CUNOAŞTEREA, ÎNCOTRO?...
Când discutăm despre energetica corporală, de regulă mulţi dintre cei care abordează acest fel de discuţii cred, şi oferă ca certitudine, ideea că tot ceea ce se putea cerceta deja s-a făcut, iar cele ce se pot spune în plus nu pot fi decât analize de caz, aplicând cele cunoscute pentru explicarea celor cu care ne confruntăm în viaţa curentă. Tot ceea ce ar fi de făcut este să aşteptăm, căci am atins acum, în anul 2011, un fel de culme umană – pornind de la evoluţia omului din maimuţă şi coborând pe firul timpurilor. Iar următorul pas ar fi despărţirea Pământului înalt-dimensional de partea sa telurică, jos-dimensională: un fel de despărţire raiului de iad. Un fenomen care s-ar petrece în anul 2012, o dată la care o parte din oameni vor pleca cu noul Pământ, altă parte va rămâne în continuare cu un Pământ ce va păstra tot ce este actualmente rău.
Lucrurile sunt însă mult mai complexe: o astfel de privire este una de la depărtare, de la suprafaţa lucrurilor – lucruri care aşteaptă să fie cunoscute în continuare, căci suntem abia la începutul vremurilor asamblării cunoaşterii corespunzătoare unei evoluţii de tip mental, desfăşurată începând cu milioane de ani în urmă, până la ultima glaciaţiune, cu o cunoaştere proprie unei evoluţii de tip manual-tehnologic, desfăşurată în timpurile de la ultima glaciaţiune până în prezent. Pentru a înţelege o astfel de complexitate, pentru a ne înţelege bine rădăcinile şi dezvoltările, trebuie să cunoaştem lumea fluidică şi să-i înţelegem bine structurile, desfăşurările, funcţionările.
Trăim într-o lume pe care o putem numi, până la un moment dat: agresivă. O trăim pentru a-i cunoşte bine evoluţiile, pentru a-i înţelege dinamica: pentru a înţelege diferenţa între agresiv şi dinamic. Sunt diferenţe pe care le înţelegem abia atunci când începem noi, personal, să studiem – dincolo de a judeca, de a acuza. Să înţelegem diferenţa între acuză şi judecată, unde logica este folosită în ambele cazuri: ca să nu facem greşeli, contestăm orice fel de logică, propunând de multe ori să ne lipsim total de ea... Nu-mi vine să cred când citesc aceste lucruri... Dar da!! Sunt oameni care scriu acest lucru şi oameni care aderă necondiţionat la ele, căci nu doresc decât să fie de acord cu faptul că inima este aceea ce trebuie să fie urmată, iar „inima” exclude „logica”.
Eeeee... nu ştim că „Inima are raţiunile ei, pe care raţiunea nu le cunoaşte...” ??!!! Încă, aş adăuga.
Există o „raţiune” în toate, care abia aşteaptă să o descoperim...
Dar iată, astfel ajungem la generalizare, un alt lucru pe care nu l-aş folosi fără multă grijă... Este comod, dar nu este de loc sănătos. Se vehiculează un set de generalizări, care însă nu se potrivesc decât unui segment restrâns de situaţii. Aşa ajungem la „vampiri energetici” care ar fi pe toate cărările... Cei care ne iubesc prea mult, cei care nu ne iubesc de loc, cei care ne ceartă, ne ocărăsc, ne agresează, concurează, împing, resping, care urlă, care nu vorbesc, care vorbesc prea mult sau comunică prea puţin din gândurile şi priceperea lor – ascunzând ei ceva-ceva, cu siguranţăăă!!... Tot ce ne fac alţii ajungem să credem că trebuie respins, şi cei care spun „Da!” şi cei care spun „Nu!”, tot ceea ce ne fac alţii ajunge să fie respins, rejectat, chiar dacă în acelaşi timp ne spunem că trebuie să-i iubim, chiar dacă nu simţim – măcar să spunem, sau să nu spunem dar măcar să ne rugăm. Şi aici: cine nu se roagă nu e bun, cine nu meditează – nici atât! cine nu face cursuri nu cunoaşte nimic, cine „vede” – vede de la diavol, cine nu „vede” să nu vorbească...
În general păstrăm multe mentalităţi de Ev Mediu, în care ceva ne-explicat sau prea-puţin-explicat devine rău, malefic, diabolic...
Învăţăm să ne protejăm de oricine şi de orice, fără să ne dăm seama de elementul negativ implicit: acuza că ne poate face un rău. Înainte de a face o protecţie, gândul necesităţii ei „bate” în multe părţi, şi vorba românului: „Hoţul cu un păcat şi păgubaşul cu şapte păcate!!”...
Totul ar fi comod să fie păstrat în aceleaşi limite. Dincolo de limite e greu de acceptat ceva, iar dacă acceptăm – să fie totuşi în limite foarte largi...
Adică să mutăm limitele.
Nu este de loc rău, astfel, pentru unii dintre noi, să mutăm limitele, căci după părerea mea mergem făcând paşi, şi fiecare pas este necesar să fie făcut în cunoştinţă de cauză. Chiar mi se pare mult mai bine aşa: să mutăm momentan limitele – decât să credem, fără limite, orice sfidează logica: iar dacă sfidează logica umană şi omul acceptă acest lucru, ar însemna că este evoluat: mult mai evoluat decât semenii lui „logici”.
Multe lucruri vin din intuiţiile noastre, multe comunicări astrale vin să sprijine intuiţiile noastre, să ne pregătească pentru plecare de pe Pământ – plecarea definitivă, după terminarea acestui ciclu de vieţi pământene. Dar ele se petrec pe alte meleaguri ale universului, chiar şi în alte universuri. Este foarte bine să le cunoaştem, dar să trăim conform clipei noastre pământene, până când vom ajunge din nou să trăim ceva altfel-dimensional decât ceea ce trăim azi: căci deocamdată multidimensionalitatea este aceea a trăirilor noastre, emoţionale, energetice în segmentele locale – nu o trecere în altă dimensiune structurală a universului. Ar trebui ca cei care iau comunicări astrale să meargă mai departe decât comunicarea în sine, care să devină punct de plecare în cercetarea proprie: să întrebe, să cerceteze, să aprofundeze particularităţile fiecărei forme de dimensionalitate specifică acestui loc din univers. Căci frumuseţea descoperirilor va face întotdeauna înţelegerea unei anumite forme de dimesiune sufletească deschisă cunoaşterii, pe care ajutătorii noştri astrali doresc să ne-o împărtăşească: dar nu fără lucru din partea noastră. Tocmai acest lucru trebuie să ne susţină şi să ne determine căutările: faptul că se doreşte înţelegerea şi nicidecum preluarea automată, purtarea automată a informaţiilor, fără efort de cercetare personal. Ele trebuiesc preluate şi duse mai departe, însă însoţite de cercetarea proprie. Măcar de încercare!! Specializarea vine numai încercând!!
