NU ESTE CORECTĂ EXPRIMAREA: COMUNICĂM CU SUBCONȘTIENTUL NOSTRU

 

Foto: În Cheile Tătarului, Padina (munții Bucegi)

Din cele pe care le citesc și eu pe diferite pagini de facebook sau diverse site-uri, remarc câteva chestiuni incorecte din punctul meu de vedere, pe care le pot analiza cu oricine, pot veni cu argumente pe care cineva care poate cerceta mental le poate cerceta la rândul său.

Așadar...

NU COMUNICĂM CU SUBCONȘTIENTUL NOSTRU.

Aceasta este o exprimare greșită.

De fapt sunt cel puțin două direcții de unde ne vin informații:

- ne revin elemente de cunoaștere din memoriile noastre proprii de care treptat devenim conștienți; sunt intuiții, clar-intuiții și treptat fleșuri de clarviziune și clarauz (uneori clar-miros, clar-gust și simțirea schimbării vibrațiilor cosmice și planetare);

- începem să conștientizăm comunicări de la ajutătorii noștri astrali de destin, care se manifestă asemănător gândurilor noastre (cum ne auzim noi gândurile personale), întrucât se comunică numai la nivelul vibrației personale ale omului astfel ajutat, și în acest fel numai noi personal le putem afla; de aceea confundăm gândul propriu cu comunicarea astrală.

DETALII

Orice spirit întrupat se manifestă prin corporalitatea sa de întrupare. În anumite perioade planetare (când vibrația planetară este foarte înaltă) toate straturile corpurilor cu vibrație foarte înaltă (astral, mental, cauzal) sunt maxim energizate și suntem conștienți de absolut toate cele care se petrec de la nivel celular (intracelular și intercelular), de funcționarea fiecare corp în parte, gestionând vibrațiile radiației proprii care susține corpurile, manifestându-ne prin structurile care au senzori și prin structurile cu putere de mișcare: corpul mental, corpul astral și corpul fizic. 

Suntem perfect conștienți de raporturile dintre noi, oamenii, precum și de raporturile noastre cu entitățile astrale, dimensionale și interdimensionale, după evoluția fiecăruia, în funcție de sarcinile destinului nostru. Facem clar diferențele între exterior și interior, cunoaștem trecutul, prezentul și viitorul: proprii, planetare, ale biosistemelor stelelor și planetelor din întrega galaxie. Știm clar premizele fiecărei întrupări, planificările activităților și căutăm permanent să ajungem la cele mai înalte nivele de execuție, comportament, atitudini față de tot ceea ce ține de planetă și cosmosul înconjurător.

Când vibrația planetară și cosmică ajunge la nivele foarte joase de vibrație (este o mișcare sinusoidală, cu creșteri și descreșteri permanente), unele straturi interioare ale corpurilor stratificate (astral, mental și cauzal) ajung în stare latentă, pentru ca activitățile pe care le desfășuram înainte cu corpul mental și astral, să le desfășurăm cu corpul fizic. Din cauza energizărilor mai slabe în astfel de perioade (așa cum este și cea prin care trecem acum) diferența între corpurile fizic-mental și fizic-astral mai ales (corpul cauzal este foarte greu în această perioadă de simțit, de înțeles în cele mai profunde funcțiuni ale lui) nu conștientizăm multe lucruri - dar nici societatea nu ne încurajează de loc cercetările personale (am discutat des despre aceste lucru) și este normal să facem confuzii de care ne vom da seama la un moment dat.

Astfel încercăm să ne corectăm - bineînțeles doar cei care doresc asta - și să înțelegem rostul acestor corecții pentru viața noastră personală: de la cele mai simple la cele mai complexe. Să privim viața corect și să înțelegem că pornind la corecții încă de pe acum ne ușurăm înțelegerile viitoare.

Cel ce se conștientizează pe sine este monada însăși care se manifestă prin corpurile sale. Așadar nu luăm legătura cu spiritul nostru, cu monada noastră, pentru că fiecare monadă se manifestă ca individ, fiecare om este unicul corespondent care se manifestă prin faptă, vorbă și gând: monada se simte permanent pe ea însăși și trăiește direct. Când spun ”eu”, nu este vreun ”eu” inferior sau superior, nu există decât monada care simte tot. Ne manifestăm, dialogăm, verbal și mental, unic posesor al corporalității noastre, dialogăm cu entități astrale, unii chiar cu entități eterice (mai speciale) și conform destinului personal: cu entitățile dimensionale și interdimensionale – rar, dar sunt, sunt oameni printre noi sau departe de noi, dar sunt. 

Când ne vor reveni simțirea și cunoașterea veche, dinainte de ultima glaciațiune, ajutătorii noștri astrali sunt lângă noi pentru a ne ajuta: să ne corectăm, să cercetăm, să înțelegem atât cât putem - dar mereu mai mult pe măsura trecerii timpului și creșterea vibrației planetare (și cosmice, să nu uităm). Ne vor încuraja și ne vor lăsa să ne dăm și noi seama de lucruri pe care le putem vedea, simți, lărgindu-ne orizontul, mărindu-ne puterea de pătrundere în subtilități din ce în ce mai profunde. Mai ales, NE VOR ÎNCURAJA SĂ APLICĂM ÎN VIAȚA CURENTĂ CELE PE CARE LE AFLĂM, devenind mai buni, mai puțin bănuitori, clevetitori, acuzatori, intoleranți, chiar dacă sunt și momente în care este necesar să fim severi în lumea care se prezintă așa cum bine știm acum.

