Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degrabă de păsările care i-au cântat la ferestre... de florile care i-au crescut în fața ochilor, dimineață după dimineață, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsă, de îngerii care i-au vorbit întotdeauna despre Moșii pământurilor străvechi și despre tainele ascunse ale omului mereu căutător în trecuturile sale, în prezentul său și în viitorul către care se îndreaptă cu încredere, străbătând valurile eternităților...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

sâmbătă, 31 octombrie 2009

CEŞCUŢA...(povestioara) -Pr. Arsenie Boca

O familie a plecat intr-o excursie in Anglia pentru a cumpara ceva dintr-un frumos magazin de antichitati, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la casatorie.
Amandorura le placeau antichitatile si produsele din argila, ceramice, in special cestile de ceai.
Au observat o ceasca exceptionala si au intrebat:Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am vazut niciodata ceva atat de frumos !
In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, cescuta de ceai a inceput sa vorbeasca: Voi nu puteti sa intelegeti. Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri iar eu am strigat: Nu face asta!Nu-mi place!Lasa-ma in pace !, dar el a zambit doar si a spus cu blandete:Inca nu!
Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita, invartita. Opreste! Ametesc! O sa-mi fie rau! am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit:Inca nu! M-a invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat pana a obtinut forma care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata nu am simtit atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa .. Ajutor! Scoate-ma de aici! Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele sale in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta:Inca nu! Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie m-a scos afara si m-a pus pe raft... am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine! Ei, asa este mult mai bine, m-am gandit. Dar, dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot, mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc. O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat. EL doar a dat din cap si a spus: Inca nu!
Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat, am plans, eram convinsa ca nu voi scapa. Eram gata sa renunt. Chiar atunci usa s-a deschis si EL m-a scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat si am asteptat intrebandu-ma: Oare ce are de gand sa-mi mai faca??
O ora mai tarziu mi-a dat o oglinda si a spus:Uita-te la tine!

Si m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasa. Sunt frumoasa!!!
El a vorbit bland: Vreau sa tii minte, stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar, daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar, daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar, daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine.

Morala este aceasta:
Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila LUI. EL ne va modela, ne va face si ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrari perfecte care sa implineasca buna, placuta sfanta SA voie.

Daca viata pare grea si esti lovit, batut si impins aproape fara mila; cand lumea ti pare ca se invarteste necontrolat; cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare, cand viata pare cumplita, fa-ti un ceai si bea-l din cea mai draguta ceasca, aseaza-te si gandeste-te la cele citite aici si apoi discuta putin cu OLARUL.

"Asta imi este toata misiunea si rostul pe pamant, pentru care m-a inzestrat cu daruri ? desi eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat în toate partile, ca sa propovaduiesc iubirea lui Dumnezeu si sfintirea oamenilor prin iubire. De alte ganduri si rosturi sunt strain."

Pr.Arsenie Boca

duminică, 25 octombrie 2009

VIBRAŢII (2): VIBRAŢIE ŞI RESPIRAŢIE

DETALII PRIVIND LUMEA VIBRAŢIILOR
DIFERENŢA DINTRE VIBRAŢIE ŞI RESPIRAŢIE
Despre vibraţii ştim acum câteva lucruri.
Înţelegem în linii mari despre ce este vorba, deşi nu am văzut cu ochii noştri, în această viaţă, multe dintre fenomenele descrise. Dar le simţim, le intuim ca fiind adevărate. Unii chiar le pot descrie în cele mai mici amănunte, văzute ca pe un film, din amintirile vieţilor lor anterioare.
Cunoaştem din scrieri multe lucruri. Putem să înţelegem mai departe faptul că respiraţia lumii este circulaţia energiilor şi materiilor prin corpurile materiale ale universului.
Este poetic să spunem că respiraţia lumii este vibraţia ei!! Şi eu am confundat până acum aceste două elemente. Nu trebuie să ne fie ruşine de confuzii, nici nu trebuie să blamăm pe cei care le fac. Sunt paşi pe drumul cunoaşterilor şi, prin depistarea lor, cunoaştem de fapt mai multe lucruri deodată. Ceea ce este bun pentru fiecare om în parte, fie el cercetător, fie cel care află rezultatele cercetărilor din lume.
Cea mai mare parte a circulaţiei fluxurilor de materii şi energii are loc în interiorul galaxiilor, acolo unde ele sunt atrase de stele, de planete şi de spiritele independente întrupate pe ele. Chiar şi spiritele intraplanetare vehiculează fluxurile de acest fel, chiar dacă sunt micuţe, fără puterea de a-şi constitui încă singure un corp cât de cât complex: planeta le construieşte corpurile, iar spiritele micuţe învaţă pentru început doar să le folosească, până când vor avea mai multă putere pentru a şi le constitui. Planeta nu le gestionează corpurile, mai departe, astfel încât asemenea micuţe vieţuitoare nu constituie parte din “decorul” vieţii pământene a omului.
Tocmai datorită faptului că planeta le constituie corpurile, omul intuitiv în aceste vremuri în vibraţii planetare joase poate crede acest lucru – dar doar până la un punct! Căci a venit vremea să ştim că ele nu fac parte din pământul, din planeta care ne susţine viaţa şi activitatea nouă, creatorilor conştienţi… Şi speciile vieţuitoarelor planetare sunt de origine tot atât de divină ca şi oamenii, şi vom discuta mult despre asemenea lucruri, cândva.
Vibraţia lor este însă mai mică, comparativ cu aceea a mamiferelor şi a omului. Acest lucru se poate observa în lumea astrală: vieţuitoarele astrale mari – mamiferele şi omul astral (adică spiritele retrase în corp astral, după terminarea vieţii manifestate prin corp fizic) se percep cu vederea perifierică de culoare alb-argintie-sidefie (străvezie uneori), în timp ce vieţuitoarele mărunte (până la mamifere) se percep de culoare închisă, negre.
Aceasta nu înseamnă nicidecum că ele ar fi “malefice”; omul înţelept din vremurile anterioare a lăsat moştenire practica afumării (tămâierii) cu plante, sau răşini, sau alte elemente structurale ale planetei (pământuri, prafuri de metale, etc.) prin care se ridică vibraţia mediului înconjurător şi a propriului sistem corporal. Astfel, aceste vietăţi nu se mai percep, aducând liniştirea omului necunoscător, speriat. Este foarte drept că s-a profitat în decursul timpului de astfel de spaime neîntemeiate – dar acestea le vom discuta cu alte prilejuri. Nici nu „fug” de frica tămâii, ci pur şi simplu nu le mai percepem noi...
Poate şi acest lucru ar necesita ceva explicaţii... Să-mi mai aduceţi aminte din când în când că vă tot promit, căci se adună altele şi altele...
Aşadar, respiraţia este procesul de atragere de filamente de energii şi materii în interiorul corpurilor – având la bază acelaşi procedeu din interiorul monadelor, din interiorul grupului de monade din care este format spiritul. Este astfel reliefată pulsaţia, ritmicitatea pulsaţiei radiaţiei spirituale care susţine corpurile: de tragere şi apoi de eliberare în mediu a fluxurilor de filamente care şi-au pierdut, în traversarea corpului, puţin din compactizarea lor superficială, nemaifiind corespunzătoare necesităţilor corporale ale spiritului astfel întrupat.
Respiraţia nu este un fenomen cu care spiritele se confruntă pe Pământ pentru prima oară, la fel ca şi cu celelalte fenomene spirituale despre care discutăm. Ele sunt obişnuite din formarea şi creşterea celulelor fundamentale ale monadelor. Toate – monadele şi celulele lor fundamentale sunt deja obişnuite cu pătrunderea lor de către energiile fundamentale. Fluxul şi refluxul cu ritm, cu mişcare + toate experienţele de creştere a conştienţei monadelor conduc la creşterea energiilor interioare ale lor, prin compactizarea energiilor în interiorul celulelor lor fundamentale. Trăirile monadelor se diversifică, se specializează şi cresc în bogăţii de simţiri interioare, pentru care ele necesită, şi îşi cresc treptat energiile astfel vehiculate. Vibraţia lor creşte, dar şi volumul de energii vehiculate creşte în continuare; creşte numărul secvenţelor de vibraţie ale fluxurilor vehiculate, conform creşterii formelor de forţe interioare care se dezvoltă din astfel de îmbogăţiri. Tot ceea ce este mai înalt într-o formă de manifestare devine bază de manifestare pentru secvenţele superioare.
Este de remarcat faptul că ceea ce numim azi iubire este secvenţa emoţională supremă la nivelul omului de azi, pe Pământ. Vibraţiile superioare ale ajutătorilor din mijlocul nostru şi din „cerurile” noastre ajută la crearea şi împlinirea unor sarcini simultane pe care doar cu timpul, cu creşterea vibeaţiei medii planetare, le putem înţelege, treptat. Şi astfel să înţelegem că există simţiri şi mai puternice, mai binefăcătoare, decât cele pe care le înţelegem acum, aici. Dar ca să ajungem „acolo”, trebuie să trecem prin „aici” !!..
Şi vibraţiile prezintă pulsaţii, ca şi respiraţiile marilor aglomerări de materii în corpurile spiritelor întrupate în universuri. Dar ele au rădăcini diferite, şi formează ritmuri diferite, care se suprapun. Multe astfel de ritmuri nu sunt percepute decât luate împleună, deşi în perioadele pe care le numim de vibraţie planetară înaltă, creatorii conştienţi le pot identifica cu uşurinţă – chiar şi rezidenţii, nu numai ajutătorii lor cu mai multă experienţă, obişnuiţi cu simţiri şi lucrări la nivele încă mult mai înalte de vibraţie decât Pământul. O astfel de experienţă mai înaintată în alte părţi le formează aici, pe Pământ o sensibilitate mult mărită la diverse valori ale vibraţiilor, dar mai ales la variaţiile lor, de la o perioadă de timp la alta.
Însă la nivelul evoluţiilor rezidente pe Pământ, aceste spirite rezidente, care au ajuns cu evoluţiile lor exact aici, în aceste sistem stelar, mai precis pe Pământ, au deja puterea să distingă toate valorile vibraţiilor – însă cel mai bine, mai complet în etapele de înaltă vibraţie planetară. Deşi valorile segmentelor specifice acestui sistem stelar sunt mult mai multe, mult mai greu de decelat nu numai în variaţia lor – ci pe fiecare sub-segment în parte, experienţa spiritelor este suficient de mare pentru a sesiza aceste – toate – valori. Trebuie doar să înveţe să-şi cunoască abilităţile de percepţie în diferite stadii de variaţie a vibraţiei planetare, apoi în diferite locuri de pe planetă. Rezidenţii nu au experienţă multă în perioadele în care vibraţia este mică – adică în acele perioade în care valorile intermediare scad şi fiecare sub-segment cuprinde valori mici ale frecvenţei vibraţiilor planetare.
Fig. nr.1: Segmente de vibraţie după specificul sistemului corporal uman, împreună cu sub-segmentele lor. Particularităţi ale împletirii lor în armoniile planetare.
(Faceti click pe imagine pentru a o vedea mărită)
Despre câmpurile: de la fizic până la dumnezeiesc (sau atmic) se cunosc destul de multe lucruri din literatura de specialitate; este de adăugat:
– despre câmpul enesic: cuprinde valori superioare de vibraţii, care întreţin şi amplifică forţa celor de până la ele (de la fizic până la dumnezeiesc (atmic) inclusiv);
– despre câmpul supra-enesic: cuprinde valori maxime ale vibraţiilor sistemelor corporale ale oamenilor pe Pământ: dar nu şi ultimele valori ale dimensiunii noastre structurale; dimensiunea noatră de evoluţie, ca spaţiu universic de evoluţie a spiritelor primare, din cele 7 dimensiuni structurale (spaţii) ale Universului Fizic, este ajutată de elemente de vibraţie şi mai mare, care constituie elementele de bază ale celorlalte dimensiuni structurale de ajutor spiritual oferit nouă, evoluanţilor de aici.
Se poate observa cum secvenţa cea mai înaltă a fiecărui câmp este de valoare aproximativ egală cu secvenţa cea mai mică a câmpului superior (am spus aproximativ, pentru a păstra o linie de precizie destul de mare în exprimare, căci fiecare câmp are în plus particularităţile care îl definesc). Valorile intermediare ale câmpurilor scad mult în frecvenţele lor, în timp, determinând fenomenul de “întunecare a luminii”, adică diminuarea vibraţiei medii cosmice din zona I a universului, în care ne aflăm în prezent. Sub-segmentele superioare ale vibraţiei câmpurilor întaresc în astfel de vremuri vibraţiile lor, ajutând astfel spiritele în străduinţele lor pentru a-şi menţine echilibrul emoţional, mental şi fizic, înţelegerile şi intuiţiile necesare derulării vieţilor lor.
_____________________

