M-am așezat pe iarba smălțuită cu flori galbene și mov (pe undeva am văzut și câțiva maci, cu focul lor roșu aprinzând ierburile de pe o parte și alta a drumului…), cu gândul să scriu câteva idei despre tradiția primordială, dacă am discutat atât de mult despre Moși și acțiunile lor în vremea reunirii geților cu romanii la începutul timpului nou, după Hristos. Despre faptul că suntem și noi purtătorii tradiției primordiale, indiferent dacă știm sau nu asta, dacă vrem ori nu vrem, dacă căscăm gura la străinătăți sau nu… Despre ce este tradiția primordială și modul în care vom ajunge, în viitorul apropiat, să reînviem puterile prin care tot noi am trăit cândva, îndrumați de Moși: de cei pe care alte popoare îi numesc Cei Bătrâni de Zile, Bătrânii Veacurilor și în multe alte moduri care ne spun clar că vorbim despre aceiași Moși pe toate meridianele Pământului… Vom folosi, așa cum am folosit și în vechime, toate puterile și cunoștințele noastre acumulate dinainte de Pământ, cu care am venit cu toții pe Pământ, și cu care experiență uluitor de vastă, am creat cu milenii în urmă cu toții, conștient și inteligent, cele pe care azi le numim în acest fel: tradiții…
I. IDEI PRINCIPALE
1. Linia de transcendență pentru manifestările umane, care a ajuns până la noi, azi, cuprinde:
a. Tradiția primordială, care își trage esența din experiența spiritelor umane, acumulată în cele 50-60 milioane de ani de la venirea lor pe Pământ, însă având la bază experiența uriașă cu care au venit pe Pământ, adaptată după exemplul și sub îndrumarea entităților transcedentale care au crea corporalitatea speciei umane, prin transcedență interdimensională;
b. Îndrumările primite de la entitățile transcedentale au constituit fundamentul de manifestare pentru spiritele umane înainte de ultima glaciațiune, care au fost preluate și transmise popoarelor de Moșii lor – adică de cei care au regenerat specia umană după ultima glaciațiune.
c. După ultima glaciațiune, spiritele umane cu corporalitatea adaptată la noile condiții de după glaciațiune, au trăit prin manifestări preponderent fizice și au lăsat moștenire în formă fizică toate manifestările lor străvechi: s-a realizat astfel trecerea din registrele de activitate mentală și astrală – în registrul de activitate fizică: aceasta este ceea ce numim azi tradiție primordială. Este o moștenire coborâtoare din omenirea dintâi, ale cărei linii existențiale nu au pierit și vor dura în diferite forme până la sfârșitul omenirii pe Pământ.
Moștenirea transcedentală ajunge astfel de-a lungul mileniilor în cunoașterea noastră, pentru a ne susține în momentele vieții noastre fizice cu toate derivatele ei, dar mai ales în momentul în care vom face trecerea înapoi, de la manifestările fizice la cele mental-astrale, în toate domeniile vieții.
2. Depărtarea și ruperea de tradițiile autentice, primordiale pentru viața umană pe Pământ, s-a produs prin uitare: prin pierderea aplicării lor în condițiile formării în ultimele milenii a unei societăți atipice, agresive.
3. Restabilirea ordinii și normalității firești se va produce după plecarea blocurilor de grupuri ale spiritelor celor mai agresive, cu rămânerea pe Pământ a celor mai elevate grupuri de spirite care vor restaura ordinea, liniștea și revitalizarea planetei, aducând-o la parametrii la care au primit-o oamenii de la entitățile transcedentale.
II. DETALII, DISCUȚII
Discutăm de tradiția primordială pentru că de multe ori facem confuzii între tradiția străveche și obiceiurile mai noi pe care le-am prins în viața curentă în ultimele milenii, sub presiunea vremurilor.