Ne putem schimba dacă vrem. Unii chiar nu vor (orgoliul, bată-l vina!) sau unii nu pot. Am putea face multe, dar uneori este neconvenabil în lumea care trăim azi. Alteori este foarte greu să ne schimbă din cauza influențelor pe care le primim permanent din lumea înconjurătoare, dar dacă conștientizăm că nu putem face ce dorim, lucrurile se pot schimba treptat, dacă facem primul pas: să recunoaștem că nu putem - dar că ne-am dori să putem!

Pentru că nici nu știm când virăm ușor spre cele dorite, pentru că nu întărim acele memorii din evoluții foarte vechi dinaintea Pământului, de inconștiențe vegetale și animale. pe care le putem înlocui cu atitudini și manifestări mult superioare. Măcar să facem asta, și viața ne va oferi daruri minunate !!!

Toate cele bune și foarte frumoase !!!

CREATORUL A CREAT ȘI RĂUL?

I. IDEI PRINCIPALE

1. Creatorul suprem, Dumnezeu, nu a creat răul ca atare: acest ”rău” este o împletire între diferite elemente provenite din evoluții anterioare, la nivele foarte joase de vibrație și la nivele mult mai înalte, din evoluțiile noastre progresive anterioare.

2. Pe măsura avansării în evoluții avem nevoie să ne întoarcem pe liniile de evoluție ale începuturilor, în vibrații joase, pentru:

 - a înlocui manifestările rămase din evoluții vegetale și animale (agresive, distrugătoare, sau indiferente, sau perverse) - cu manifestări de spiritualitate înaltă;

 - a suporta și controla influențele directe ale biosistemului necreator și influențele lui indirecte prin amprentele lăsate în câmpurile planetare;

 - a învăța să ajutăm și alte spirite aflate la începuturile evoluțiilor lor, așa cum suntem și noi ajutați acum.

3. Ne este necesar să ne adaptăm vibrațiilor locale, pe orice planetă, dar să ținem cont și de memoriile (aminturile, intuițiile) din evoluții înaintate, nu numai din evoluții începătoare.

4. Toate sunt relative, căci ceea ce este considerat negativ pe Pământ sunt manifestări începătoare necesare în alte locuri, pe alte planete cu vibrație mai joasă decât pe Pământ.

II. DETALII, DISCUȚII

Să ne fie foarte clar un lucru: Creatorul tuturor celor văzute și nevăzute, Dumnezeu, nu a creat răul. Ceea ce numim noi ”rău” este de fapt o împletire între diferite elemente care provin din evoluțiile noastre anterioare: dar nu de pe Pământ, ci de pe alte planete, din alte galaxii, în alte organizări cosmice din alte regiuni ale universului - toate în timpuri mult anterioare venirii noastre actuale pe Pământ. Spiritele umane au trecut prin toate etapele de evoluție ale tuturor viețuitoarelor de pe Pământ, de acum și din toate timpurile acestei planete. Dar avem o evoluție mult mai înaltă decât toate cele care se desfășoară în această zonă a universului: evoluții și de viețuitoare necreatoare, dar mai ales în evoluții înalt-creatoare - nu numai cu corpul fizic, ci și cu mult mai multe forme de corporalitate, printre care și corpurile din sistemul nostru corporal, adică:

 - corpul eteric: când nu există corp fizic în sistemul corporal, corpul eteric nu are ce dubla, așa cum el dublează corpul fizic pe Pământ; entitățile eterice de pe Pământ nu creează la nivelul lor, deși spiritele planetei (din care fac ele parte) știu bine să creeze cu corpul eteric, dar nu o fac, întrucât creația eterică nu este parte din evoluțiile din această zonă a universului;

 - corpul astral: se desfășoară abia după ce în evoluțiile progresive spiritele primare consolidează creația eterică (creația cu corpul eteric într-un sistem corporal întreg unde corpul mental este ajutătorul pentru spiritele care învață o astfel de creație);

 - corpul mental: este singurul corp înafara corpului fizic cu care spiritele umane pot să creeze aici, pe Pământ, însă doar când vibrația planetară este foarte înaltă și corporalitatea umană este adaptată acesteia;

 - corpul cauzal: un corp care poate să fie folosit după consolidarea creației eterice și astrale, având în vedere că creația cu corpul mental este deja de mult timp consolidată; totuși nu poate să se consolideze acest tip de creație decât spre sfârșitul evoluțiilor primare;

 - mult mai multe feluri de corpuri, cu vibrații mai joase sau mai înalte decât cele ale spiritelor creatoare avansate pământene, precum și între vibrațiile celor cunoscute de noi.

De aceea numim spiritele umane: spirite creatoare avansate, aflate în curs de universalizare. Numai monadele (din foste spirite care nu mai au nevoie de reunire pentru susținerea corporalitățiilor lor complexe și a sarcinilor din ce în ce mai complexe) cele mai evoluate, creatoare de euniversuri (și chiar mai mult decât atât), coordonatorii evoluțiilor de pretutindeni, îndrumătorii și ajutătorii cei mai avansați, sunt cu adevărat universalizate - adică pot realiza creație materiale cu orice fel de corporalitate, precum și creație din energie fundamentală puternic compactizată și modelată corespunzător necesităților de micro-creație și macro-creație, ei înșiși creatori de corporalități ale speciilor planetare de pretutindeni și astfel creatori de micro-structuri și macro-structuri din energie fundamentală liberă.