Fiecare grup spiritual aflat în evoluţii pe Pământ se manifeastă după experienţa pe care o are. Cei care au experienţa cea mai puţină (i-am numit rezidenţi) nu au suficientă experienţă la nivele mici de vibraţie medie planetară. Nu au experienţa suficient de bogată nici la nivelul creaţiei lor, nici la nivelul utilizării creaţiei altora, mai pricepuţi, nici la nivel comportamental. Chiar dacă li se crează ceva pentru uzul personal, ei preferă să utilizeze mereu ceea ce a făcut deja obiectul obişnuinţei lor. Comportamentul lor este de nivel mediu, cu scăpări agresive – dar nu foarte adânci (cum este cruzimea, de exemplu), căci nu au încă formată experienţa rafinamentului nici în partea lui pozitivă (constructivă), nici în partea negativă (distructivă).
Următoarele grupuri pe scara evolutivă au această obişnuinţă. În mod gradat, grupurile cu evoluţie din ce în ce mai multă au înţeles, înţeleg sau vor înţelege, în călătoriile lor prin univers, tot ce pot fi în stare – în sensul răului, distrugerii, şi se străduiesc să nu repete lucruri pe care ştiu bine că pot fi în stare să facă. De aceea tot discutăm despre astfel de grupuri, aflate pe trepte de evoluţie diferită, împletite aici, în populaţiile umane: pentru a înţelege cât de multe feluri de manifestări, de păreri pot fi în lumea noastră, formate din convingerile multor trepte de evoluţie, ale multor grupuri diferite de spirite întrupate pe Pământ. Chiar dacă suntem cu toţii în aceeaşi formă corporal-umană... Şi mai ales pe lângă toate celelalte feluri de vieţuitoare care formează, alături de oameni, biosistemul planetar!..
Da, un biosistem, cu diferite feluri de corpuri, diferite feluri de structuri acumulate în volume uriaşe, vehiculând fluxuri materiale de diferite feluri de filamente, cu respiraţii diferite. Dar volumele fiecărui fel de asemenea elemente produc vibraţii, şi respiraţii perceptibile în mediul de trai – perceptibile treptat, pe măsura înaintării spiritelor în evoluţii. Treptat, ele ajung să-şi conştientizeze propria vibraţie, propria respiraţie, având corpurile drept reprezentare a acestor elemente care le particularizează mersul în evoluţii. Căci direct, fără corpuri, monadă pe monadă – mici şi neexperimentate la început, nu au cum să se perceapă bine, să-şi perceapă structurile interioare, apoi să se recunoască reciproc în lumea complexă care le ajută în derularea trăirilor lor.
Diverse structuri ale corpurilor se află în proporţionalitate unele cu altele, armonizate şi la nivelul lor – genetic vorbind, aşa cum spunem azi – precum şi la nivelele radiaţiilor spirituale, care se desfăşoară peste tot. Toate au vibraţii proporţionale între ele, după cum şi treptele lor de evoluţie sunt la fel, păstrând proporţii care le ajută tuturor înţelegerile: planetele şi stelele sunt în primele lor faze de evoluţie (adică primele faze ale evoluţiilor de tip „stea” şi „planetă”), spiritele intraplanetare (ajutate direct de planetă) – la fel; şi tot la fel treapta mamiferelor (pe Pământ) şi, în sfârşit, treapta rezidenţilor umani planetari. În continuare, vibraţia corporală este aceea care aduce ajutătorilor rezidenţilor puterea de a se manifesta armonios cu ei – indiferent ce treaptă de evoluţie desfăşoară: primară, secundară sau centrală. Prin intermediul corpurilor ei se manifestă la nivelul de vibraţie asemănătoare rezidenţilor, pentru ca nimic să nu le tulbure evoluţiile, armonizarea lor cu mediul de trai şi cu cunoaşterile lor anterioare. Experienţa înaintată a ajutătorilor în creaţie şi comportament, în crearea şi întreţinerea relaţiilor dintre întrupaţi, arată însă sarcina lor de ajutor, exemplul pe care îl pot oferi celor care învaţă, mergând şi ei pe linia evoluţiilor, mereu înainte.

sâmbătă, 24 octombrie 2009

VIBRAŢII (1)

1. GENERALITĂŢI
Tema vibraţiilor şi, în mod particular, tema variaţiei vibraţiei planetare, este bine să fie abordată acum, după ce ne-am familiarizat cu folosirea acestei noţiuni în tot felul de situaţii, din care ne-am format un mod orientativ al abordării ei în diverse discuţii. Pentru că, tot aşa, ne familiarizăm cu multe noţiuni, le înţelegem din context desfăşurarea, înfluenţele lor asupra altor elemente - evenimente cunoscute ale căror desfăşurări au în continuare implicaţii la scara micro- şi macro- universului.
Dar nu le cunoaştem rădăcinile, desfăşurările lor proprii, separate de desfăşurarea evenimentelor pe care le influenţează sau pe care chiar le crează. Măcar să cunoaştem atâta cât putem la un moment dat, continuând să le înţelegem pe parcurs, studiind alte noi elemente.
La fel şi cu noţiunea de vibraţie. Cunoaştem din fizică ce sunt vibraţiile.
Majoritatea oamenilor asociază vibraţia unui corp efectului impactului unui corp asupra altui corp. Şi astfel este foarte greu de asociat acest lucru cu noţiunea de vibraţie planetară, unde ciocnirea planetei poate fi asociată cu un meteorit sau asteroid. Mai nou, ni se explică faptul că "ciocnirea galaxiilor" - eveniment cosmic cunoscut pe larg de câteva zeci de ani - nu este o ciocnire veritabilă, ci o întrepătrundere (trecere) a galaxiilor una prin cealaltă, ca efect al "mersului" galaxiilor prin univers, al deplasării lor în condiţii pe care nu le înţelegem bine, ci doar descriem deocamdată fenomenul. La fel ca şi alte fenomene, de altfel - şi nu numai cosmice.
Trebuie să ştim clar că vibraţia planetară nu este rezultatul ciocnirii unei planete cu alte structuri cosmice, nici rezultatul altui eveniment cosmic mai mult sau mai puţin trecut, care propagă vibraţii prin spaţiile cosmice, sub formă de unde care ne lovesc, cu o ritmicitate mai mare sau mai mică. Mai ştim că există o ritmicitate a modificărilor vibraţiei planetare, percepută ca o stare de fapt, pe care o asociem cu un anume fel de simţire. Despre vibraţii şi despre schimbarea vibraţiilor cosmice se vorbeşte intens, de multe ori asociindu-se unor astfel de modificări sfârşitul lumii, cel puţin sfârşitul unei perioade cunoscute cât de cât de către noi, cu care ne-am obişnuit. Numai şi o astfel de schimbare poate să creeze panică, o panică ce pare a nu avea soluţii, cel puţin până la această dată. Cu toate acestea, se pare că despre vibraţii şi despre modificarea lor sunt răspândite în lume multe cunoaşteri, din tot felul de cercetări, lăsate moştenire şi de civilizaţiile anterioare. Oamenii cei mai echilibraţi deduc în linii mari că este totuşi un efect, şi nu un element în sine, nu un element structural în sine, care să ne lovească şi să lase în urma lui pustiu şi jale. Un efect al unui eveniment care pare să nu ne ameninţe direct, chiar dacă ni se spune că vor avea loc tot felul de schimbări, care mai de care mai greu de înţeles.
Să vedem - din punct de vedere spiritual - despre ce ar fi vorba.
Am discutat deja despre corpurile individuale, corpurile mici: ale spiritelor individuale care se manifestă prin intermediul lor. Am discutat şi despre corpurile macro-cosmice: planetoizi, planete, stele, galaxii - corpuri comune de manifestare ale popoarelor spirituale. Să ne mai aducem aminte că toate aceste corpuri, printre care şi ale noastre, se formează prin compactizare, ca urmare a atracţiei exercitate de radiaţia spiritelor asupra fluxurilor de filamente de materii şi energii circulante prin univers. Pentru început, am discutat despre faptul că asemenea compactizări materiale au ca efect principal emisia de sunet şi de luminiscenţă proprie. Putem adăuga cunoaşterii noastre un al treilea element: vibraţia proprie fiecărui astfel de corp, tot ca urmare a compactizării fluxurilor materiale în raza radiaţiei spirituale.
Acum putem înţelege că vibraţia, ca efect al compactizării materiilor, nu este acelaşi lucru cu efectul circulaţiei (mişcării) unui corp, al ciocnirii lui cu un alt corp, în decursul acestei mişcări. Mai departe, şi mai profund privind lucrurile, nu este nici efectul circulaţiei energiilor prin structurile materiale ale corpurilor: plexuri, canale, precum şi infuziile energiilor circulante prin plexuri - în masa corporală pe care o hrănesc; urmând apoi, mai departe, evacuarea lor în exteriorul corpului.
Circulaţia energiilor prin corpurile de manifestare ale spiritelor are ca efect principal schimbarea momentană a luminiscenţei şi a sunetului fundamental. Regularitatea, ritmicitatea la valori mici de modificare determină schimbări minore, nesemnificative, de cele mai multe ori imperceptibile chiar şi de către omul creator conştient. Doar cele care au loc la valori mari, chiar de la o perioadă scurtă de timp la alta, conduc la modificări majore, perceptibile ca fiind deosebite, având ca rezultat pentru om căutarea înţelesului privind condiţiile care au determinat modificările. În plan corporal, astfel de modificări de mare anvergură conduc şi la schimbarea vibraţiei corporale, după ce folosirea materiilor şi şi energiilor atrase de ele au determinat modificarea corpului, prin acumularea altor materii, care atrag în continuare energii proporţionale cu materiile corporale. Energiile întreţin materiile corporale, vibraţia lor generală, dar numai circulaţia lor nu determină modificări rapide definitive în vibraţia corporală generală. Modificările cele mai puternice sunt determinate de masa mare a fluxurilor de materii, care formează corpurile noastre.
Vibraţia ca atare poate fi considerată aşadar unul dintre efectele masei compacte de fluxuri de filamente materiale. Dar mai este un element care trebuie luat în considerare. Radiaţia spirituală este fluxul energetic provenit de la structura spiritului - a monadelor din componenţa spiritului şi a spiritului întreg, cu păturile interioare şi exterioare, care emit şi ele radiaţie, o radiaţie cu structură deosebit de compactă. În acest fel, radiaţia spirituală foarte puternică, foarte compactă, este practic singura formă energetică din Universul Fizic care emite vibraţie. De asemenea, alte elemente care pot fi introduse în marea ecuaţie a vibraţiilor sunt creaţiile macro-cosmice din interiorul Universului Fizic, înafară de corpurile de întrupare ale spiritelor. Ele sunt realizate de către coordonatorii de evoluţii, sunt creaţii materiale, cu un grad mare de compactizare şi ele, care însă emit vibraţie numai din compactizarea lor, nesprijinite de radiaţii spirituale directe, aşa cum sunt întrupările. Printre altele, ele au rol de întreţinere a unei vibraţii relativ constantă a mediului universic, chiar şi atunci când vibraţia universului scade puternic. Mai ales în astfel de situaţii. Este vorba aici despre păturile sau barierele despărţitoare ale subzonelor şi zonelor din interiorul Universului Fizic, care menţin o vibraţie relativ constantă în fiecare subzonă: din fiecare univers, de fapt, nu numai din Universul Fizic. Ne interesează însă cele care se petrec în zona universului în care ne aflăm acum, în zona I, unde fluxurile materiilor şi energiilor circulă până când destructurarea lor superficială determină treptat scăderea generală a vibraţiilor din toate subzonele, inclusiv cele din terminalul zonei, de vibraţie foarte mare.
Înafară de structurile compacte ale universului, enumerate în linii foarte mari mai sus, tot mediul universic, însuşi mediul zonal local are o anumită vibraţie, care nu provine numai de la corpuri şi radiaţii spirituale care le sprijină fiinţarea, sau de la structuri create de monadele foarte evoluate. Şi aici intră în ecuaţia noastră extinsă: fluxurile circulante, care determină de fapt o vibraţie medie a universului, a fiecărei subzone a zonei I, în cazul locului nostru de trai. Ştim acum că astfel de fluxuri determină o variaţie a vibraţiei oricărei zone sau loc din orice univers. Este drept că vibraţia generală este dată de cumulul de vibraţii ale tuturor elementelor locale, dar studiem fiecare element în parte şi aportul fiecăruia la imaginea generală locală.
Fluxurile mari, uriaşe, sunt formate din filamente care au o compactizare creată de aceiaşi coordonatori ai evoluţiilor noastre. Nu ne-am confruntat în această viaţă cu vibraţiile foarte înalte ale fluxurilor de filamente generalizate în mediul universic, care să ne determine să înţelegem direct lumina, sunetul şi vibraţia aerului cu astfel de fluxuri... Când ne vom putea vedea cu toţii vieţile anterioare, vom putea înţelege diferenţele de vibraţie din diferite epoci mari planetare, vom putea înţelege faptul că aerul pe care îl respirăm poate avea, în vremuri diferite - lumină, sunet şi vibraţie diferită. Diferenţele sunt foarte mici, extrem de mici - dar sesizabile, şi ajută la înţelegerea modului în care toate contribuie la schimbarea lumii, cu toate componentele sale majore.
Când această vibraţie generală scade, scăderea este foarte mică, şi chiar această valoare mică este parţial echilibrată de vibraţiile înalte emise de marile structuri universice, acele construcţii despre care vorbeam mai sus, creaţii ale coordonatorilor de evoluţii, din care cunoaştem deocamdată marile bariere inter-zonale şi inter-subzonale. Şi astfel variaţia vibraţiei are un efect minim în viaţa întrupaţilor, conducând la menţinerea unui echilibru al manifestărilor lor, comparativ cu ceea ce s-ar petrece fără influenţa lor benefică.
Dacă luăm ca exemplu diminuarea vibraţiei, fenomenul se petrece ca urmare a diminuării vibraţiei medii a fluxurilor de filamente. Toate cele existente pe plan local sunt create din fluxurile din interiorul zonei şi schimbările nivelului lor de vibraţie conduce la schimbări ale tuturor celor care sunt pătrunse de fluxurile de filamente. Treptat se modifică vibraţia stelară şi planetară (planetele şi stelele vehiculând fluxuri uriaşe prin centrul lor de fiinţare), dar şi vibraţia medie a corpurilor de întrupare a spiritelor individuale de pe planete, care îşi diminuează vibraţia de la o perioadă la alta.
Creşterea vibraţiei fluxurilor filamentare nu înseamnă o recuperare sau o refacere spontană a stratului superficial al filamentelor, în timpul circulaţiei lor în mediul cosmic. Numai cei care le-au creat, prin puterea lor spirituală, le pot modifica compactizarea. Creşterea vibraţiei noastre medii corporale, dar şi a întregului nostru mediu planetar şi ceresc de trăire, se datorează retragerii treptate din circulaţii a fluxurilor vechi de filamente, superficial decompactizate de trecerea prin corpurile de manifestare a spiritelor. O astfel de retragere are loc către locurile de vibraţie mai joasă a subzonei locale şi apoi eliminarea lor prin intermediul barierelor inter-sub-zonale.
Este un proces care se derulează simultan cu introducerea unor noi fluxuri de filamente, volume uriaşe, din acelaşi loc de lucru din Unversul Central, acolo unde cele mai înaintate monade crează filamentele - de fapt filamentele fiind micro-spaţii de existenţă a celor mai micuţe monade: cele pe care le numim monade-energii (care trăiesc în interiorul filamentelor pe care le numim filamente-energii) şi monade-materii (din interiorul filamentelor-materii).
În acest fel, în perioadele pe care le numim "de trecere" (de trecere la o valoare substanţial modificată a vibraţiei planetare) se vor amesteca volume de filamente având tot felul de vibraţiii, determinând o variaţie a vibraţiei mediului de o mare bogăţie de prezentări. Sunt perioadele cele mai bune (chiar dacă destul de greu de îndurat) pentru oameni, conştienţi şi de comportamentul lor, şi de creaţia pe care o realizează. Mozaicul de fluxuri accesează - aşa cum am mai discutat - memorii cu experienţe din cele mai variate, cu o mare rapiditate, la nivele de vibraţii mai mari sau mai mici, cu grade de experienţă mai mare sau mai mică. Greutatea constă în faptul că apare deseori dezorientare şi nesiguranţă, neîncredere în priceperea proprie, dar şi a altora din jur.
Spunem însă că este o perioadă foarte bună pentru evoluţiile noastre, pentru că influenţele şi variaţia lor obişnuiesc spiritele cu astfel de evenimente, consolidează înţelegerile şi le crează conştientizări ale unor profunzimi nebănuite, pe măsura creşterii obişnuirii cu ele. Se formează şi se consolidează repede discernământul de a alege între particularităţile constructive şi cele distructive ale activităţii şi comportamentului lor, comparând rezultatele manifestărilor proprii de un fel şi de alt fel, dar comparându-le de asemenea şi cu rezultatele obţinute de ajutătorii lor, de către cei mai pricepuţi din preajma lor. Toate acestea ajută oamenii la formarea unei perspective de înţelegere a evoluţiilor şi o consolidare a aplicărilor prin care învaţă să construiască: şi lucruri, şi relaţii cu semenii lor.

