I. IDEI PRINCIPALE
1. Călătoria astrală este o stare de universalitate a spiritului, comparativ cu starea de manifestare umană prin corpul fizic.
2. Pentru orice viețuitoare, călătoria astrală este o pregătire pentru viața astrală pe care orice muritor o are după terminarea vieții fizice, când devine entitate astrală.
3. Călătoria astrală este, în rădăcina ei, un proces specific tuturor viețuitoarelor care au corp fizic de manifestare, datorită vibrației naturale relativ joasă a corpului dublu eteric și corpului fizic: în principal, este un proces care se desfășoară pe timpul somnului, pentru recuperarea vibrației pierdute în timpul manifestării cu corp fizic, în stare de trezie - o numim autostabilizare vibrațională; întreaga călătorie astrală cuprinde și alte procese și manifestări ale spiritulului întrupat, în funcție de evoluția proprie:
– autostabilizare vibrațională simplă: pentru spiritele în evoluții începătoare, care se derulează într-o structură (zonă) astrală planetară specială;
– autostabilizare vibrațională urmată de relaționare chiar în spațiul de autostabilizare vibrațională propriu, cu semeni din grupul propriu de întrupare;
– autostabilizare vibrațională la nevoie în spațiul, structura proprie, urmată de relaționare și în spațiul exterior spațiului de autostabilizare vibrațională;
– autostabilizare vibrațională urmată de derulări de sarcini de ajutor oferit altor grupuri în manifestare astrală, precum și de observare personală în jurul planetei și treptat în sistemul stelar local;
– autostabilizare vibrațională urmată de desfășurări de sarcini complexe în galaxie;
– autostabilizare vibrațională într-o structură individuală, proprie, creată odată cu venirea evoluantului în galaxie – specifică monadelor secundare și centrale – urmată de lucrări realizate împreună cu entități astrale, entitățile dimensionale și interdimensionale;
– autostabilizare vibrațională urmată de derulări de sarcini în prezența coordonatorilor de evoluții, pentru lucrări de nivelul nucleului galactic.
4. Corpul astral în călătorie astrală nu poate fi denumit entitate astrală, întrucât nu beneficiază de restul sistemului corporal fluidic cu vibrație superioară în deplasarea sa: restul sistemului corporal rămâne la sol, strâns legat de corpul fizic aflat în stare latentă de funcționare (somn).
5. În călătorie astrală avem cunoașterea integrală a omenirii, din orice punct de vedere, întrucât a fost trăită de absolut toate spiritele umane anterior vieții în curs.
NOTĂ:
Este în lucru un dicționar special pentru blog, sper că în maximum o săptămână să încep publicarea, întrucât siteul, care cuprindea dicționarul cunoscut de mulți dintre dvs., nu mai poate funcționa, din nefericire. Până atunci încerc să pun o mică rublică – ”Elemente de dicționar” și vă rog frumos să mă atenționați ce alte elemente mai este necesar să pun la postare, în completare.
Elemente de dicționar:
AUTOSTABILIZARE VIBRAŢIONALĂ
Autostabilizarea vibraţională este o funcţiune automată a sistemului corporal cu corp fizic, funcţiune care se desfăşoară numai prin intermediul corpului astral, însă cu participarea indirectă a fiecărui corp în parte. Este o recuperare a vibraţiei întregului sistem corporal, desfăşurată prin intermediul corpului astral – acesta fiind cel dintâi corp din sistemul corporal uman (şi al tuturor vieţuitoarelor terestre care îl posedă integral: de la viruși – la om) care pierde vibraţia optimă desfăşurării activităţilor necesare vieții, conform destinului spiritual al fiecărei specii în parte. Iar acest lucru se petrece datorită variaţiei stărilor emoţionale (exteriorizate sau nu), modificate de la o stare de echilibru specifică speciei, în urma impulsurilor primite – din interior (din tririle interioare ale spiritului) şi din exterior (din mediul de trai curent) deopotrivă.
