Blogul unui om cuminte...: Cele 7 minuni ale lumii ... de fapt... ale omului...

...Este blogul unui om care a ascultat mai degrabă de păsările care i-au cântat la ferestre... de florile care i-au crescut în fața ochilor, dimineață după dimineață, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsă, de îngerii care i-au vorbit întotdeauna despre Moșii pământurilor străvechi și despre tainele ascunse ale omului mereu căutător în trecuturile sale, în prezentul său și în viitorul către care se îndreaptă cu încredere, străbătând valurile eternităților...

duminică, 5 octombrie 2008

Cele 7 minuni ale lumii ... de fapt... ale omului...

A vedea..
A auzi...
A simti...
A mangaia...
A savura...
A râde...
A iubi !!!

Cu adevarat este atat de simplu...incat nici nu mai stim ce inseamna asta..
Oricum eu cred ca oamenii care treceau sau trec pe langa cele care au fost / sunt desemnate ca fiind CELE 7 MINUNI ALE LUMII (antice sau contemporane) nici nu simteau / simt acest lucru... Obisnuinta ne face sa pierdem aprecierea unor lucruri uluitoare...
La fel de fapt, fiecare om care are sau face astfel traieste fara sa stie ce minuni ale lumii poarta cu sine...

Nu si orbul din "Parfum de femeie"...
Cata invatatura in acest film...
(aveti mai jos linkul catre partea aceea uluitoare a filmului, aceea a tangoului...)

http://www.youtube.com/watch?v=in5EPHVgcXg&NR=1

11 comentarii:

