Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degrabă de păsările care i-au cântat la ferestre... de florile care i-au crescut în fața ochilor, dimineață după dimineață, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsă, de îngerii care i-au vorbit întotdeauna despre Moșii pământurilor străvechi și despre tainele ascunse ale omului mereu căutător în trecuturile sale, în prezentul său și în viitorul către care se îndreaptă cu încredere, străbătând valurile eternităților...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

vineri, 25 august 2017

SĂ PRIVIM VISELE DINTR-O PERSPECTIVĂ MULT MAI PROFUNDĂ...

Aşadar, visele sunt amintiri ale unor activităţi derulate în timpul somnului – timp în care:
– are loc odihnirea şi regenerarea corpului fizic;
– corpul astral se desprinde parţial de sistemul corporal şi se autostabilizează vibraţional (îşi recuperează vibraţia pierdută prin activităţile din timpul stării de trezie) în straturile planetare corespunzătoare acestei activităţi pentru toate vieţuitoarele planetare; la reîntoarcere el împrăştie vibraţia sa echilibrată, şi astfel echilibrează vibraţiile tuturor corpurilor din sistem;
– oferă libertate spaţială spiritului, adică libertate de mişcare în spaţiile planetei, stelei sau galaxiei, în funcţie de evoluţia proprie;
– tot în funcţie de evoluţie, orice spirit derulează învăţături, studii, cercetări legate de viaţa fizică, precum şi orice alte cunoaşteri necesare sieşi şi grupului său spiritual de evoluţie curentă;
– se derulează relaţionări la nivel vibraţional înalt pentru contactele din viaţa fizică, în grupul de întrupare, în grupul cu care se află în evoluţie pe Pământ sau blocuri mari de spirite de pe planetă, din sistemul stelar sau din întreaga galaxie. 
Visele strâng sub formă de simbol cunoaşteri de o mare diversitate şi o adâncă profunzime, pe care în acest moment – deci temporar – omul nu le poate avea: şi din cauze corporale, şi din cauze sociale. Vom dezbate pe larg acest subiect, după aceste generalităţi.
Sub formă de simbol, ele cumulează cunoaşteri universale uriaşe şi profunde, care ajută spiritele să se manifeste nu numai pentru o perioadă restrânsă, şi nu numai pe o planetă cu vibraţie naturală joasă, ci formează şi fixează intuiţii profunde pentru multe alte întrupări, în diferite locuri din univers cu vibraţii încă şi mai joase decât pe Pământ; sau strânge semnificaţiile rădăcinilor manifestărilor elevate din evoluţii în spaţii cu vibraţii mult mai înalte decât pe Pământ şi le condensează în idei restrânse, dar de mare impact spiritual. Toate la un loc formează spiritului şi aici, pe Pământ, conştientizarea unor sensuri subtile, conforme cu evoluţiile sale avansate. 
De aceea discutam despre faptul că ar trebui să încercăm să privim azi viaţa din altă perspectivă, mult mai profundă, să conştientizăm treptat faptul că ne-am obişnuit, mai mult sau mai puţin pentru fiecare, cu cel puţin două aspecte la care numai în urmă cu 100 de ani nu le simţeam în proporţie de masă, deşi ele existau de mult, dar palide în conştiinţa generală a lumii: eternitatea şi infinitatea. Toate trăirile noastre au întotdeauna o asemenea perspectivă, indiferent dacă în acest moment o conştientizăm sau nu. 

Treptat vom ajunge să privim altfel multe alte aspecte ale vieţii noastre, să le privim în moduri treptat schimbate din multe puncte de vedere – dar toate îndreptate spre viaţa fizică privită în profunzimea ei. Nu ne vom mai întreba: „Ce-o fi însemnând asta?” şi „La ce mi-o folosi asta?” pentru că înainte de a ne pune întrebarea lămurirea va împânzi întreaga noastră conştienţă, până când nici întrebări de acest fel nu vor mai exista în sinea noastră. Sensul profunzimii nu ne va mai apărea numai cantitativ, ca analize desfăşurate în legăturile vieţii fizice, ci dincolo de fizic dar cuprinzându-l deopotrivă. 