O astfel de activitate a corpului astral (de autostabilizare vibraţională) este automată: în timpul stării pe care o numim somn, corpul astral se desprinde de sistemul corporal şi este atras – după legile materiilor astrale – de o zonă, o structură (bandă de cele mai multe ori) de stabilizare vibraţională planetară. Este o structură planetară din materie astrală şi eterică, adică o structură care face parte din componenţa elementelor matriceale care formează, susţine şi întreţine planeta şi întreg biosistemul ei însoţitor.
Zona, structura de autostabilizare vibraţională se afla la o distanţă relativ redusă faţă de Pământ; ea are o valoare vibratională optimă pentru fiecare grup spiritual care desfăşoară evoluţii pe o planetă, oferită de materia astrală, de vibraţie special aleasă pentru a fi utilă unui astfel de scop. În interiorul acestei benzi, corpul astral îşi recuperează vibraţia pierdută în activităţile desfăşurate în stare de activitate – în starea pe care o numim de trezie – şi, după ce ajunge la o vibraţie optimă pentru individualitatea sa, se reîntoarce în sistemul corporal; de la corpul astral altfel stabilizat vibrațional, prin radiație, vibrația se răspândește în întreg sistemul corporal, ceea ce conduce la instalarea stării de odihnă, așa cum o știm acum.
II. DETALII, DISCUȚII
Este bine să știm de la bun început, chiar dacă pare a fi mai subtilă o asemenea abordare – dar tocmai de aceea este bine să ne obișnuim treptat și cu astfel de abordări: călătoria astrală este o stare de universalitate, adică de lărgire a percepțiilor, simțirilor, cunoașterilor: generale și particulare, spațiale și temporale, de recunoaștere permanentă a acestei universalități a trăirilor monadelor ajunse la un nivel mai elevat de evoluție, iar aceasta este comparativ cu starea manifestată prin corpul fizic (în cazul nostru, al pământenilor). Cu alte cuvinte, spiritul poate să-și completeze cunoașterea fizică, limitată dar necesară, prin călătorie astrală: și prin toate la un loc să-și îmbogățească cunoașterea proprie universală. De la un act inconștient – până la conștientizare: adică de la simple percepții ale realității apropiate până când devin creatoare conștiente – este un drum lung, dar din acel moment ele vor folosi călătoria astrală în eternitatea vieții lor, sub o formă sau alta: ori pentru propria lor evoluție, ori pentru a ajuta un număr practic infinit de generații de alte monade care desfășoară la rândul lor evoluții.
Azi, pentru noi, călătoriile astrale nu sunt conștientizate decât ca vise pentru marea majoritate a oamenilor, prea puțin de o minoritate care s-o practice și s-o înțeleagă în aceleași timp; iar din această minoritate, o mică parte o folosesc pentru a-și împiedica semenii să o cunoască, împiedicând astfel dezvoltarea lor spirituală – de fapt împiedicând revenirea tuturor oamenilor la o stare absolut naturală, pe care fiecare om a avut-o, a lucrat cu ea, s-a folosit în mod extins de ea până acum 5-6.000 ani în medie pentru omenirea întreagă, chiar dacă unele populații și-au păstrat cunoașterea prin toate mijloacele naturale și folosirea până în jurul anilor 1000 d.H.: așa cum a fost și poporul nostru, străbunii noștri geți (daci).
De prea mult timp ni s-a furat cunoașterea de acest fel, la început sub pedeapsa cu moartea – azi sub pedeapsa mai subtilă de dispreț, de denigrare, de pedeapsă, de agresivitate directă sau indirectă. Azi începem să conștientizăm faptul că nu este niciun păcat din niciun punct de vedere religios, nu este nicio greșeală din niciun punct de vedere laic – indiferent ce tot încearcă să facă o grupare sau alta de oameni pentru interesele lor personale sau de grup restrâns. Oricum ar dori ei, timpul lor este pe terminate și, din viața noastră următoare nimeni nu va mai fi supus restricțiilor de acest fel, total nenaturale, ne-omenești, nefirești...
