Suntem spirite întrupate.
Revenim pe Pământ din când în când ca să ne aducem aminte că nu ştim unde, şi cum, şi în ce fel să limităm ceva - orice - atunci când este nevoie: învăţăm, după exemplul naturii în primul rând, care îşi stinge singură un incendiu, îşi retrage apele nedomolite din inundaţii, împrăştie norii şi multe altele...
Omul învaţă şi foloseşte cum să înţeleagă împletirea infinităţii şi finitului în creaţia sa, în comportamentul său, în viziunile vieţii sale eterne. Învaţă să pună punct: un punct pe i, punct unei relaţii, învaţă să-şi modeleze comportamentul spre echilibru, spre moderare - să limiteze local şi momentan.
Învaţă din infinit să facă AlfaŞiOmega sau din finit - extraordinarul număr Pi ce tinde în felul său spre infinit...
Este atât de frumos să descoperim cum totul se împleteşte în viaţa noastră, aşteptând doar să înţelegem cele ce sunt. Să ne gestionăm pornirile, înclinaţiile, tendinţele - dezvoltate în evoluţiile anterioare de tip vegetal şi animal (dar, desigur, şi conforme altor tipuri de vieţuitoare, corespunzătoare milioanelor de planete pe care ne-am făcut cândva evoluţiile): când, spre exemplu, numai tovarăşii de haită ne limitau agresivitatea - printr-o agresivitate şi mai multă. În cele din urmă sesizăm nuanţele şi ne unim puterile să mergem pe acelaşi fel de drum, urmărind acelaşi fel de ţeluri. Aceleaşi ţeluri şi totodată diferite prin infinitul nuanţelor, oferit de infinitele forme în care se expandează energia fundamentală ce îşi descoperă prin spirit: şi esenţa infinitului, şi complexitatea finitului.
Aş oferi două exemple în acest sens:
1. Alfa şi Omega, rezultate din semnul infinitului, şi reîntoarcerea la infinit...
În profunzime, semnul infinitului este perceptibil la întretăierea undelor vibraţiilor de orice fel şi, mai adânc în cunoaşteri profunde: la întretăierea percepţiei mental-astrale a corzilor matriceale galactice, a plaselor matriceale care orientează şi păstrează viaţa în evoluţii protejate, în acest univers.
Semnele, simbolurile umane sunt vechi, căci strămoşii noştri, pentru a privi cosmosul, universul perceput în mult mai multe feluri decât suntem azi obişnuiţi, au folosit nu numai propriile capacităţi mentale şi astrale de cercetare a infinitului, dar au şi adus cele înţelese, simţite, pe Pământ, în viaţa curentă. Au ştiut cu adevărat esenţa, fundamentul vieţii, şi nu l-au alungat, dispreţuit, aşa cum azi – dacă cumva aflăm – alungăm, dispreţuim adevărul pentru că nu se potriveşte cu încredinţările noastre.
Să vedem nişte desene pe care le-am făcut mai de mult, care însă sunt mereu de actualitate când vrem să ne aducem aminte de astfel de împletiri de cunoaşteri.
După ce înţelegem şi pe alfa, şi pe omega – înţelegem că esenţa deschiderilor noastre spirituale poate fi simbolizată prin expandarea lui omega – crezut a fi în perioada antică ultima literă a alfabetului elin – în infinit, cu bucle din ce în ce mai largi, fiecare simbolizând baza de sprijin pentru o deschidere următoare şi conştientizând că tot ceea ce se cuprinde este de fapt o experienţă uluitoare, care nu-şi află niciunde finalul...
Suntem într-o spirală fără de sfârşit...
Cele obţinute nu sunt numai nişte litere: aşa cum au creat înaintaşii noştri literele ca nişte simboluri care să păstreze un anumit fel de cunoaştere, despre care ei ştiau bine că există mult mai multe posibilităţi să se piardă – comparativ cu posibilităţile de a se păstra, în condiţiile care se profilau deja în acel moment.
Fiecare simbol s-a plasat apoi în combinaţie cu un sunet, perceput mental în locul de împletire a elementelor de cunoaştere – adică din acel loc unde s-au perceput împletirile de unde. Şi apoi au reuşit să redea fizic (cu structurile aparatului bucal) acele sunete percepute mental – chiar dacă ele oricum nu pot reda fidel realitatea, aşa cum o poate face în anumite condiţii mentalul uman, dar măcar sunt sunete foarte apropiate. O astfel de experienţă este a spiritului: care evoluează şi strânge experienţă de formare oriunde merge el în univers, o experienţă care astfel se consolidează mereu, formează noi abilităţi în funcţie de condiţiile locale, noi flexibilităţi de la o formă la alta, obişnuinţe în acelaşi loc pe care îl vizitează de la o perioadă de timp la alta. Devine învăţătură tot mai clară pentru cei care sunt ajutaţi la începutul drumurilor lor – populaţiile locale care au nevoie de învăţători experimentaţi, înţelegători şi răbdători ai celor pe care îi ajută. Pe Pământ au făcut-o în primul rând marii ajutători care au trăit începuturile noii epoci, epoca fizică, pentru toată umanitatea la un loc: după ultima glaciaţiune, după modelul cărora au făcut-o apoi alte valuri noi de ajutători, din fiecare popor în parte, populaţii care s-au dezvoltat treptat, pe toate continentele.