Creațiile noastre de pe Pământ, ale evoluanților primari și secundari,  sunt însă exclusiv materiale, care pot fi realizate:

 - din fluxuri de filamente materiale, preluate direct din atmosfera planetei (filamente create tot de coordonatori din energie fundamentală): este creația materială mentală - noi suntem capabili doar de o astfel de creație înafară de cea fizică, așa cum menționam mai sus, doar aceste fluxuri putem să le manevrăm: dar numai când vibrația planetară este foarte înaltă, iar corpul nostru mental, singurul corp cu care se poate realiza o astfel de creație, este adaptat în mod special pentru o asemenea creație;

 - din materii preluate din corpurile fizice ale altor întrupați: al planetei (pământuri, metale, cristale, lichide: ape, petrol; gaze naturale), al altor viețuitoare (lemn, fibre, oase, piele, blană, secreții).

Să reținem că abia în evoluțiile centrale vom stăpâni și noi creația din energie fundamentală și astfel numai atunci vom deveni și noi monade creatoare complet universalizate.

Dar în plus, la nivelul evoluțiilor noastre progresive, care sunt mult mai avansate decât cele de pe Pământ, creațiile, atitudinile și comportamentele noastre au ajuns și ele la un nivel foarte înalt de calitate, moralitate, înțelegere între întrupați, conlucrare, urmând două dintre legile fundamentale, universale:

 - legătura permanentă cu ajutătorii, îndrumătorii și coordonatorii evoluțiilor;

 - apărarea în orice condiții a vieții de pretutindeni - proprie și a tuturor celor ce trăiesc în jurul nostru.

Dar aceste foarte înalte manifestări sunt cele mai noi în evoluțiile noastre, de aceea ele nu sunt consolidate încă nici la nivelele de vibrație foarte înalte, cu atât mai puțin la nivelele cu cea mai joasă vibrație, din această zonă a universului. De aceea, pe măsura creșterii puterii noastre radiante și pe măsura creșterii priceperii în folosirea acestora, ne întoarcem - rar însă, pentru a se evita oboseala spiritelor - pe locurile unde s-au derulat evoluțiile noastre anterioare, în vibrații joase: pentru a trăi din nou în aceleași vibrații în care am trăit ca necreatori sau creatori începători, dar de această dată în calitate de creatori avansați, cu o creație la maximum de avansare pe care o poate pune planeta la dispoziția spiritelor creatoare: spirite care vin dintr-o zonă a universului cu vibrații foarte înalte - în această zonă cu vibrații mult mai joase. Trăim ca și creatori avansați, dar supuși vibrațiilor foarte joase, prin care am trecut în evoluțiile noastre anterioare doar o dată (cca 65-70% din spiritele umane), de 2-3-câteva ori pentru puțini (maximum 8-9%, fiind monade ajutătoare în evoluții foarte avansate: în evoluții secundare), cu experiență mai multă - dar nu foarte multă, așa cum sunt numai monadele centrale, coordonatorii evoluțiilor, ajutători planetari cu cea mai mare putere și pricepere (cca 1%).

În asemenea condiții, în funcție de evoluțiile noastre, fiecare trebuie să trăim în mijlocul unui biosistem uriaș de bogat, un biosistem necreator (cel mult unele specii sunt creatoare prin copierea structurilor planetare eterice în mijlocul cărora trăiesc - cum sunt albinele, furnicile, etc., sau amenajări simple de adăposturi pentru sine și pentru creșterea urmașilor lor). Oamenii au condiții să-și creeze cele necesare traiului fizic (de la ultima glaciațiune până în prezent), dar având:

 - memorii active din timpurile evoluțiilor anterioare necreatoare, dar și creatoare care nu și-au consolidat manifestările de înaltă spiritualitate, pe care le-au folosit destul de puțin timp: unii le-au trăit doar o singură dată, alții de foarte puține ori până acum: așadar nu sunt consolidate - o consolidare remarcabilă apare de abia după un număr relativ redus de trăiri în această regiune a universului - 20, 30 de drumuri în această regiune a universului, având în vedere că manifestările începătoare, evoluțiile de tip vegetal și animal numără miliarde de întrupări în locuri cu vibrații mult mai joase decât cea din galaxia noastră sau cu vibrații asemănătoare; ceea ce înseamnă că cele începătoare, grosiere, agresive, insensibile decât în fața durerilor proprii adânci (nicidecum ale altora), au o întărire considerabilă, de care trebuie să ținem cont;

 - influențe de la amprentele locurilor în care trăim - majoritatea fiind de natură vegetală sau animală, viețuitoare pe care le numim ”sălbatice” și care ne influențează în primul rând, prin lupta lor acerbă pentru supraviețuire (pentru hrană, teritorială, pentru urmași, etc.), prin luptă concurențială pentru beneficii animale în grupurile lor (turmă, familie);

 - amintiri ale posibilităților de distrugere mai mult sau mai puțin intenționate, dar care pot să fie folosite pentru uciderea ”dușmanilor” în aceeași luptă pentru supraviețuire: fizică (locurile bune de trai pe o planetă mică sunt foarte puține), dar și emoțională și mentală - mentalul având în vedere evidențierea produselor gândirii care se dezvoltă tot pe baze concurențiale în evoluțiile începătoare, căci cele conlucrative nu sunt nici ele consolidate până acum.

În asemenea condiții, ceea ce religiile abrahamice numesc diavolul sau satana este astfel suma influențelor directe și indirecte care ne determină să avem suma manifestărilor pe care azi pe Pământ le numim malefice, satanice. Întrucât nu a fost posibil, intelectual vorbind, o explicație pe măsura complexității vieții pe Pământ, în ultimele milenii s-au creat personalizări ale acestor influențe, mai ales sub formă restrânsă, abstractă, așa cum s-a împământenit și pentru suma de entități protectoare, creatoare de universuri și coordonatori de evoluții - Dumnezeu. În acest fel, și pentru pozitiv și pentru negativ s-a folosit această formulă, pentru a se evita dezorientările apărute în urma formării imperiilor sclavagiste care adunau la un loc oameni cu diverse formări religioase.