Pentru orice viețuitoare, călătoria astrală este pregătire pentru viața astrală conștientă, lucrativă, cu sarcini de o deosebită importanță pentru orice evoluant, care începe și se derulează permanent după decesul corpului fizic. La începutul evoluțiilor, nimic din activitatea astrală nu este conștientizat decât la un moment dat ca fiind o continuare a vieții în stare de trezie: vom discuta despre acest aspect în studiile viitoare. Ea însă pornește de la începutul trăirilor cu manifestare prin corpul fizic, numai cu corp fizic de manifestare: în timpul somnului, sub formă de autostabilizare vibrațională pentru orice viețuitoare, care cuprinde:
– detașarea parțială a corpului astral de restul sistemului corporal (prin mecanismele proprii ale sistemului corporal) și atragerea lui într-o structură a planetei creată din nașterea planetei, din materii cu vibrație astrală (materii astrale). În această structură planetară astrală, corpul astral își recuperează vibrația pierdută în timpul acțiunilor în stare de trezie;
– derulări de trăiri în interiorul spațiului astral (limitat, scurt, neobositor, dar suficient de lung pentru manifestări ale spiritului prin corpul astral): împreună cu frații de spirit care sunt și ei în această fază de somn, apoi treptat cu alți întrupați cu aceeași evoluție, apoi cu întrupați cu evoluții diferite, de-a lungul treptelor de evoluție;
– revenirea corpului astral și reintegrarea lui în sistemul corporal, unde vibrația nou-obținută difuzează în mediul corporal și realizează detensionarea corporalității;
– dacă trezirea din somn nu s-a efectuat în mod natural, prin ieșirea naturală din starea depărtată de corpul fizic, dar autostabilizarea vibrațională s-a încheiat, întrupatul poate adormi la loc dacă are condiții bune, dar nu se reîntoarce la spațiul de autostabilizare vibrațională, ci este susținut de ajutătorii săi astrali de destin să se obișnuiască cu simțiri astrale, necesare continuării evoluției sale.
Pentru evoluanții avansați, după autostabilizare vibrațională sunt ajutați de entitățile lor astrale să deruleze diferite cercetări proprii și să desfășoare sarcini astrale din ce în ce mai complexe.
Așadar, această autostabilizare vibrațională este și un proces natural, și absolut necesar pentru supraviețuirea spiritului în întruparea cu corp fizic de manifestare. Fără autostabilizare vibrațională, oboseala s-ar instala foarte repede și viața ar trebui să fie de câteva ori mai scurtă decât este ea pentru toate speciile planetare în prezent.
Așadar este de reținut faptul că autostabilizarea vibrațională este valabilă pentru absolut toate viețuitoarele care au corp fizic de manifestare curentă, este un proces de recuperare rapidă a vibrației pierdute în timpul manifestărilor cu corp fizic, în stare de trezie; ea are loc în timp ce corpul fizic intră în stare de funcționare latentă, în stare de somn, atenția spiritului fiind concentrată pe corpul astral. Însă de-a lungul evoluțiilor primare, călătoria astrală nu rămâne doar un proces de recuperarea a vibrației personale pentru ca spiritul să poată continua manifestările sale prin corpul fizic, ci devine însoțită și de alte manifestări ale spiritului; astfel vom avea mai multe feluri de călătorie astrală cu autostabilizare vibrațională și alte acțiuni în plus:
1. Autostabilizare vibrațională prin intermediul corpului astral: corpul astral este acela care pierde cel dintâi din vibrație, dintre toate corpurile din sistemul corporal, în timpul trăirilor cu corp fizic. Ea are o durată diferită de la o specie la alta de viețuitoare de pe planetă (specia arătând treapta sau subtreapta de evoluție a spiritului întrupat astfel), și tot în funcție de specie se poate derula într-o stare de plutire a corpului astral: până la spațiul astral de autostabilizare vibrațională, în interiorul spațiului și în alte activități astrale în continuare, rămânând ancorat puternic, așa cum am văzut în studiile anterioare, de restul sistemului corporal, fără nicio putere de desprindere a corpului astral de sistemul său corporal. Autostabilizarea vibrațională se derulează în stare de inconștiență pentru toate treptele de evoluție începătoare; pe măsura avansării în evoluțiile superioare se formează o stare de conștiență care devine din ce în ce mai profundă.
2. Autostabilizare vibrațională la nevoie, iar după recuperarea vibrației urmează relaționare între astrali, chiar în interiorul spațiului, pe loc, în stare conștientă în corpul astral, numai cu semenii din grupul propriu spiritual de întrupare; este specifică evoluțiilor începătoare în care începe să se formeze o conștiență și o conștiință proprie.