Astfel de trepte ale atitudinii noastre, ale mersului nostru mai departe sunt de înţeles şi de discutat întotdeauna. De aceea nici nu acuz că se înţeleg lucrurile greşit sau deformat, doar încerc să echilibrez prezentând fapte şi desfăşurând cercetările mele, pe care nu le generalizez. Căci cele mai grele gânduri sunt cele ale oamenilor de bună credinţă, care ajung să se teamă şi, cu puritate multă, dau forţe necunoscute fricilor lor. Lumea e mai plină de gânduri rele – ale oamenilor buni şi răi deopotrivă – şi „foarte” goală de entităţi rele...
Iar de gândul rău nu e bine să ne ferim prin gând rău. Să cunoaştem şi să ne obişnuim cu cunoaşterea fenomenelor lumii, apoi să trăim cu curajul de a le face faţă tuturor celor existente, cu demnitatea de a primi ceva – chiar şi gândul rău al semenilor noştri. Este greu la început, dar treptat ne întărim, ne depărtăm puţin pentru a ne întări, apoi trăim aşa cum se cuvine: cu demnitate, cu curaj.
Căci părerea mea este că dacă un lucru, fenomen, eveniment nu este pe înţelesul meu, pot încerca să îl înţeleg, măcar în linii mari. Aştept însă să înţeleg, îmi doresc să înţeleg, rămân deschisă şi aştept să primesc informaţii, mă străduiesc să le caut, să le asamblez şi să înţeleg tot ceea ce ţine de ele.
Să nu uităm însă că fiecare om merge în ritmul său, în felul său. Generalizarea şi uniformizarea ne ajută, ne ordonează mereu cunoaşterile, dar numai până la un punct: dincolo de care fiecare om, fiecare vietate trăieşte în felul său, fiecare lucru, fenomen, eveniment are specificul său. Şi este bine să respectăm asta.
ŞI REVENIND LA VAMPIRI ŞI VAMPIRISME…
Aşadar, nu vreau să contest, prin articolele pe care le-am expus până acum, ceea ce scriu sau spun alţii. Ceea ce vreau să relev este faptul că, printre multe altele, putem să facem confuzii din cauza lipsei unor studii aprofundate. CEI CARE LE FAC – NU LE FAC INTENŢIONAT …NICI PE DEPARTE!! Chiar dacă trag cu dinţii de cunoaşterea lor, pe care consideră că nu mai au timp să o schimbe, nu mai au titlul de glorie pe care se sprijină mereu. Atâta pot ei, şi mulţi nu dau voie lumii să se schimbe, căci ei au greutate mare de adaptare la noutate. Sunt de înţeles, arăt de ce îi înţeleg – dar nu consider că sunt şi de urmat, ca exemplu pozitiv: şi voi spune acest lucru ori de câte ori va fi nevoie.
Din nou spun că o seamă de fenomene au fost numite empiric vampirisme energetice, iar această numire a fost creată din confuziile pe care le facem la începutul drumului oricărei ştiinţe. Perceperea cu simţurile trupeşti, apoi cu aparatura de prelungire a simţurilor corpului nostru fizic, poate să ne conducă deseori la confuzii – chiar dacă suntem acum cât se poate de obişnuiţi cu folosirea privirii – ca simţ de bază pentru majoritatea oamenilor. Cu atât mai mult când este vorba despre privirea mentală – neîncurajată, şi astfel de puţine ori folosită în timpul vieţii noastre.
Şi mai ales atunci când se petrec două fenomene pe care ar trebui să el înţelegem bine de la bun început:
– suprapunerea celor două feluri de percepţii: mentală şi oculară – timp în care memoria oculară, cu care suntem obişnuiţi, joacă multe feste observatorului mental;
– necunoaşterea circulaţiilor energetice, a structurilor corporale materiale cu structuri ferme, fixe pe anumite perioade de timp, care facilitează funcţionarea structurilor corporale totale: structurile unui singur corp, structurile tuturor corpurilor din sistem, structuri adiacente unui corp sau întregului sistem corporal. Care funcţionează simultan şi lucrează împreună pentru impulsionarea corpului fizic: corpul nostru de manifestare curentă.
Funcţionarea corpurilor fluidice este strâns legată de corpurile de manifestare în planul fizic al planetei – în mijlocul structurilor ei fizice aflate în diverse feluri de agregare: pământoase (inclusiv: metalice, cristaline), apoase şi aeriene, pe care le cunoaştem bine azi cu corpul nostru fizic (de carne, sânge şi os).
Ceea ce nu ştim însă prea bine este că:
– atunci când sistemul corporal al unui spirit întrupat are şi corp fizic (materie de cea mai joasă frecvenţă planetară), corpul fizic nu este singurul corp de manifestare. Manifestarea prin corp fizic este întotdeauna dublată de manifestarea prin corp astral, pentru odihna corpului fizic şi pentru desfăşurarea unor cercetări proprii mai aprofundate decât poate susţine corpul fizic (prin ceea ce numim călătorie astrală). De multe ori rezultatele unor asemenea cercetări ne apar intuitiv în viaţa curentă (spunem că „ni s-au îndeplint visele” sau că „am avut premoniţii”). Toate corpurile fluidice din sistem lucrează pentru amândouă corpurile de manifestare simultan – chiar dacă spiritul nu se manifestă simultan cu amândouă. Dar se întreţine astfel fiecare corp de manifestare în parte, pentru ca oricând, în orice moment, să fie apt fiecare să lucreze în momentul de necesitate al spiritului.
Ceea ce nu înseamnă că se întrerup celelalte funcţii ale corpurilor fluidice: permanent ele lucrează pentru întreţinerea şi funcţionarea proprie, precum şi a celorlalte corpuri din sistem.
– atunci când părăsim definitiv corpul fizic şi corpul de manifestare curentă devine corpul astral (care se mişcă însă tot în mediul fizic al planetei), spiritul se manifestă ca entitate astrală, iar celelalte corpuri fluidice susţin permanent corpul de manifestare astral. În asemenea situaţie – de entitate astrală – spiritul nu mai are nevoie de un alt corp de manifestare: dintre celelalte corpuri pe care le are în continuare, asemenea situaţiei când el se manifestă prin corp fizic. Pentru că acest corp astral este de vibraţie medie în câmpul planetar din acest loc al universului: este un corp uşor de întreţinut de forţele radiante ale spiritului, uşor de folosit în deplasare, în comunicare, în cercetarea profundă a realităţii înconjurătoare ; este uşor de folosit în oferirea şi primirea de ajutor pe care le învaţă în preajma Pământului, cu prioritate în manifestările spirituale locale. De aceea spiritul nu mai are nevoie de un alt corp ajutător de manifestare în acest loc din univers.