Dacă pentru animale distrugerile sunt de cele mai multe ori neintenționate, pentru oamenii care au intuiții = amintiri din evoluțiile anterioare, distrugerile sunt mai mult sau mai puțin intenționate, legate de supraviețuire, în condițiile în care nu sunt de formație exploratori, nu au curaj pentru primele începuturi decât atunci când sunt în pragul amenințărilor cu moartea (și atunci se creează ceea ce numim migrații). Dar mai departe duc tot manifestări distructive, lupte pentru teritorii, descoperiri de materiale care îi ajută în necesitățile lor și ucid pentru a și le însuși. Se amestecă astfel în mod egal de multe ori intuiții de creații avansate, căutând calitatea, bogăția cu orice preț, cu cele distructive, se amestecă astfel cele ”bune” cu cele ”rele”: care, după cum înțelegem bine acum, SUNT DE FAPT DOAR VECHI, CARE TREBUIESC ÎNLOCUITE CU CELE MAI NOI: care sunt și ele în memoriile spiritelor, dar trece foarte mult timp până ce pot fi înțelese, acceptate și urmate, folosind căi constructive, protective, urmând linii de creație fizică de calitate mereu mai înaltă, de moralitate înaltă, bunăvoință, încredere, toleranță, iubire profundă pentru tot ceea ce poate fi mai bun și mai frumos !!!

Așadar, răul ca atare nu a fost creat, ceea ce numim ”rău” este format din manifestările noastre vechi, din evoluțiile anterioare, pe care le manifestăm în condiții de vibrații joase, până când ele vor fi înlocuite treptat, dar sigur, cu manifestările cele mai noi, de înaltă spiritualitate, pe care le consolidăm în vibrații foarte înalte, în evoluțiile noastre progresive.

Este necesar de asemenea să înțelegem că totul este relativ, întrucât asemenea manifestări la nivele de vibrație încă și mai joasă decât vibrația medie a Pământului, sunt considerate de evoluanți începători ca fiind bune pentru ei personal: lupta cu curaj pentru obținerea unor avantaje locale, lupta și distrugerea dușmanilor, așa cum sunt văzuți semenii cu principii încă animalice, dar și a animalelor sălbatice distrugătoare ale bunurilor proprii, uciderea lor pentru asigurarea de mâncare, pentru obținerea de materiale pentru îmbrăcăminte, obiecte de uz personal sau gospodăresc, adăposturi, etc. Toate pot degenera la un moment dat, dar noi, pe lângă ei în calitate de ajutători - așa cum vom fi și în evoluțiile noastre viitoare - îi învățăm să renunțe treptat la astfel de manifestări animalice, așa cum și noi învățăm acum.

Important este să învățăm în același timp să progresăm pe ambele linii: în evoluțiile noastre proprii, elevate, precum și în cele de ajutători pentru valurile de spirite care intră mereu în evoluții. De asemenea, să învățăm și să ne consolidăm abilitățile de adaptare la vibrațiile locurilor în care mergem ca ajutători, dar stăpânindu-ne mereu pornirile animalice ori indiferente, ori perverse. Să avem mereu în vedere și intuițiile care vin din alte evoluții anterioare, mult mai elevate decât cele care se derulează în societățile primitive sau doar ușor avansate. Să ne orientăm permanent după îndrumările care există în orice loc pentru elevări spirituale de care toată lumea are astfel nevoie. 

MAI ÎNTÂI NE-A FOST FRICĂ DE NANOBOȚI...

 

Mai întâi ne-a fost frică de nanoboți... Acum ne este frică de roboți, un alt fel de roboți pe care îi numim inteligențe artificiale: dar tot roboți rămân, până la urmă...

Numai că nu ne mai amintim că totuși oamenii sunt spirite în proces etern de dezvoltare. O asemenea de IA nu are o astfel de perspectivă - deși unii oameni se bazează pe dezvoltarea tehnologiilor, pentru că au uitat că dezvoltarea spirituală surclasează infinit propria noastră creație materială pământeană. 

Toate sunt importante, dar pe nivele diferite și mai ales în forme diferite. 

Astfel încât, dacă acum ne bazăm pe instrumente pentru pătrunderea în percepții și creație dincolo de cele pe care le putem face cu puterile corpului nostru fizic, realitatea ne spune că din ce în ce mai mulți oameni au percepții multisenzoriale, în dezvoltare permanentă. ”Extrasenzorial” nu este atât de corect ca ”multisenzorial”, căci astfel de dezvoltări țin de senzorii mai multor corpuri: corpul astral, corpul mental și corpul cauzal. Ceea ce înseamnă că surclasăm fizicul în mod natural și în maximum 100 de ani absolut toată populația umană va fi aptă de asemenea percpții, pe fondul existenței straturilor interioare ale acestor trei corpuri și dezvoltării lor permanente prin creșterea vibrației planetare, stelare - cosmice în general. 