Modificările care au loc în vibraţia locală conduc la schimbări perceptibile ale luminii şi ale sunetului fundamental local, dar şi vibraţia locală - o numim vibraţie medie planetară - se modifică perceptibil de la o perioadă de timp la alta. Cei care devin repede conştienţi de cele care se petrec sunt creatorii conştienţi, obişnuiţi treptat cu folosirea forţelor lor spirituale pentru a crea cu fluxurile de materii, compactizate prin puterea lor creativă, mentală, după necesităţile personale. Creaţia lor emite luminiscenţă, sunet şi vibraţie - după puterea compactizării fluxurilor materiale, pentru a crea obiectul dorit. După cum li se prezintă cel puţin aceste 3 elemente, creatorul ştie clar dacă obiectul este bine, corect realizat sau necesită modificări pentru a ajunge la calitatea - şi deci utilitatea - necesară. Nici luminiscenţa, nici sunetul şi nici vibraţia nu ajung însă la puterea celor emise de corpurile formate din radiaţia spirituală. De aceea, creatorii mentali sunt foarte atenţi la cel puţin aceste trei elemente - pe lângă forma şi structura interioară a obiectului dorit, care la un loc îi crează utilitatea.

2. INFLUENŢA VIBRAŢIEI LOCALE ASUPRA EVOLUŢIEI CREATORILOR CONŞTIENŢI
Astfel încât ei, creatorii conştienţi mentali sunt repede în măsură să observe modificările vibraţiei fluxurilor cu care operează şi, implicit, ale vibraţiei medii planetare. Învaţă, pe măsura adaptării lor la realităţile planetei, cum se derulează ritmurile planetare locale, în funcţie de influenţele vibraţiilor provenite din exterior (stelele şi planetele apropiate) şi de la biosistemul planetar. Mai departe, cunoscând toate acestea bine, într-un timp relativ scurt, creatorii mentali sesizează modificările substanţiale care au loc în timp, în locul în care trăiesc sau călătoresc.
În zona I, ei ştiu bine la un moment dat cum se derulează ritmurile planetar-stelare (viteză, amplitudine a schimbărilor) şi îşi armonizează cunoaşterile personale cu elementele specifice ale locului, ale planetei. Ei se obişnuiesc cu cunoaşterea marilor ritmuri cosmice, ştiu bine că evoluţiile lor merg dintr-un sistem stelar în altul, crescând cu câte puţin vibraţia medie locală, aşa cum şi vibraţia lor, ca urmare a evoluţiei, creşte cu puţin de la o perioadă la alta.
Când evoluţiile continuă în zona a II-a, spiritele cunosc deja faptul că au destulă experienţă să meargă singuri, neînsoţiţi de ajutătorii lor, de la un loc la altul, de la o planetă la alta - fiecare planetă în parte având valori proprii ale vibraţiei, diferite de la un loc la altul. Învaţă să meargă în locuri cu vibraţie locală mai mică sau mai mare, după necesităţile lor, aşa cum aici, pe Pământ, oamenii învaţă să meargă dintr-un oraş în altul, de la munte la şes sau la malul mării, oceanului. Tot aşa învaţă să suporte diferenţe de vibraţie din ce în ce mai mari, în perioade de timp din ce în ce mai mici - de la o zi la alta, sau chiar în interiorul aceleiaşi zile. Se pot pregăti astfel în vederea unor călătorii mai mari, mai lungi, de la o subzonă la alta, apoi de la o zonă a Universului Fizic la alta.
Se formează obişnuinţa suportării modificării vibraţiei mediului de trai, în cadrul aceleiaşi întrupări, apoi învaţă treptat să se obişnuiască cu modificări de vibraţie corporală schimbând felul corpurilor după doar 1 - 2 întrupări. Învaţă să călătorească în grupuri restrânse, în aşa-numitele călătorii în tranzit - de la o subzonă la alta: adică de la un loc de vibraţie de o anumită valoare - în alt loc de vibraţie substanţial diminuată. Apoi, după o primă fază de diminuare treptată, se întorc spre locuri cu vibraţie din ce în ce mai mult crescută.
Astfel pregătiţi pot lua parte la călătorii şi mai lungi, pe durată şi mai mare, călătorii regresive prin diminuarea vibraţiei corporale de la o subzonă - apoi de la o zonă la alta a universului. Trecerea aceasta de la o subzonă la alta se opreşte la o anumită vibraţie joasă a universului - cât de joasă poate să fie suportată de primii călători în călătorii de acest fel. Dar astfel de călătorii nu sunt realizate în grup propriu (având doar îndrumători-ajutători secundari de grup), ci sunt ajutaţi de grupuri întregi de spirite mai avansate în evoluţii decât ei: tot spirite primare, dar mai avansate în evoluţii, venind din alte zone şi subzone ale universului. Ajunşi într-un astfel de punct - îl numim punct terminus al călătoriei lor - pot desfăşura evoluţii pe termen limitat, dar prin întrupări mai multe sau mai puţine, în funcţie de puterea lor de suportare a mediului înconjurător şi de experienţa lor de trăire într-un astfel de mediu.
Grupurile însoţitoare sunt formate, cum spuneam, din spirite aflate pe diverse trepte de evoluţie, nu numai ajutătorii secundari ai celor care efectuează o astfel de călătorie pentru prima dată, ci şi grupuri de primari, cu evoluţii diferite. Este foarte important pentru toate grupurile care pornesc în astfel de călătorii să se afle în compania unor alte grupuri, de evoluţie piramidal crescută, astfel încât nu numai că fiecare grup ar fi ajutat de către grupuri mai experimentate, dar fiecare spirit în parte poate urmări toate derulările de învăţături ale grupurilor mai experimentate, pe care le vor avea şi ei de parcurs în viitor, prin care vor ajunge şi ei tot atât de experimentaţi ca şi ajutătorii lor.
Ajungem astfel din nou la situaţia în care ne aflăm acum, pe Pământ, într-un conglomerat de grupuri de spirite de evoluţii diferite, traversând în fel şi chip perioadele pe care le cunoaştem acum, perioadele istorice ale ultimelor milenii. Ajungem în zilele noastre cu urme grele în corpurile noastre, şi putem înţelege astfel faptul că modificările - deteriorările corporale, de fapt - nu sunt un efect doar al comportamentului propriu - păcătos - al străbunilor noştri (ce bine că avem acest fel de înţelegere… al faptului că erau străvechii Buni ai Pământului…). Ni se spune că suntem păcătoşi, că păcatul este înaintea noastră dintr-un început…
Dar…
Să luăm în consideraţie toate cele de mai sus. Modificările materiilor corporale s-au derulat treptat, dar rapid, provocând sensibilizări pe care omul nu le-a simţit de la bun început. Mă refer la masa mare de oameni de pretutindeni, nu la cei care au avut oarecare condiţii de iniţiere în tainele lumii - "taine" doar pentru că au fost reţinute de conducători din cunoaşterea popoarelor lor. Corpurile noastre nu au avut de la bun început o constituţie de fier, iar excesele la care oamenii au fost obligaţi de către conducătorii lor (muncă silnică, război forţat) au marcat profund sănătatea omenirii, în timp. Pe lângă consecinţele diminuării vibraţiei planetare, descrisă mai sus, să adăugăm şi formele de presiune exercitată asupra celei mai mari părţi a popoarelor din partea celor care nu aveau nici un pic de experienţă în astfel de conjuncturi planetare: cosmice, de aglomeraţii planetare, de modalităţi greoaie pentru ei de creaţie materială manuală. Tocmai acest lucru i-a determinat să se zbată cumplit pentru obţinerea şi perpetuarea unor condiţii de trai opulent. Pe care însă nu au ştiut niciodată să-l gestioneze, de aceea presiunea prin autoritate excesivă, până la cruzime, a constituit modul lor pervers de conducere. O autoritate impusă - şi nu dobândită prin har şi pricepere. Rezultatul a fost o deteriorare în timp a corpurilor omenirii, datorată foamei, frigului, războaielor, fricii, lipsei de folosire a propriei creaţii materiale. Marile epidemii ale mileniilor anterioare au avut la bază diminuări drastice de vibraţii, dar ele s-au dezvoltat şi diversificat prin condiţiile în care se desfăşura viaţa comunităţilor umane, toate conducând la dezolare în faţa condiţiilor grele de trai.
Astfel, nu numai comportamentul personal , ci şi condiţiile cosmice, apoi presiunile sociale au determinat deteriorări corporale, aducând deznădejdea care aruncă spiritul în dezolare. Dar care poate fi şi punctul de disperare care crează curajul ridicării pentru schimbarea societăţii opresive. Curajul oamenilor în perioada revoluţiilor a fost susţinut de vibraţiile treptat înălţate ale Pământului şi au contribuit la ridicări ale vibraţiei locale, prin credinţă şi curaj.
Discuţiile despre vibraţii nu au cum să se finalizeze aici, acum !! Vom continua cu alte câteva articole privind detalii din lumea deosebit de interesantă a vibraţiilor.

luni, 19 octombrie 2009

...SOARELE ROTUND ŞI ROŞU...

Dragi prieteni!!
M-am gândit la voi de acolo, din creierul munţilor, de la Babele, de la Ursitoarele Neamului nostru, care şi-au luat din timp căciuliţele de zăpadă, deşi sufletul lor rămâne mereu înseninat!!
M-am gândit la voi cu toată dragostea mea, la voi – cei care vă doriţi să trăiţi profunzimea lumii care ne inconjoară!! Am zâmbit ghiduş cu gândul şi la ceilalţi, care au alte treburi de făcut, alte puteri de încercat, să le fie uşor drumul pe care îl străbat şi ei, şi drumurile către care se vor îndrepta şi ei, de acum – înainte!! Căci toţi mergem până la urmă pe aceste drumuri, mai devreme sau mai târziu!!
Am plecat pe vreme ploioasă-ploioasă... telecabina a pătruns în ceţuri groase şi deodată... geamurile s-au vopsit în albastrul cel mai pur!!! Vă aduceţi aminte melodia cu cuvintele "Dincolo de nori e cerul senin..." ei bine! noi trăiam exact acest lucru!!! Din toate piepturile călătorilor a iesit un "Aaaaa!!!!" şi feţele s-au luminat în zâmbete calde... senine... oglindind bucuria soarelui săltăreţ printre creste, brazi şi fagi conieciţi de toamna frumoasă!!
Lumină şi flăcări, verde curat şi albastru pur!!!
...Splendid!!...
Două zile pe zăpadă, când sub cer senin, când prin ninsoare... Ore splendide petrecute în Cabana Salvamontului, la un ceai fierbinte şi muuuulte-multe poveşti ale locului, fiecare cu poveştile lui despre Babele Mici, Baba Mare din vârful muntelui spre care priveşte parcă Sfinxul... despre Peşterile Urşilor din spatele Padinei... de prin Cheile Tătarului... Joaca cu câinii şi râsetele cu pisicuţa lor jucăuşă şi tare timidă... nu a vrut ferit-ar Sfântu' să se lase fotografiată, în timp ce cuţulache atâta aştepta, doar un cuvânt să-i spui!!!

Dincolo de ultima urmă a omului (pe zăpadă!!!... căci nu am ajuns, normal! la Omul!!) în calmul şi liniştea după-amiezei, singură de lume, liberă şi înconjurată de troienele de jos şi trâmbele de sus!! m-am lăsat înconjurată şi de Cuvintele Astralilor... de sfaturi, de încurajări... de cuvintele care vin din marginea lumii – atât de frumos prinsă în cuvinte de omul cel vechi... „marginea lumii” era marginea lumii omului de rând, dincolo de care începea lumea Moşilor, de trecătoarea cărora nu putea omul obişnuit să treacă, oricât de instruit şi aplicativ era în lumea obişnuită pentru el... Pentru unii era o lumină dincolo de care nu mai puteai trece... Pentru alţii, plini de frică privind prin oglinda greşelilor lor, un întuneric de nepătruns...
...Lumini şi umbre...
...Dor şi încântare...