Tocmai astfel de funcţionări, precum şi funcţionările între entităţi şi oameni, între oamenii care se manifestă când prin corpul fizic, când prin corpul astral, nu le cunoaştem foarte bine. De aceea apar confuzii deseori. Dar din confuzii învăţăm şi nu trebuie nici să ne fie ruşine că le facem, nici să nu ne fie ruşine să le îndreptăm, atunci când le descoperim. Să nu ne oprim niciodată din cercetare decât pentru odihnă, cât să ne tragem răsuflarea, timp în care să acceptăm percepţiile mare curg în continuare.
Să mergem un pic mai departe...
Funcţionările corpurilor fluidice presupun nu numai existenţa plexurilor care vehiculează fluxurile de energii şi materii, ci şi alte structuri corporale obişnuite, normale, ale corpurilor noastre: cordoane energetice care merg de la un corp la altul sau de la corpurile unui om la corpurile altuia – fără ca acest lucru să fie vampirism energetic. Corpurile fluidice au asemenea prelungiri, excrescenţe obişnuite: plexul frunţii are o asemenea formaţiune permanentă – pusă în valoarea cunoaşterii populare ca fiind capul de şarpe ataşat frunţii, pe care îl cunoaştem din arta antică egipteană. Pe astfel de structuri deja create arhetipal (se va studia elementul „Arhetipal” la adresa: http://www.bucuria-cunoasterii.ro/dictionar/arhetipal/ ) se pot ataşa, conform destinului fiecărui om în parte, alte structuri, ale altor oameni – pe care ne-am luat sarcina prin destin să-i ajutăm: energetic, la fel cum îi putem ajuta cu fapta, cu vorba şi cu gândul nostru. Da, oferim sau primim energie de la unii semeni ai noştri, dar am uitat acest lucru, iar frica generalizată de „vampirism” energetic, din societate, ne conduce la rejectarea sarcinii pe care ne-am luat-o – ceea ce poate conduce chiar la ruperea acestei legături de destin.
Din toate învăţăm... Altă dată, vorba românului, nu mai facem !! Ne lecuim de frică!!
Luminiscenţa puternică a cordoanelor conduc la perceperea lor vizuală ca pe o preluare constantă a energiilor din mediul bogat populat, căci toate structurile corporale fluidice îşi intensifică activităţile când spiritele se află în mijlocul unui asemenea mediu: nu numai mediul social-uman care ne marchează puternic, ci întreg biosistemul animal + vegetal al planetei.
Nu intrăm în amănunte privind asemenea cordoane energo-materiale, arhetipale în felul lor şi ţinând de complexitatea încă şi mai profundă şi vastă a sistemelor noastre corporale. Abia după o prezentare destul de detaliată a sistemelor spirituale (spiritul care se întrupează + sistemul corporal de manifestare a întrupatului) vom putea merge mai departe şi cu detalierea acestor structuri corporale. Dar este bine să facem prezentări, obişnuiri cu elementele viitoare de studiu, pentru ca cunoaşterea să fie pregătită din timp. Am adus vorba acum despre ele, căci putem să înţelegem acum, mai extins încă, ce înseamnă arhetipalitatea unor structuri ale corpurilor fluidice, ceea ce relevă un aspect deosebit de important care ne priveşte direct, şi permanent: multe dintre condiţiile de corporalitate sunt predestinate. Unele le ştim: sunt structuri pe care ni le percepem direct. Altele le intuim: structuri mental-astrale, pe care începem să le studiem, să le cercetăm în profunzimea lor.
Altele le descoperim vizualizându-le în meditaţii, când în liniştea simţurilor trupeşti apar percepţii cu simţurile altor corpuri – cel mental şi cel astral.
Ceea ce este important de reflectat este faptul că există în egală măsură: predestinare şi liber arbitru.
Aceste două elemente nu se anulează nicidecum reciproc, aşa cum credem de multe ori, privind anumite aspecte printre nemulţumirile vieţii noastre trepidante.
Predestinarea înseamnă existenţa unor condiţii prin naştere, privind mediul planetar, mediul social, a unor puteri spirituale care se manifestă mai mult sau mai puţin influenţate de acest mediu.
Liberul arbitru înseamnă folosirea, gestionarea liberă a acestor condiţii de trai local şi momentan, conform experienţei personale a spiritelor care sunt întrupate astfel: după priceperea care se acumulează permanent în mediul de trai.
Condiţiile de trai, prin variaţia vibraţiilor cumulate, determină funcţionările corpurilor noastre prin impulsionarea lor, determină modalităţi diferite de preluare/cedare de fluxuri energo-materiale din mediul / în mediul de trai: pierdem uşor energii, luăm uşor energii, formăm câmpuri în jurul corpurilor noastre: câmpuri din care ne hrănim energetic şi material, şi toate se fac mai mult sau mai puţin voluntar, conştient.
Conştient putem să activăm cedări/preluări de energii şi materii prin comportamentul nostru, prin trăirile noastre. Este foarte uşor şi plăcut să spunem că ne oferă cineva ceva!! Şi nu este de loc plăcut să spunem că nu ne fură nimeni energie – ci pierdem energie din frică, mânie, furie, etc., cedăm energii involuntar, ca şi atunci când instinctiv întindem mâinile pentru a respinge pe cineva!! Fluxurile aruncate... circulă!! Ele sunt preluate de alte spirite întrupate, pentru că atragerea le este facilitată de câmpurile lor puternice: putere datorată lipsei de frică, curajului lor, puterii de a accepta (de a primi!!) cele din jur!!
Accept înseamnă primire: dau cuiva – el primeşte!! Ne deranjează acest lucru?! Să facem şi noi la fel: să nu mai întindem „mâinile” astrale (corpul astral este cel mai flexibil corp al nostru) cu teamă, ci să ne întărim curajul care densifică câmpul din jurul corpului nostru !! Să ne concentrăm atenţia asupra noastră, asupra celor pe care le avem de făcut, la fel cum ne concentrăm asupra unei probleme de rezolvat.