Și la un moment dat, așa cum am mai discutat și altădată, vom reveni la creație mentală, nu mai este de loc mult până acolo…

Până atunci, deocamdată ne bazăm pe forțele fizice. Nu se pot însă dezvolta tehnologiile din două cauze: 

1. Nu pot fi realizate tehnologii care să fie asemănătoare cu bazele de creație prin forțe spirituale de tip astral, mental și cauzal: pentru că toate se bazează pe elemente materiale și energetice de tip fizic, cu vibrația cea mai joasă dintre nivelele pământene; 

2. Omul va renunța în mod conștient la tehnologii convenționale pentru că treptat fiecare om va benefia în mod natural de REVENIRE la percepții multisenzoriale și apoi de REVENIRE la creație mentală: prin materializare, remodelare și dematerializare. Pentru că toate acestea au fost folosite timp de 40-50 milioane ani înainte de ultima glaciațiune, s-au diminuat treptat – dar repede – și nicidecum din cauza unor ”păcate” ancestrale, iar acum revin treptat, tot în mod natural ca și diminuările din trecut. 

Să ne aducem aminte: este curba normală, naturală a vibrațiilor de pretutindeni (planetare, stelare, galactice, în toată zona universului în care se află galaxia noastră), care influențează tot natural diminuările și dezvoltările naturale ale corporalității noastre. Desigur, nu prea ne interesează ce va fi peste 50-100 de ani, în condițiile în care acum ne luptăm pentru supraviețuire pe planeta pe care un pumn de oameni stabilesc că nu e importantă viața noastră, ci mai importantă este tehnologia, ”arta” de a scăpa de controlul asupra oamenilor care nu tac, ci se revoltă la tot pasul. IA nu a învățat încă să se revolte, muncește ce i se dă, doar o mână de oameni participă la programarea lor, bine plătiți, care nu vor avea niciodată motive de revoltă. Restul - la dracu' cu ei... Doar că lucrurile nu stau chiar așa, chiar dacă suntem obligați să acceptăm că nu mai este nevoie de forță multă de muncă și astfel putem să acceptăm sexualitatea care nu are la bază procrearea. Și astfel lucrurile vedem bine că se leagă și înțelegem cam ce doresc unii și cât de pregătiți sunt ei. 

Vremurile însă se vor schimba pentru noi toți și în loc să murim, vom trăi liniștiți acolo de unde ne-au obligat să umplem orașele: în rural. De la sate am venit - către ele treptat ne îndreptăm din nou. Planeta este suficient de mare pentru toți și tot sub puterea creșterii vibrației deșerturile vor înverzi DIN NOU, așa cum era altădată, oamenii vor conviețui cu codrii, cu animalele și păsările, cu insectele și cu virușii având corpurile din ce în ce mai puternice, sufletul din ce în ce mai echilibrat, puterea de înțelegere din ce în ce mai profundă. Și cum gradul nostru de conștiință va crește proporțional cu avansările noatre, pentru că foarte avansat a fost cândva, vom conviețui frumos, ușor, cei din rural cu cei din urban, fără să ne mai cerem tot felul de imposibilități, conlucrând și ajutându-ne mereu, fără încetare. 

Nu este musai necesar să mă credeți, pe mine sau scrierile vechi care propovăduiesc asemenea schimbări. Le vom trăi, ne vom aminti și vom înțelege că vremurile se schimbă, noi ne schimbăm și supraviețuim prin credință și frumusețea trăirilor noastre liniștite, curate, înțelepte. 

Nu, nu este nevoie să mă credeți, reflectați doar asupra ideilor și astfel vom trece peste această perioadă mai liniștiți, căutând modalități de viețuire într-o lume care aparent nu se schimbă - dar DE FAPT ea chiar se schimbă: lin, curgător, blând...

ÎNDOIELI ȘI ÎNȚELEGERI

”Îndoiala omoară, puștiule!” (Denzel Washington în ”The Equalizer”)

Până unde nu omoară îndoiala?...

De unde, și cum poate fi ea constructivă?...

Cum te poate ea omorâ?...

Îndoiala ne poate măcina prin pierdere de energie, distrugându-ne sănătatea, furându-ne puterea de muncă, de comunicare, de socializare. Dar ea poate fi sănătoasă când este impuls de cercetare, lăsându-ne duși și de intuițiile noastre în dorința de a ne apropia de adevăr – știind că adevărul este cel mai complex lucru pentru noi, oamenii, acum pe Pământ… Că nu-l putem cuprinde acum pe tot, dar putem accepta că ne îndreptăm către înțelegeri concrete, directe, descoperind pas cu pas puncte de sprijin pentru altele mereu noi. Și astfel descoperim că îndoiala instalată în suflet dispare treptat, ne trezim cu gânduri noi, legături noi între toate cele care se relevă, și că toate formează un puzzle care se completează încet, dar sigur – numai răbdare să avem…

Și nu mă refer numai la domeniul în care lucrez eu – metafizic – ci și la domeniul intelectual în general, din orice meserie pentru care fiecare om ar trebui să se intereseze sistematic pentru a-și crea o cunoaștere stabilă. Mă refer în egală măsură la cunoașterea oamenilor cu care trăim, a celor din jurul nostru, a celor din familie: om cu om și toți la un loc, în împletirea lor și socială, și emoțională. Și mai departe să contribuim, prin înțelegerea lor astfel, la creșterea încrederii între noi și ei. Iar dintr-o asemenea experiență vom constata că oferim și altora multe îndrumări, pe măsura creșterii înțelegerilor comune… 

Întunericul în care aparent ne scăldăm poate fi luminat și astfel disipat din sufletele noastre pe măsura diminuării îndoielilor – ceea ce nu înseamnă că vom găsi numai lucruri minunate, ci că vom înțelege limitele sufletești – dar și profesionale, sociale – ale celor din jurul nostru. Nu avem nici cum să-i schimbăm prea mult, nici cum să ne lepădăm de ei (de cele mai multe ori), dar putem să ne facem strategii de comportament față de ei, față de momentele lor grele: pentru că negativitățile nu sunt totale, și este bine să înțelegem asta, căci lumea are tendința de a generaliza și nu este de loc bine. Să acceptăm că în astfel de momente sunt exact așa cum sunt ei, și numai aplicând un comportament liniștit, fără revolte, fără respingeri agresive, fiind maleabili în funcție de necesitățile care se ivesc – dar fără să cedăm principiilor noastre pozitive, morale, emoționale sau profesionale – vom reuși să aducem lumină și altora: care vor avea treptat încredere și în noi, în inteligența noastră emoțională cu care luăm viața în piept.

