I. IDEI PRINCIPALE
1. Ca orice structură planetară, ca orice altă incintă închisă sau semi-deschisă, structura interioară a Peșterii Ialomicioarei emite sunet general fundamental, perceput sau doar intuit de tot mai mulți oameni în zilele noastre.
2. Se poate urmări modificarea sunetului fundamental:
– în mers, în deplasare prin interiorul peșterii: unde pe fiecare etaj sunetul fundamental nu se modifică substanțial pe cea mai mare parte a peșterii, întrucât sunt emise de canale eterice matriceale drepte și asemănătoare, strânse unele în altele, fără alte împletiri cu canale subțiri care apar doar la Gura și la Fundul Peșterii: în aceste două locuri sunetele sunt variate de la o palmă de drum la alta și împletite sunete cu înălțimi și cu intensități diferite, formând o armonie minunată;
– din stat pe loc: se percep valuri de sunete, unde cele ale materiilor fizice sunt automat decodificate de creierul uman, separându-le de cele înalte ale canalelor eterice matriceale.
II. DETALII, DISCUŢII
Sunetul fundamental este greu de înțeles atunci când omul nu este obișnuit să-l perceapă: tocmai de aceea tradițiile pun un accent deosebit pe muzica instrumentală și pe muzica vocală pe fond de muzică instrumentală: unde muzica instrumentală transpune în fizic percepțiile mentale ale omului cu privire la simfonia sunetelor fundamentale ale stelelor, planetei, tuturor formelor în întrupare (biosistemul planetei) și a radiațiilor spirituale ale tuturor la un loc; iar vocea cântărețului pe fondul instrumental este percepția propriului sunet fundamental (al radiației proprii cu corporalitatea și câmpurile corpurilor proprii) pe fondul general al sunetului fundamental local. În acest fel:
– înțelegem care este deosebirea între zgomotele fizice și armoniile muzicale care au la bază armoniile sunetelor fundamentale pe care le vom percepe din nou, în viitorul apropiat, cu toții – fără nicio deosebire. Fără muzica pe care o cunoaștem azi nu am putea înțelege repede, așa cum și trebuie să fie orientându-ne în mers și adaptându-ne lin, fără să obosim, simfoniile de sunete fundamentale ale lumii în care trăim; iar acestea ne vor ajuta mult la armonizarea noastră cu natura, dar în primul rând cu acceptarea lor, în loc să ne sperie. O astfel de adaptare lină și totuși rapidă prin cunoașterea muzicii instrumentală și vocală în egală măsură, este extrem de odihnitoare la revenirea în masă a percepțiilor de toate felurile, mai ales cele vizuale și de sunet, căci la început o asemenea oboseală poate fi extrem de puternică, întrucât și curiozitatea noastră este foarte adâncă;
– înțelegem nu numai armoniile sunetelor fundamentale, ci și variațiile de intensitate a sunetelor, de asemenea fiindu-ne de o deosebită importanță când le vom percepe din nou, ca atare; diferențele de înălțime a sunetelor de asemenea le vom înțelege imediat – între sunetele foarte joase, groase, grave, și cele foarte înalte, cristaline. Azi sunt mulți oameni care nu suportă muzica de operă, vocală, cu diferențe de sunete în gamele foarte înalte, sau chiar și părțile instrumentale înalte – dar pot suporta doar prin obișnuință vioara sau fluierele chiar dacă renunță repede sau se concentrează asupra dansurilor, astfel suportând sunetele înalte.
Sunt mulți oameni care nu știu nimic despre sunetele fundamentale și se sperie când încep să le audă, crezând că sunt bolnavi, sau se rușinează că le aud, se feresc să recunoască că le aud, pentru că societatea disprețuiește tot ceea ce nu este creat în moduri cunoscute sau existente în biosistemul planetar. Tocmai de aceea este necesar să ne informăm despre aceste fenomene și să acceptăm că nu este vorba despre vreo boală sau moștenire genetică degradată - și degradantă, ci despre dezvoltări ale straturilor interioare ale corpurilor noastre fluidice, aflate în cursul lor normal de funcționare: ale corpului astral, ale corpului mental și ale corpului cauzal. Necunoașterea subtilităților noastre existențiale ne duce în această stare de confuzie, dar epoca confuziilor este deja pe sfârșite și ne îndreptăm către recuperarea cunoașterilor proprii, estompate conjunctural pentru o perioadă relativ scurtă de timp planetar, câteva mii de ani doar comparativ cu milioane de ani de când suntem în trecere pe Pământ.
Studiul sunetului fundamental poate fi urmărit în articolul ”Despre sunetul fundamental” .