De remarcat şi faptul că se generalizează în mod defectuos conceptul “aici şi acum”: sensul nu este să nu ne gândim la nimic din trecut – care poate naşte chiar teama de trecut, din necunoaştere, şi la nimic din viitor, care abate atenţia omului de la a fi prevăzător: lucruri care pot deforma însăşi prezentul astfel supra-venerat. Omul trebuie să rămână astfel conştient, totuşi, de tot ceea ce se petrece în viaţa lui. Să detaliem:
– să rămână conştient şi de trecutul care formează experienţa ca atare, cu analizele sale comparative privind ceea ce a făcut, şi astfel mergând de la simplu la complex, de la imoral la moral – fără să-şi perpetueze stările învechite pe care se simte nevoit să le modernizeze, după cum îi dictează interiorul, supraconştientul mereu înnoitor;
– să rămână conştient şi de viitorul său, conform căruia are nevoie să-şi planifice acţiunile, să-şi extrapoleze învăţăturile şi să urmărească dezvoltarea lor, după puterile sale proprii, experienţa sa + experienţa celor din jurul său, la care este bine să ia aminte, ca o învăţătură colaterală, pe care cândva o va pune în practică.
Aşadar, să nu ne mai fie frică, să nu mai întindem gândul şi oidată cu el prelungirile noastre astral-emoţionale pentru a respinge restul lumii.
Să învăţam să folosim înţelegerile pentru a ne schimba lumea interioară a gândurilor noastre. Până la reuşită avem diverse căi de sprijin pentru propriile noastre siguranţe.
Despre mulţumirea adresată divinităţii privind ceea ce ne oferă şi ceea ce ne ia – în egală măsură – deja ştim acum. Şi ne străduim mereu să o facem.
O altă cale la îndemâna noastră este folosirea sunetului, care sparge câmpurile de altă frecvenţă decât cele necesare personal: cel mai familiar ne este râsul, cu vocea noastră proprie. Orientalii retraşi din lume nu-l folosesc – pentru ca în regiunile foarte bine alese pentru protecţia pe care o oferă în mod special pentru activitatea umană spirituală, nu este nevoie de el şi astfel energia este îndreptată în mod constant către practicile curente spirituale. Faptul că ajunge la noi ideea ce râsul nu este bun, că oboseşte inima, că generează dispreţ (da! şi atenţie mare la acest aspect!!) este o exagerare care trebuie gândită şi moderată. Dar râsul nostru este bun: râsul cu hohote – atâta vreme cât nu deranjează pe cei care sunt necăjiţi (şi să nu-i dispreţuim…) sau pe cei care se odihnesc. Râsul cu zgomot sparge, aşadar frontul şi împrăştie direcţionările şi redirecţionările întâmplătoare sau susţinute de energii (gândurile agresive ale celor care nu ne agreează).
Alte metode. Gândiţi pozitiv ridicând mâinile spre cer şi vizualizaţi faptul că primiţi MEREU energii de la sursa infinită care se numeşte Univers, susţinută permanent de Divinitate!
Ar fi şi aici de adăugat câte ceva, deşi subiectul doar se poate deschide acum, urmând să fie dezvoltat ulterior. Avem un canal energetic central (aflat de-a lungul şirei spinării) de preluare, acumulare parţială şi redistribuire în corpul fizic a fluxurilor de energii şi materii filamentare. Şuvoiul pe care îl numim Kundalini curge mereu, fără oprire, şi doar se întăreşte, se îmbogăţeşte, îşi compactizează volumul, în condiţiile unei activităţi personale îndreptată către ridicarea spirituală personală.
Este eronat faptul că se crede că energia se “ridică” spre plexurile superioare, pornind de la bază – către frunte şi plexul coroană, iar asta numai în anumite condiţii: într-un canal care astfel se crede a fi gol. Fără o circulaţie permanentă a energiilor prin canalul central corpul fizic nu ar mai putea menţine legătura cu corpul dublu-eteric (vital): ceea ce ar conduce la eliberarea rapidă mai întâi a corpului astral, urmată de desprinderea în câteva ore a corpului eteric de legăturile sale cu corpul fizic. Adică exact procesul de deces, pe care îl cunoaştem destul de bine în acest moment. Canalul este o structură fixă în corpul dublu-eteric (vital), permanent vehiculând fluxurile de filamente de energii şi materii care vin către el de la toate corpurile fluidice din sistemul corporal, având structuri interioare de gestionare a fiecărui tip de fluxuri în parte. Se vizualizează de regulă o schimbare de imagine la creşterea activităţii spirituale: în prezent, omul poate percepe, în medie, doar o schimbare, o stare comparativă cu trecutul apropiat şi cu idealul personal, pe care îl are de atins în destinul în curs de derulare. Subconştientul şi conştientul fac simultan astfel de comparaţii, procese mai mult sau mai puţin conştientientizate în profunzimea lor. Tocmai de aceea am deschis discuţia despre acel “aici şi acum”, care ne concentrează pe activitatea curentă. Dar a merge mereu mai departe înseamnă a permite gestionarea, chiar dacă mai mult sau mai puţin conştientă, a celor trei stări temporale simultan: trecutul, prezentul şi viitorul.
Să le avem pe toate în vedere, căci ruperea de cele trei stări – chiar şi numai dorinţa manifestă – poate să ne încetinească, chiar dacă nu neapărat să ne întrerupă ritmul susţinut de înaintare. Corpul nostru dublu-eteric (vital) poartă marcaje privind nivelul până la care s-a ajuns în fiecare moment, prin puterile spirituale proprii, permiţând legătura cu idealul propriu (cel care poate fi atins în condiţiile cele mai proprice dezvoltării spirituale proprii).
Aşadar nu suntem … lipsiţi de energie, dar prin liniştea, echilibrul, moderaţia, bucuria şi deschiderea către nou şi calitate mereu înălţată a spiritualului cunoscut de fiecare dintre noi, toate fluxurile au cale dreaptă de curgere, fără blocaje; ele se compactizează (se întăresc) şi întreţin la cote maxime vitalitatea corpului dublu-eteric (vital), ajutându-ne să facem faţă tuturor evenimentelor. Evenimente care pentru alţii par a fi îngrozitoare, cumplite, chiar şi numai grele – dar care pentru cei care privesc viaţa cu curaj nu este decât o continuare a trăirilor lor. Şi acest lucru trebuie să-l urmărim: nu neapărat pentru a ne situa de-asupra altora, ci pentru a oferi sprijin altora, atunci şi acolo unde este cazul. Să oferim exemplu de trăiri moderate, de conservare a energiilor proprii, concentrându-ne cu bucurie asupra celor pe care le avem de făcut, învăţând şi pe alţii să-şi deruleze sarcinile lor prin forţe proprii şi să apeleze la ajutor abia după ce au încercat singuri să rezolve situaţiile apărute în cale.
Să ne oprim deocamdată aici, cred eu, şi să continuăm cu alte subiecte, tema însă rămânând deschisă. Voi crea o etichetă – Vampirismul energetic – şi voi dezbate exemplele pe care le-am primit, şi le voi primi în continuare din partea voastră.