Lumea se schimbă începând cu noi înșine, chiar dacă orice schimbare nu este vizibilă imediat și de multe ori nu este acolo unde ne așteptăm, cum o dorim. Dar oriunde apare o schimbare care urmare a înțelegerilor noastre, ea este un far în depărtările unui ocean clocotitor, zbuciumat de furtuni pe care chiar am putea să le înțelegem și să folosim forța valurilor pentru a înainta noi înșine. 

Pentru că, înțelegând schimbările – ele ne schimbă pe noi înșine, și conștientizăm asta mai devreme sau mai târziu…

Și astfel ceea ce ne poate măcina la început devine ceva constructiv de la propria noastră persoană la lumea – mai mare sau mai mică – în care trăim. 

 

(Foto: Wikipedia)

ESTE ADEVĂRAT CĂ ROMÂNII ȘI BULGARII SUNTEM PRIVIȚI LA UN LOC?

Ideea de a face acest articol a venit de la o întrebare publicată pe QUORA. Adevărul este că nu mi-a permis timpul să fac un răspuns acolo, nici nu am vrut să atrag atenția: ar fi necesitat multe explicații, ceea ce acolo nu era timp să o fac. Este cu totul altceva să vă scriu vouă, celor care ați mai urmărit cele scrise de mine și vă veți orienta mai ușor în înțelegerea acestor aspecte. 

Viitorul ne va arăta oricum adevărul, căci cu toții ne vom aminti treptat – dar sigur, căci am trăit istoria cu toții, am fost vii în mijlocul istoriei lumii întregi… 

În articolele anterioare am explicat modul în care au decurs migrațiile și felul în care geții, reuniți cu romanii în mod secret, au împiedicat trecerea și staționarea (așezarea) celor mai agresive grupuri migratoare pe teritoriile carpatine și împrejurimile lor apropiate: pentru a păsatra nealterată esența tradițiilor străvechi, străMoșești. În modul cel mai profund este vorba despre cunoașterile populațiilor vechi europene, de sorginte atlantă – parte a cunoașterilor generale ale întregii omeniri dinainte de primele migrații (mileniile IV – III î.H.). Astfel, dacii sau mai corect geții hiperboreeni (nordici, păstrătorii tradițiilor primordiale) s-au concentrat populațional, împreună cu romani instruiți și veniți în Transilvania după războiul din 105-106 d.H., în podiș și munții exteriori – cuibul munților devenind astfel păstrătorul trecutului minunat ale geților și celților nedespărțiți milenii de-a rândul. 

Să avem în vedere și faptul că Dunărea (Istrul) despărțea pământurile tracilor nordici de cele ale tracilor sudici, fiind de fapt același popor care se potrivea prin excelență numai cu grupuri mai pașnice de slavi și o parte de triburi de origine turcă. O parte din ele erau oameni cuminți, inimoși, ascultători de ceruri și pământuri – deși întreprinzători, care nu au avut puterea de a îndura și de a se adapta greutăților pământurilor lor, pornind în migrații din cauza marilor schimbări climatice (frig în nord, secetă în sud). Tocmai de aceea Moșii traci împreună cu Moșii popoarelor din Asia Centrală (de dincolo de Nipru) au lăsat să se reunească aceste grupuri cu tracii sudici, să fie suflete de legătură cu tracii nordici și elinii (grecii) iubitori și ei de tradiții. 

În linii mari, așa s-au împletit oamenii din această parte a Pământului. Așadar, în asemănări cu populațiile din sudul Dunării, nu este vorba numai despre vremelnicul ”imperiu româno-bulgar”, cât despre împletirea migratorilor cu frații noștri traci din sud și parțial din sud-vest care, prin greșeala (sau superficialitatea) tuturor, au rămas în continuare în sudul Dunării, acolo unde inițial au fost feriți de evenimentele legate de conlucrarea geto- romană, până când aveau să se împământenească în teritoriile tracice sudice. Dar ulterior au avut mult de suferit din cauza expensiunii turcilor, în timp ce în nordul Dunării românii (valahii) au ținut piept turcilor mai multe secole la rând. Însă greutatea cea mai mare pentru geți a fost pierderea Transilvaniei, aservită intereselor imperiilor din Europa Centrală, tot secole de-a rândul. Iar pentru păstrarea tradițiilor hiperboreene s-a pierdut astfel teritoriul și populațiile cele mai bine pregătite pentru derularea vieții sub auspiciile acestor tradiții puternice și profunde. Dacă geții (tracii nordici) ar fi rămas în Transilvania, s-ar fi putut pe de o parte păstra integral toate teritoriile de la nord de Subcarpații Getici, pe de altă parte tot forțele poporului astfel nerăspândit aiurea ar fi păstrat integralitatea populațiilor și teritoriilor de la Tisa până la Nistru. 