Apusul ... colorat! cum spun eu!! Când oamenii mă avertizează că va fi vreme rea, eu le spun că văd un apus colorat!!!
Aşa a fost şi acum!! Oricât putea să fie de frig în camera neîncălzită, să zic neprimitoare... dar lasă!! a fost cum a fost şi gata!!!.. am deschis o ţâră geamul şi mi-am fotografiat ...apusul colorat!!! O să pun şi acea fotografie (tot timpul îmi vine să râd!!!) cu apusul meu colorat!!
Deocamdată... un semn prietenos cu mâna din partea mea!!!

...Şi apoi din nou la vale...
...din nou plutind prin ceaţa groasă.. din care doar ici colo se mai zăreau stânci şi brazi.. brazii cu conurile lor ca nişte gheruţe la capătul braţelor lor lungi, cu dulamele lor albe peste trupurile verzi...
...din nou ploaie... frunze ude, fagi în flăcări...
Din nou, hohotul meu cel vechi... Doamne!! unde s-au dus toate??!! liniştea... coamele albe cu lungi dâre de albastru-liliachiu sub ochii cenuşii de piatră... sufletul între norii gonind pe sus sau strecurându-se printre noi, minunându-ne cu cârlionţii dansând prin faţa ochilor noştri miraţi...
...Soarele rotund şi roşu... privitor de printre nori...
...”ca un vis de tinereţe printre anii trecători”...

Din nou trenul....aaaaaaa!!! cu celulă fotoelectrică la uşile deschizându-se singure... cu compartimentele calde, cu oameni bucuroşi povestindu-şi călătoriile...

Eeeei... dragii babii... şi să-ncalec şi eu pe-o şa!!
... căci vă spusei... cum am ştiut, şi am putut şi eu... povestea mea...

duminică, 11 octombrie 2009

ÎNGRĂDIREA / LIMITAREA FORMELOR DE CREAŢIE ÎNDREPTATĂ CĂTRE DISTRUGERE

„Creatia presupune un mare grad de responsabilitate, avand in vedere ca aceasta influenteaza totul in jur : mediul, alte spirite, alte evolutii.
Cum se ingradeste/limiteaza dreptul la creatie celor care nu au ajuns la nivelul evolutiv necesar pentru a crea responsabil?”

1. DISCUTÂND DE ÎNGRĂDIRI ŞI LIMITĂRI
Nu există îngrădire/limitare decât într-o formă de protecţie – şi numai atunci când este necesar.
Dar a dezbate această frază este ceva deosebit de complex. În linii mari putem să urmărim, pentru început, câteva idei principale.
Nu se limitează/îngrădeşte dreptul la creaţie, şi nicidecum dreptul la creaţie a celor care nu au ajuns la nivelul de evoluţie necesară pentru a crea responsabil. Tematica responsabilităţii este şi ea vastă, dar să ne limităm deocamdată la faptul că învăţăm să creăm de toate (şi lucruri minunate, extraordinare, dar şi bombe, armament pentru distrugere individuală sau în masă…) după care învăţăm treptat că nu creăm oriunde – orice, ci numai în funcţie de necesităţi locale foarte strict delimitate. Şi da, pentru asta trebuie să le cunoaştem pe toate. Căci vom fi ajutători şi în locuri ale universului de vibraţie medie mai joasă decât aceea a Pământului, unde spiritele învaţă să se rupă de animalitate cunoscând toate felurile de creaţie şi de manifestare. Pământul se află de fapt în acest punct al universului în care unele spirite învaţă arta războiului, în timp ce altele depăşesc chiar şi acest fel de artă… Să nu uităm şcolile de arte marţiale, războiul ideilor de onoare, de libertate – dar şi ideile războiului “murdar”, de distrugere totală. Toate se învaţă în acestă zonă a universului, şi acceptarea, şi renegarea războiului, distrugerii…
Tot aşa cum ne cunoaştem acum orice parte negativă a manifestărilor noastre, după care învăţăm să ne manifestăm numai în funcţie de loc şi de necesităţile locale. Căci evoluţiile noastre nu au cuprins, nu cuprind, nu vor cuprinde numai ceea ce trăim azi, iar necesităţile evoluţiilor de ajutători ne vor schimba fundamental felul de a percepe astfel de necesităţi. Abilitatea de a trece fluid de la ceva necesar într-un loc – la necesităţile natural-spirituale ale altui loc, fac obiectul evoluţiilor noastre, în continuare.
Contrar părerii de îngrădire, se continuă îmbogăţirea experienţei prin mărirea volumului creaţionist în evoluţii, pe măsură ce spiritul îşi conştientizează momentan obişnuinţa cu doar o singură formă de creaţie: creaţia manuală. Gradul general înaintat de evoluţie a tuturor spiritelor umane nu permite o astfel de atitudine spirituală în perioadele de înaltă vibraţie planetară, iar acest lucru este necesar de învăţat atunci când cercetăm trecutul străvechi al omenirii. Învăţătura mai departe se bazează din plin pe această atitudine de spiritualitate înaintată, de aceea nu poate fi vorba de o retragere prin pedeapsă dintr-o astfel de creaţie. Însă ridicarea vibraţiei planetare conduce la revenirea la gradul înalt de conştiinţă, rapid, şi conştientizarea tuturor formelor de întărire a creaţiei pentru dezvoltarea, şi nu distrugerea vieţii planetare, fie ea umane sau a altor vieţuitoare.
Creaţia pentru distrugere relevă omenirii manifestarea de distrugere şi trăirea în mijlocul unei societăţi care mai mult distruge decât să construiască, ori distruge pentru a construi, lucru pe care îl va învăţa văzând consecinţele manifestărilor sale. Dacă s-ar îngrădi o astfel de manifestare, în loc să fie lăsată să lucreze asupra conştiinţei umane, învăţătura ar fi ineficientă şi repede înlocuită cu consolidarea distrugerii în multe din punctele următoare de evoluţie.
Evoluţiile cuprind momente rare de creaţie manuală, în condiţiile pe care le cunoaştem azi pe Pământ. Credem că o astfel de muncă este cel mai mult folosită şi doar treptat o înlocuim cu cea tehnologică, care ocupă treptat toate formele de creaţie materială din univers. Imaginăm nave interstelare bazate pe tehnologie, războaie galactice bazate pe acelaşi fel de creaţie tehnologică, fie ea şi foarte înaintată: tehnologie care foloseste gândul, amprenta digitală, oculară, în alt plan – clonarea, etc. Dar în spatele uşurinţei de folosire a aparaturii s-ar afla tot creaţie tehnologică: ceea ce nu este de loc adevărat…
Cu toate acestea, chiar dacă deocamdată, pe măsura creşterii vibraţiei medii planetare, munca manual-tehnologică pare a-şi mări substanţial volumul, este necesar să cunoaştem faptul că lucrurile nu vor lua amploare pe această linie, în continuare. Dar este necesar să privim acest aspect cu mult respect, conştiincios şi inteligent, echilibrat în planul vieţii noastre cotidiene, indiferent de ceea ce manifestă cei din jur. Căci fiecare spirit, fiecare grup spiritual în parte are particularităţile sale de evoluţie, căreia îi sunt necesare repere individuale de la om la om, de la grup la grup. Împortant este să ţinem cont de necesităţile generale şi să înţelegem cele care se petrec astfel.
În contextul unei astfel de discuţii, putem să considerăm oarecum că ar fi vorba despre o îngrădire, deşi este vorba doar de o protecţie. Ea nu se referă decât la rezidenţi. Şi ştim foarte bine că nu există o astfel de îngrădire pentru restul lumii, cei care ajung să o facă au liberul arbitru. Războaiele fac obiectul cunoaşterii noastre deja, dar şi epocile agresive: perioada sclavagistă şi feudală, şi parţial contemporană: chiar mai mult decât ne imaginăm, căci planul social actual ascunde cu multă perversitate acelaşi fel de maşinărie agresivă ca şi cea veche. Şi asta ajungem treptat să cunoaştem.
Singurii retraşi – dar nu din muncă, ci din aglomeraţiile planetare, sunt rezidenţii, care de altfel nici nu pot intra de felul lor în astfel de aglomeraţii planetare, nu pot face faţă unui câmp planetar mental de o asemenea anvergură… Dară-mi-te să ajungă să facă ceea ce fac cei veniţi în blocurile piramidale: puternici – dar majoritatea dintre ei neştiutori. Dar în curs de cunoaştere.

Vom dezbate pe larg tematica legată de creaţia manual-tehnologică în partea a II-a a studiului “Omul – creator conştient universal”. Astfel încât limitez acum explicaţiile, până nu prezint întreaga formă de creaţie materială umană de-a lungul timpului. Ceea ce discutăm aici este de fapt o introducere în această tematică deosebit de bogată. Şi mai ales deosebit de nuanţată – dacă o privim din punctele de vedere ale intuiţiilor: doar ele formează o lume întreagă, o dimensiune întreagă a trăirilor noastre, pe care nu o conştientizăm prea bine…
Se poate crede că este ceva ciudat în faptul că munca manuală este un fel de cenuşăreasă a vieţii noastre creative, ca spirite întrupate. Munca manuală nu este desfăşurată decât destul de rar comparativ cu perioadele de muncă mentală, căci ea este deosebit de complexă şi, pentru început, deosebit de obositoare pentru spirit. Şi nu este vorba doar de munca manuală ca atare, ci de toată activitatea realizată prin intermediul corpului fizic: deplasare, hrănire, comunicare, creaţie – cu toată complexitatea ei. Folosirea simţurilor corpului fizic şi orientarea în spaţii prin intermediul lor constituie o greutate în sine. Toate sunt greu de desfăşurat – nu numai prin ele însele, ca activităţi omeneşti, cât pentru fundalul de condiţii de vibraţie joasă, care obosesc spiritele aflate la începutul evoluţiilor lor. Cu atât mai mult, cum vom vedea, când condiţii particulare se suprapun acestei condiţii fundamentale. Chiar dacă rezidenţii trăiesc această perioadă în corpuri astrale, chiar dacă folosirea unor astfel de corpuri astrale este mai uşoară decât întruparea şi manifestarea prin corpuri fizice, chiar şi o astfel de trăire astrală este greu de suportat pentru rezidenţi. Corpul astral este încă şi mai sensibil la vibraţiile joase, în mijlocul cărora se desfăşoară viaţa locală, nu numai a celei omeneşti, dar şi a tuturor celorlalte vieţuitoare. Şi rezidenţii le simt pe toate…
Dar rezidenţilor le este necesar să petreacă toată acestă perioadă în corp astral, asistând la toate cele care se petrec pe planetă. În acest fel, ei se obişnuiesc cu astfel de vibraţii provenite de la societăţile umane, societăţi formate de spirite mult mai puternice decât cele rezidente, deşi necunoscătoare şi ele în multe planuri ale propriilor lor manifestări. Toate sunt percepute de toată lumea umană, indiferent de întruparea spiritelor, indiferent de modul de înaintare şi de gradul de înaintare în evoluţii. Diferit este gradul şi modul de protecţie a fiecărui grup spiritual, prin prisma învăţăturilor în mijlocul cărora se află.
Mai este ceva foarte important de înţeles.
Şi eu am înţeles cu destul de multă greutate acest lucru: spiritele primare care evoluează în zona I nu sunt protejate de muncă, de manifestare fizică complexă pe timpul evoluţiilor lor în această zonă, ci numai de evoluţiile foarte rare, în conjuncturi planetare asemănătoare celei în mijlocul căreia ne aflăm acum. Adică, atunci când se reunesc pe o planetă blocuri spirituale piramidale de diferite feluri, într-o aglomeraţie cu o diversitate planetară neobişnuită în mod normal, pentru rezidenţi.
Rezidenţii nu au cum să înţeleagă în mod complex trăirile spiritelor mai evoluate decât ei, chiar dacă ele sunt perceptibile în planul general al manifestărilor. Sunt înţelese, pentru că au trecut prin stadiile animalice şi cele ale ruperii lor de animalitate. Dar înţelegerile capătă profunzime numai atunci când ele devin parte a manifestărilor proprii, şi numai atunci vor putea înţelege şi, mai departe, vor putea trăi în asemenea conjuncturi social-spirituale. Atunci o vor putea face pentru că puterea lor energetică interioară va fi mult mai mare, cu experienţă pe măsură de bogată: adică după ce vor termina evoluţiile în zona I a universului şi vor fi trăit suficient de mult în zona a II-a.
Discutăm atât de mult despre rezidenţi, deşi ei nu evoluează în prezent în mijlocul nostru în mod masiv, căci comparativ cu ei putem să ne facem păreri despre bazalii blocurilor piramidale şi grupurile piramidale de aceeaşi evoluţie cu ei – dar încă având manifestări şi mai puternice în liniile lor de trăire, fapt pentru care nici nu au puterea să accepte schimbări, deocamdată. Bazalii le mai acceptă – dar ceilalţi foarte puţin, sau chiar de loc, acceptarea venind dincolo de terminarea vieţii lor. Bazalii şi grupurile asimilate lor, aşadar, sunt cei care vin pentru prima dată să trăiască în asemenea conjuncturi planetare, ei creind de fapt aglomeraţiile mari ale acestor perioade. Sunt vremurile lor, şi putem înţelege tot ceea ce au ei de trăit, cunoscând ceea ce NU au trăit cândva, când au fost şi ei rezidenţi, adică în singurele vremuri pe care ei le-au trăit sau le-au asistat, din corp astral, tot astfel ca şi rezidenţii pe care îi urmărim în astfel de discuţii.