Când discutăm despre energetica corporală, de regulă mulţi dintre cei care abordează acest fel de discuţii cred, şi oferă ca certitudine, ideea că tot ceea ce se putea cerceta deja s-a făcut, iar cele ce se pot spune în plus nu pot fi decât analize de caz, aplicând cele cunoscute pentru explicarea celor cu care ne confruntăm în viaţa curentă. Tot ceea ce ar fi de făcut este să aşteptăm, căci am atins acum, în anul 2011, un fel de culme umană – pornind de la evoluţia omului din maimuţă şi coborând pe firul timpurilor. Iar următorul pas ar fi despărţirea Pământului înalt-dimensional de partea sa telurică, jos-dimensională: un fel de despărţire raiului de iad. Un fenomen care s-ar petrece în anul 2012, o dată la care o parte din oameni vor pleca cu noul Pământ, altă parte va rămâne în continuare cu un Pământ ce va păstra tot ce este actualmente rău.
Lucrurile sunt însă mult mai complexe: o astfel de privire este una de la depărtare, de la suprafaţa lucrurilor – lucruri care aşteaptă să fie cunoscute în continuare, căci suntem abia la începutul vremurilor asamblării cunoaşterii corespunzătoare unei evoluţii de tip mental, desfăşurată începând cu milioane de ani în urmă, până la ultima glaciaţiune, cu o cunoaştere proprie unei evoluţii de tip manual-tehnologic, desfăşurată în timpurile de la ultima glaciaţiune până în prezent. Pentru a înţelege o astfel de complexitate, pentru a ne înţelege bine rădăcinile şi dezvoltările, trebuie să cunoaştem lumea fluidică şi să-i înţelegem bine structurile, desfăşurările, funcţionările.
Trăim într-o lume pe care o putem numi, până la un moment dat: agresivă. O trăim pentru a-i cunoşte bine evoluţiile, pentru a-i înţelege dinamica: pentru a înţelege diferenţa între agresiv şi dinamic. Sunt diferenţe pe care le înţelegem abia atunci când începem noi, personal, să studiem – dincolo de a judeca, de a acuza. Să înţelegem diferenţa între acuză şi judecată, unde logica este folosită în ambele cazuri: ca să nu facem greşeli, contestăm orice fel de logică, propunând de multe ori să ne lipsim total de ea... Nu-mi vine să cred când citesc aceste lucruri... Dar da!! Sunt oameni care scriu acest lucru şi oameni care aderă necondiţionat la ele, căci nu doresc decât să fie de acord cu faptul că inima este aceea ce trebuie să fie urmată, iar „inima” exclude „logica”.
Eeeee... nu ştim că „Inima are raţiunile ei, pe care raţiunea nu le cunoaşte...” ??!!! Încă, aş adăuga.
Există o „raţiune” în toate, care abia aşteaptă să o descoperim...
Dar iată, astfel ajungem la generalizare, un alt lucru pe care nu l-aş folosi fără multă grijă... Este comod, dar nu este de loc sănătos. Se vehiculează un set de generalizări, care însă nu se potrivesc decât unui segment restrâns de situaţii. Aşa ajungem la „vampiri energetici” care ar fi pe toate cărările... Cei care ne iubesc prea mult, cei care nu ne iubesc de loc, cei care ne ceartă, ne ocărăsc, ne agresează, concurează, împing, resping, care urlă, care nu vorbesc, care vorbesc prea mult sau comunică prea puţin din gândurile şi priceperea lor – ascunzând ei ceva-ceva, cu siguranţăăă!!... Tot ce ne fac alţii ajungem să credem că trebuie respins, şi cei care spun „Da!” şi cei care spun „Nu!”, tot ceea ce ne fac alţii ajunge să fie respins, rejectat, chiar dacă în acelaşi timp ne spunem că trebuie să-i iubim, chiar dacă nu simţim – măcar să spunem, sau să nu spunem dar măcar să ne rugăm. Şi aici: cine nu se roagă nu e bun, cine nu meditează – nici atât! cine nu face cursuri nu cunoaşte nimic, cine „vede” – vede de la diavol, cine nu „vede” să nu vorbească...
În general păstrăm multe mentalităţi de Ev Mediu, în care ceva ne-explicat sau prea-puţin-explicat devine rău, malefic, diabolic...
Învăţăm să ne protejăm de oricine şi de orice, fără să ne dăm seama de elementul negativ implicit: acuza că ne poate face un rău. Înainte de a face o protecţie, gândul necesităţii ei „bate” în multe părţi, şi vorba românului: „Hoţul cu un păcat şi păgubaşul cu şapte păcate!!”...
Totul ar fi comod să fie păstrat în aceleaşi limite. Dincolo de limite e greu de acceptat ceva, iar dacă acceptăm – să fie totuşi în limite foarte largi...
Adică să mutăm limitele.
Nu este de loc rău, astfel, pentru unii dintre noi, să mutăm limitele, căci după părerea mea mergem făcând paşi, şi fiecare pas este necesar să fie făcut în cunoştinţă de cauză. Chiar mi se pare mult mai bine aşa: să mutăm momentan limitele – decât să credem, fără limite, orice sfidează logica: iar dacă sfidează logica umană şi omul acceptă acest lucru, ar însemna că este evoluat: mult mai evoluat decât semenii lui „logici”.
Multe lucruri vin din intuiţiile noastre, multe comunicări astrale vin să sprijine intuiţiile noastre, să ne pregătească pentru plecare de pe Pământ – plecarea definitivă, după terminarea acestui ciclu de vieţi pământene. Dar ele se petrec pe alte meleaguri ale universului, chiar şi în alte universuri. Este foarte bine să le cunoaştem, dar să trăim conform clipei noastre pământene, până când vom ajunge din nou să trăim ceva altfel-dimensional decât ceea ce trăim azi: căci deocamdată multidimensionalitatea este aceea a trăirilor noastre, emoţionale, energetice în segmentele locale – nu o trecere în altă dimensiune structurală a universului. Ar trebui ca cei care iau comunicări astrale să meargă mai departe decât comunicarea în sine, care să devină punct de plecare în cercetarea proprie: să întrebe, să cerceteze, să aprofundeze particularităţile fiecărei forme de dimensionalitate specifică acestui loc din univers. Căci frumuseţea descoperirilor va face întotdeauna înţelegerea unei anumite forme de dimesiune sufletească deschisă cunoaşterii, pe care ajutătorii noştri astrali doresc să ne-o împărtăşească: dar nu fără lucru din partea noastră. Tocmai acest lucru trebuie să ne susţină şi să ne determine căutările: faptul că se doreşte înţelegerea şi nicidecum preluarea automată, purtarea automată a informaţiilor, fără efort de cercetare personal. Ele trebuiesc preluate şi duse mai departe, însă însoţite de cercetarea proprie. Măcar de încercare!! Specializarea vine numai încercând!!