Putem spune că ceea ce numim tradiție primordială își trage esența din experiența spiritelor umane de pe Pământ, cu cca 40-50 milioane de ani înainte de ultima glaciațiune. Când spunem tradiție primordială ne referim la elemente de cunoaștere referitoare la Pământului nostru, din esența trăirilor umane din vremuri atât de demult uitate, încât cei care încep să-și amintească nu sunt crezuți de cei care nu-și amintesc încă, descurajându-i de cele mai multe ori. Mai mult însă, ea își trage esența din eternitatea evoluțiilor noastre, din experiența adunată de monade și transmisă de la un val la altul de monade care parcurg evoluțiile…
Este o experiență de cunoaștere străveche, adaptată la condițiile de pe Pământ, preluată de la entitățile transcedentale care ne-au creat corporalitatea speciei noastre – la fel ca și orice altă specie de pe Pământ și de pe orice altă planetă din galaxiile întregii zone a universului în care se află galaxia noastră.
Mai întâi, sub îndrumarea părintească, iubitoare și mai ales altruistă a transcedentalilor – îndrumători în adaptările cunoașterilor noastre anterioare Pământului la realitățile planetare de aici, spiritele umane au dus o viață pe principiile trăirilor mentale și astrale: deplasare mentală și astrală, comunicare mentală, cercetare la nivel macro-, și micro-universică, creație materială mentală: care este vârful cel mai înalt al activităților umane.
Când vibrația planetară a ajuns la valorile ei cele mai scăzute în variația ei naturală, spiritele umane s-au pregătit pentru trecerea de la activități mentale și astrale, la cele preponderent fizice – cele pe care azi le cunoaștem atât de bine, le folosim în viața noastră curentă. Oamenii din trecut, bine orientați și adaptați la noile condiții pământene, au realizat această trecere: așadar este necesar să înțelegem și să acceptăm faptul că nimic nu a fost spontan, nimic nu a fost un chin al trecerii de la viață animalică la viață umană ; ceea ce credem în acest fel a fost o fază a unor subspecii umane care erau creatori începători chiar în cele fizice, fără să cunoască cele mentale și astrale, și care au trăit pe Pământ în paralel cu societățile extrem de dezvoltate ale oamenilor, ale spiritelor umane. Trecerea a fost nu de la animalitate, ci de la ceva extrem de elevat – de la activități mentale și astrale de o deosebită complexitate, la activități fizice mult mai elevate decât ceea ce au putut avea ca trăiri spiritele subspeciilor umane (Cro Magnon, Neanderthal, etc.). Așadar viața fizică s-a sprijinit întrutotul pe experiența vieții anterioare de tip mental-astral, dinainte de ultima glaciațiune. Și toate cunoașterile anterioare au fost transferate:
– în forme de creație materială fizică: formele de obținere a materiilor prime deja la îndemâna omului din plante, animale, pământuri din scoarța planetei, la fel lichide și gaze;
– cunoașterea sunetelor fundamentale ale pământurilor, apelor, viețuitoarelor de pretutindeni se regăsesc în muzica instrumentală și vocală, însoțită de mișcări care antrenează circulațiile sanguine și limfatice și astfel menținând la nivele înalte, permanent, circulațiile energetice în toate organele interne ale corpului fizic: ceea ce azi numim cântece și dansuri, pe care ar fi bine să le numim tradiționale și mai puțin populare;
– feluri de comunicare verbală și de gândire (vorbire interioară) pornind de la cunoașterea sunetelor fundamentale, în funcție de vibrațiile locurilor natale;
– marcarea traseelor energetice în corpul eteric (numit și corpul vital) pe îmbrăcămintea purtată în mod curent și în situații speciale – ceea ce azi numim cusături;
– crearea condițiilor materiale pentru pictură și sculptură: suport material și materiale pentru crearea propriu zisă și ambientul necesar prezentării lor;
– din pictură, prin cunoașterea canalelor eterice matriceale https://bucuria-cunoasterii.ro/dictionar/canale-eterice-matriceale-planetare/ ale Pământului, a derivat scrierea și citirea dârelor pe material solid, asemenea amprentelor energo-materiale complet-cunoscute în străvechimi;
– crearea formelor de medicină reparatorie și medicină preventivă, știindu-se clar că și viața fizică, și diminurea rapidă și puternică a vibrației planetare vor conduce la deteriorări masive ale corpului fizic uman;
– feluri de deplasare (mers liniștit, alergare, deplasare cu greutăți) și de protecție pentru deplasare cu tălpile direct pe pământ (încălțăminte adecvată), dar și moduri de deplasare în ape (înot) și deasupra apelor (plute, bărci), la fel ca și în aer (la început folosind frânghii, apoi construcții de poduri);
– forme de prezentare a așezărilor și a construcțiilor din așezări, elemente de decorațiuni interioare și exterioare care amintesc permanent de cunoașterea părților eterice și astrale, cunoașteri legate de cosmos dar și de particularități ale mișcării fluidelor planetare și continentale, cu trimiteri la cunoașterea profundă a planetelor (arcele din elementele de arhitectură arată cunoașterea complexă a interiorului canalelor eterice matriceale ale manșonului eteric care susține și înconjoară partea pământoasă a Pământului);
– cunoașterile cele mai profunde și de o complexitate uriașă sunt expuse în ceea ce azi numim mituri, legende, povești, basme, balade, texte ale cântecelor tradiționale.