Diana Elena spunea...: intr-adevar...vedem ca sa putem apoi auzi...simtim fiori cand mangaiem o persoana draga...adoram sa savuram un moment bun pentru noi si atunci radem din tot sufletul...si cel mai important...iubim...iubim...totul...desenam iubire pe chipurile oamenilor...ca fiecare sa o duca mai departe...cea mai mare comoara pe care o putem descoperi in viata aceasta...si totodata cea care e inepuizabila,este iubirea...; 28 octombrie 2008 la 17:27
Cristiana spunea...: Uuuuu !!! Ce frumos !! 'Desenam iubire pe chipurile oamenilor...' Ce frumos ai spus, Elena !!!Ma bucur ca ti-a placut si tie una dintre cele mai dragi postari ale mele pe blog! Bine, mi le iubesc pe toate, sunt ca si copiii mei, in fond, dar sunt unele mai parca ceva mai apropiate de inima mea decat altele... Mie imi place cand scriu ceva asaaaa... din suflet, ceva care parca ma poarta in vartejuri de caldura umana, de simtire, de iubire...; 28 octombrie 2008 la 19:04
Diana Elena spunea...: cred ca acele cuvinte care raman in urma noastra si care lasa o amprenta atat in viata noastra cat si in viata altora,(asta daca o permitem noi,prin faptul ca ne publicam conceptiile si gandurile),reprezinta cea mai de pret comoara pe care o poate descoperi o fiinta...si cel mai important...este o comoara inepuizabila...:)
tot ceea ce scriem izvoraste din suflet...atat lucrurile bune pe care le asternem cat si cele rele...orice gandim si scriem isi are radacinile in viata...in cele mai tacute adancimi ale vietii...si eu asociez sufletul cu viata...:); 29 octombrie 2008 la 15:43
Adrian Campean spunea...: Repetam(si repet in continuare),in consens si acord cu multi alti prieteni,ca omul are 7 simturi.Pe linga cele 5 cunoscute mai este simtul umorului si bunul simt.toate 7 la un loc sunt Iubire.; 28 februarie 2009 la 20:05
Cristiana spunea...: Ei, postarea are multa metafora in continutul ei, este ceva intre bucuria de a simti si minunea de a trai!!
Daca este sa fim foarte seriosi si la obiect, de fapt omul are simturile corpului fizic solid, simturile corpului astral, ale celui mental, cauzal, spiritual, si dumnezeiesc. Ajutatorii care au sarcini speciale si mai numara 1 2 corpuri in plus, au si simturile acelor corpuri (enesic si supraenesic). Majoritatea oamenilor nu constientizeaza decat simturile corpului de manifestare directa.
Simtul umorului este o unealta de echilibru a omului pentru a face fata dezechilibrelor din societatea pe care o traieste, este un efect mental al unor stimuli exteriori. Sarcasmul si bataia de joc sunt de aceeasi natura. Veselia vine din bucurie si nu din simtul umorului.
Bunul simt este foarte elastic de la un individ la altul (de la un grup spiritual la altul, de fapt). El tine de un etalon etic, moral al treptei de evolutie.
Este bine insa sa le avem in vedere pe toate, astfel incat cred ca ai facut bine ca le-ai pus in discutie, caci toate ne definesc ca oameni, pe Pamant.; 28 februarie 2009 la 20:56
Adrian Campean spunea...: Cind spun bun simt,ma refer la acea stare care le cuprinde pe toate,cu intuitie si imaginatie,cu amabilitate si deschidere,mai putin la cea ce oamenii considera de comun acord ca fiind moral.Iar simtul umorului,da,este bucuria de afii,si nu e o reactie mentala,Universul fiind esentialmente vesel,nu sobru,nu serios,zimbetul sincer fiind prima stare de Universalitate.Glumele,alaturi de arta,de creatie in general, sunt stari aproape de spirit,si la asta ma refeream,in nici un caz la sarcasm,veselie fortata si alte reactii mentale,care da,sunt cea ce afirmi.Punctez acest lucru,fiindca am experimentat ce inseamna sa gasesti puterea sa zimbesti sincer,zimbet prin constientizare,in diverse situatii care aparent nu sunt deloc vesele.; 1 martie 2009 la 09:17
Cristiana spunea...: Adrian, universul este neutru, sa fim foarte seriosi in astfel de cazuri. Altfel, mult mai multe spirite decat cele de care putem noi, de pe Pamant, sa stim ca exista, ar crede ca universul isi bate joc de ei, tocmai pentru ca nu au suficienta experienta pentru face legaturi hazlii intre diverse elemente ale vietii loc proprii... adica nu au suficiente resurse spirituale pentru a avea ... simtul umorului, in orice situatie... Si energetica inter-universica nu isi poate permite sa fie fie altfel decat neutra, iar ceea ce percepem noi este echilibru infinit, ceea ce este DINCOLO de orice: acel DINCOLO foarte corect surprins de orientali - dincolo de fericire, dincolo de tot ceea ce ni se pare a fi "normal" pentru orice pamantean - adica SFERA INFINITA A ECHILIBRULUI.
Tot ceea ce este cuprins in sfera inaltarilor umane, care cuprinde, printre altele, si tot ceea ce - foarte frumos, ai enumerat si tu - este volumul uneltelor prin care ne depasim, cu curajul despre care vorbeam, toate tarele comportamentale pe care am venit aici sa le depasim, mai corect: sa le sublimam.
Ceea ce spunem ca este iubire - este ceea ce se afla in sfera necuprinsa de mintea umana a Lucratorilor-Coordonatori de evolutii. Iubirea Lor este o radiatie atat de intensa incat cuprinde in ea totul. TOTUL.; 1 martie 2009 la 10:53
Adrian Campean spunea...: scuze ca insist,am postat si eu ceva,dar ai dreptate,este un instrument.Insa am perceput entitati foarte inalte cu o corespondnta a cea ce noi am putea numi zimbet.; 1 martie 2009 la 11:08
Adrian Campean spunea...: Am impresia ca,in general ne completam.Imaginea ta ,alaturi de imaginea mea,alaturi de nenumarate alte imagini,exprima aceleasi lucruri si se impletesc.; 1 martie 2009 la 11:10
Cristiana spunea...: Nu-ti cere scuze pentru astfel de discutii, Adrian. Eu le consider interesante, bune de continuat, consider ca exista bun simt in felul in care abordezi subiectele si discuti, tu personal. Ma bucur ca sunt aici, scriu, si pot sa raspund imediat la cele puse in discutie.
Da, am auzit de entitati foarte haioase, cu toate acestea multi oameni nu le suporta felul de exprimare, de manifestare - de aceea iti si spuneam de astfel de cazuri. Practic ele ne invata sa acceptam zambetul, rasul, umorul in viata noastra. Eu sunt o fire vesela, pozitiva, dar cunosc multi oameni care nu inteleg felul acesta de a fi, il considera neserios, sau ne-la-locul-lui, atunci cand atatia oameni mor de foame pe planeta noastra... Sunt foarte seriosi cand spun asta... si nu vreau sa le reprosez absolut nimic. Daca simt insa ca cineva se da drept serios de parada, atunci nu incetez sa fiu expuberanta, copilaroasa si cu ei, asa cum sunt de felul meu. Cand insa este cazul de seriozitate, de explicatii, de studii - echilibrul si seriozitatea trebuie sa mearga mana in mana cu concentrarea asupra dezbaterilor.
Da, toti oamenii cu care lucrez, aici sau prin alte feluri de lucrare, spun acest lucru, ca ne completam. Asta de fapt incerc - sa completez, fara sa desfiintez incredintarile celorlalti. Sa explic, sa aduc argumente la care am am putut eu ajunge, dupa mult timp de studiu personal. Pentru ca si eu ma simt completata de cei din jurul meu, nu incetez sa invat de la cele care se petrec astfel. Si nu mi-a parut niciodata rau.; 1 martie 2009 la 12:30
Cristiana spunea...: Revin la comentariul tau, Adrian, m-am gandit acum la ceva... cred ca nu poate spune cineva ca iubeste lumea asta, in totalitatea ei (auzi des acest lucru) daca nu are o farama macar de bun simt.. Bun simt adica sa simta ca este o fiinta elevata, ca daca a ajuns om - trebuie sa fie la propriu om - nu numai sa atare a om... Sa lupte pentru profilul sau de om, sa si-l cizeleze permanent..; 31 martie 2009 la 06:48