Astfel de trepte ale atitudinii noastre, ale mersului nostru mai departe sunt de înţeles şi de discutat întotdeauna. De aceea nici nu acuz că se înţeleg lucrurile greşit sau deformat, doar încerc să echilibrez prezentând fapte şi desfăşurând cercetările mele, pe care nu le generalizez. Căci cele mai grele gânduri sunt cele ale oamenilor de bună credinţă, care ajung să se teamă şi, cu puritate multă, dau forţe necunoscute fricilor lor. Lumea e mai plină de gânduri rele – ale oamenilor buni şi răi deopotrivă – şi „foarte” goală de entităţi rele...
Iar de gândul rău nu e bine să ne ferim prin gând rău. Să cunoaştem şi să ne obişnuim cu cunoaşterea fenomenelor lumii, apoi să trăim cu curajul de a le face faţă tuturor celor existente, cu demnitatea de a primi ceva – chiar şi gândul rău al semenilor noştri. Este greu la început, dar treptat ne întărim, ne depărtăm puţin pentru a ne întări, apoi trăim aşa cum se cuvine: cu demnitate, cu curaj.
Căci părerea mea este că dacă un lucru, fenomen, eveniment nu este pe înţelesul meu, pot încerca să îl înţeleg, măcar în linii mari. Aştept însă să înţeleg, îmi doresc să înţeleg, rămân deschisă şi aştept să primesc informaţii, mă străduiesc să le caut, să le asamblez şi să înţeleg tot ceea ce ţine de ele.
Să nu uităm însă că fiecare om merge în ritmul său, în felul său. Generalizarea şi uniformizarea ne ajută, ne ordonează mereu cunoaşterile, dar numai până la un punct: dincolo de care fiecare om, fiecare vietate trăieşte în felul său, fiecare lucru, fenomen, eveniment are specificul său. Şi este bine să respectăm asta.
ŞI REVENIND LA VAMPIRI ŞI VAMPIRISME…
Aşadar, nu vreau să contest, prin articolele pe care le-am expus până acum, ceea ce scriu sau spun alţii. Ceea ce vreau să relev este faptul că, printre multe altele, putem să facem confuzii din cauza lipsei unor studii aprofundate. CEI CARE LE FAC – NU LE FAC INTENŢIONAT …NICI PE DEPARTE!! Chiar dacă trag cu dinţii de cunoaşterea lor, pe care consideră că nu mai au timp să o schimbe, nu mai au titlul de glorie pe care se sprijină mereu. Atâta pot ei, şi mulţi nu dau voie lumii să se schimbe, căci ei au greutate mare de adaptare la noutate. Sunt de înţeles, arăt de ce îi înţeleg – dar nu consider că sunt şi de urmat, ca exemplu pozitiv: şi voi spune acest lucru ori de câte ori va fi nevoie.
Din nou spun că o seamă de fenomene au fost numite empiric vampirisme energetice, iar această numire a fost creată din confuziile pe care le facem la începutul drumului oricărei ştiinţe. Perceperea cu simţurile trupeşti, apoi cu aparatura de prelungire a simţurilor corpului nostru fizic, poate să ne conducă deseori la confuzii – chiar dacă suntem acum cât se poate de obişnuiţi cu folosirea privirii – ca simţ de bază pentru majoritatea oamenilor. Cu atât mai mult când este vorba despre privirea mentală – neîncurajată, şi astfel de puţine ori folosită în timpul vieţii noastre.
Şi mai ales atunci când se petrec două fenomene pe care ar trebui să el înţelegem bine de la bun început:
– suprapunerea celor două feluri de percepţii: mentală şi oculară – timp în care memoria oculară, cu care suntem obişnuiţi, joacă multe feste observatorului mental;
– necunoaşterea circulaţiilor energetice, a structurilor corporale materiale cu structuri ferme, fixe pe anumite perioade de timp, care facilitează funcţionarea structurilor corporale totale: structurile unui singur corp, structurile tuturor corpurilor din sistem, structuri adiacente unui corp sau întregului sistem corporal. Care funcţionează simultan şi lucrează împreună pentru impulsionarea corpului fizic: corpul nostru de manifestare curentă.
Funcţionarea corpurilor fluidice este strâns legată de corpurile de manifestare în planul fizic al planetei – în mijlocul structurilor ei fizice aflate în diverse feluri de agregare: pământoase (inclusiv: metalice, cristaline), apoase şi aeriene, pe care le cunoaştem bine azi cu corpul nostru fizic (de carne, sânge şi os).
Ceea ce nu ştim însă prea bine este că:
– atunci când sistemul corporal al unui spirit întrupat are şi corp fizic (materie de cea mai joasă frecvenţă planetară), corpul fizic nu este singurul corp de manifestare. Manifestarea prin corp fizic este întotdeauna dublată de manifestarea prin corp astral, pentru odihna corpului fizic şi pentru desfăşurarea unor cercetări proprii mai aprofundate decât poate susţine corpul fizic (prin ceea ce numim călătorie astrală). De multe ori rezultatele unor asemenea cercetări ne apar intuitiv în viaţa curentă (spunem că „ni s-au îndeplint visele” sau că „am avut premoniţii”). Toate corpurile fluidice din sistem lucrează pentru amândouă corpurile de manifestare simultan – chiar dacă spiritul nu se manifestă simultan cu amândouă. Dar se întreţine astfel fiecare corp de manifestare în parte, pentru ca oricând, în orice moment, să fie apt fiecare să lucreze în momentul de necesitate al spiritului.
Ceea ce nu înseamnă că se întrerup celelalte funcţii ale corpurilor fluidice: permanent ele lucrează pentru întreţinerea şi funcţionarea proprie, precum şi a celorlalte corpuri din sistem.
– atunci când părăsim definitiv corpul fizic şi corpul de manifestare curentă devine corpul astral (care se mişcă însă tot în mediul fizic al planetei), spiritul se manifestă ca entitate astrală, iar celelalte corpuri fluidice susţin permanent corpul de manifestare astral. În asemenea situaţie – de entitate astrală – spiritul nu mai are nevoie de un alt corp de manifestare: dintre celelalte corpuri pe care le are în continuare, asemenea situaţiei când el se manifestă prin corp fizic. Pentru că acest corp astral este de vibraţie medie în câmpul planetar din acest loc al universului: este un corp uşor de întreţinut de forţele radiante ale spiritului, uşor de folosit în deplasare, în comunicare, în cercetarea profundă a realităţii înconjurătoare ; este uşor de folosit în oferirea şi primirea de ajutor pe care le învaţă în preajma Pământului, cu prioritate în manifestările spirituale locale. De aceea spiritul nu mai are nevoie de un alt corp ajutător de manifestare în acest loc din univers.