Toate formele de manifestare fizică: acțiuni, percepții cu organele fizice de simț, sunt așadar urmare a activităților mentale și astrale ale omenirii. Intuiții privind modul de ajungere la formele de creații materială fizică provin de la acele forme cunoscute de spiritele umane din trecuturi mai mult sau mai puțin pământene, care au fost gândite și folosite și în etapa mental-astrală a omenirii, și în prima parte a epocii fizice, când toate erau proaspete îîîn memoriile, cunoașterea și conștiența umană. Chiar dacă ulterior s-au estompat și apoi treptat s-au pierdut din cunoașterea umană, cei mai bine pregătiți dintre conducătorii grupurilor și blocurilor de grupuri de spirite venite pe Pământ, au adus treptat în viața omenirii creații și îmbunătățiri ale acestora, an de an, secol după secol. Tradiția primordială a cuprins toate cele aduse în creațiile primordiale ale entităților transcedentale https://bucuria-cunoasterii.ro/dictionar/entitati-transcedentale/ realizate de absolut toți oamenii de pretutindeni, preluate din vremuri îndelungate de concepție și realizate mai întâi mental, creând și principalele linii de cercetare fizică, conform liniilor de cercetare astrală, pe care oamenii le-au avut la îndemână întotdeauna pe timpul somnului. Căci pe timpul somnului ne deplasăm doar cu corpul nostru astral înafara sistemului corporal, dar rămânem legați puternic de sistem prin structurile energetice cele mai puternice ale canalului nostru de întrupare și destin. În acele vremuri, în acele străvechimi, oamenii au fost permanent conștienți de liniile de creație materială mentală care vor genera liniile de creație materială fizică, cândva, în viitorul omenirii, pentru care în principal au venit pe Pământ toate blocurile de spirite care formează baza spirituală a omenirii. Știau clar cum se vor derula toate fazele de creație fizică și când, și în ce condiții se vor desfășura toate fazele lor. Creația mentală nu este de loc așa de simplă cum cred unii mentaliști azi, văzând cum omul din vechimi crea o casă de la o secundă la alta, fără nicio greutate: doar un studiu foarte atent relevă faptul că zeci, și uneori chiar sute de ani fiecare om cerceta, prin creație materială pe eșantion, sub îndrumarea ajutătorilor astrali, până când orice milimetru din viitoarea construcție ajungea la perfecțiune. Abia apoi avea loc acea creație totală, într-adevăr într-o secundă – iar o navă de transport, de călătorie pe planetă se realiza chiar în mult mai puțin timp, fracțiuni infime de secundă. Dar omul, creatorul, știa clar cum ar realiza o asemenea creație chiar din materiale fizice: de la extragerea materialelor de construcție, de la metale și prelucrarea lor, la asamblarea lor și la creația decorațiunilor interioare și exterioare, toate produse finite și asamblate într-o armonie perfectă între ele, precum și între întreaga construcție și mediul natural înconjurător. Și toate să fie la formele cele mai avansate posibile pe o planetă cum este Pământul – așa cum nu s-a putut ajunge până acum nicăieri într-o astfel de societate concurențială cum este acum societatea omenească, și nicidecum conlucrativă – cum ar fi trebuit să fie.