Visele aduc şi ele, alături de intuiţii, clar-intuiţii şi clar-simţuri, un crâmpei de profunzime, chiar dacă sunt „traduse” (decodificate) de creierul din corpul fizic tot sub formă de percepţii fizice obişnuite nouă: imagini, sunete, parfumuri, senzaţii gustative şi tactile. Creierul nostru procesează azi puţine informaţii primite de la celelalte corpuri din sistemul nostru corporal din cel puţin trei cauze:
1. Puţine părţi din corpul fizic au structuri din materii cu vibraţii foarte înalte: şi aici ne referim la părticele din corpul fizic din materii cu vibraţii foarte înalte (astrale şi mentale în majoritate) – nu la plexuri (chakre) şi canale energetice, care ţin de corpul dublu-eteric care vitalizează corpul fizic:
– aceste puţine structuri, pe de o parte, creează posibilitate creierului de decodificare, dar fără să le gestioneze, chiar dacă le prezintă după experienţa medie a spiritului întrupat astfel; aici se fac cele mai multe confuzii, chiar de către cei care le percep;
– pe de altă parte, şi de asemenea foarte important, ele susţin vibraţia medie personală suficient de înaltă pentru ca nimic să nu fluctueze primejdios, conducând în mediul nostru planetar cu vibraţii joase la distrugerea rapidă a corpului fizic sau la împiedicarea corpului dublu-eteric să vitalizeze corpul fizic. 
2. Sistemul corporal nu funcţionează, atunci când vibraţia medie zonală este în mod natural foarte joasă, la întreaga capacitate, comparativ cu perioadele de optim planetar şi corporal. Unele straturi ale corpurilor cu vibraţie înaltă rămân în stare naturală latentă în această perioadă, pentru a nu vehicula prea mult fluxurile care au vibraţia lor din ce în ce mai joasă: pentru un timp destul de limitat, dar necesar. 
3. Oamenii, în mod special, au o educaţie care iese din tiparele necesităţilor lor de evoluţie normală, tipică pentru creatorii conştienţi avansaţi în curs de universalizare. Alte vieţuitoare îşi folosesc toate forţele radiante pe care le au: acum însă nu şi oamenii – dar este drept că astfel de evoluţii atipice, de felul în care trăim azi, sunt foarte rare, pentru scurt timp, şi susţin toate evoluţiile în continuare. Nici ceea ce avem în mod natural – condiţii de mediu şi de corporalitate atât cât avem – nu folosim azi. Mai mult: cei care dispreţuiesc cunoaşterea construiesc, răspândesc şi întăresc dispreţul faţă de ea, de oamenii cunoscători, deşi ar fi singura cale de a ieşi din toate greutăţile. 
În vibraţii înalte, spiritul avansat îşi foloseşte conştient toate forţele energetice pe care le are; când condiţiile devin aspre, grele, se mobilizează mult doar pe supravieţuire, folosind doar o parte din razele sale, cele corespunzătoare situaţiei; iar când condiţiile devin optime evoluţiilor sale, se mobilizează cu toate forţele pe toate aspectele vieţii. 
Trebuie să ne obişnuim să învăţăm de la toate, şi de la toţi cei ce sunt în jurul nostru şi să ne reînvăţăm să căutăm în permanenţă înaintarea spirituală. Activitatea noastră astrală este cea mai pură, este cel mai bun prilej pentru a ne remodela gândirea, atitudinile pe care le avem faţă de lume. 
Desigur, este foarte bună şi simbolistica populară de multe ori: dacă urc – e o greutate ce mă aşteaptă, dacă cobor – urmează ceva uşor, dar şi varianta: urcarea este ceva bun (urcare, creştere spirituală) sau coborârea – este ceva rău (cădere spirituală). Cu orice fel de simbol ne confruntăm, în primul rând este importantă simţirea cu care ne-a trezit. Pe urmă să analizăm în direcţia aplicării unui sens de creştere spirituală – care cu certitudine apare în gândul nostru, printre multe alte tendinţe, dar nu suntem obişnuiţi să îl luăm în considerare. Omul de regulă alege frica, descurajarea, ideea de a se feri de oameni şi experienţe, iar dacă nu înţelege imediat apare şi ideea că, dacă nu se va mai gândi la ceea ce a visat – nu se va îndeplini nimic. Dar evenimentele plăcute sau neplăcute – căci până la urmă aşa am învăţat să măsurăm şi oamenii, şi evenimentele – se succed oricum şi nu avansăm prea mult în timpul vieţii: nici noi, nici cei din jurul nostru; dar ne plângem că partenerii de drum nu se schimbă, fără să înţelegem că nici noi nu ne-am schimbat, şi nici mari perspective de schimbare nu avem dacă nu analizăm şi nu ne remodelăm temeinic. 