Şi încă ştim acum cât de mult ne influenţează fiecare flux de hrănire, formând câmpurile şi corpurile noastre, formând prin amprentarea memoriilor spirituale fondul nostru de cunoaştere, care se va manifesta în conjuncturile trăite efective, manifestate efectiv. Iată cât de important este să facem legături cu cele învăţate anterior, prezentate în postările anterioare.

Perioadele de vibraţie foarte joasă sunt însă destul de rare, comparativ cu restul etapelor intuitive. Oriunde se desfăşoară vibraţii locale foarte joase, rezidenţii însă vor petrece evoluţii în corp fizic, cu muncă manuală pe care o vor dezvolta şi consolida permanent. Asta este foarte important de înţeles – lucru pe care şi eu l-am înţeles în timp. Ei au aşadar – la fel ca şi toate grupurile bazale şi asimilate lor din marile blocuri piramidale – o experienţă foarte bună în domeniul muncii manuale, a trăirilor folosind majoritar trupul lor, corpul lor fizic. La fel ca şi orice tip de experienţă a spiritelor, din orice fel de evoluţii, din orice punct al universului, din orice universuri, totul se îmbogăţeşte pe măsura creşterii experienţei generale în creaţie mentală, pe care spiritele creatoare conştiente o desfăşoară mereu. De aceea am numit în titlul studiului omul – creator conştient universal. Pentru această experienţă universală care stă la baza întregului volum de trăiri umane.

2. DIN NOU, ATENŢIE LA PRETENŢIILE NOASTRE!!! NEPUTINŢELE SUNT REALE ŞI MULTE!! DE ACEEA TREBUIE SĂ FIM TOLERANŢI - PÂNĂ LA IUBITORI!!
Discutăm de multe ori despre memorii, despre felul în care fiecare flux energo-material intrat în câmpurile umane impulsionează memoriile corpurilor omeneşti. În aceste perioade de vibraţie joasă (chiar dacă ea se află acum în creştere – tot joasă este, comparativ cu nivelul la care ea va ajunge în perioadele următoare), experienţa acumulată, impulsionată la manifestare astfel, apare sub formă intuitivă.
Însuşi faptul că, în mijlocul tuturor acestor condiţii locale, omul trebuie să facă faţă multor conjuncturi atât de divers reprezentate, este o greutate în sine. Cu greu, în timp, se formează abilitatea de a folosi exact intuiţia corectă, la momentul potrivit. Este un drum lung şi greu la început – până la clar-intuiţie: acest moment de precizie a folosirii intuiţiilor, în asemenea conjuncturi planetare. Vibraţiile joase şi aglomeraţia planetară sunt două elemente de maximă greutate în astfel de perioade…
Noi, oamenii, nici atunci când ni se spune nu reuşim să intuim prea repede adevărul acestor lucruri, să dăm la o parte cele folosite fără de cunoaştere, să aplicăm fără rezerve intuiile noastre în toate evenimentele planetare. În funcţie de experienţa proprie, de complexitatea vieţii pe care o ducem, trăim de multe ori la suprafaţa celor care au explicaţii mult mai profunde. Şi, de aceea, cu repercusiuni la nivele foarte diferite, cu rădăcini în multe direcţii, de asemenea puţin bănuite, de cele mai multe ori…
Majoritatea populaţiilor planetare umane este formată din oameni cu spirite aflate la începutul orientărilor în astfel de evoluţii. Ei ştiu bine că pot face lucruri bune, dar nefiind obişnuiţi să trăiască în astfel de conjuncturi – le urăsc. Nu este uşor să facă faţă măcar în general condiţiilor planetare de felul celor discutate – dară-mi-te să mai şi muncească. Blocurile spirituale piramidale sunt formate din grupuri de spirite obişnuite cu munca manuală în diferite proporţii şi se impulsionează unele pe altele în asemenea proporţii – după gradul propriu de obişnuinţă cu societatea pe care o crează cu toţii. Se impulsionează reciproc – dar pornind de la baza piramidei spirituale, de la acei bazali despre care discut eu în multe situaţii: cei care nu au o experienţă practică în astfel de conjuncturi planetar-sociale. Vor obliga pe ceilalţi să muncească şi acei “alţii” sunt cei care au puterea să accepte să consolideze cunoaşterile şi aplicarea lor în orice conjuncturi planetare. Puterea spirituală a executanţilor este mare, experienţa acumulată pe măsură – astfel încât doar impulsul de muncă este greu de găsit atunci când există o relaxare spirituală în faţa unei învăţături în linii mari terminate. Dar este necesar să fie consolidată şi diversificată în condiţii planetare complexe, şi acest lucru este realizat la nivelul lor, în compania greu de suportat a bazalilor şi a grupurilor asimilate lor. De aceea sunt lăsaţi bazalii (şi grupurile asimilate lor – adică de aceeaşi puţină evoluţie) să se manifeste dur, pentru ca celorlalţi să li se formeze impulsul de muncă în orice condiţii – dar şi impulsul de revoltă atunci când se petrec lucruri peste limita normală de echilibru. Ca ajutători, vor avea nevoie să ajute astfel de grupuri spirituale des, de aceea trebuie să cunoască bine toate cele care sunt de făcut în tot felul de conjuncturi, în special pentru protejarea vieţii din jurul lor. Toate spiritele care trec prin astfel de conjuncturi învaţă astfel în toate direcţiile, în toate felurile, la nivelele cele mai diferite ale treptelor lor de evoluţie.
Grupurile situate astfel de-asupra bazalilor blocurilor piramidale consolidează diferite alte feluri de manifestare – legate astfel de relaţiile care se crează între întrupaţi în astfel de perioade. Creaţia materială poate să fie dezvoltată în orice situaţii – fie ele şi puţine, aşa cum spuneam, dar astfel de relaţii interumane se dezvoltă numai în astfel de conjuncturi complexe. Spiritele trebuie să-şi dea seama de tot ceea ce pot fi în stare – pentru că le vine şi lor greu să creadă tot ceea ce au acumulat, mai mult sau mai puţin conştient, de-a lungul evoluţiilor.
Conştientizarea negativităţilor crează tendinţa de a ascunde ceea ce ele manifestă: din jenă la început – atunci când intuiţiile de creator conştient înălţat sunt puternice, apoi din frica confruntărilor cu reacţiile celor mai pricepuţi. Iată că apare frica în astfel de conjuncturi – căci în alte părţi nu mai sunt condiţii să apară – frica faţă de semeni, căci altfel s-a format din vechi trepte de evoluţie frica de alte feluri de vietăţi şi frica de fenomene planetare. Frica de cei mai pricepuţi este un fenomen spiritual care apare şi se acoperă treptat de alte manifestări numai în astfel de conjuncturi.
Reacţiile celor mai pricepuţi sunt la început dure, acuzatoare, comparând pe toţi cei din jur cu propria pricepere. Când se vor confrunta şi ei cu priceperi mai detaliate şi mai profunde, din partea unora care se comportă la fel ca şi ei – adică dur, sau chiar şi mai dur, sau mai puţin dur, sau de loc dur, ci tolerant şi cu atitudine de ajutător, vor face tot felul de comparaţii şi vor dori să se poarte lumea cu ei cât mai puţin dureros. Astfel vor încerca chiar ei să facă acest lucru, iar relaţiile cu cei din jur se vor îmbunătăţii simţitor.
Iată de ce este nevoie de foarte multe grupuri spirituale în acelaşi timp pe planetă, cu foarte multe forme de manifestare, de diferite feluri, intensităţi, manifestate în acelaşi timp sau unele după altele, în timpuri diferite, în locuri diferite.
De aceea grupurile de spirite vin pe Pământ în blocuri piramidale, formate din grupuri de spirite cu particularităţi de evoluţie diferite:
– aflate pe trepte de evoluţii diferite, de la evoluţiile înaintate – chiar dacă tot primare – la evoluţiile cele mai mici care pot permite astfel de călătorii;
– aflate pe aceeaşi treaptă de evoluţie, dar cu foarte puţină experienţă în aglomeraţii planetare, având manifestări foarte diferite de la un grup spiritual la altul şi astfel acceptându-şi reciproc, mai greu sau mai uşor, manifestările.
Împletirea atât de complexă a modurilor de manifestare se face sub îndrumarea sau chiar direct de către coordonatorii evoluţiilor primare, chiar dacă grupurile cele mai elevate îşi asumă exemplul de comportament oferit grupurilor celor mai micuţi evoluanţi. Totul este ceva deosebit de subtil, celor mai neexperimentaţi nu le vine să creadă de tot ceea ce pot fi în stare la greu, de varietatea şi intensitatea agresivităţilor lor. Nu le vine să creadă că ceea ce fac nu este corect şi bun, de aceea sunt cel mai greu de convins. Totul se desfăşoară numai în timp îndelungat, prin evoluţii foarte rapide în condiţii foarte variate, greşind şi îndreptându-se reciproc. Toţi sunt astfel în legătură, dar sarcina de a oferi exemplu de trăire nu le revine celor mai înaintaţi, deşi nici ei nu au totuşi puteri foarte mari: tocmai de acest lucru îşi vor da şi ei seama: încercând să facă ei totul, dar trebuind la un moment dat să lase sacrificiile cele mai mari în mâna celor mai puternici decât ei.
De aceea secundarii sunt aceia care oferă toate felurile de exemple de manifestare. Ei îşi asumă întotdeauna (pentru că învaţă acest lucru) folosirea unui comportament apropiat de acela al grupurilor spirituale în mijlocul cărora se întrupează. Din mijlocul acestui fel de comportament asemănător – dar nu exacerbat – ei încep “să-şi revină”, dând treptat exemplu de comportament din ce în ce mai elevat. În plus, secundarii sunt în mijlocul tuturor, pentru a oferi exemplu de muncă necondiţionată de nici un fel de condiţii grele de trai.
Chiar dacă învăţăm să folosim tot felul de comportamente prin care ne adaptăm trăirile la necesităţile celor din jur, prin evoluţii se vor păstra accentele puse pe modurile de manifestare personală – deşi nu egoiste, impunând altora propria voinţă. Spiritele vor învăţa să nu se mai pedepsească, ci să se ajute reciproc să-şi dezvolte eficienţa muncii, inteligenţa aplicărilor, înţelegerea rădăcinilor şi accentuarea acelor laturi care să dezvolte – şi nu să anihileze diverse forme de manifestare spirituală.
În acest fel, principala formă de manifestare va fi aceea de modelare proprie după conjunctura de viaţă. Este o formă de trăire grea, pentru că este foarte complexă, se formează impulsul de a remodela în continuare, iar volumul de remodelare este şi el tot mai cuprinzător. Formele de societate nu sunt nicăieri identice, chiar dacă pot fi aemănătoare, chiar conjuncturile sunt mereu modelatoare, iar devenirile pentru echilibru trebuie să ţină cont de remodelările care să le cuprindă pe toate.
Dar şi puterile spirituale cresc, iar o asemenea sarcină nu mai păstrează în timp greutate, ci doar voinţa de a le face pe toate, exact aşa cum vin cerinţele.