Omul mental nu avea nevoie de o casă cu mobilier sofisticat și tot felul de decorațiuni interioare și exterioare, așa cum avem azi, întrucât frumusețea percepțiilor proprii avansate ne lipsește acum: sufletul uman are nevoie de frumusețe pentru a putea să reziste unei asemenea societăți acide, corozive, așa cum trăim azi. Dar omul din străvechimi (de fapt tot noi, așa cum am avansat de la o întrupare la alta până acum) știa bine diferențele între facilitățile de atunci și cele ce ne vor rămâne la final de ciclu greu de dus, știa că toate formele de avuție omenească se trag în esența lor din cunoașterea prin propriile percepții (nicidecum prin tehnologii materiale) extrem de avansate, prin care putea trăi în mijlocul realității nu numai fizice, ci și eterice, astrale, mentale, cauzale și spirituale, cunoscute și aprofundate la toate nivelele și subnivelele lor, trăind milioane după milioane de ani în întrupări în mijlocul naturii și cosmosului înconjurător.
Tradiția primordială urmărea organizarea umană pe baza organizărilor primite drept exemplu de la entitățile transcedentale: de la îndrumătorii aceștia superiori, în organizările lor din spațiile ajutătoare paralele dimensionale și interdimensionale, pe aceleași principii au fost create și așezările umane din toate timpurile, adică au fost oglindite organizările din spațiile ajutătoare în așezările oamenilor, ajutați să păstreze aceste linii în toate așezările lor de către ajutătorii planetari: pădureni de la șesuri, munteni și insulari, care au fost întotdeauna evoluanți avansați secundari și centrali. Aceste linii de creație și de organizare a așezărilor umane, precum și modurile de derulare a activităților umane în interiorul și în exteriorul așezărilor s-au constituit în primele linii ale tradiției primordiale. Mai târziu, după ultima glaciațiune, ajutători cu foarte multă putere energetică și experiență uriașă de folosire a puterii lor, născuți înainte de penultima glaciațiune (adică: cu mai bine de un milion de ani înainte), pe care azi îi numim Moși (ca urmare a vârstei lor foarte înaintate comparativ cu timpul vieții noastre, a oamenilor obișnuiți) au născut primii lor copii după glaciațiune. S-a format astfel omenirea de azi și, Moșii (părinții omenirii celei noi) împreună cu copiii lor au creat noile așezări: organizări extrem de minuțios realizate, din care să poată să derive orice altă organizare, de la cele mai simple la cele mai complexe. Așezările Moșilor au fost așadar exemplele urmate de generații întregi de oameni, milenii de-a rândul, pentru că oamenii își recunosc în Moși ajutătorii, coordonatorii, îndrumătorii de milioane de ani, de sute de vieți. Ultimele așezări au existat în formă fizică pe toate continentele și pe unele insule – după cum au cerut sarcinile lor să fie create.
Ceea ce numim medicină azi cuprinde în primul rând folosirea plantelor, pământurilor speciale, lichidelor naturale ale plantelor, lichidele naturale ale planetei, gazelor naturale, secrețiilor de animale și vegetale. Dar în aceeași măsură – ceea ce ne este încă greu să acceptăm, deși direcții sunt azi – veneau alături de ele în conservarea sănătății omului folosirea sunetelor: cuvânt, muzică, incantație (cuvânt + muzică la un loc în ritmul vibrației generale a locului, cu care se armoniza și corporalitatea omului), dansul ca impuls de mișcare proprie + impuls pentru mișcări în câmpul oamenilor și al animalelor. Folosirea focului a avut un loc important prin amintirea clară a oricărui om despre așezările transcedentale: care fuseseră create absolut toate în jurul unui canal energetic din matricea Pământului, perfect vertical, perpendicular la ieșirea din scoarța pământoasă, cu putere energetică maximă pentru planetă, care fuseseră croite special din planificarea întrupării planetei pentru așezările grupurilor de creatori avansați care aveau să vină la un moment dat pe planetă.
Multe dintre aceste aspecte le recunoștem și azi în croiala orașelor și satelor noastre, cum ar fi piața centrală a așezării, locuri speciale pentru desfășurarea unor activități necesare întregii comunități (primăria, de exemplu) sau unor ramuri de activitate a oamenilor în așezare (spitale, ministere, judecătorie, etc.).