Sunt perioade cu activitate onirică (vise) mai bogată – faţă de restul timpului unui an, sau ani cu activitate bogată în timp ce alţi ani pot avea o activitate mult mai redusă: dar aici nu este vorba dacă omul “visează” sau nu – ci cum merge bioritmul său general, cum variază vibraţia medie personală şi astfel cât de frecvent îşi aduce omul aminte de cele petrecute în timpul somnului fizic. Totul depinde şi de variaţiile de frecvenţă ale vibraţiei medii plantare şi de incidenţa cu radiaţiile cosmice care învăluie planeta; totul este de asemenea în funcţie de circulaţiile fluxurilor energo-materiale în galaxie, care şi ele variază în funcţie de activităţile cosmice din întreaga subzonă, precum şi de activităţile coordonatorilor de evoluţii care aprovizionează subzona cu fluxuri noi. Nu numai configuraţia mişcărilor, şi vibraţiile corespunzătoare determină asemenea variaţii, ci şi propriile dezvoltări ale corpurilor din sistemul nostru corporal întreg:
– favorizate de o corporalitate fără blocaje şi cu dezvoltări moştenite de la părinţi: ale straturilor din corpurile fluidice – mai ales astral, mental şi cauzal, ultimele două oferind în cazul dezvoltării straturilor lor latente până acum (cu activitate redusă pe toată planeta) o vibraţie din ce în ce mai înaltă, favorizând astfel puternic amintirea derulării activităţilor astrale. Meditaţiile active – cu călătorii astrale conştiente – adaugă o nuanţă în plus nu numai clarităţii în timpul meditaţiilor, ci şi amintirii viselor din perioada de somn;
– defavorizate: de blocaje datorate în principal moşteniri parentale (deteriorări ale corpurilor moştenite: de la fizic la cauzal), precum şi activităţilor agresive – şi fizice, şi emoţionale deopotrivă. Poluarea atmosferică, sonică din viaţa curentă, precum şi o slabă întreţinere a corpurilor şi a câmpurilor lor îşi aduc şi ele un aport important.
De aceea, printre altele, este bine să profităm de fiecare vis pe care ni-l amintim pentru ca el să-şi aducă aportul la înaintarea noastră spirituală. 
Să ţinem seama , din cele discutate, şi despre aspectul legat de “a avea vise”, de a “visa” – în raport cu întreaga existenţă a perioadei de somn. De cele mai mult ori omul spune: nu am visat / am visat, ca şi cum visarea este o activitate pe care o avem sau nu, crezând că este doar o activitate cerebrală, ca urmare a activităţilor din timpul zilei. 
Corect este mai degrabă să înţelegem că orice adormire presupune activitate astrală – adică desprinderea parţială a corpului astral de restul sistemului corporal şi o activitate astrală pe măsura necesităţilor spiritului şi a timpului afectat somnului. În linii mari, două activităţi sunt duse prin corpul astral, pe timpul adormirii; am mai discutat la începutul articolului, acum putem să restrângem la două mari tipuri de activităţi:
1. Autostabilizarea vibraţională: este recuperarea vibraţiei medii personale, diminuată ca urmare a greutăţii activităţilor diurne, prin corpul astral care se încarcă vibraţional în structurile speciale ale planetei (zonele de autostabilizare vibraţională). 
2. Deplasări astrale în libertate, cu învăţături astrale, cu derularea unor sarcini astrale în galaxie, în funcţie de experienţa astrală a spiritelor în acest loc din univers. 
Aşadar avem activităţi astrale curente, doar unii dintre noi îşi amintesc mai multe, alţii mai puţine – alţii de loc, sau atât de puţin încât nici nu-şi mai “bat capul” cu ele: ceea ce nu este bine de loc. 
Cum ne amintim? 
De regulă putem să ne stăpânim stările de nervozitate şi să ne punem dorinţa – dar fără încrâncenare, fără patimă – de a avea un rezultat, cât ar fi el de mic pentru început!... Este însă necesar de amintit faptul că orice fel de activitate energetică de tip yoga, qi gong, reiki, şamanism, etc., conduce la liniştire interioară, la mărirea răbdării, la o energizare superioară şi la creşterea vibraţiei personale: toate ajută – fiecare în felul său. De asemenea, meditaţiile spirituale obişnuite, realizate constant, induc o stare generală de linişte interioară, de modelare a răbdării, a concentrării mentale şi emoţionale. 
Întrucât energizările cresc vibraţia personală, diferenţa de vibraţie între corpul fizic şi corpul astral se diminuează treptat (deşi fiecare rămâne pe treapta sa normală) şi, pentru că tocmai această diferenţă mare (astralul este la maximum - fizicul este la medie sau chiar sub medie) determină neputinţa de a ne aminti activităţile noastre astrale. Treptat practicantul va avea amintiri din ce în ce mai clare din întreaga sa activitate astrală, iar cu timpul partenerii de activităţi astrale vor avea negreşit amintiri comune din cele petrecute împreună în astral.
Aşadar, într-o primă concluzie, să ţinem cont de faptul că visul este numai un crâmpei din întreaga noastră activitate astrală curentă. Indiferent dacă avem sau nu avem vise – adică indiferent dacă ne amintim sau nu ceva din timpul somnului – activitatea astrală tot se desfăşoară la toţi parametrii reali ai vieţii în derulare. 