Tocmai astfel de funcţionări, precum şi funcţionările între entităţi şi oameni, între oamenii care se manifestă când prin corpul fizic, când prin corpul astral, nu le cunoaştem foarte bine. De aceea apar confuzii deseori. Dar din confuzii învăţăm şi nu trebuie nici să ne fie ruşine că le facem, nici să nu ne fie ruşine să le îndreptăm, atunci când le descoperim. Să nu ne oprim niciodată din cercetare decât pentru odihnă, cât să ne tragem răsuflarea, timp în care să acceptăm percepţiile mare curg în continuare.
Să mergem un pic mai departe...
Funcţionările corpurilor fluidice presupun nu numai existenţa plexurilor care vehiculează fluxurile de energii şi materii, ci şi alte structuri corporale obişnuite, normale, ale corpurilor noastre: cordoane energetice care merg de la un corp la altul sau de la corpurile unui om la corpurile altuia – fără ca acest lucru să fie vampirism energetic. Corpurile fluidice au asemenea prelungiri, excrescenţe obişnuite: plexul frunţii are o asemenea formaţiune permanentă – pusă în valoarea cunoaşterii populare ca fiind capul de şarpe ataşat frunţii, pe care îl cunoaştem din arta antică egipteană. Pe astfel de structuri deja create arhetipal (se va studia elementul „Arhetipal” la adresa: http://www.bucuria-cunoasterii.ro/dictionar/arhetipal/ ) se pot ataşa, conform destinului fiecărui om în parte, alte structuri, ale altor oameni – pe care ne-am luat sarcina prin destin să-i ajutăm: energetic, la fel cum îi putem ajuta cu fapta, cu vorba şi cu gândul nostru. Da, oferim sau primim energie de la unii semeni ai noştri, dar am uitat acest lucru, iar frica generalizată de „vampirism” energetic, din societate, ne conduce la rejectarea sarcinii pe care ne-am luat-o – ceea ce poate conduce chiar la ruperea acestei legături de destin.
Din toate învăţăm... Altă dată, vorba românului, nu mai facem !! Ne lecuim de frică!!
Luminiscenţa puternică a cordoanelor conduc la perceperea lor vizuală ca pe o preluare constantă a energiilor din mediul bogat populat, căci toate structurile corporale fluidice îşi intensifică activităţile când spiritele se află în mijlocul unui asemenea mediu: nu numai mediul social-uman care ne marchează puternic, ci întreg biosistemul animal + vegetal al planetei.
Nu intrăm în amănunte privind asemenea cordoane energo-materiale, arhetipale în felul lor şi ţinând de complexitatea încă şi mai profundă şi vastă a sistemelor noastre corporale. Abia după o prezentare destul de detaliată a sistemelor spirituale (spiritul care se întrupează + sistemul corporal de manifestare a întrupatului) vom putea merge mai departe şi cu detalierea acestor structuri corporale. Dar este bine să facem prezentări, obişnuiri cu elementele viitoare de studiu, pentru ca cunoaşterea să fie pregătită din timp. Am adus vorba acum despre ele, căci putem să înţelegem acum, mai extins încă, ce înseamnă arhetipalitatea unor structuri ale corpurilor fluidice, ceea ce relevă un aspect deosebit de important care ne priveşte direct, şi permanent: multe dintre condiţiile de corporalitate sunt predestinate. Unele le ştim: sunt structuri pe care ni le percepem direct. Altele le intuim: structuri mental-astrale, pe care începem să le studiem, să le cercetăm în profunzimea lor.
Altele le descoperim vizualizându-le în meditaţii, când în liniştea simţurilor trupeşti apar percepţii cu simţurile altor corpuri – cel mental şi cel astral.
Ceea ce este important de reflectat este faptul că există în egală măsură: predestinare şi liber arbitru.
Aceste două elemente nu se anulează nicidecum reciproc, aşa cum credem de multe ori, privind anumite aspecte printre nemulţumirile vieţii noastre trepidante.
Predestinarea înseamnă existenţa unor condiţii prin naştere, privind mediul planetar, mediul social, a unor puteri spirituale care se manifestă mai mult sau mai puţin influenţate de acest mediu.
Liberul arbitru înseamnă folosirea, gestionarea liberă a acestor condiţii de trai local şi momentan, conform experienţei personale a spiritelor care sunt întrupate astfel: după priceperea care se acumulează permanent în mediul de trai.
Condiţiile de trai, prin variaţia vibraţiilor cumulate, determină funcţionările corpurilor noastre prin impulsionarea lor, determină modalităţi diferite de preluare/cedare de fluxuri energo-materiale din mediul / în mediul de trai: pierdem uşor energii, luăm uşor energii, formăm câmpuri în jurul corpurilor noastre: câmpuri din care ne hrănim energetic şi material, şi toate se fac mai mult sau mai puţin voluntar, conştient.
Conştient putem să activăm cedări/preluări de energii şi materii prin comportamentul nostru, prin trăirile noastre. Este foarte uşor şi plăcut să spunem că ne oferă cineva ceva!! Şi nu este de loc plăcut să spunem că nu ne fură nimeni energie – ci pierdem energie din frică, mânie, furie, etc., cedăm energii involuntar, ca şi atunci când instinctiv întindem mâinile pentru a respinge pe cineva!! Fluxurile aruncate... circulă!! Ele sunt preluate de alte spirite întrupate, pentru că atragerea le este facilitată de câmpurile lor puternice: putere datorată lipsei de frică, curajului lor, puterii de a accepta (de a primi!!) cele din jur!!
Accept înseamnă primire: dau cuiva – el primeşte!! Ne deranjează acest lucru?! Să facem şi noi la fel: să nu mai întindem „mâinile” astrale (corpul astral este cel mai flexibil corp al nostru) cu teamă, ci să ne întărim curajul care densifică câmpul din jurul corpului nostru !! Să ne concentrăm atenţia asupra noastră, asupra celor pe care le avem de făcut, la fel cum ne concentrăm asupra unei probleme de rezolvat.