3. Autostabilizare vibrațională la nevoie, urmată de relaționare simplă cu semeni și cu entități astrale înafara spațiului de autostabilizare vibrațională.
4. Autostabilizare vibrațională, urmată de derulări de sarcini pentru a oferi ajutor altor spirite chiar în zona de autostabilizare vibrațională, dar și înafara zonei – însă în limita câmpului planetei natale sau, mai târziu, în limita câmpului stelei care guvernează planeta natală; așadar trările simple, după obișnuințele din stare de trezie, sunt suplimentate, conform evoluției proprii, cu sarcini realizate doar cu corpul astral, pentru a oferi ajutor altor astrali asemenea lor înșiși și pentru a participa la activitățile, sarcinile altor entități astrale.
5. Autostabilizare vibrațională cu sarcini proprii privind:
– cercetări pentru lărgirea cunoașterilor la nivelul de vibrație al galaxiei;
– sarcini de ajutor oferit altor entități, altor întrupați de pe diverse planete din galaxie.
6. Autostabilizare vibrațională pentru ajutătorii secundari și centrali când se întrupează în mijlocul primarilor: pentru ei, acest proces se derulează într-un spațiu propriu, o zonă proprie (special creată – aflată înafara spațiilor evoluanților primari): pentru derularea unor lucrări speciale, destinate sarcinilor pe care ei le duc alături de entitățile astrale sau entitățile dimensionale și interdimensionale; în acest stadiu de evoluție personală, se participă în mod extins la lucrări de mare complexitate, legate de întreținerea planetelor din galaxie, alte lucrări pe care le derulează în evenimente deosebite din galaxie: de aceea este necesară de cele mai multe ori în viața lor să nu-și amestece vibrația cu a altor evoluanți, urmând să desfășoare lucrări cu vibrație foarte înaltă; amestecarea cu vibrații joase poate conduce la oboseală suplimentară și necesitatea reintrării în autostabilizare vibrațională.
7. Autostabilizare vibrațională urmată de sarcini de lucru în prezența coordonatorilor de evoluții la nivelul nucleului galaxiei – cele mai complexe în galaxiile de tip matriceal http://www. din această zonă a universului. Pentru celelalte zone, astfel de lucrări le realizează chiar întrupații (și cu corp fizic, și cu corp astral sau de alte feluri specifice zonei universice proprii evoluanților), dar aici unde suntem noi, la nivele foarte joase de vibrație și cu o corporalitate foarte complexă, numai ajutătorii foarte avansați pot realiza asemenea lucrări și chiar întrupații cu corp fizic, aflați în călătorie astrală specială, pot să le realizeze doar sub îndrumarea și ajutorul entităților de toate felurile care nu sunt influențate de corpul fizic (corp cu vibrație naturală joasă).
De asemenea, să reținem faptul că pentru oameni autostabilizarea vibrațională nu poate avea loc decât în stare de somn, în timp ce cercetare științifică mentală profundă poate să aibă loc și în stare de trezie, nu numai în stare de somn, în timpul pe care îl numim meditație: intrarea creierului în stare de liniștire fără gândire, doar în observație (numită și contemplare) a celor pe care corpul mental le poate percepe cu senzorii proprii.
Pe măsura înaintării în evoluții, sunt conștientizate călătoriile astrale pentru cercetare personală și efectuarea de acțiuni astrale diverse, sub protecția și cu îndrumarea entităților astrale ajutătoare de destin.
În al doilea rând, nu numim corp astral aflat în călătorie astrală – deci detașare parțială a corpului astral din întreg sistemul corporal al întrupatului – ca fiind entitate astrală. Numim entitate astrală doar întrupatul care, de la bun început al derulării destinului său în curs, are corpul astral în calitate de corp de manifestare curentă, care face parte dintr-un sistem corporal complex pe care îl are din momentul întrupării sale (sistem complet format din corp astral, corp mental, corp cauzal și un sistem de corpuri spirituale: în principal corp spiritual (budhic) și corp dumnezeiesc (atmic) și altele în funcție de evoluția spiritului). Deci nu este legat de sistem corporal cu corp fizic; de altfel entitățile astrale nu au nicio parte detașabilă, chiar și parțial. Pentru entitățile astrale nu există nici autostabilizare vibrațională și nici altă manifestare separată prin vreun alt corp din sistemul său corporal. Doar manifestarea prin corp fizic de manifestare este mult mai greoaie și mai obositoare în evoluțiile prin întrupare, și de aceea toate corpurile planetare beneficiază de această autostabilizare vibrațională prin corpul astral.