vineri, 18 august 2017

VISE: ÎNŢELESURI UNIVERSALE PROFUNDE

Idee principală: Cu ce rămânem în amintire din activitatea astrală din timpul somnului, ne putem remodela atitudini, înclinaţii, tendinţe, obiceiuri, creaţii, dar şi întărirea relaţiilor cu lumea astrală, pe care o folosim periodic în timpul vieţii fizice, relaţii bazate pe încredere şi înţelegerea devotamentului universal. 

Ceea ce numim în mod frecvent vise sunt aminitiri ale unor activităţi derulate în timpul somnului: pe timpul unor activităţi distincte cu scop de odihnire a corpului fizic, de regenerare a acestuia şi de recuperare a vibraţiei pierdute în timpul activităţilor derulate cu corpul fizic: acţiuni, stări emoţionale, gândire derulate în timp de trezie. 
Nu sunt numai o activitate electrică a creierului, aşa cum spun surse care nu doresc să recunoască decât o singură existenţă şi activitate umană, provenind de la un singur corp – corpul fizic. Nu avem doar un singur corp – corpul fizic, ci un sistem corporal de o complexitate uriaşă, care au legături stabile cu alte feluri de corporalităţi, aflate în alte universuri: şi spirituale, şi materiale (se poate studia, dacă se doreşte, capitolul „Sisteme Spirituale”).
Ele pot fi, sau nu, activităţi despre care avem cunoaştere în timp real:
1. Vise induse în mod conştient – numite „vise lucide”: de fapt activităţi astrale conştiente, ştiind bine că somnul este de fapt o trecere a conştienţei spiritului în concentrare de la corpul fizic la corpul astral – corp cu o vibraţie mult mai mare decât a corpului fizic: le mai numim călătorii astrale, în care se pot derula activităţi diverse, de o mare acuitate a percepţiilor, în profunzimea câmpurilor corpurilor noastre; sunt percepţii care au loc cu alţi senzoridecât ai corpului fizic: ai corpului astral, sprijinit de senzorii corpului mental şi de senzorii corpului cauzal. O astfel de situaţie nu presupune somn – care este o stare inconştientă a spiritului în planul fizic, chiar dacă activitatea cerebrală este asemănătoare cu cea din timpul somnului (alfa, gama şi delta), în funcţie de deplasarea corpului astral mai aproape sau mai departe de planeta de reşedinţă. Este totodată o stare diferită de aceea de trezie (cu activitate cerebrală în stare beta): adică de activitate curentă a creierului şi a întregului corp fizic. 
2. Somn obişnuit, datorat propriei oboseli caracterizată prin capacitate redusă de gândire şi fizic dezorientări mai mari sau mai mici în activitate, precum şi alte forme cu care suntem obişnuiţi în viaţa curentă.
Visele fac parte din grupa mare a fenomenologiei legate de: intuiţii, clar-intuiţii şi clar-simţuri, care se bazează pe deschiderea sistemului nostru corporal şi revenirea noastră la activităţi conştiente cu toate corpurile, în orice condiţii – simultan sau consecutiv, în funcţie de necesităţile de destin. 
Activitatea astrală, din care noi rămânem în amintire doar cu secvenţe restrânse mai mult sau mai puţin, este de o complexitate mult mai mare decât însăşi complexitatea vieţii fizice pe care spiritele nu le pot pătrunde cu senzorii corpului fizic. Activitatea astrală apare astfel, de regulă, doar ca necesitate de odihnă şi regenerare a corpului fizic, deşi legat de această activitate avem încă ceva puţin cunoscut - recuperarea vibraţiei pierdute în timpul manifestărilor fizice, însoţite de emoţii puternice şi foarte variate, de gândiri complexe şi eforturi de înţelegere ale unor evenimente locale. Astfel, din complexitatea trăirilor noastre umane întreg sistemul nostru corporal pierde – infim, dar important – din vibraţia optimă desfăşurării întrupării, iar prin acţiunea de autostabilizare vibraţională, în locuri speciale din manşoanele eteric-astrale ale planetei, corpul astral se încarcă energetic optim pentru el, apoi revine şi reîncarcă, reechilibrează întregul sistem corporal. În plus, reechilibrat astfel, cu corpul astral se fac călătorii în toată galaxia, se desfăşoară sarcini de cunoaştere mult mai profundă şi mai ales se ajută alte vieţuitoare – astrale sau fizice – de pe planeta proprie sau de pe alte planete. 
Aşadar, somnul nostru este un fel de viaţă paralelă dusă cu corp care are o vibraţie naturală mult mai înaltă decât corpul fizic, este mai uşor şi bine energizat, din care ne reîntoarcem odihniţi şi cu amintiri de multe feluri. Tocmai asemenea amintiri sunt acum de studiat.
În activitatea astrală, trăirile, percepţiile cu senzorii corpului astral sunt legate de:
1. Viaţa fizică curentă, pe care o conştientizăm aşa cum se derulează ea, legată mai ales pentru oameni de relaţia lor cu mediul planetar, cu biosistemul (vieţuitoarele planetare) şi mai ales cu semenii lor;
2. Complexitatea corpului astral şi vibraţia lui foarte înaltă comparativ cu aceea a corpului fizic determină posibilităţi de cunoaştere mult mai profundă decât cele fizice – cu toată tehnologia noastră bazată tot pe simţurile fizice: sunt astfel cunoaşteri legate de viaţa curentă, ale cărei aspecte le conştientizăm perfect, şi mult mai profund cu corpul astral (ceea ce, evident, invers nu se petrece) şi cunoaşteri despre o infinitate practic de elemente care au direct sau indirect conexiune cu viaţa fizică curentă. Avem, şi folosim în călătoriile astrale, o cunoaştere detaliată despre univers, Marea Creaţie, întrupări de toate felurile, pe care cu corpul fizic nu le putem avea direct. 
Avem nu numai cunoaştere, ci şi o conştiinţă extrem de ridicată, pe care le avem de altfel şi în viaţa fizică – dar numai atunci când vibraţia planetei este foarte înaltă şi când corporalitatea noastră este foarte dezvoltată. Când vibraţia planetei scade (în mod natural), corpurile îşi reduc mult din felurile de activitate, prin închiderea parţială a plexurilor lor. Ne pierdem cunoaşterea directă, dar ne rămân intuiţiile şi activitatea aceasta astrală, din care ne întoarcem cu o parte din amintiri. Totuşi activităţile astrale sunt extrem de voluminoase, iar creierul nostru nu poate decodifica totul deodată, în condiţiile unei energizări atât de reduse – deşi ea rămâne optimă chiar în prezenţa obositoarelor, derutantelor şi distrugătoarelor vibraţii joase. De aceea creierul transformă volume întregi de informaţii în simboluri – părţi de realitate sau întrupaţi cunoscuţi din viaţa fizică, pe care el le gestionează cel mai bine. 
Dar cel mai important lucru pe care trebuie să-l avem în vedere în astfel de vieţi, în vibraţii joase, este să ajungem la orientarea cea mai înaltă, la comportamentul cel mai elevat pe care îl avem de mult în vibraţii înalte: indiferent de condiţiile de mediu planetar sau social în care trăim. Să ajungem să avem un fel de a trăi cu comportament decent, protector, ascultător de entităţile pe care ne intuim sau cunoaştem prin societate, realizând lucruri de cea mai bună calitate în condiţiile date, să ne preocupăm de curăţenie, de curăţenie persoanlă şi la locul de muncă/trai, de cunoaştere cât este posibilă, susţinând relaţii amiabile şi altruiste în esenţa lor. 
Iar visele noastre ne ajută din plin, chiar dacă nu conştientizăm de la bun început: dar experienţa noastră creşte mereu. 