vineri, 9 octombrie 2009

PĂREREA MEA DESPRE PLEXURILE CORPURILOR FLUIDICE ŞI DESPRE MANTRE

1. DESPRE FUNCŢIONAREA ENERGIILOR CORPURILOR NOASTRE
Am reconfigurat un pic schema de răspunsuri, în urma celui de-al doilea comentariu în care se discută despre plexuri.
Părerea mea despre plexuri este deja prezentată în aceste studii. Sunt structuri materiale, ale unor corpuri materiale, dintr-un sistem corporalcomplex, format din componente (sau structuri, sau secţiuni) de vibraţii diferite, oglindind manifestări diferite ale spiritului întrupat astfel. Toate la un loc formează o ţesătură armonioasă, complexă, ale cărei secrete nu suntem nici pe departe în momentul în care să le fi pătruns complet.
După 10 ani studiu de corpuri fluidice, ceea ce eu pot spune azi este ca nu poti influenta sau macar constientiza functionarea lor, caci ele se armonizeaza intre ele.. Sunt nu numai cele 7 plexuri pe care le socoteste medicina orientala ca fiind principale, perceptibile sub forma luminiscentei lor... Acestea sunt 7 plexuri doar ale corpului vital (numit şi dublu eteric), cele care în prezent sunt mai dezvoltate decât corespondentul lor de pe spate – dezvoltate în egală măsură în vechimi, când omul avea percepţiile egale şi în faţă, şi în spate. Astfel de percepţii erau uniform dezvoltate, mereu susţinute prin activitatea creativă în primul rând, căci creaţia materială umană se îndrepta în principal către lucruri construibile de jur împrejurul omului, înconjurându-l din toate părţile. Casa, în principal, nava cu care se putea deplasa oriunde în spaţiul terestru, se creau ca o celulă de protecţie, cuprinzându-i omului toate corpurile sale, oferindu-i confort în timpul cercetărilor, învăţăturilor sale şi aplicării acestor cercetări şi învăţături.
Trecerea la creaţia materială “în faţă” a schimbat raportul de forţe energetice, treptat, conducând la dezvoltarea preponderentă a plexurilor de pe partea din faţă şi diminuarea funcţionărilor pe partea din spate a sistemului corporal.
Dezvoltarea, susţinerea şi diversificarea diverselor modalităţi de manifestare conduce la funcţionarea echilibrată plexurilor. Activităţi vechi de forţare a unor astfel de funcţionări a condus nu de puţine ori la stricarea echilibrului energetic normal. Efortul de deschidere a plexurilor care să ofere alte puteri decât cele normale poate să fie dezechilibrant, dacă nu este însoţit de o activitate curentă care să susţină moment de moment creşterea volumului energetic total.
Chiar şi în viaţa curentă, efectele unor dezechilibre în planul activităţilor se văd din ce în ce mai concret: celebrele – din nefericire! – migrene, insomnii, nervozităţi fără un evident motiv şi fără întrerupere, creind atitudini mereu agresive, sunt numai câteva dintre astfel de efecte. Viaţa ni s-a modificat sunt aspectul material, dar nu înţelegem încă necesitatea folosirii energiilor rămase nefolosite. Ne întrebăm de ce lumea deceniilor trecute era plină de tot felul de acţiuni pe care azi nu le mai considerăm normale: un singur exemplu pentru mine este concludent – folosirea milieurilor pentru tot felul de bibelouri… Cei în vârstă comparativ cu mine sunt furioşi când le iei, dar nici ei nu mai au puterea şi răbdarea să le pigulească, să le îngrijească; cu atât mai puţin noi, copiii, nepoţii nu mai găsim rostul lor în lumea atât de complexă care ne găzduieşte… Ca şi multe altele, de altfel, ceea ce conduce la o ceartă infinită între generaţii…
Dar, chiar dacă nu mai stăm să spălăm şi să călcăm milieuri, să ştergem bibelouri de praf, avem nevoie de consumarea echilibrată a energiilor corpului fizic, în egală măsură ca şi pe cele ale corpului emoţional, mental, cauzal. Activitatea spirituală este legată de corpurile spirituale, dar ele îşi trag echilibrul din realizarea tuturor activităţilor legate de celelalte corpuri. Echilibrarea atitudinilor interioare şi exterioare se leagă în primul rând de activităţile curente îndreptate spre întreţinerea vitalităţii corpului pe care îl ştim, folosirea echilibrării emoţiilor care ne oferă volum şi culoare vieţii: emoţiile negative vin, impulsionate cum ştim de fluxurile exterioare, dar este necesar să facem efortul de înţelegere a lucrurilor desfăşurate şi să ne înlocuim sentimentele agresive cu sentimente liniştite, cu acea cuminţenie a emoţiilor care oferă găsirea păcii interioare, de care ducem lipsă atât de mult… Efortul de înţelegere duce la folosirea planului cauzal, şi astfel activităţile se susţin reciproc şi echilibrează energiile în cascadă din nou până la corpul fizic.
În planul cunoaşterii profunde, sunt sute de plexuri, subplexuri, canale care functioneaza simultan, cu puteri in funcţie de necesitatea de destin, de la o perioada a vietii la alta. Echilibrarea plexurilor are o funcţionalitate specială, particulară fiecărui om în parte. Există o propoţionalitate în care fiecare corp funcţionează în funcţie de sarcinile de destin. Nu simţim funcţionarea plexurilor decât atunci când ceva nu merge bine. La fel cum nu simţim organele interne decât atunci când ne doare ceva, când se produce o tulburare majoră. Efectele se pot percepe încă din fazele iniţiale, dacă suntem obişnuiţi să ne cunoaştem pe noi înşine, să ne simţim bine organismul.
Dacă plexurile ar ieşi din aceasta proportionalitate, ar insemna ca nu functioneaza ceva normal, am simti tulburari si dureri, nu am simti de fapt ceva care să semene cu funcţionarea unui plex... Ar apare dureri de cap, răceli fără motiv, spasme musculare, senzaţia de nod în gât şi multe altele.
Dacă funcţionarea lor intră în echilibru, efectul este o stare de liniştire, de pace interioară, un fel de plutire sufletească, de cunoaştere a răbdării cu care privim, şi primim fenomele şi evenimentele vieţii. De înţelegere a multor lucruri pe care nici nu le-am acceptat ca fiind posibile şi necesare vieţii de pretutindeni, pentru tot felul de alte înţelegeri – nu numai ale noastre, ci şi ale altora, ale tuturor oamenilor de pe Pământ. La care suntem spectatori sau participanţi, în măsura în care propriul nostru destin o cere. Fără invidii, fără gelozii, fără spaime şi temeri fără rost (…o să vină taifunul de nu ştiu unde şi la noi!!.. Nu ştii, soro, că aşa am citit undeva că numai dacă un fluture dă din aripi la ecuador, se face la noi furtună????..)
Alte aspecte ale celor înţelese parţial. Functionarea plexurilor cu 100% (pe care o contesta unii radiestezisti) exprimă de fapt acest grad de functionare in destin, proportiile dupa care ar trebui sa functioneze pentru a oferi exact conditiile necesare desfasurarii sarcinilor personale. Comparativ cu alt om, aspectul general poate sa fie mai puternic sau mai plăpând, unora le pot apare probleme de sanatate de la un moment la altul, dar asta inseamna ca se poate ajunge la dezechilibru mai repede sau in timp mai indelungat, in functie de ceea ce trebuie sa invete sau sa consolideze fiecare persoana in parte. De regula cei care au de consolidat ceva au acest echilibru foarte fragil, ceea ce nu inseamna ca el sau parintii lui etc., au fost/sunt niste pacatosi… Asa cum am spus si voi spune mereu, destinele noastre de aici se impletesc puternic cu sarcinile pe care le avem de realizat şi in alte parti ale universului, pentru care exista necesitatea consolidarii unor elemente speciale la nivele destul de grele de aplicatie acum, aici, pe Pământ.
Alte aspecte se referă la aplicaţiile, tratamentele bioterapeutilor care nu lucreaza decat maximum 10 - 15 minute pentru un pacient. Părerea mea este că astfel de tratamente sunt cele mai sigure. Am auzit multi oameni care se plang că “Bioterapeutii te "mângâie" un sfert de ora si iti iau milioanele degeba… cat de usor castiga ei ceea ce este rezultatul muncii indelungate a altora!!.. “
Este de comentat faptul ca nici multi terapeuti nu au invatatura spirituala necesara pentru a oferi sfaturi adecvate pentru ca omul sa-si pastreze si sa-si optimizeze permanent raportul consum energetic – recuperare energetica. Si atunci cand o fac, o fac fara sa atraga prea mult atentia, raspunzand la cate o intrebare a pacietului – daca pacietul are curajul sa o pună...
Dupa parerea mea, ar trebui ca inafara sedintelor de terapie sa mai existe o sedinta de sfaturi, sau sa ofere material xerografiat (o pagina..) cu sfaturi generale – daca nu este clarvazator răbdător sa stie ce trebuie fiecarui om in parte. Indiferent ce ar spune unii, şi fara neaparat sa vreau sa fac reclama, o cunosc bine pe dna Maria Kant, care mi-a pus si prima carte de metafizica in mana, in 1992 (si o face constant, dupa cate stiu eu, de 17-18 ani) dar mi-a si dat sfaturi datorita carora traiesc bine si in ziua de azi…
Aşadar… daca stim ca:
– nu avem numai aceste plexuri, ci sute de plexuri, subplexuri, canale, care isi modifica capacitatea de la o perioada la alta, in functie de mediul inconjurator, si trebuie sa le lasam sa functioneze asa cum sunt ele, pentru a nu le strica ritmurile;
– mai avem inca 4 corpuri care ne ajuta manifestarea cotidiana: vital (sau dublu eteric), astral (emotional), mental si cauzal - si mai ales daca am sti macar functiunile generale ale fiecaruia in parte;
– celelalte corpuri, pe care le numim spirituale, sunt corpuri purtătoare de sarcină de destin, care functioneaza exact asa cum trebuie, create deosebit de corect de ingerii nostri, neinfluentate de mostenirea parentală. Tocmai de aceea trebuie sa ne descurcam exact cu ceea ce ne ofera ele, pastrand doar echilibrul nostru cotidian, din care îşi trag ele funcţionarea echilibrată. Multi oameni se straduiesc sa aiba un comportament frumos, sa aiba un regim de viata echilibrat, dar nu reusesc sa-si pastreze sanatatea, caci au nevoie alte lucruri, pe care nici nu incearca sa la faca, crezand ca le pot periclita santatea. Este si cazul meu, scutita de sport din clasa a V/a, desi de fapt nu ar fi trebuit sa fac sport de performanta (orele de educatie fizica era practic sport de performanta..), ci sa fac sport usor si permanent, caci energiile fizice au fost intotdeauna uriase.. De aceea eram mereu ori obosita, ori irascibila, efortul permanent pe linie de invatatura nu făcea decât sa ma epuizeze constant.

Tinand cont de desfasurarea echilibrata a actiunilor noastre, a vietii noastre din toate punctele de vedere, vom ajunge sa avem exact ceea ce trebuie, conform cu sarcinile pe care le avem in programul vietii. Este mult mai usor sa ne dam seama, pornind de la o valoare medie, unde ar trebui sa plusăm sau sa diminuăm. Dacă trăim în general la valori medii, intuitiile functioneaza corect in viata majoritatii dintre noi, de la acestea trebuie să pornim către simţirea particularităţilor vieţii noastre. Suntem oameni constienti de viata noastra si trebuie sa avem incredere ca intuiţiile ne conduc EXACT ACOLO UNDE NE CERE VIATA NOASTRA… INDIFERENT DACA ESTE PLACUT SAU NU… DE OBICEI ALEGEM USORUL SI PLACUTUL, COMODUL – DAR VIATA NE OFERA DE MULTE ORI GREU SI NEPLACUT: este numai un aspect al celor cu care ne confruntăm (altora nu le este nici greu, nici neplăcut) pentru ca nu suntem obisnuiţi ele… Sunt exact cele la care trebuie sa ajungem să le trăim: ca si cum ar fi ceva placut si usor…
Legăm totul de comportament. Este corect, dar nu si complet.
Ne trebuie viata in care, in ritm sustinut, cotidian, sa facem câte putin din toate. Daca vorbim despre cei care locuiesc la bloc, sa facem miscare, chiar daca avem masina: inainte de a pleca in week end inafara orasului, o “incalzire”este tocmai buna, mergand repejor 2 alei/strazi de jur imprejurul casei. Cumparaturile marunte sa le lasam sa le facem mergand pe jos. Procedand in acest fel, mai facem ceva util: intram rapid in lumea care ne ofera ENERGIILE SOCIALE DE CARE AVEM IN MOD DEOSEBIT NEVOIE. De aceea e lasata aglomeratia pe Pământ: daca avem tendinta de a ne eschiva de la “iesirea in lume”, zilnic!! Atentie!! Nu vom face altceva decat sa ne privam de aceste energii, care ne ajuta enorm de mult la gasirea personalitatii noastre in fata lumii, la intelegerea comportamentelor si reactiilor umane, etc.
Este mult de detaliat la acest capitol. Câteva idei cred că ar utile:
– hrana echilibrata, cu legume si fructe in fiecare zi, nu mult – dar fara sa lipseasca;
– hidratarea corecta (maxim 1 1/2 l apa inafara de lichidele normale ale zilei, vara mai mult daca este nevoie, bauta pe indelete, nu dat de dusca o cana intreaga deodata, caci apa trece ca o vijelie prin tractul digestiv, lasad prea putin sa difuzeze in organism); eliminarea lichidelor acidulate (aici se cunosc multe privind toxicitatea consumului lor regulat) – dar nu de tot, din cand in cand un pahar de coca cola nu strica decat celor cu afectiuni inaintate. Avem nevoie de toate pentru a face faţă vietii noastre. O folosire stricta a unui regim riguros fara probleme evidente de sanate mai mult strica decat sa faca bine… ne dezobisnuieste de lume si nu avem nevoie de asa ceva;
– zilnic… partida de muzica: cantam cu muzica, facem exercitiu chiar daca stim ca nu avem “voce”; şi… vocea vine cântând!! Căci tocmai plexurile noastre ne face uneori afoni, zicem noi, depărtându-ne de cântec, ascultând, fără să producem. Nimic nu vine de pe o zi pe alta, aşa că este necesar să fecem fără ruşine exerciţiu zilnic!!
– zilnic discutii in care oferim sentimentele pe faţă, adaptand intreaga figura la sentimentele care ne anima. Avem nevoie enorma de expresia feţei, de aceea faţa noastra este atat de puternic dotata cu muschi… cei mai fini muschi pana la urma!! Discutăm pe toate temele, nu numai cele care ne avantajeaza cultura, imaginatia …imaginea noastra in lume! Varietatea sentimentelor umane este necesar a fi updatată(!) permanent.
să gândim prin intelegere, prin observare: “Femeia aceea face cutare lucru… nu am mai vazut/sa nu fac si eu/sa fac si eu asa ceva”!! Nicidecum “Idioata! Uite ce a facu!!” să folosim cuvintele clare în gând pentru a reseta comportamentul: “Mi-a ieist din gura “Idioata! Uite ce a facut!!” dar “Idioata” nu trebuie sa mai folosesc eu personal, si sa dau si exemplu: “Eu nu mai folosesc cuvantul “Idioata!” sau “Nu cred ca este idioata, poate ca nu se pricepe la asa ceva, nu are cultura, nu a invatat-o nimeni” si trebuie sa dam exemplu bun mai departe”…
– acţiunea zilnică “Treabă în casă!!” Spalam un ciorap, o carpa de bucatarie, facem ceva chiar daca nu avem familie sau avem pe cineva care se ocupa de gospodarie: sotie, menajera, etc. Crestem şi îngrijim o floare, un animal, din ceea ce ne ofera orice vietuitoare este mult de invatat, de facut, de inteles;
citim ceva, scriem ceva zilnic. Citim cu sentiment, cu pătrundere, cu înţelegere, nu in diagonala. Cititul in diagonala este numai pentru alegere. Citim cuvant cu cuvant, patrundem ceea ce citim, chiar si o lista de preturi. Sa nu uitam ca este ultima noastra viata in care mai putem face aceste lucruri, dupa care va veni o eternitate pana ce vom ajunge din nou pe aici, până ce prindem putere şi experienţă să o facem. Si fiecare lucru conteaza, fiecare clipa, traita asa cum putem fiecare dintre noi sa constientizăm.
Toate acestea folosesc TOATE ENERGIILE TUTUROR PLEXURILOR NOASTRE. Insomniile, nervozităţile, lacrimile (dar şi durerile noastre “reumatice”!!) merg mana in mana cu nefolosirile noastre energetice.
Dar… un lucru deosebit de important… sa nu ne luam dupa cei care vor sa ne impuna ceva. Forta de reactie sa fie de la inceput canalizată către “Lasa-ma te rog sa fac ceea ce simt eu!!” – si nu ajungând la răscrucea dintre putin “bine” care a mai rămas in puterea noastra de rabdare si “rau” – acolo unde am ajuns luandu-ne dupa altul….