Să ne oprim o clipă, pentru a răspunde la o întrebare: Dacă corporalitatea era nouă, organizările erau perfecte pentru oameni perfecți, ne punem o întrebare logică: de ce era în gândirea oamenilor medicina de la bun început? De ce nu a fost o ”găselniță” din vremuri mult mai apropiate?
Aici apare tot cunoașterea ancestrală a spiritelor umane, cu foarte multă experiență de întrupare într-o asemenea zonă a universului cum este cea în care se află galaxia noastră. Orice om știa bine, de la începuturile întrupărilor sale pe Pământ, că vibrația medie planetară era în permanentă diminuare – pentru a trăi în această perioadă cu vibrația cea mai joasă în această lume veniseră spiritele umane pe Pământ de prin toate părțile universului. În primul rând se știa clar că vibrațiile joase conduc în scurt timp la distrugeri majore ale corporalității tuturor viețuitoarelor, inclusiv a omului, drept pentru care și viețile omului, la fel ca și ale animalelor de altfel, erau mult mai scurte decât înainte de glaciațiune: pentru oameni timpul vieții fizice se scurtase de la 10.000-15.000 de ani (în cazul ajutătorilor planetari ajungea la 30-40-50.000 de ani pe destin) la început maximum 200-250 de ani (în cazul ajutătorilor planetari 500 de ani maximum); dar în timp toate aveau să ajungă la maximum 90-120 de ani în condiții special de bune. În plus știau foarte bine condițiile grele pe care unii le vor crea semenilor lor: agresiuni, războaie, sărăcie, foamete, boli – unde medicina tradițională avea să joace un rol deosebit de important în viața omenirii. Se va pierde din această cunoaștere naturală, în foarte mare parte, dar va dăinui suficient de mult timp pentru ca rolul ei să rămână considerabil în viața omului.
Așadar toate tradițiile autentic-vechi vin din străfundurile omenirii și își vor relua drumul manifestărilor naturale cele mai înălțate ale omului în viitorul apropiat. Autentice, adică din vechimile creării omului din os moșesc, direct reînnoită fiind astfel omenirea și folosind manifestări pogorâte din cele mai profunde puteri umane, la care ne vom reîntoarce în viitorul apropiat.
Ponderea aplicării tradiției primordiale este azi rară, conjuncturală, legată de existența pe Pământ a unor grupuri care pe de o parte au avansat mult în evoluțiile primare, pe de altă parte au mândria de a fi ajuns în evoluțiile lor acolo unde nicăieri nu mai există greutate, necunoaștere, agresiune, neputințe de orice fel, și caută intuitiv să-și mențină manifestările la standarde foarte înalte. Dar cele mai multe grupuri ale spiritelor umane, când se află în conjuncturi grele, nu-și mai conștientizează manifestările rele în lupta lor pentru supraviețuire, nu mai caută să-și mențină această stare de grație permanentă din care vin pe Pământ decât cu prețul folosirii agresive a muncii și vieții semenilor lor. La începutul sosirii pe Pământ condițiile de trai sunt armonioase în vibrații înalte, în mijlocul unor populații care își armonizează perfect obișnuințele lor, dar vibrația planetară s-a diminuat fără încetare și nu și-au mai putut menține starea de grație; condițiile de trai au devenit din ce în ce mai aride, și-au pierdut capacitățile energetice la toate nivelele corpurilor lor, au pierdur capacitățile senzoriale de orientare într-un mediu ostil, în care fiecare viețuitoare atacă, ucide, moare de frică, luptă pentru supraviețuire. Și ei au luptat, însă omenește, aceasta însemnând să lupte pentru supraviețuire sub toate formele omenești: material, mental, emoțional, pentru hrană și adăpost de cea mai înaltă calitate ce se poate obține aici, păstrarea ideilor, a cunoașterilor la fel, cu orice preț – asta însemnând în continuare nu numai supraviețuire într-o concurență acerbă pentru viață, ci și pentru toate cele ce le pot obține pe orice cale. Iar dacă au descoperit indicatoare prin care se indicau căi pentru