezvoltarea şi diversificarea emoţiilor umane a contribuit, de asemenea, la crearea unui front activ între mental şi cauzal, căci corpul mental este de aceeaşi natură cu cel astral (emoţional) şi amândouă împreună influenţează corpul cauzal, chiar dacă acesta din urmă este influenţat pozitiv, stabilizat de către sistemul corpurilor spirituale aflate deasupra lui.
În epocile mai apropiate de contemporan, munca brutală, condiţiile de trai inumane, hrana insuficientă, împiedicarea bucuriei umane, obligativitatea nefolosirii culorilor şi elementelor de artă, stimularea modalităţilor de luptă între oameni (prin inducerea sentimentelor negative) au contribuit din plin la degradarea întregii lumi. Fiecare astfel de element enumerat (mai sus sau în continuare) a avut o importanţă covârşitoare: nu se poate spune că unul a fost mai important sau mai puţin important decât altul.

2. Uitarea obiectivelor pentru care omul se află pe Pământ: nimeni nu ne şterge memoria străveche, ea se estompează datorită priorităţilor vieţii curente, învăţăturilor societăţii în mijlocul căreia ne naştem. Păstrăm intuiţii care, dacă ar fi încurajate (aşa cum azi mulţi părinţi conştienţi de trăsăturile spiritualităţii moderne, îşi încurajează copiii) s-ar dezvolta în perfectă armonie cu necesităţile sarcinilor proprii de destin. Pierderea treptată chiar a intuiţiilor proprii a fost şi este stimulată prin inducerea fricilor, grijilor, temerilor pentru supravieţuirea momentană, ceea ce a condus la conştientizarea târzie a ameliorărilor şi remediilor: lupta pentru reducerea timpului de muncă grea, creşterea timpului de relaxare şi a calităţii folosirii lui prin învăţătură şi stimularea gândirii pozitive.

Astfel de remedii vin să conlucreze cu îmbunătăţirea condiţiilor de vibraţie cosmică. Numai vibraţiile cosmice ar fi trebuit să afecteze viaţa oamenilor pe Pământ, iar ei să înveţe să le înţeleagă efectele şi să lucreze pentru estomparea lor: modificări climatice, modificarea comportamentului animalelor, modificări planetare de felul apariţiei deşerturilor, erupţiilor vulcanice, efectele scoaterii la suprafaţă a minereurilor, etc.
De fapt, trăim într-o societate a cărei compoziţie spirituală este foarte rară: în mod normal astfel de timpuri sunt întrupate spirite cu evoluţii extreme – rezidenţi cuminţi, atenţi şi foarte aplecaţi asupra creaţiei lor, asupra perfecţionării ei şi a relaţiilor echilibrate pe care trebuie să şi le dezvolte între ei, pentru a se ajuta în vremuri planetare grele pentru întreaga planetă. Alături de ei, ajutându-i în tot ceea ce au de făcut pe Pământ, ar fi numai spirite ajutătoare înaintate, cu experienţă multă în acest punct al universului, echilibrate şi deosebit de atente la desfăşurarea vieţii planetare, ajutată la toate nivelele ei de astfel de ajutători.
Însă societatea în care trăim acum este compusă din spirite foarte diferite, care abia cum, aici, învaţă să-şi echilibreze înaintările, să-şi armonizeze cunoaşterile cu neputinţele de a accepta că, din evoluţii înaintate, etapele următoare ale lor sunt cele de regresie, de a deveni modeşti, muncitori dedicaţi operei lor, şi astfel înţelegători ai ajutătorului care înaintează nu prin a fi servit, ci prin a servi altora. Că ajutor primit înseamnă a primi învăţătură cum să muncească, şi nu a obliga pe alţii să muncească pentru ei. Că nu se trăieşte în lumea cu adevărat înaintată prin cruzime, agresiuni atroce, războaie, dezvoltarea fără limite ecologice a civilizaţiei umane.
Asemenea degradări ale comportamentului uman se petrec însă numai în condiţii – foarte rare, dar şi viaţa spiritului este eternă – în care se strâng pe o planetă grupuri spirituale foarte multe, venite din toate părţile universului. Îşi creează, prin ciocnirea neputinţelor, condiţii de înţelegere şi depăşire a acestor neputinţe, înlocuirea lor prin cunoașterea propriilor, mereu noilor puteri, folosirea lor în moduri noi, nebănuit de diverse şi de profunde.
Toate ne sunt necesare, tuturor. Toţi trecem prin toate, mai devreme sau mai târziu. Toate au profunzimi deosebite şi sublimări în forme care ne transformă, treaptă cu treaptă, în spirite mereu mai înaintate, mereu mai înălţate.
Ceea ce spunem că s-a petrecut, şi se petrece pe Pământ nu este o acuză, ci o analiză făcută spre îndreptarea încredinţărilor, o analiză făcută cu toleranţă, cu înţelegere a realităţilor complexe în mijlocul cărora am trăit cu toţii şi trăim în continuare.

Trebuie să ştim clar că ceea ce numim creşterea vibraţiei cosmice, şi implicit a celei planetare, conduce la deblocări automate ale corpurilor noastre. Iar comportamentul nostru tolerant, înţelegător, atitudinea generală plină de bunătate faţă de semeni, planetă şi biosistemul său, conlucrează cu condiţiile exterioare pentru refacerea sistemului nostru corporal. Reducerea consumului de carne şi creşterea consumului de vegetale, hidratarea optimă, protecţia corectă faţă de condiţiile atmosferice agresive vin şi ele să contribuie la o astfel de refacere.

3.Dezvoltarea cunoaşterilor.
Discutăm într-un fel de ordine a ideilor, din care să rezulte cunoașterile noastre şi modul în care ţinem cont de ele în viaţa noastră.
Dar chiar cunoaşterile noastre sunt un capitol extrem de important, trăit direct de fiecare om în parte prin cunoaşterea propriilor insuficienţe în funcţionările corporale. Şi nu numai. Cunoaşterile trebuie să pornească de la lumea imediată şi subtilităţile ei de desfăşurare, mergând şi în cunoaşterea experienţei altor popoare, şi în profunzimea studiului elementelor naturale, planetare şi cosmice, treptat, pe măsura creşterii şi universalizării puterilor spirituale, şi ele pe măsura creşterii vibraţiei cosmice.
Multe cunoaşteri sunt intuitive, multe sunt directe şi se diversifică fiecare tip în parte pe măsura trecerii timpului. Vom discuta detaliat asupra acestui subiect, legându-l de intuiţiile multor elemente ale vieţilor anterioare, ale locurilor şi activităţilor din mijlocul cărora am venit pe Pământ.

Părerea mea este să nu ne plictisim niciodată să căutăm tenta spirituală a cunoașterilor noastre.
Să nu renunţăm la analiză, dar să nu dispreţuim.
Să nu uităm niciodată ce este curajul, onoarea, demnitatea: omenia.