2. DIN NOU DESPRE MANTRE…
Primul lucru pe care trebuie să-l evidenţiez aici este legat de faptul că nu am experienţă în folosirea lor, decât atât cât am studiat elementele esenţiale pentru a înţelege istoria şi folosirea lor în cazuri separate. Am şi eu istoria, experienţa mea legată de mantre...
La inceputul drumului meu constient spre pătrunderea spiritualitatii, citisem undeva ca trebuie sa ne ridicam de-asupra celor rele, care nu ne ofera starea de confort emotional...
Asa am facut, dar in asemenea situatie, m-am simtit ne-la-locul-meu privind de sus cele pe care nu le puteam patrunde. Şi unul dintre subiecte, draga Anonim, era exact simtamantul pe care ni l-ai descris la adresa mantrelor, in conditiile in care in jurul meu multi oameni le foloseau si asteptau efectele ca si cum ar fi stat la coada, asteptând sa le vina randul. Ma trageau si pe mine, dar eu spuneam ca inca nu mi-a venit randul... sa stau la rand... Si atunci m-am gandit ca pot sa stau turceste undeva si sa ma uit ca pe cer la cele care imi creau acea senzatie de disconfort.
Si m-am simtit mult mai confortabil...
Si am gandit ca fiecare om are felul lui de a fi si de a simti cele care il inconjoara. M-am imprietenit cu mantrele, dar nu le-am folosit. Am cautat sa inteleg...
...Am inteles ca sarcina de destin, conform caruia un om trebuie sa mearga prin viata sa, dar să şi participe la viata altora, poate sa se deruleze prin forte proprii sau ajutat de diverse artificii, pe care trebuie sa caute, sa si le aleaga din oceanul existent. Calea de cautare este de fapt o cale de extindere a cunoasterilor prin care cunosc oamenii, gandurile, vorbele, infaptuirile si incredintarile lor; ceea ce este un lucru cu adevarat deosebit!! Pe undeva mi-as fi dorit sa am o asemenea cale. E mai comoda, zic eu – deşi tangenţele cu oamenii sunt pentru unii deosebit de dificile. Tocmai de aceea destinul lor atinge asemenea aspecte, asemenea necesităţi. Sunt si in ziua de azi oameni care cred ca o astfel de cale ar fi trebuit sa aleg, sa fac cursuri, sa ma las antrenata in viata "normala", chiar daca incredintarile ma duc catre acceptarea celor nevazute. Si daca nu fac asta, ei cred ca ii trag spre mine. De fapt curiozitatea ii atrage si se considera pacatosi ca o fac, si pe mine pacatoasa ca ii atrag...
...Am inteles ca mantrele sunt bune la nivel mediu, caci ele au fost facute pentru perioada in care puterile omului erau extrem de mici, comparativ chiar si cu ceea ce avem acum, nu mai vorbesc de stravechimi sau de viitorul care se configureaza chiar în zilele pe care le trăim acum. Chiar dacă începem să le folosim şi simţim nevoia să le lăsăm, este foarte bine să facem după cum ne spune interiorul nostru şi să trăim în mod complex, conform normalităţii zilelor noastre. Energiile sunt din ce in ce mai puternice si pot dăuna, primite mai mult decât suntem obişnuiţi să consumăm. Mai ales pentru cei care nu au o activitate complexă pe parcursul unei zile, energiile nu se descarcă si provoacă stari neplăcute – până la pierderea sănătăţii.
Nu energiile dăunează, trebuie foarte bine înţeles acest lucru, efectele nefolosirii lor în mod constant pot conduce la stări neplăcute, soldate nu de puţine ori cu slăbirea sănătăţii. Blocajele enegetice – şi când discutăm despre energii discutăm şi despre materii, căci este necesar să cunoaştem diferenţele dintre materii şi energii (de aceea tot insist eu asupra acestor diferenţe) vor face obiectul unor expuneri separate.
...Am inteles şi din diverse proceduri de acest fel, şi din alimentaţie că toate sunt bune pentru ceva, dar trebuie sa fie intotdeauna un set complex de informaţii, care nu ajung, de regulă, la cel care doreste sa se dezvolte pe liniile pentru care sunt facute. In general, asemenea proceduri sunt azi de provenienta orientala, si nu au efectele scontate, în masă, asupra altor rase. Eu numesc rase umane cele deosebite dupa corpurile fluidice: grupuri mari de oameni cu sisteme corporale de forme diferite, cu unele structuri interioare diferite, care dau efecte diferite în timp. Rasele sunt mai mult sau mai putin amestecate, metizate, dar nu in masura in care sa fie tolerate perfect de toti oamenii. Ma indoiesc ca africanilor le-ar face bine. Dintre europeni (in general rasa atlanta, ariana, in timp ce asiaticii sunt rasa lemuriana, iar populatiile traditionale din America de sud – rasa toltecă: o rasă metisă între arieni şi lemurieni) deci dintre europeni multi nu suporta sunetele si chiar mâncarea orientala (soia, susan mai ales). Sunt numai cateva exemple, se poate discuta mult pe teme de acest fel.
Ideea este că pentru tine, personal, ca şi pentru toţi cei care sunt în aceeaşi situaţie, totul este un semnal interior conform caruia trebuie sa mergi prin forte proprii sau prin terţe metode, pe care trebuie să le cauţi. De obicei astfel de "alte metode" apar in viata, sau exista impulsul foarte puternic de cautare pentru a gasi calea proprie, folosind diverse elemente ajutatoare.

joi, 8 octombrie 2009

DETALII PRIVIND FORMAREA GÂNDULUI ŞI GRAIULUI DE-A LUNGUL TIMPURILOR

Am gândit acest fel de detaliere sub forma unor scheme, pentru înţelegerea complexă a vremurilor şi a elementelor de manifestare umană specifice fiecărei etape de vibraţie planetară în parte.
Discutăm la început despre schema generală a evoluţiilor umane: manifestări spirituale generale şi apoi vom detalia formarea şi folosirea gândului şi graiului în etapa contemporană (de la ultima glaciaţiune până în zilele noastre).

1. SCHEMA GENERALĂ A EVOLUŢIILOR UMANE SUB ASPECTUL FORMELOR PRINCIPALE DE MANIFESTARE: CREAŢIE MATERIALĂ, DEPLASARE, COMUNICARE
Pornim - aşa cum am discutat deja, de la emisiile fundamentale ale concentrărilor de materii, energizate mereu de fluxurile în continuă mişcare de energii filamentare.
Emisiile fundamentale ale materiei puternic compactizate (care formează orice obiect, peisaj, structură planetară sau cosmică) sunt de două feluri:
a) sunet fundamental al aglomerărilor materiale în structuri planetare, conform modului de aglomerare a fluxurilor materiale şi energetice sub puterea emisiilor radiante ale spiritelor care se întrupează astfel. Fiecare structură din mediul de trai este astfel o formă sau o parte dintr-o formă de întrupare: stele, planete, vieţuitoare planetare. Toate aceste feluri de întrupare oferă, prin densitatea şi ordonările care se menţin constant lungi perioade de timp, emisii de sunet de două feluri: sunetele fundamentale ale structurilor ca atare, peste care se suprapune variaţia de sunet al acestor structuri, aflate în contact permanent cu alte forme de radiaţie sau aflate în mişcare - unele în raport cu altele. Planeta se află în contact direct cu radiaţiile cosmice ale altor planete şi stele, un munte spre exemplu: sub puterea radiaţiilor cosmice, dar şi sub influenţa factorilor meteorologici planetari, cu vieţuitoarele mărunte - vegetale şi animale - din cuprinsul lui, dar si animale mari care influenţează prin viaţa lor peisajul în care trăiesc: unele intră şi ies din peisajul local, altele încarcă diferite locuri în diferite perioade de timp (migrează), etc.
Toate aceste elemente modifică permanent sunetul fundamental al peisajului.
Percepţia umană a sunetului se face şi simultan, şi secvenţial (secvenţă după secvenţă), după cum şi sunetele se derulează în acelaşi fel. Mentalul uman avea această disponibilitate în vremurile de înaltă frecvenţă planetară.
b) luminiscenţă (numim azi aură, aureolă) datorată aceleiaşi aglomerări materiale, care oferă şi sunetul despre care am vorbit. Mentalul uman poate reda totul în aceleaşi condiţii de vibraţie medie planetară foarte înaltă, la fel cum azi facem fotografii, suprinzând toate structurile materiale ale momentului. Peste luminiscenţa fundamentală se suprapune radiaţia cosmică reflectată, lumina provenită de la Soare, care oferă un plus de culoare, formă şi volum fiecărei structuri în parte, aşa cum bine ştim azi.
Toate structurile emit în principal astfel de radiaţii de sunet şi lumină, dar, într-o proporţie mai mare sau mai mică, şi ceea ce numim miros şi vibraţia pe care o emit în spaţii.
În cele discutate, cele mai importante sunt însă emisiile de sunet şi luminiscenţă.

A. ÎN ETAPA MENTALĂ, ETAPĂ DE VIBRAŢIE MEDIE PLANETARĂ MULT MAI ÎNALTĂ DECÂT CEA PE CARE O CUNAOŞTEM AZI:
- creaţia materială se realiza pe cale exclusiv mentală, prin procesele permanente de materializare - dematerializare. Adică, pentru fiecare modificare ce avea loc, se realiza o dematerializare a structurii (obiectului) creată anterior, necesar de remodelat, şi se crea din nou, o nouă structură (obiect). Procedura deriva din necesitatea fiecărui spirit în parte să se obişnuiască cu asemenea procedee şi să creeze de la o remodelare la alta tot felul de particularităţi care să îmbogăţească experienţa totală a spiritelor. Fără asemenea procedeu ar fi fost imposibil, în structurile lor profunde, să se păstreze esenţa, dar să se creeze particularităţi speciale, după necesităţile modificate ale fiecărui moment în parte.
- deplasarea avea loc prin corpul fizic - susţinut de corpul astral, dar nu prin pas apăsat (tropăire), ci ca un fel de plutire, căci corpul astral era bine dezvoltat, puternic energizat, foarte dens, creind o uşoară imponderabilitate omului.
- comunicarea era mentală, având în vedere structura urmărită: prin translaţia imaginii complexe, complete, aşa cum era percepută ea mental - partenerului de comunicare. Imaginea era complexă prin redarea vieţii, cu toate caracteristicile de mişcare, lumină, culoare, sunet, miros, vibraţie.

B. DIMINUAREA TREPTATĂ A VIBRAŢIEI MEDII PLANETARE A CONDUS LA :
- diminuarea treptată a capacităţilor de folosire a corpului mental pentru percepţii şi comunicare, dar mai ales pentru creaţie materială;
- înlocuirea treptată a creaţiei materiale mentale prin materializare+dematerializare cu creaţia materială menatlă prin remodelare. Obiectul creat este remodelat, folosind mai puţin material filamentar şi efectuând un efort mental diminuat, comparativ cu modul anterior de creaţie, consolidat deja;
- este perioada programelor atlante de ajutor oferit întregii populaţii planetare, adaptare la percepţii cu ajutorul senzorilor corpului fizic, creaţie manuală (inclusiv crearea de unelte şi orientarea în folosirea ulterioară de tehnologii complexe).

C. DUPĂ ULTIMA GLACIAŢIUNE (popular - sau biblic - numit potop): VIBRAŢIE PLANETARĂ SCĂZUTĂ
Populaţiile planetare trec treptat la pachetul complet al folosirii intensive a corpului fizic:
- cunoaşterea mediului de trai prin intermediul percepţiilor corpului fizic (folosirea simţurilor copului fizic);
- creaţie manuală; folosirea gândirii pentru înţelegerea, ordonarea, planificarea fazelor de creaţie;
- deplasare prin folosirea majoritară a corpului solid, unde corpul astral nu şi-a pierdut niciodată rolul de susţinere a corpului fizic, doar s-a diminuat. Se poate înţelege acest lucru prin faptul că la deces, adică după desprinderea definitivă a corpului eteric cu toate componentele sistemului de de-asupra lui, corpul devine greu de dus, de cărat de către semeni, deşi fizic-măsurabil vorbind nu se modifică greutatea propriu zisă a corpului decedatului. Doar susţinerea astrală dispare (care funcţionează ca o paraşută, ca un balon pentru corpul fizic) iar diferenţa este sesizabilă doar comparativ cu semenii care o posedă în continuare.
- formarea, şi consolidarea prin trările efective din toate planurile de manifestare, a gândirii descriptive, secvenţiale - secvenţă după secvenţă - chiar dacă percepţiile răman şi la nivelul simultan. Necesitatea gândirii secvenţiale sau descriptive apare în condiţiile accentului majoritar pe creaţie materială manuală, în planificarea şi realizarea fazelor de creaţie materială manuală.
- formarea grăirii, vorbirii descriptive, diferită de înregistrarea sunetului mental complex care preia şi redă simultan complexitatea unor astfel de cumulări.