revenirea cât mai rapidă la decența umană de odinioară, au ascuns totul fără să-și dorească schimbarea lor, nici a semenilor lor pe care i-au ținut în sclavie de orice fel: și fizică, și mai ales mentală, căci mintea este până la urmă avuția cea mai de preț a omului. Cei care nu iubesc foarte mult munca și astfel nu au multă rezistență fizică, au cerut-o altora, dar în limitele stabilite doar de ei, de frică să nu fie depășiți în adaptările pe care oamenii oricum le găsesc mai devreme sau mai târziu. Adică exact ceea ce a spus și Iisus: ”Nici voi nu ați făcut – nici pe alții nu ați lăsat…”
Vibrația foarte joasă antrenează comportamente vechi, trăite îndelungat în nenumărate condiții planetare, ca să se fixeze bine manifestări în medii extrem de variate, precum: respirația, hrănirea, mișcarea, obișnuirea cu alte viețuitoare, comunicarea, relaționarea. Pe fondul acestei vibrații planetare foarte joase, care antrenează memorii extrem de vechi, cu vibrații la fel de joase pentru toate spiritele întrupate, uitarea a venit astfel oamenilor și din cauza vieții instabile într-un mediu în continuă mișcare care cerea luptă efectivă pentru supraviețuire, și din ascunderea sensurilor celor existente în comportamentul curent al oamenilor, care s-au pierdut repede sau au rămas pitite prin subsolurile organizărilor laice sau religioase. Pierderea sau ruperea de tradiții a fost însă normală în asemenea timpuri planetare, pentru că societatea agresivă, războinică, perversă – atipică în exprimarea ei corectă – este formată în cea mai mare parte din acele grupuri despre care discutam mai sus, cu experiență multă foarte elevată, dar încă neconsolidată în vibrații foarte joase: care ne arată în care direcții să lucrăm în continuare în evoluțiile noastre, pentru ca totul să ne ajute să ne dezvoltăm sferic, egal din toate punctele de vedere. Și, în plus, să învățăm că fiecare loc din univers are cu necesitate adâncă regulile lui care trebuiesc respectate, consolidate, fiind de un real folos celor care evoluează și consolidează învățături alături de noi, val după val, aici și oriunde în alte părți. Învățăm astfel că nu evoluăm tăind consecvent ajutorul care trebuie oferit lumii întregi. Iar când vine timpul să fie necesară conservarea vieții, cei mai avansați trebuie să-i protejeze pe cei care nu au putere și experiență proprie, mergând până la sacrificiu – nicidecum să ceară sacrificiul celor slabi pentru plăcerea sau neplăcerea proprie. Cei mai avansați trebuie să fie lucrătorii, conducătorii-lucrători care dau exemplu propriu – așa cum au fost permanent conducătorii, îndrumătorii din străvechime și din vechime.
Aceste grupuri, blocuri întregi de grupuri de spirite care pot deveni repede agresive în asemenea situații, au fost ultimele blocuri de spirite care au venit la întrupări pe Pământ. Pentru că nu au rezistență multă în condiții pământene încă, putând ajunge la comportamente din ce în ce mai distructive în lupta lor pentru supremație, tot ele vor fi primele care vor pleca înapoi, ”acasă” = adică de unde și-au pornit călătoria spirituală (adică călătoria prin forțe proprii de deplasare ale spiritului) către Pământ. Majoritatea lor sunt deja în pregătire acum pentru plecare, în timp ce grupurile cele mai elevate de spirite umane vor rămâne în continuare aici pentru a restaura ordinea naturală a lucrurilor pe planeta pe care cei plecați au constrâns-o la distrugere în ultimele milenii. Ceea ce înseamnă și că adevărata omenie, care arată bunătate, respect, înțelegere, toleranță, conlucrare, iubire de tot și de toate vor rămâne singurele atribute ale omeniri, ceea ce o caracterizează de fapt, ceea ce numim în mod tradițional omenie. Aceste spirite sunt cele care vor regenera planeta, lăsând-o exact așa cum au primit-o de la entitățile transcedentale creatoare de specii pentru toate planetele galaxiei.