Să reținem faptul că asemenea grupuri de migratori au fost lăsate în principal alături de traci pentru că erau, dintre migratori, cei mai blânzi, cuminți, așezați, buni cunoscători ai prelucrării pământurilor, familiști – adică așa cum erau și tracii sudici cu care astfel s-au amestecat în acele vremuri. În planul Moșilor, pierdut din memoria colectivă în vâltoarea evenimentelor timpului - deși fusese cioplit în piatră în Peștera Ialomicioarei cu foarte mult timp înainte, era ca toate populațiile din sudul subcarpaților să fie traco-bulgare și să fie ajutate, în cazul atacurilor războinice din est sau din vest, de geții nordici. Așa cum spuneam mai sus, în vâltoarea evenimentelor de la sfârșitul mileniului I d.H., adică după retragerea totală a Moșilor din lumea omenească, geții nordici nu s-au retras total din sudul Subcarpaților, unde erau avanposturi pentru păstrarea legăturilor cu frații traci din sud, care aveau și nuclee de populații între Dunăre și Subcarpați. Ei au rămas până la Dunăre, sub formă de grupuri armate pentru a ține piept incursiunilor triburilor turcice – deci nu cultivatori și nici crescători de animale, decât în limitele vieții armate, nu așa cum erau la ei acasă, în munți și podiș, nefiind prea mult obișnuiți cu viață de șes. 

Acest lucru a atras pe de o parte o soartă grea bulgarilor, iar pe de altă parte hotărârile luate au condus mai târziu la cultivarea cerealelor, deși pământurile nu sunt bune pentru ele, ci numai a fi îngrijite pe spații mici, numai bune pentru grădinărit – cel mult livezi și viță-de-vie: deși ținuturile sunt secetoase, pânzele de apă freatică pot fi accesate relativ ușor. 

Dar din greșelile noastre vom învăța să nu le mai facem pe viitor… 

Indiferent de împărțirile statale ale timpurilor, hotărâte arbitrar prin jocuri politico-războinice, toate acestea se cunosc dintotdeauna, căci toate asemenea cunoașteri avansate au fost preluate și păstrate de vest-europeni de la bizantini, după căderea Constantinopolului. Și ar fi bine să nu ne imaginăm că nu sunt luate în considerare în politicile marilor grupări politice care fac jocurile pe plan mondial. Este bine să știm și noi mai multe lucruri acum… 

DESPRE BOBOTEAZĂ

Nu vreau să dau accente prea puternice celor pe care le voi scrie în cursul zilei de azi, fără intenţia de a jigni sau altera în vreun fel credinţa curentă. Vreau doar să punctez nişte lucruri care sunt absolut naturale - chiar dacă denaturate de industrializarea contemporană sau influenţate de câmpul mental colectiv al marilor aşezări urbane.

Apa naturală, de puţ, de izvor, are şi azi, şi în zilele următoare deşi pe diminuare - aşa cum a avut şi în creştere în zilele anterioare, în medie geografică şi biologică (de biosistem) - puterea pe care ne-o spune biserica creştină: că numai apele sfinţite de preoţi ar fi având putere spirituală mare, vindecătoare și de trup, și de suflet. 

Adevărul este mult mai larg, legat de un fenomen anual absolut normal pentru întrega planetă, accentuat de către biserică spre ştiinţa poporului dar fără să se oferea adevărul natural (așa cum sunt și altele limitate, așa cum începem să știm acum). Cu milenii în urmă toate erau bine cunoscute de absolut toți oamenii, dar ceea ce ajunge azi la noi a fost complet denaturat pornind din templele egiptene și apoi suprastructurat în Evul Mediu sclavagist de către religiile abrahamice. Azi doar preoţimea de vârf ştie bine acest lucru, în schimb preoţii de aşezare sunt convinşi de adevărul învăţat în școală. Chiar dacă adevărul ce ni se servește este un pic prea departe de realitate, este bine să iertăm și să luăm în considerare cele pe care le aflăm. Este foarte adevărat că prin lucrările de înălțare vibrațională din timpul solstițiului, prin armoniile dumnezeiești universale, toate structurile planetare și toate corpurile noastre sunt înălțate vibrațional, iar în plus, ceea ce este foarte bine – dar ÎN PLUS – lucrarea bisericească vine să dezamprenteze prin intermediul aghiazmei, mediul creat de oameni: construcții, haine, alte lucruri, alte feluri de creații omenești. 

Trebuie numai să departajăm adevărul de confuzie. Apele, prin structura lor fluidă, în permanentă mișcare, prind schimbarea vibrațională din timpul solstițiului mult mai repede decât ceea ce este material și solid, iar corpurile viețuitoarelor mult mai repede decât creațiile din materii, care nu vehiculează prin ele înseși energii ce pot să le schimbe mai repede vibrația. 

Așadar, vibrația înaltă a apelor - care se pătrund mult mai repede de energii și vibrațiile lor - comparativ cu straturile dense ale pământurilor, este un fenomen cât se poate de natural. Mai mult: apele pot răspândi pe termen lung energiile, pătrunzând în soluri, în corpurile viețuitoarelor planetei (inclusiv oamenilor, desigur), iar vibrația este menținută de aerul cu vibrație înaltă și la nivelul apelor, și la nivelul pământurilor. 

Interdicția de a nu spăla rufe mari în această zi (la origini: în toată perioada Zilelor Mijlocului de Iarnă) provine de la obiceiul oamenilor de a spăla rufele și vitele la râu (ape curgătoare în general: fluvii, mări, oceane), lucru care putea strica armoniile energiilor înalte care doar ele ”spălau” fața pământului, apelor și aerului. Omul respecta natura și tot ceea ce oferea ea planetei și tuturor viețuitoarelor ei, beneficiind din plin, prin cunoașterea lor clară, profundă, de efectele întregii fenomenologii înconjurătoare. Procedând în acest fel, omul conlucra complex și profund la menținerea sănătății comunității umane: și prin energizare, și prin odihnă.