Spuneam mai sus că ceea ce este cunoscut prin corpul astral este de o mare complexitate, care nu poate fi decodificată de creierul nostru aşa cum se petrece, şi cât de bogat se petrece. Când ne trezim, o mică parte din informaţii apar direct – depinde de regulă de extinderea cunoaşterilor nostre fizice – altă parte prin simboluri ale elementelor cunoscute concret în astral: reprezentând cele mai apropiate forme de cunoaşterea spiritului din viaţa fizică curentă. Ceea ce vedem prin amintire (sub forma imaginilor şi emoţiilor însoţitoare) ne poate orienta imediat în viaţă, şi nu numai pentru un mic eveniment ce se poate petrece, ci pentru o linie întreagă de manifestări, aşa cum le-am menţionat mai sus, cu tot potenţialul lor înalt. La finalul destinului vedem ce am făcut – dar avem deja atunci cunoaşterile totale pe de o parte: nu numai din călătoriile astrale, ci din toată evoluţia noastră de până atunci, precum şi manifestările noastre din destinul fizic terminat, pe de altă parte: aşa se face comparaţia, în prezenţa îngerilor noştri de destin. Analizarea şi înţelegerile pe care le facem continuă cu alegerea căilor optime pentru învăţăturile necesare paşilor pe cărarea atingerii comportamentelor echilibrate în orice formă de mediu de trai. Toate însă avansează mereu în complexitate, în extinderi, iar pe măsura lor cresc şi sarcinile noastre de destin. Motivul unor sarcini tot mai avansate, şi ele la rândul lor, este nu numai dezvoltarea propriilor noastre puteri energetice, radiante totale prin eforturile pe care le facem trăind, ci şi un alt aspect pe care societatea noastră nu-l încurajează, preferând concurenţa în locul conlucrării: dar lucrurile sunt încă mult mai sensibile decât atât. 
Adică: învăţăm să fim AJUTĂTORI. Alţi ajutători au trăit şi trăiesc alături de noi pentru a ne ajuta, îndruma, coordona, pentru ca noi să învăţăm cât mai multe lucruri, şi unul dintre ele este pentru a învăţa noi înşine să oferim ajutor altor evoluanţi, aşa cum îl primim şi noi. Pentru că evoluţiile se bazează în special pe ajutor, ajutor altruist, cunoscător al tuturor necesităţilor şi formelor de înaintare până când, în situaţii de neputinţă a folosirii puterilor şi experienţei noastre, să ajungem să ne fie totul instinctiv, ca şi hrănirea, deplasarea, comunicarea şi relaţionarea. Iubirea altruistă să fie motorul vieţii, protecţia vieţii să fie implicită, oricând de grele ar fi condiţiile de trai. Să ne menţinem echilibrul spiritual, indiferent cât de puţin experimentaţi şi cunoscători sunt semenii noştri, să le dăm exemplu personal prin manifestări de înalt nivel spiritual. Iar dacă nu ajungem întotdeauna la asemenea performanţe – imediat cum ne dăm singuri seama să ne corectăm şi să extindem corecţiile la toate formele pe care le putem conştientiza. 
În acest context, visele pot apare ca îndrumări din partea entităţilor noastre astrale, în cadrul activităţilor astrale în care ele sunt permanent alături de noi: îndrumări subtile de activitate elevată spiritual, pe care trebuie să o purtăm în lume, care formează de fapt fundamentul manifestărilor noastre deja consolidat în vibraţii înalte. 
Să menţionez câteva forme de vise curente:
– vise de avertizare în relaţii cu familia, serviciul, alte segmente de societate şi planeta;
– vise de începuturi, de adaptare la începuturi de situaţii cu specific local: într-un nou loc pe un nou continent, cu o nouă familie, sau de intrare în meserii, etc., care presupun necesităţi de obişnuire cu ideea noutăţii, în prealabil; au de regulă gradul cel mai mare de împlinire;
– vise de închidere (împlinire), ajungere la finalul unei forme de manifestare, pentru care nu este nevoie decât de foarte puţină acţiune, sau emoţie, sau gândire, în plus, pentru consolidarea ei: care de regulă nu mai necesită nevoie de împlinire, decât de conştientizare şi amintire a acestei conştientizări, împlinind una din sarcinile de destin pe această planetă. Este astfel diametral opusă acelei forme discutate anterior;
– vise de atenţionare privind hotărâri pe care le gândim, sau au toate şansele să apară în gândirea noastră: suntem atenţionaţi să nu urmăm, sau chiar să urmăm cursul unor gânduri pe care le avem în viaţa fizică.
Sunt numai câteva forme, care cer întotdeauna elevare spirituală, gândire profundă, exemplu pozitiv oferit, greutăţi depăşite cu curaj, altruism, abnegaţie, demnitate, apoi şi de ridicare a calităţii creaţiei, gândirii şi vorbirii în societate. Suntem pregătiţi să facem faţă cu succes spiritual în orice schimbări de viaţă, de situaţii, avertizaţi, ajutaţi, îndrumaţi astfel. 

Visele ca simbol, nu ne arată, spre exemplu o tangenţă cu un anume om: este formată experienţa generală, a spiritului, în vibraţii joase, nu numai pentru omul cu o singură identitate, cel visat sau un simbol (plantă, animal, mineral) care se referă doar la o personaă sau un eveniment – care şi el este important, dar într-o mică măsură, aşa cum şi viaţa noastră fizică pământeană este doar o mică parte din eternitatea vieţi spiritului: învăţăm cum să ne comportăm în faţa unui lung şir de oameni, sau într-un şir întreg de evenimente de aceeaşi natură spirituală – ceea ce face parte din universalizarea noastră! Căci aşa cum este un spirit – sunt foarte multe, popoare întregi, nenumărate, de spirite asemănătoare. Simbolul ne poate arăta cunoaşterea interioară a unei întregi tipologii umane – momentan umane: căci cu asemenea spirite ne vom întâlni în eternitatea evoluţiilor noastre. Chiar dacă toate înclinaţiile, tendinţele, obiceiurile fiecăruia în parte se vor schimba, spre înălţare, în sublimare, în manifestări uluitor de înalte comparativ cu ce trăim noi aici, pe Pământ, toate manifestările vechi vor reapare, însă, într-o măsură mai mare sau mai mică, când vom evolua în subzonele cu vibraţie naturală foarte joasă, chiar mai joasă decât Pământul, care impulsionează irumperea în comportamente a unor raze, seturi de raze proprii cu vibraţie proporţională cu vibraţia locului. Este un impuls pentru care trebuie să fim pregătiţi să-l gestionăm. Iar noi trebuie să ne înălţăm comportamentele cu fiecare trecere prin locul respectiv din univers, cu fiecare întrupare în vibraţii care ne impulsionează folosirea razelor noastre, conform locului: dar imediat ce simţim impulsul supărării (de exemplu) să ne repliem şi să scoatem din noi tot cea poate fi mai înţelegător, mai drept, mai bun. 
Nu reuşim pe loc? Să nu ne supărăm pe noi înşine, căci însăşi supărarea se transmite altora din jur, dar să luăm totul imediat drept impuls de remediere, de corectare, de întărire în aspectul, latura cea mai înălţătoare pe care o are manifestarea obişnuită în societatea locală. Iar dacă nu ne putem manifesta, în sufletul nostru s-o facem, cu convingerea că orice gând bun este de un real folos oricui. 
Pentru că suntem radianţi, iar acest lucru nu trebuie nicicând uitat...
Vom mai discuta câte ceva despre visul-simbol, despre enigmaticul „deja vu”, despre intuiţii şi clar-intuiţii. 

vineri, 11 august 2017

UNIVERSUL ESTE SAU NU ESTE FINIT?