2. FORMAREA, FOLOSIREA ŞI CONSOLIDAREA GÂNDIRII DESCRIPTIVE ŞI A VORBIRII
Reluăm pe scurt fazele anterioare de manifestare principală a spiritelor umane, pe Pământ (atenţie la acest aspect, asemenea faze sunt specifice Pământului, în alte puncte de aceeaşi vibraţie a subzonei locale intră şi alte particularităţi - sau se diminuează volumul unora dintre cele de pe Pământ, după necesităţă, faţă de cele pe care le discutăm aici); putem să adăugăm încă câteva elemente de cunoaştere generală:
- emisia fundamentală a materiei puternic compactizată se manifestă în principal prin sunet fundamental şi luminiscenţă; pe acest fundal se adaugă sunetul de mişcare, de bio-contact, precum şi reflectarea radiaţiei cosmice care oferă şi: conturare puternică, culoare - cu nuanţări specifice punctului cosmic local, cu sunet modificat în funcţie de perioada galactică, stelară (an, anotimp) şi planetară (faze de poziţie planetară faţă de stea, fazele obiectelor cosmice apropiate: sateliţi);
- cunoaşterea umană complexă a lumii exterioare, prin crearea imaginii interioare, mentale (se mai spune azi: "pe ecranul interior al minţii"), prin copiere/redare (ca şi o fotografiere + înregistrare acustică), având în vedere ţesătura statică şi în mişcare a fenomenologiei planetar-stelare. Formarea mentală a peisajului complet (incluzând mişcările specifice) prin lumină (percepţia luminiscenţei proprii a materiei peste care se suprapune imaginea în mişcare - devenire, schimbare, distrugere) şi prin sunet (fundamental, peste care se suprapune sunetul mişcării, contactelor cu alte elemente ale mediului înconjurător); folosirea personală a acestei imagini complexe la cunoaşterea mediului şi planificarea interioară a lucrărilor de creaţie materială: în curs de realizare şi de perspectivă;
- comunicare prin redarea mentală a elementelor percepute, cunoscute anterior prin aprofundare şi folosite pentru lucrare personală: creaţie materială, deplasare în mediu şi relaţionare. Comunicarea era folosită strict pentru împărtăşirea experienţei între oameni. Se folosea translaţia imaginii complexe, oferită interlocutorului.
- diminuarea vibraţiei planetare conduce la estomparea elementelor de trăire şi lucrare menatală şi la înlocuirea lor parţială cu elemente de trăire prin structurile fizice: senzori de percepţie ai corpului fizic, mişcare cu aparatul locomotor, grăire prin aparatul vorbirii.

Este necesar să avem în vedere şi elementele specifice PERIOADEI DE TRECERE de la activitatea mentală la activitatea de tip fizic (perioada din apropierea ultimei glaciaţiuni şi aceea care a urmat glaciaţiunii):
- este perioada utilizării în acelaşi timp a creaţiei mentale cu filamente materiale fundamentale şi a unor elemente fizice din structurile planetare: pământuri, minerale, vegetale şi unele elemente animale. Se foloseşte ca metodă de bază remodelarea creaţiei materiale, chiar dacă se mai poate folosi rar şi creaţia fundamentală prin materializare-dematerializare.
- percepţiile sunt hibride - cu ajutorul senzorilor corpurilor mental, astral, dar şi - treptat - ale corpului fizic. Omul se obişnuieşte cu privirea oculară, cu aparatul auditiv, simţirea vibraţiilor prin piele, formarea gustului şi detectarea stărilor materiei prin intermediul mirosului. Toate se accentuează prin folosire treptat intensificată, structurile existând în stare bună de funcţionare în planurile corporale, dar nefiind folosite intens în perioadele anterioare.
- se formează elemente simple de grai, vorbire, folosind structurile corporal-fizice ale vorbirii, copiind sunetul mental interior, încă perceptibil.

Elemente specifice ale PERIOADEI CONTEMPORANE privind formarea şi consolidarea gândirii şi vorbirii:
- la început accentul este pus, în complexitatea sunetelor mentale, pe percepţia şi redarea mişcării, devenirii, pe logica înşiruirii - în loc de simultaneitatea derulării existenţiale din mediul de trai;
- formarea graiului conform sunetelor pe care abia acum le putem numi gând, prin înşiruirea sunetelor. Trebuie să înţelegem că o astfel de lucrare spirituală a fost opera - în egală măsură - a mediului în continuă modificare a vibraţiei generale + a voinţei umane, în vederea adaptării la greutăţile cunoscute ale vremurilor viitoare. În vorbire, cuvintele nu se pot suprapune - şi este lăsat aşa pentru ca omul să poată înţelege logica complexă a devenirilor, a creaţiei universale, a curgerii lucrărilor una din alta. Toate acestea stau astfel la baza înţelegerii derulării vieţii planetare, fenomenologiei planetare, formarea răbdării, curiozităţii şi antrenării în pătrunderi din ce în ce mai adânci ale realităţii înconjurătoare.
- activitatea corpurilor astral şi mental nu se anihilează, ci doar se diminuează, ajutând în plan secundar - doar de susţinere - a activităţilor derulate prin corpul fizic;
- importanţa cea mai mare, din acest punct de vedere, este acordată încă din perioada de trecere, consolidării elementelor schimbate astfel: în principal vorbirea, pentru consolidarea comunicării între oameni.
Aici este necesar să accentuez un aspect. Pe măsura trecerii timpului au loc modificări sociale deosebit de importante, ceea ce conduce la schimarea forţată a unor deveniri, prin prisma intereselor personale ale claselor conducătoare. Schimbarea în planul conducerii societăţilor umane determină accentul pe vorbire şi ascultare, în principal pe ascultarea conducătorilor.
Efortul cel mai mare se face în acest plan şi omul de rând este forţat să lase pe un plan secund gândul ca efort de planificare a activităţii. Gândirea se relaxează şi obişnuinţa anterioară conduce către revenirea la imaginea-gând, prin care se fixează imaginea conducătorului şi cerinţa lui în creaţia materială pe care i-o cere cu agresivitate crescândă.
Tocmai de aceea în perioada de consolidare a acestor elemente de bază ale comunicării între oameni ele nu se consolidează suficient, conducând la întreruperea relaţiilor profunde interumane şi, pe de altă parte, la o creaţie forţată, lipsită de bucuria împărtăşirii experienţei şi mulţumirea comună a realizării lucrărilor. La care se adaugă faptul că creatorii nu se pot bucura de folosirea creaţiei lor, conducând la închistarea omului, oboseală şi delăsare. Numai agresivitatea crescută a conducătorilor mai pot să scoată, dar în mod forţat, sufletele oamenilor din delăsare. Creaţia lor forţată este spectaculoasă (palate, parcuri, tapiserii, lucrări de artă monumentală, creaţia măruntă manufacturieră, etc.), dar în planul propru (familie, casă) delăsarea este aproape completă.
Tocmai de aceea era nevoie de activitatea societăţilor retrase, despre care discutăm în atât de multe situaţii. Pauzele de trăire în societăţile retrase au condus la perpetuarea şi susţinerea blândă a formelor de comunicare şi învăţare, până ce societatea şi-a luat toate formele de avânt de manifestare, care aveau să conducă la eliberări treptate din impuneri agresive.
Tot aceste trăiri line, dar foarte bogate, din societăţile retrase, bogate din punct de vedere al experienţei totale, a condus la consolidarea vorbirii, aspect deosebit de important al vieţii umane.
Creşterea complexităţii (prin revoluţionarea vieţii sociale) va obliga omul să îşi dezvolte gândirea, ajutată acum de vorbirea deja consolidată, în relaţiile sale curente.
Aici este necesară acea punctare de ajutor oferit de către vorbire - gândirii!! punctare care a stat la baza acestei sinteze. Gândirea se va dezvolta astfel treptat, către a doua jumătate a sec. XVII, urmând filiera vorbirii, prin exprimarea gândului cu vorbe interioare. Vorbirea interioară a înlocuit treptat imaginea-gând cu vorbirea-gând. Iată aşadar cum se ajută reciproc - şi se consolidează reciproc - gândirea şi vorbirea. Se poate da exemplul următor: cineva mă ajută să urc, eu îmi iau avânt, îl depăşesc, dar mă întorc după ce eu însămi mă consolidez şi îl ajut să recupereze (căci efortul în plus pentru a mă ajuta l-a obosit şi pe el) şi mergem împreună mai departe.
_______________________________

CÂTEVA CUVINTE DESPRE MANTRE
Pornind de la cele discutate mai sus, putem să ne dăm seama că mantrele se bazează pe percepţiile de sunet, ţesătura de sunet emis de o structură căreia îi corespunde o luminiscenţă. Toate la un loc fac imaginea complexă, care se poate reţine, memora, prin structurarea de sunet gândit şi glăsuit, pentru a fi dus mai departe prin obişnuinţele colective.
Şi, mai ales, toate la un loc sunt emisii ale unor existenţe de care omul nu mai este conştient în mod normal. Intensitatea percepţiilor este redusă, aşa cum am arătat mai sus, ele se primesc subliminal (la nivel de subconştient) şi nu mai pot fi conştientizate, redate, consolidate astfel şi folosite în continuare.
Învăţăturile pentru dezvoltare, chiar de mică amploare au fost însă perpetuate după întrarea în etapa intuitivă şi folosite doar de conducători. Ele au dispărut din planul orientărilor generale ale omenirii, mai cu seamă după restrângerea şi dispariţia societălor retrase, lăsându-se în planul intuitiv formarea încredinţărilor în trăirea societară. Este de comentat în alt plan reţinerea unor cunoaşteri şi întărirea unor intuiţii, prin literatura populară, cusături, orientări de pietre în peisajele locale, muzică tradiţională.
Li s-au creat condiţii de funcţionare unor învăţături directe, clare, conştientizate ca folosire mentală diferită de manifestările generale ale omenirii, doar în spatele uşilor grele, mereu închise ale templelor şi palatelor conducerilor - mai cu seama religioase. Căci reprezentanţii religiilor au preluat treptat conducerea spirituală totală a societăţilor umane, bazându-se pe frica colectivă, care avea la bază doar intuiţia unei vieţi după decesul din planul materiei fizice.
Atenţie însă la un alt aspect, care îşi poartă originea chiar din perioadele anterioare ale folosirii acestor elemente bune pentru activitatea mentală a omului.
Perioadele de cercetare ferventă a acestor manifestări s-a derulat, în bazinul mediteranean, în templele babiloniene, egiptene, iudee şi arabe vechi. A fost o perioadă destul de lungă, până când societatea umană şi-a format o mare complexitate pe multiple planuri, astfel încât preoţii înşişi nu s-au mai putut ocupa cu multe feluri de cercetări: pe care azi le numim neconvenţionale.
Toate aceste cercetări au condus la formarea conştientă - căutată conştient - a unor mantre negative, chiar şi sub forma benefică a relaxării umane. Folosite în excesele religioase, ele au efect de adormire a unor înţelegeri umane şi consacrarea activităţii unor obiective care asigurau cunoscătorilor puterea asupra unor segmente sociale. S-a moştenit ideea de vrăjitorie, prin care o serie de activităţi specifice liniştirii umane şi concentrării interioare conduceau la creşterea puterii interioare, pierderea fricii sociale, la revoltă sau căutarea libertăţii în afara socetăţii.
Vom reveni asupra acestor subiecte.
La fel ca şi asupra celor pe care le înţelegem acum privind idea de gând cântat.
M-a preocupat partea oarecum tehnică a formării gândurilor şi vorbirii, dar sunt foarte multe de spus referitor la acest sunet fundamental. Probabil că ar trebui să scriu despre multe aspecte ale sale, dar vreau să discutăm despre aceste aspecte atunci când voi putea prezenta imaginea de ansamblu, de o complexitate cu totul deosebită, a mediului planetar în care s-a format şi a funcţionat societatea umană de-a lungul epocii mentale. Şi mai ales modul în care percepţii de acest fel au contribuit la formarea unei cunoaşteri profunde a modului de creaţie, cum au folosit la formarea şi consolidarea deplasării, mişcării pentru realizarea activităţilor umane, comunicării, relaţionării.
De comentat deocamdată este faptul că sunetul fundamental este de o varietate uluitoare, se schimbă - aşa cum este şi normal - de la o perioadă scurtă de timp la alta, în funcţie de incidenţele cosmice, schimbările circulaţiilor energo-materioale prin matricile eterice (unde miezul eteric planetar are o influenţa deosebit de puternică asupra tuturor elementelor de desfăşurare a vieţii planetare).
Deşi este astfel varibil, există o variaţie constantă, ritmică pe termen destul de lung - care se adaugă în planul percepţiei variaţiilor perceptibile azi: secundă, minut, oră, zi, an, planul de 5 ani, planul de 7 ani şi mai sunt - dar nu le-am mai studiat eu. Sunt ceea ce numim ritmuri planetar-stelare. Planul galactic de 26.000 ani, etc. TOATE SE MODIFICĂ ÎN PERIOADE FOARTE LUNGI DE TIMP, acesta este un lucru cert, ţine de modificarea vibraţiei medii galactice, ale cărei efecte încep să se observe deja. În perioadele următoare, tot ceea ce are mişcare sub formă de elipsă se va transforma în formă de cerc, iar acest lucru se observă deja în planul elementelor matriceale planetare (portalurile ovale se transformă treptat în formă circulară - adică de la forma eliptică de acum) şi al sistemelor corporale ale mamiferelor şi omului. Adică exact cum au fost şi înainte de ultima glaciaţiune.
Deja sunetul interior prinde contur puternic, la fel ca şi imaginea interioară, conducând la stabilizarea umană pe clarvedere şi clarauz.
El are o muzicalitate cu totul deosebită, tocmai variaţiile normale în funcţie de timpul astfel perceput de noi îi conferă acestă varietate şi muzicalitate. În această ţesătură deosebit de frumoasă, toate registrele de sunete se împletesc armonios, cu sunete perceptibile şi la nivelul corpului fizic, şi mental, dar şi sunete care nu sunt perceptibile de către noi oamenii la oricare din aceste nivele. Însă astfel de sunete modifică pe cele perceptibile, astfel încât planul efectelor reconfigurează mereu o astfel de ţesătură.
Exact la fel de petrec lucrurile şi în cazul luminilor, dar şi în cazul vibraţiilor.
Mă opresc deocamdată aici.