Pe scurt, definim sunetul fundamental ca fiind o particularitate de evidențiere a energiei fundamentale, care constă în emisie de sunet generat de compactizarea energiei fundamentale aflată și în stare liberă, şi în stare structurată simplă - adică diferite structuri autoformate din ea însăși, precum şi în structuri naturale de întrupare şi creații ale monadelor avansate în evoluţii.
Ca orice structură planetară, ca orice altă incintă închisă sau semi-deschisă, structura interioară a Peșterii Ialomicioarei emite sunet general fundamental, perceput sau doar intuit de tot mai mulți oameni în zilele noastre. Putem urmări modificarea sunetelor de acest fel:
– în mers, adică deplasare prin interiorul peșterii, prin structurile ei interioare; în acest fel, sunetele par a se împleti fără mari diferențe de-a lungul etajului, căci lăcașul este amenajat, așa cum am scris anterior, pe firul canalelor groase, în general drepte, fără prea multe împletiri în același spațiu cu canale subțiri, care însă apar foarte dese, și din direcții diferite la Gura Peșterii și la Fundul Peșterii, unde sunt mult mai variate, de la o palmă de drum la alta. Practic, sunetele înalte merg în fir continuu și puține sunete par a veni la întâlnire cu cele ale canalelor groase de-a lungul cărora se deplasează observatorul prin peșteră;
– din stat pe loc, percepțiile cuprind valurile de sunete care se împletesc pe laturile firului peșterii; sunetele fundamentale fizice sunt și ele prezente, dar auzul le separă de cele mai înalte pentru că suntem obișnuiți cu desfășurările fizice fundamentale din viața curentă și aproape că nu le surprindem când studiem sunetele fundamentale, doar intelectual știm că ele există pentru că și structurile fizice emit, normal, sunete fundamentale: partea fizică, pământoasă, pietroasă, este și ea formată din energie fundamentală, cu toate particularitățile pe care le dau compactizarea ei.
Pentru o percepție mai bună, mai clară, este necesar ca peștera să fie cât mai liberă (turiști puțini), în general spre seară când nu mai sunt acțiuni nici la biserica de la intrare, deci cu puțin înainte de închidere.
Din stat pe loc se pot percepe mai bine decât din mers, observatorul cuprinde toate sunetele care vin din toate părțile. Propagarea lor nu are reverberații decât la subnivelele fizice (produse de voci umane, lovituri, etc.), cele fluidice (eterice în cazul pe care îl dezbatem) nu produc reverberații, dar apar confuzii între sunetele fundamentale și reverberațiile sunetelor fizice ale activităților din, și dinafara peșterii. Deci multă atenție să nu confundăm reverberațiilor zgomotelor cu sunetele fundamentale, de aceea cu puțină liniște, și concentrându-ne pe respirație ca la meditații, se poate auzi un cumul de sunete fine care schimbă în ele înseși înălțimile, fiind percepute ca valuri fine când intensitatea lor este percepută la maxim.
Desigur, luminiscența se percepe mai repede decât sunetul fundamental, dar cei care, în viitorul apropiat, îl vor percepe să nu se sperie, să nu se creadă bolnav, să știe astfel despre ce este vorba.
Așadar să reținem faptul că sunetul fundamental nu produce reverberații, iar sunetul fundamental al materiilor fizice nu este reverberația zgomotelor din restul incintei sau dinafara ei.
De asemenea, este necesar să mai știm și faptul că trecerea fluxurilor energo-materiale prin canale nu are o viteză constantă, ci viteza lor este în funcție de respirațiile spiritelor întrupate în poporul spiritual al planetei, dar și ale popoarelor spirituale ale stelei care creează condiții de întrupare poporului spiritual al planetei și a tuturor popoarelor spirituale care formează biosistemul planetei. Este necesar să știm asta în așteptarea percepției sunetului fundamental, căci unele grupări de respirații ale spiritelor ajung la sincronicitate, pe fondul celorlalte care nu sunt încă sincrone, iar expirul/inspirul respirațiilor lor conduce la diverse momente în care trecerea fluxurilor prin canalele eterice matriceale despre care discutăm creează pulsiuni de luminiscență, pulsiuni de sunet fundamental și pulsiuni de vibrație fundamentală. Este mai greu de relevat acest fapt, dar cei care ajung să aibă experiență se vor confrunta cu diferențe fine și cu valuri care se împletesc sau dispar la intervale foarte mici de timp, iar aceste aspecte nu sunt reverberații ale unor sunete fundamentale.
Și structurile fizice trec prin acest proces, dar trecerile sunt mai lente, de aceea beneficiază de dublarea eterică a planetei. Dar trecerile prin manșonul eteric sunt și mai puternice și mai rapide, datorită vibrației mult mai înalte a materiilor eterice – de aceea se pot percepe mai puternic și mai rapid decât cele fizice.