În primul rând este necesar să vă scriu că am continuat aspectele dezbătute în articolul “Copiii şi viaţa astrală” pe blogul de Călătorii astrale, căci pe aici avem încă multe altele de discutat. Aşadar să urmăriţi acolo continuarea “Despre copii şi viaţa lor astrală”, şi „Omul adult şi viaţa sa astrală”, iar când voi scrie continuări acolo, vă voi anunţa, la fel ca şi acum. La începutul acestei noi etichete vă propun o trimitere către studii personale privind universurile în care ne desfăşurăm evoluţiile:
Studii generale: Universuri ;
Sinteza treptelor şi subtreptelor de evoluţie ale monadelor.    
În viitor vor fi adăugate multe astfel de studii, până atunci să discutăm despre diverse teme culese din mass media cu referire la universul în care trăim în acest moment.

I. PE SCURT:

Universul nostru face parte dintr-un set de universuri create de monadele cele mai evoluate din lumea noastră. El nu se dezvoltă din el însuşi, ca o întrupare alimentată de însăşi sursa care ar fi creat-o (radiaţie spirituală/monadică): nu este vorba de vreo întrupare, ci de o creaţie; şi nu este o creaţie de la “zero”, ci în rădăcină a existat o suprapunere şi/sau alăturare a unor straturi ale energiei fundamentale, dintre care unele au fost deja folosite: universurile pe care le ştim acum, altele nu au fost folosite decât foarte rar, şi numai de spirite foarte puternice: nicidecum de începători pe drumul evoluţiilor. Pe straturile cu vibraţii medii şi înalte s-au constituit deja universurile pe care le folosim în evoluţii, straturile cele mai profunde sunt pregătite treptat de folosire, pe măsura apariţiei necesităţilor spiritelor aflate în evoluţii în acest univers. 

II. DISCUŢII

Citesc undeva: “În acest moment, nu se ştie dacă universul este sau nu finit, dacă există viaţă extraterestră sau ce sunt de fapt găurile negre.”Să discutăm puţin despre universul nostru: este finit sau infinit ?...Luat ca structură actuală, în acest moment universul nostru este o creaţie finită în energia fundamentală infinită: numai energia fundamentală poartă cu sine infinite potenţialităţi care se pot dezvolta în funcţie de infinite posibilităţi. Universul este o creaţie cu funcţiuni multiple, cu o structuralitate foarte profund gândită de creatorii săi, astfel încât cele pe care le cuprinde în interiorul său să fie bine echilibrate în împletirile lor; şi toate structurile sale sunt într-o multitudine de moduri de acces, şi în diferite sensuri, cu un număr finit de alte universuri, creaţii asemănătoare acestuia şi totuşi foarte diferite unul de celălalt. Creaţia tuturor universurilor este stabilă prin însăşi ideea pentru care au fost create: aceea de a asigura spaţii finite, dar foarte largi pentru derulări de trăiri de acelaşi fel necesare unor valuri infinite de monade care intră mereu în evoluţii. Toate evoluează învăţând forme din ce în ce mai complexe de manifestare, şi învăţând la rândul lor cum să ofere aceleaşi învăţături noilor valuri de monade care pot parcurge acelaşi drum cu cele care le-au învăţat şi pe ele. Deşi existenţa lor este eternă, universurile nu-şi schimbă vibraţia medie chiar dacă pe spaţii reduse din interior vibraţia poate fi variabilă, şi variind în continuare în funcţie de necesităţile evoluanţilor. Dar vibraţia lor rămâne în totalitate constantă, căci ele sunt create pe straturi ale energiei fundamentale – fiecare strat având vibraţia sa proprie eternă, ca şi luminiscenţa şi sunetul fundamental propriu: în funcţie de compactizarea energiei fundamentale în fiecare strat. Universurile nu-şi schimbă forma generală – chiar dacă structurile lor interioare se vor modifica în funcţie de puterea energetică medie a tuturor evoluanţilor din univers şi de necesităţile de ordonare a manifestărilor lor în perioade foarte mari de timp. Ele nu se modifică – dar se creează treptat, iar modificările sunt avute în vedere de la începutul creaţiei lor şi desfăşurate treptat, lin, fără ca pe parcurs intrarea în funcţiuni a părţilor interioare să perturbe vieţile şi activităţile evoluanţilor. Coordonatorii au în vedere mai ales vieţile acelor spirite care au încă o putere energetică proprie mică, o fragilitate înaintată a folosirii propriilor radiaţii spirituale şi astfel sensibilităţi pe care cele înaintate nu le mai au de mult. Asemenea părţi, creaţii noi, care apar pe parcurs în interiorul unui univers (deocamdată să avem în vedere Universul Fizic) doar aşteaptă să intre în rolul lor, pregătite îndelungat, dar fără ca restul părţilor componente să piardă din funcţionalitatea lor momentană. Orice structură nouă apare în profunzimea celor vechi sau completează o structură mai veche, fără ca întreg universul să-şi schimbe particularităţile: la fel ca şi sâmburii unui fruct, care are potenţialul de a dezvolta o nouă formă în interior – cu deosebirea că restul nu dispare, ci îşi creşte potenţialul activ. Totul este folosit pe parcursul creării sau remodelării în funcţie de necesităţile diverselor grupuri de spirite aflate în evoluţii. Orice fel de astfel de creaţii nu trebuie să se realizeze brusc, căci o creaţie de asemenea anvergură ar crea valuri energetice covârşitor de puternice, ele fiind realizate pe baza alăturării sau împletirii straturilor uriaşe ale energeiei fundamentale, şi nu în mijlocul straturilor – ca un strat crescut în mijlocul altui strat, ceea ce ar denatura mult însăşi împletirea straturilor, denaturându-i şi capacităţile interioare. Acest fapt face ca existenţa lor totală să fie practic eternă, chiar dacă modificările trecătoare sunt, şi vor fi întotdeauna necesare: creaţiile universice fixează împletirile de straturi ale energiei fundamentale, păstrând totuşi o elasticitate necesară existenţei mişcărilor altor straturi, altor structuri naturale din straturi, care oferă mai departe posibilităţi infinite de autoconstituire de noi monade înafara unui astfel de Centru de evoluţie – de “casă a universurilor”, cum este acesta în care evoluăm noi. Pentru aprofundare se poate urmări studiul “Formarea universurilor pe straturile energiei fundamentale” .
Dar... Conform celor gândite de matematicieni şi fizicieni, există un POTENŢIAL uriaş de formare structurală de straturi ale energiei fundamentale, cu legături potenţial stabile între ele, întrucât altfel ele ar putea irumpe spontan şi proporţional cu forţele care le pot natural iniţia. Dar ideile acestea, care au şi ele un anumit statut de raţiune pe care nu oricine le înţelege de la prima vedere (de cele mai multe ori nici măcar citindu-le şi înţelegându-le valorile) sunt preluate de ezoterişti care nu au studii aprofundate, care pun în circulaţie cel puţin câteva feluri de gândiri – dar nu şi percepţii reale de creaţie: ca o creaţie gândită profund PENTRU TOATE SPIRITELE – MARI ŞI MICI – aflate în evoluţii, în timp ce omul nu se gândeşte decât la el însuşi, nepăsător la vieţuitoarele planetei, ai căror musafiri suntem de fapt noi, oamenii, şi nici decum invers. Şi în niciun caz nu sunt “covor, tablou, peisaj fără viaţă” aşa cum stipulează însăşi biserica ce ar trebui să le aibă cu iubire pe toate în vedere. Să enumăr numai câteva asemenea idei care îmi sunt acum la îndemână:– ar exista deja o infinitate de universuri (nu de potenţialităţi), care se creează şi se distrug permanent: pe acelaşi principiu (nu este exclusă extrapolarea) cum apar şi dispar stelele şi planetele, galaxiile din acest univers – ale căror apariţii şi dispariţii nu sunt cunoscute decât vizual;