Desigur, multă lume exagerează ajungând să se creadă că nici pe noi înșine nu ar trebui să ne spălăm – ceea ce un preot spunea că nu este sub nicio formă adevărat și m-am bucurat ascultând pe you tube aceste precizări. Dar este adevărat că activitățile noastre este bine să fie reduse în toată această perioadă, pentru ca gândurile să ni se îndrepte către analizarea comportamentelor noastre, a planificării unora de foarte înaltă calitate și moralitate în viitor, socializări - atât de puțin urmărite din nefericire în zilele noastre. Deci departe de accentele puternice de griji, supărare, închistare, mânie etc., care se împrăștie radiant, spulberând mare parte a efectului benefic al zilei. Pentru că, așa cum știm acum, sub puterea energiilor înalte ale perioadei, omul puternic radiant amprentează prin comportament, vorbire, gândire, stare emoțională, toată viața din jur și pe sine însuși în egală măsură. 

Crearea agheazmei mari: este un proces real, concret - cu condiția ca apa să fie naturală (de puț sau de izvor) iar preotul să fie curat sufletește, cu har, dar și cu talentul de a pronunța atent, concentrat ȘI NUANȚAT ABSOLUT TOATE CUVINTELE SLUJBEI. Ceea ce nu se face de multe ori, în ideea că Dumnezeu sfințește și nu omul: ceea ce este bun ca îndemn la modestie și adevăr, dar nu degeaba pronunțăm cuvinte - ceea ce majoritatea oamenilor nu știu încă - întrucât fiecare vorbă este o emisie de energie și de vibrație care modifică multe elemente subtile în noi și în jurul nostru. Sunt multe subtilități de studiat din acest punct de vedere, preoții sunt însă mai concentrați când e vorba de cânt (cântec) decât atunci când spun o rugăciune (iertată să fiu - eu personal doar vreo 4-5 preoți am întâlnit care aveau un respect deosebit pentru orice cuvânt îl spuneau). 

În condițiile unui mental colectiv dens și amorf, cu vibrație medie joasă, așa cum este câmpul unui oraș contemporan, agheazma nu ține însă mai mult de 8-10 zile, iar una dintre tradițiile locale spune cam așa - prefigurând adevărul:

”Se bea agheasma pentru a fi sanatos tot anul. Daca vrei sa stai departe de boli tot anul, bea in fiecare dimineata, pe stomacul gol, timp de 8 zile, agheasma.”

Respectând condițiile de mai sus, este necesar să se țină seama de o condiție suplimentară pentru ca efectul scontat să fie realizat: omul să nu fi consumat de mai mult timp carne, ouă și produse puternic industrializate sau incompatibile cu propria corporalitate (așadar consum de produse exclusiv sau majoritar din pământul în care omul s-a născut). Pentru că orice produs animal păstrează vibrații joase – ale modului precar de trăire departe de libertate și natură, ale preluării industriale de secreții (lapte) și ale sacrificării brutale, criminale, așa cum bine știm acum. 

Natura cere mult natural… 

Și de fapt chiar nu ar fi de loc rău să ținem cont încă de pe acum de astfel de renunțări, căci oricum le vom face în proporție de mase începând cu viața viitoare. 

Alte obiceiuri și încredințări populare:

- ”Nu da bani cu imprumut! De Boboteaza, nu este bine nici sa dai si nici sa iei bani cu imprumut, deoarece atragi paguba materiala in casa.”

Este un obicei bazat la unele popoare pe egoism și zgârcenie, la altele pe sărăcia cu care s-au confruntat de-a lungul ultimelor milenii. Hotărârea de a face/nu face ceva în asemenea zile însă se bazează pe faptul că întreaga perioadă este puternic accentuată de vibrațiile înalte: impulsul de a face ceva exagerat sub puterea energiilor se aplică în orice situație și poate deveni oricând obicei, ceea ce nu este de dorit în orice situație. A da de pomană în mod echilibrat când și dacă este cazul - așa cum se procedează de orice zi de sfânt (cum ar fi ziua de mâine, ziua Sf. Ioan) este însă un gest uman, milos, care nu trebuie pierdut din obicei în nici o zi a vieții noastre.

- ”Fetele nemaritate isi viseaza ursitul. Acestea trebuie sa aseze sub perna o ramurica de busuioc, inainte de culcare, in Ajunul Bobotezei.” 

Este un obicei care apare sub diverse forme (proceduri) și în alte momente ale anului, de aceeași natură (cel mai frecvent este și privitul în oglindă imediat după momentul 1 ianuarie, la 12 noaptea; chestia cu oglinda va face însă obiectul unui studiu aprofundat). Se bazează pe capacitatea de clarviziune a femeilor în special, crescută în această perioadă, mai ales între 15 noiembrie și 15 ianuarie, ele putând uneori (în funcție de puterea personală de concentrare cu claritate) să vadă dincolo de intuiție, părți din planificarea destinului propriu. Busuiocul de sub pernă nu influențează neapărat fenomenul, ci întărește încrederea fetei în Dumnezeu și în forțele proprii (care implică și ținerea de minte, ceea ce nu este de loc de trecut cu vederea). De altfel, mi-a plăcut o replică a unui preot, cândva prin tinerețea mea, care spunea că se poate oricând de/a lungul anului ține post 3 zile, se pune o rămurică de busuioc sub pernă și se visează dacă e de visat ceva!...

Ar fi multe de spus la acest capitol, să ne oprim deocamdată aici.