Astfel, cunoscând aceste lucruri, putem înțelege mai bine efectele trecerii fluxurilor energo-materiale prin canale, care creează intensități, înălțimi și viteze diferite: care este denumită de localnici ”respirația pământului”. La prima percepție, sunetul general pare a fi egal în el însuși, în fiecare canal, dar continuând liniștiți observarea, observăm diferențe în el însuși.
De asemenea inegalitățile în curgerea sunetului se mai datorează și altui complex existent în același timp: se amplifică sunetele altor canale prin care trec fluxuri și se suprapun cu cele percepute anterior, estompând pe unele sau diminuându-le pe altele. Multe sunete nu le putem conștientiza acum, dar ele pot fi înalte și puternice, sau joase și puternice, care influențează percepția celorlalte, mai groase sau mai subțiri, se acoperă unele pe altele și astfel sunetele principale par a fi întrerupte sau se sting mult mai repede decât cele cu care suntem obișnuiți.
Este o adevărată simfonie a sunetelor, odihnitoare, de care mulți dintre noi nu suntem azi conștienți, dar în viitorul apropiat se vor percepe, înțelege și folosi în viața curentă.
Să reținem și faptul că fluxurile energo-materiale fizice, în totalul celor atrase de Pământ (fizice și cu vibrații mai înalte decât cele fizice) sunt mult mai puține pentru că, cu cât vibrația este mai înaltă – de la eteric în sus – cu atât densitatea materiilor în structuri este mai mare – lucru puțin înțeles azi. Astfel în câmpul fizic aerul nu produce repede stoparea sunetelor, dând posibilitate prelungirii mult sub această formă cunoscută de noi ca ecou. În structurile cu vibrație înaltă nu există materii sau structuri cu stare de agregare diferită (cum este aerul în câmpul structurilor fizice) astfel încât nu se poate produce ecou, reverberații; înafara corpurilor sau structurilor corporale (ale planetei sau ale oricărei viețuitoare), sunetul fundamental rămâne clar, dar este un sunet general al radiației spirituale împreună cu radiația corpurilor și câmpurilor corpurilor. Doar entitățile dimensionale, interdimensionale și coordonatorii centrali de evoluții pot decela sunetele fundamentale corespunzătoare fiecărui corp în parte și fiecărui câmp al corpului în parte – pe lângă sunetul fundamental general al întrupării.
Așadar să reținem că acest sunet fundamental în Peștera Ialomicioarei este constant și înalt în lungul ei, dar nu atât de înalt cum era în străvechimi (înainte de ultima glaciațiune) și chiar în vechime (în primele milenii după ultima glaciațiune) adică în perioada lucrărilor de amenajare a interiorului peșterii. Totuși el este și acum înalt, datorită canalelor eterice matriceale care străbat tot interiorul peșteri, canale groase, deci cu canale concentrice interioare mai multe cu vibrație înaltă – comparativ cu cele subțiri. De aceea sunetul general este diferit la intrare, unde tonurile sunt mai joase și multe împletite laolaltă, ceea ce conduce la impresia că este mai puternic la intrare decât spre, și în interior, unde pare a se estompa. Dar de fapt suntem mai obișnuiți cu sunetele joase și abia după un timp de obișnuire cu interiorul ne dăm seama că acolo sunetul este înalt și constant în evoluția lui de-a lungul drumului prin peșteră. Ne vom întâlni cu variația de sunet de la intrare - tocmai în fundul peșterii. În ambele locuri canalele subțiri și cu direcții foarte variate (fac bucle în toate direcțiile) fac o variație a sunetelor fundamentale doar în acele două locuri. Noi încă nu suntem obișnuiți cu percepțiile foarte înalte și profunde încă, de aceea în viitor vom putea detecta variații chiar și de-a lungul canalelor relativ drepte și lungi cu grosimi asemănătoare, întrucât de jur împrejur, pe toate direcțiile, există o plasă deasă formată din canale de toate felurile înconjurându-le pe cele groase despre care discutăm – dar care sunt înafara peșterii, iar pe noi ne interesează cele din incintă. Totuși este necesar și reținem și aceste conformații înconjurătoare ale exteriorului peșterii, care au fost luate în considerare la vremea începuturilor ca un mod deosebit de important pentru cei care studiau modificările energetice și vibraționale ale întregii planete, sub incidența marilor modificări cosmice din acele vremuri: adică studiile Călătorilor Moșilor, formarea bazei de cunoaștere pentru primirea indicațiilor, îndrumărilor Moșilor cu privire la asemenea schimbări planetare, deosebit de necesare tuturor oamenilor din acele vremuri.