Pe scurt, să reținem că sistemul corporal complet pentru viețuitoarele de pe planeta noastră (Pământ) este format din:
1. Corpuri spirituale: care ajută la buna funcționare a întregului nostru sistem corporal și cuprind pentru toți oamenii (toate manifestările pământene): corpul spiritual (sau budhic) și corpul dumnezeiesc (atmic); la acest set se adaugă pentru ajutătorii secundari planetari corpul enesic și corpul supraenesic; folosirea lor este mult mai extinsă, dar asemenea detalii fac parte din alte studii;
2. Corpuri planetare: care ajută spiritele întrupate să se manifeste, indiferent de specie și indiferent de etapa de evoluție a spiritelor întrupate; sistemul complet al corpurilor planetare este format din: corpul fizic, corpul dublu eteric, corpul astral, corpul mental și corpul cauzal.
În continuare, în aceste studii despre călătoriile astrale, ne vor referi la călătoriile astrale ale spiritelor umane, întrupate așadar ca oameni pe Pământ.
Indiferent de cultură și de inteligență, în călătoriile astrale avem cunoașterea integrală a omenirii, istoric, geografic, cosmic și cu referire la toate științele fizice, cu care nu suntem obișnuiți în viața curentă. Dar în același timp avem o lipsă de obișnuire cu viața fizică în condițiile actuale planetare: vibrație joasă (chiar dacă este în creștere permanentă), corporalitate restrânsă, precum și diferența foarte mare de vibrații între corpul fizic și corpul astral (dar și alte condiții concură la rândul lor), ne determină să uităm tot ceea ce avem drept cunoaștere și activitate astrală în perioada de somn, perioadă în care ne manifestăm cu corpul astral. Frica, disprețul la adresa activităților astrale – mai ales a călătoriilor astrale, instaurate de milenii în sufletele noastre mai întâi prin religii – care spun încă și acum: dacă nu avem o astfel de activitate astrală ca parte a vieții perfect conștiente cum este cea în stare de trezie – înseamnă că nu ne-a dat-o Dumnezeu, iar folosirea ei ar fi un păcat pedepsit de Dumnezeu: ceea ce nu este de loc adevărat. De asemenea, este disprețuită de știința care pretinde definitiv dovezi materiale că există: de o materialitate comparativă cu cea a corpului fizic, cu simțuri ale corpului fizic și simțurile prin intermediul exclusiv al corpului fizic, prin care cunoașterea oficială ne împinge să disprețuim tot ce nu se potrivește cu declarațiile ei, să tratăm totul ca provenind din boli psihice sau perversiuni, minciuni, alte interese ascunse. De fapt mulți din reprezentanții științelor oficiale procedează astfel, de milenii, tocmai pentru a cunoaște ei înșiși căile mentale și astrale prin care pot menține populații întregi în necunoaștere, sub controlul lor.
Astfel nu ni s-au format căi neuronale consolidate, iar creierul nu poate să ofere încă cu ușurință decodificări ale informațiilor primite în timpul somnului, decât cu referire la cele care fac experiența cotidiană, în stare de trezie. Este vorba despre o neputință conjuncturală, nu o interdicție din partea lui Dumnezeu. Primirea de informații privind activitatea astrală a altor semeni conduce la o creștere a activității cerebrale, care determină păstrarea cu mai mare acuitate a informațiilor din timpul somnului, chiar dacă activitatea cerebrală compune comparații, simboluri pe care omul gânditor începe să și le traducă tocmai pentru că ele sunt în experiența veche, totală a spiritului.
Problema iertării... Poți ierta, dar asta nu înseamnă că Dumnezeu îți va da tot ce n-ai și îți dorești...