Vom înţelege astfel mai clar semnificaţia Turnului Babel şi a istoriei lui cunoscute de noi din Vechiul Testament, un simbol nepreţuit pe deplin azi al vremurilor de care ne vom aminti însă în curând. Semnificaţia lui deja poate fi înţeleasă de noi acum, se dezvăluie cunoaşterilor noastre de azi sub forma Moşilor popoarelor care, având cu toţii acelaşi ţel şi acelaşi fel procedural de răspândire a cunoaşterilor, au format în bloc fundamentul vorbirii şi scrierii umane. O asemenea lucrare s-a făcut în cel mai apropiat mod de energetica şi vibraţia locală, din spaţiul fiecărui popor în parte, de locul în care undele vibraţionale ale pământurilor cu apele, vegetaţia şi toate celelalte vieţuitoare se împleteau cu cele ale cerurilor. Care au fost folosite apoi în acelaşi mod şi de populaţiile născute şi învăţate tot de ei, pentru a forma limba şi scrierea pe teritorii din ce în ce mai restrânse, alături de toate formele de trăiri şi creaţii fizice (nu mentale ca până atunci), croind astfel noile esenţe ale lumii care se forma.
Pe care am moştenit-o şi noi, la rândul nostru.
Să mai vedem un exemplu.
2. Acel extraordinar număr Pi - 3,14159265359...
...are mai departe un număr infinit de zecimale care nu conţin secvenţe ce se repetă. Pentru lămurire, se va urmări https://ro.wikipedia.org/wiki/Pi
Este raportul dintre circumferinţa unui cerc şi diametrul său, iar omul nu a dat până acum de vreo alăturare întâmplătoare sau periodică (cu atât mai puţin) în şirul practic infinit al zecimalelor acestui raport. Astfel el cuprinde tot ceea ce omul a învăţat să folosească din ştiinţa numerelor, Pi cuprinde tot ceea ce ne poate particulariza în folosirea numerelor: coduri personale, sociale, ştiinţe, raporturi sociale, comportamentale, folosind la infinit împletiri de numere (cifre - mai elevat vorbind) în tot ceea ce îi particularizează viaţa pământeană. Şi nu numai - aşa cum descoperim ridicându-ne ochii spre stele.
Mi-a plăcut foarte mult felul în care un serial de notorietate la vremea lui începând cu 2011 (“Person of interest”), a pus acest număr în evidenţă într-un mod deosebit de elegant: unul dintre personajele principale, mr. Harold Finch, în rolul momentan al episodului, de profesor de matematică, explică extraordinar de frumos elevilor plictisiţi de perspectiva matematicii, în episodul 2 TT R (2 Pi R):
“Pi... Raportul dintre circumferinţa unui cerc şi diametrul său. Şi acesta este doar începutul. Tot continuă. La nesfârşit. Fără să se repete vreodată. Ceea ce înseamnă că el cuprinde într-un şir nesfârşit de zecimale fiecare număr: data naşterii, combinaţia de la dulap, numărul de securitate socială. Totul este acolo, undeva.
Şi dacă ai converti aceste zecimale în litere, ai avea fiecare cuvânt care a existat vreodată în toate combinaţiile posibile. Prima silabă pe care o spui ca şi copil, numele ultimei tale pasiuni, povestea întregii tale vieţi de la început şi până la sfârşit... Tot ceea ce spunem sau facem, tot infinitul de posibilităţi ale lumii. Totul stă în interiorul acestui simplu cerc.
Acum, ce faci cu această informaţie... la ce este bună... asta depinde de tine.”
Cred că nu mai este nimic de adăugat acum. Ha ha!! Poate doar să vizionaţi serialul, poliţist în felul său, în cazul vă pasionează serialele care combină inteligenţa omului cu emoţionalul elevat şi principiile umane cele mai avansate... Fapt pentru care CBS a anulat serialul. Ca multe altele, pentru a face loc unei comedii care la acel moment avea mai multă priză la un public care se plictiseşte repede de principii serioase de viaţă.
Dacă doriţi să revedeţi (!) : Să ne cunoaştem planeta... universul... şi cred că nu va plictisi să pun aici ceva ce scriam undeva, prin comentarii:
"...Radacinile stiintei pe care azi o numim matematica sunt foarte adanci in cuprinderea cunoasterii spirituale, cuprinzand nivele de o profunzime fantastica, pe care mintea oricarui om o poate cuprinde, doar rabdare daca ar avea orice profesor (intelegand prin profesor: stiutor profund) sa-si faca elevul sa inteleaga.. Patrunderea in armoniile creatiei umane nu incepe cu matematica noastra cea de la scoala, caci cei mai mari matematicieni ai antichitatii (si nu numai) erau filozofi, cuprinzand cu mintea lor toate ramurile (stiute si nestiute de noi azi, neluate in seama, ne-’scotocite’.. inca..). Abstractizarea pe care se bazeaza matematica cuprinde functii ale armoniilor universale, proportionalitati care pot sublima (si multe minti luminate chiar o pot face acum) radacinile vietii (marunte sau universice) si ale unor transcedentalitati uluitoare. Ceea ce studiem azi este premiza unei eternitati de studiu, proportional cu infinitatea resurselor spirituale pe care nimic nu le poate vreodata distruge.
Cu alte cuvinte: ‘HAOSUL’ A FOST ORDONAT MENTAL CU EVOLUTIA GANDULUI PRIN MATEMATICA.
O matematica superioara, ale carei taine abia incepem sa le descifram, cu fortele noastre, caci aflam treptat ca redescoperim ceea ce, in linii mari, am mai stiut odata…"