De remarcat şi faptul că se generalizează în mod defectuos conceptul “aici şi acum”: sensul nu este să nu ne gândim la nimic din trecut – care poate naşte chiar teama de trecut, din necunoaştere, şi la nimic din viitor, care abate atenţia omului de la a fi prevăzător: lucruri care pot deforma însăşi prezentul astfel supra-venerat. Omul trebuie să rămână astfel conştient, totuşi, de tot ceea ce se petrece în viaţa lui. Să detaliem:
– să rămână conştient şi de trecutul care formează experienţa ca atare, cu analizele sale comparative privind ceea ce a făcut, şi astfel mergând de la simplu la complex, de la imoral la moral – fără să-şi perpetueze stările învechite pe care se simte nevoit să le modernizeze, după cum îi dictează interiorul, supraconştientul mereu înnoitor;
– să rămână conştient şi de viitorul său, conform căruia are nevoie să-şi planifice acţiunile, să-şi extrapoleze învăţăturile şi să urmărească dezvoltarea lor, după puterile sale proprii, experienţa sa + experienţa celor din jurul său, la care este bine să ia aminte, ca o învăţătură colaterală, pe care cândva o va pune în practică.
Aşadar, să nu ne mai fie frică, să nu mai întindem gândul şi oidată cu el prelungirile noastre astral-emoţionale pentru a respinge restul lumii.
Să învăţam să folosim înţelegerile pentru a ne schimba lumea interioară a gândurilor noastre. Până la reuşită avem diverse căi de sprijin pentru propriile noastre siguranţe.
Despre mulţumirea adresată divinităţii privind ceea ce ne oferă şi ceea ce ne ia – în egală măsură – deja ştim acum. Şi ne străduim mereu să o facem.
O altă cale la îndemâna noastră este folosirea sunetului, care sparge câmpurile de altă frecvenţă decât cele necesare personal: cel mai familiar ne este râsul, cu vocea noastră proprie. Orientalii retraşi din lume nu-l folosesc – pentru ca în regiunile foarte bine alese pentru protecţia pe care o oferă în mod special pentru activitatea umană spirituală, nu este nevoie de el şi astfel energia este îndreptată în mod constant către practicile curente spirituale. Faptul că ajunge la noi ideea ce râsul nu este bun, că oboseşte inima, că generează dispreţ (da! şi atenţie mare la acest aspect!!) este o exagerare care trebuie gândită şi moderată. Dar râsul nostru este bun: râsul cu hohote – atâta vreme cât nu deranjează pe cei care sunt necăjiţi (şi să nu-i dispreţuim…) sau pe cei care se odihnesc. Râsul cu zgomot sparge, aşadar frontul şi împrăştie direcţionările şi redirecţionările întâmplătoare sau susţinute de energii (gândurile agresive ale celor care nu ne agreează).
Alte metode. Gândiţi pozitiv ridicând mâinile spre cer şi vizualizaţi faptul că primiţi MEREU energii de la sursa infinită care se numeşte Univers, susţinută permanent de Divinitate!
Ar fi şi aici de adăugat câte ceva, deşi subiectul doar se poate deschide acum, urmând să fie dezvoltat ulterior. Avem un canal energetic central (aflat de-a lungul şirei spinării) de preluare, acumulare parţială şi redistribuire în corpul fizic a fluxurilor de energii şi materii filamentare. Şuvoiul pe care îl numim Kundalini curge mereu, fără oprire, şi doar se întăreşte, se îmbogăţeşte, îşi compactizează volumul, în condiţiile unei activităţi personale îndreptată către ridicarea spirituală personală.
Este eronat faptul că se crede că energia se “ridică” spre plexurile superioare, pornind de la bază – către frunte şi plexul coroană, iar asta numai în anumite condiţii: într-un canal care astfel se crede a fi gol. Fără o circulaţie permanentă a energiilor prin canalul central corpul fizic nu ar mai putea menţine legătura cu corpul dublu-eteric (vital): ceea ce ar conduce la eliberarea rapidă mai întâi a corpului astral, urmată de desprinderea în câteva ore a corpului eteric de legăturile sale cu corpul fizic. Adică exact procesul de deces, pe care îl cunoaştem destul de bine în acest moment. Canalul este o structură fixă în corpul dublu-eteric (vital), permanent vehiculând fluxurile de filamente de energii şi materii care vin către el de la toate corpurile fluidice din sistemul corporal, având structuri interioare de gestionare a fiecărui tip de fluxuri în parte. Se vizualizează de regulă o schimbare de imagine la creşterea activităţii spirituale: în prezent, omul poate percepe, în medie, doar o schimbare, o stare comparativă cu trecutul apropiat şi cu idealul personal, pe care îl are de atins în destinul în curs de derulare. Subconştientul şi conştientul fac simultan astfel de comparaţii, procese mai mult sau mai puţin conştientientizate în profunzimea lor. Tocmai de aceea am deschis discuţia despre acel “aici şi acum”, care ne concentrează pe activitatea curentă. Dar a merge mereu mai departe înseamnă a permite gestionarea, chiar dacă mai mult sau mai puţin conştientă, a celor trei stări temporale simultan: trecutul, prezentul şi viitorul.
Să le avem pe toate în vedere, căci ruperea de cele trei stări – chiar şi numai dorinţa manifestă – poate să ne încetinească, chiar dacă nu neapărat să ne întrerupă ritmul susţinut de înaintare. Corpul nostru dublu-eteric (vital) poartă marcaje privind nivelul până la care s-a ajuns în fiecare moment, prin puterile spirituale proprii, permiţând legătura cu idealul propriu (cel care poate fi atins în condiţiile cele mai proprice dezvoltării spirituale proprii).
Aşadar nu suntem … lipsiţi de energie, dar prin liniştea, echilibrul, moderaţia, bucuria şi deschiderea către nou şi calitate mereu înălţată a spiritualului cunoscut de fiecare dintre noi, toate fluxurile au cale dreaptă de curgere, fără blocaje; ele se compactizează (se întăresc) şi întreţin la cote maxime vitalitatea corpului dublu-eteric (vital), ajutându-ne să facem faţă tuturor evenimentelor. Evenimente care pentru alţii par a fi îngrozitoare, cumplite, chiar şi numai grele – dar care pentru cei care privesc viaţa cu curaj nu este decât o continuare a trăirilor lor. Şi acest lucru trebuie să-l urmărim: nu neapărat pentru a ne situa de-asupra altora, ci pentru a oferi sprijin altora, atunci şi acolo unde este cazul. Să oferim exemplu de trăiri moderate, de conservare a energiilor proprii, concentrându-ne cu bucurie asupra celor pe care le avem de făcut, învăţând şi pe alţii să-şi deruleze sarcinile lor prin forţe proprii şi să apeleze la ajutor abia după ce au încercat singuri să rezolve situaţiile apărute în cale.
Să ne oprim deocamdată aici, cred eu, şi să continuăm cu alte subiecte, tema însă rămânând deschisă. Voi crea o etichetă – Vampirismul energetic – şi voi dezbate exemplele pe care le-am primit, şi le voi primi în continuare din partea voastră.