– atlanţii ar fi distrus o serie de universuri, apoi ar fi venit şi în universul “nostru” ca să-l distrugă şi pe acesta;
– noi, oamenii, cu gândirea noastră am crea universuri pe bandă rulantă şi tot noi, tot cu gândul nostru, le-am distruge. Este o mare diferenţă între speculaţii pe baza unor presupuneri (şi se dovedeşte permanent că sunt presupuneri, înseşi ideile variind de la un cercetător la altul şi variind şi în timp, când apar alte idei). Metafizica arată în mod concret stabilitatea principiilor şi formelor, structurilor rezultate din aplicarea principiilor: create exclusiv de creatorii înalţi, cu o evoluţie incomparabil de înaintată faţă de care cei pe care îi numim azi “atlanţi”; sau faţă de noi, cei care evoluăm azi pe Pământ, ajutaţi şi coordonaţi de marii creatori ai universurilor. Este evident că asemenea oameni nu conştientizează acum, din postura lor (întrupaţi cu puteri limitate) decât cele pe care le pot vedea cu ochii trupului şi cu intrumentele create după puterea limitată a ochiului uman; restul nu intră în cunoaşterea lor, structuri şi întrupări de o mare complexitate, aflate în profunzimea spaţiului care ne înconjoară. Pe baza acestor prezentări limitate (limitate oricum faţă de ceea ce cunosc ei înşişi acum, obligaţi de oficialul contemporan) se fac multe alte speculaţii cu iz ezoteric sau, în euforii sentimentale, diverse metaforizări care dovedesc de multe ori că se confundă “metafora” cu “metafizica”. 
E bine să cunoaştem adevărul, dar să nu dispreţuim pe necunoscători, ştiind că trăim fiecare conform evoluţiei proprii şi necesităţilor de pătrundere în diverse domenii: mai devreme sau mai târziu. 
Dar este necesar să adăugăm ceva, cu referire la faptul că fiecare univers este o creaţie stabilă, finită, oricât de uriaş ar fi el, iar din postura pământeanului nu-i putem percepe mariginile, oricât de sofisticate ar fi aparatele noastre actuale şi viitoare: căci ele percep materiile fizice şi nu cele de vibraţie mai înaltă decât acestea prin însăşi constituirea lor, din materii fizice. Iar cei care concep astfel de aparate azi au sesizat de mult care este necunoaşterea lor – deşi nu întotdeauna natura lor, găsind exprimări generaliste (materia neagră, gaură neagră) şi asigurând omul de rând că ei sunt pe calea controlării unor asemenea necunoaşteri, pe drumurile descoperii “esenţei” făcându-se mereu “paşi importanţi”. Dar ei ştiu bine că până când nu vor avea libertatea de a spune că acolo trebuie altfel cercetat, nu vor putea face paşi în profunzime, ci paşi importanţi în diversificarea aplicărilor celor deja cunoscute mai mult sau mai puţin. Adică în acelaşi plan – planul fizic – şi nu în alte planuri mai profunde. Iar acum ei ştiu bine că în planuri mai profunde alţi cercetători, cu capacităţi corporale proprii – observatori deocamdată – sunt sprijiniţi să cerceteze, cu tot alaiul de confuzii care apar, ascunse de false euforii ale unor decopertări mai vechi, pe care sunt nevoiţi să le prezinte drept descoperiri, “paşi importanţi”. În asemenea sensuri s-au realizat cercetări foarte vechi, ascunse omului de rând, neinstruit decât în direcţiile lui “Crede şi nu cerceta!” veche de cel puţin 2000 de ani, studiul doctrinelor care au păstrat adevăruri profunde şi a multor documente şi artefacte furate din toată lumea. Important este ca cel ce pătrunde în mod natural în astfel de sfere ale cunoaşterii, mental şi astral, să nu dispreţuiască, blameze astfel de oameni perverşi. Dar să ştie clar, fără echivoc despre ce este vorba în societatea noastră – despre cei care aşa au apucat structurile societăţii umane, aşa le-au folosit, fiiind mai important să cerceteze lumea decât să o schimbe. Se ajunge azi să se ştie bine că structurile corporale umane pot să ofere spiritelor percepţii dincolo de materiile fizice, căci în structurile lor intră de la bun început segmente de materii (celule şi structuri mai complexe) care fac posibile – prin legături indestructibile, aflate în curs de dezvoltare – percepţii ale lumilor eterice, astrale, precum şi cu câmpuri de vibraţie încă mult mai mare: mentală, cauzală, spirituală. Este de remarcat faptul că putem percepe numai cele care sunt în galaxia noastră, dincolo de care putem să intuim cele ce se petrec dincolo de materiile fizice sau să ne amintim cele percepute şi trăite cândva, în trecutul nostru, înmagazinate perfect în memoriile spirituale (monadice). Toate acestea şi încă mult mai multe lucruri le vom conştientiza treptat, dar repede, pe măsura creşterii vibraţiei: şi în galaxie, şi în corpurile noastre. 

CÂTEVA CUVINTE DESPRE EXTINDEREA SFERELOR NUCLEULUI UNIVERSULUI FIZIC

Aşa cum am mai discutat şi în alte studii, universul fizic are un nucleu, însă vibraţia lui nu este cea mai înaltă – aşa cum, spre exemplu, este nucleul unei planete, sau al unei stele, sau al unei galaxii. Cea mai înaltă vibraţie din univers o are zona  de la periferia acestuia – am numit-o zona a III-a – iar zona I are vibraţia cea mai joasă dintre cele trei zone: zone care se înfăşoară în jurul nucleului universului. Nucleul are aşadar vibraţia cea mai joasă din univers, iar zona a III-a vibraţia cea mai înaltă, unde această ultimă zonă este susţinută şi de straturile inter-dimensionale cu vibraţii mult mai înalte decât universul în totalitatea lui, şi de straturile pe care le numim dimensiuni structurale paralele ale universului, cu vibraţii încă şi mai mari decât cele inter-dimensionale. Cu o asemenea distribuţie de straturi, Universul Fizic se află într-un echilibru vibraţional perfect. Şi eu, şi alte persoane cu care am corespondat pe această temă, ne-am amintit – cu imagini clare în călătorii astrale, de faptul că, din exterior, şi în condiţii optime, se poate observa o activitate bogată: entităţi extrem de puternice, care lucrează în interiorul a ceea ce numim nucleul universului, în condiţii de vibraţii extrem de joase, sunt cele care au creat universul şi care lucrează în continuare acolo, nonstop chiar de la crearea acestuia. Aşadar, lucrările care se desfăşoară acolo au în vederea pregătirea nucleului pentru departajarea încă a unei zone, cu vibraţii mai joase decât zona I (care actualmente este zona de evoluţii cu vibraţiile cele mai joase – dar numai bune pentru spiritele micuţe, aflate la începutul dezvoltărilor lor spirituale). Rămâne în mod spaţial, în continuare, nucleul universului, care rămâne de asemenea şi partea universului cu vibraţia cea mai joasă. În consecinţă, atunci când va deveni funcţională, noua zonă va deveni zona I a Universului Fizic, aici va fi zona a II-a şi tot aşa, progresiv numerotate cu vibraţie din ce în ce mai înaltă. Aşadar, în viitor – un viitor totuşi extrem de îndepărtat comparativ cu vieţile noastre de acum – universul va avea patru zone cu vibraţii diferite şi nucleul său. Nucleu care poate avea la râdul său alte structuri înglobate, căci se simte că de acolo vin vibraţii diferite, care se înfăşoară unele pe altele, altele se alătură unele cu altele, altele par a avea nişte sâmburi care pot fi folosiţi în funcţie de necesităţile evoluţiilor tuturor – entităţi aflate la începutul drumului lor de evoluţie sau care cunosc potenţialul energiei fundamentale, fără să ajungă însă la cunoaşterea întregului ei potenţial. Dar vorbim aici de eternitate, de valuri de eternităţi (poetic exprimat)... Şi da! avem o eternitate să aflăm, să învăţăm, să evoluăm şi să luăm parte la asemenea lucrări, şi încă multe altele. Aşadar, universul nu se dezvoltă din el însuşi, ca o întrupare alimentată de însăşi sursa care a creat-o (radiaţie spirituală/monadică), căci nu este vorba de vreo întrupare, ci de o creaţie: şi nu este o creaţie de la “zero”, ci în rădăcină a fost o suprapunere şi/sau alăturare a unor straturi ale energiei fundamentale, dintre care unele au fost deja folosite: universurile pe care le ştim acum, altele nu au fost folosite decât foarte rar, şi numai de spirite foarte puternice: nicidecum de începători pe drumul evoluţiilor. Însă este necesar să reţinem: creatorii universurilor – şi totodată coordonatorii evoluţiilor noastre – pot efectua asemenea lucrări astfel încât nimeni să nu simtă schimbările: şi nicidecum pentru că cineva nu ar vrea ca noi să ştim ceva, în mod meschin, ci pentru a proteja permanent toate spiritele micuţe cum suntem noi şi toate celelalte vieţuitoare din jurul nostru. Iar în viitorul evoluţiilor noastre vom şti absolut totul şi vom participa la toate lucrurile de pe întinsul Centrului de evoluţie – şi la încă altele în curs de constituire.