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

SĂ ÎNCURAJĂM CERCETAREA MULTISENZORIALĂ

Sigur că cele pe care le scriu sunt părerile mele personale, născute din cercetare personală, şi nu am pretenţia să fiu crezută, dar rog întotdeauna un singur lucru: cei care au oarece capacităţi multisenzoriale ( mi se pare mai corect decât exprimarea: extrasenzoriale) să cerceteze cele scrise aici, pe cât posibil - în meditaţie (astral) sau direct mental. Să dezbatem, să conlucrăm, să ne împărtăşim experienţa fiind mereu gata să ne deschidem orizontul. Să contribuim cu toţii la cercetarea de acest tip, pentru ca să nu mai fim datori exclusiv site-urilor şi altor scrieri străine. Căci fiecare popor are calea sa - dacă preluăm calea altora fără să o avem marcată pe a noastră personală, conform tradiţiei poporului propriu, atunci ne împrăştiem forţele, în loc să ne îmbogăţim reciproc destinul. Comparaţiile ar trebui făcute abia după ce ne cunoaştem tradiţiile şi cunoaşterile, cât de cât, căci de aceea apar exagerări de genul: poporul român a fost primul care a civilizat Europa, a fost singurul popor autohton... lucruri pe care le vom descoperi neadevărate, cu ruşine şi regret pentru orgoliul împrumutat din exemplul altor popoare orgolioase, care ne-au impus încredinţările lor...

Cercetarea începe, e drept, cu confuzii, stângăcii, asocieri multiple, dar treptat lucrurile se limpezesc, legăturile între domeniile cercetate încep să se vadă cu efectele lor echilibrate la nivele din ce în ce mai înalte. Pe măsura trecerii timpului, pe măsura creşterii vibraţiei medii planetare (de fapt: stelar-galactice, zonal-universice), puterile noastre vor creşte şi ne lămurim asupra aspectelor confuze, îmbogăţindu-ne cunoaşterea privind universul în care ne aflăm.

Încurajaţi şi voi, la rândul vostru... Să nu agresăm, ci să încurajăm.

Oamenii cu capacităţi multisenzoriale sunt sensibili, fac primii lor paşi temători, nesiguri, într-o lume puţin cunoscută; a crede că un astfel de om este "tare", că ar trebui să fie insensibil, indiferent sau agresiv şi să confunde echilibrul cu nepăsarea şi duritatea, este o mare confuzie...

Mulţumesc. Vă doresc toate cele bune şi frumoase!!

Din călătoriile mele astrale...

Percep universurile ca fiind perfect echilibrate sferic. Imbratisez aceasta sfericitate, desi stiu bine ca este numai un termen de comparatie, doar de pe Pamantul pe care il percepem acum, in acest fel pe care il cunoastem acum.

In viitorul apropiat le vom percepe dincolo de sferic. Si vom numi asta in alt fel.
Universul este in echilibru perfect dupa o infinitate de directii: granitele dintre un grad si altul devin spatii largi, caci nu exista numai materia pe care o percepem cu simturile trupului de carne... mai sunt multe altele de perceput in aceasta lume. Nimic nu este dupa 3 4 5 6... 12 sau un numar limitat de directii.
Cand vom accepta cu totii acest lucru, vom vedea ca intuneric de fapt nu exista, ci doar necunoastere. Dar exista, numai pana la un punct al acestui univers (nicidecum in toate universurile): agresivitate, rautate, cruzime, perversitate... si inca multe altele pe care le spunem dupa cuvintele pamantene... Nu ne-ar veni sa credem ce poate exista in lumea de vibratie mai mica decat aceea a Pamantului ...
Multi oameni cred ca omul este rau. Invit acei oameni sa-si aduca aminte cele pe care le cred acum - peste vreo 30 de ani... Sa nu uitam ca facem pasi in fiecare zi...
Eu cred ca altele vor fi cuvintele care vor fi spuse..
Si vom avea multa lumina, caldura, bucurie si bunatate in sufletele noastre !!! Iar o masa critica a omenirii va inclina catre aceleasi sentimente. Si va merge mai departe catre hăruire, catre indumnezeire.
Cu respect, Cristiana

ÎN MIJLOC DENS DE INFINIT ...

...Deja sufletul nostru zboara... se deschide clepsidra timpurilor... acolo unde neantul se strange intr-un varf de ac... si totusi se rasfrange luminos si pur peste marginile lui insusi intr-o uluitoare miscare de fiintari in orizonturi explozive de sunet si lumina... spatiile se umplu de liniile dulci ale puterilor de patrundere... si zboara ele insele cu tine pe aripile spiralate ale multului...

...Si multul, si esenta coexista astfel in pace acolo unde simultaneitatea insasi devine unda...

Să fim foarte bine înţeleşi: nu sunt de acord să înlocuim "Dumnezeu" cu "Universul", din simplul motiv că universul - şi multe altele pe lângă acesta în care trăim, şi fără de care cel în care ne aflăm acum nu ar putea exista - este o creaţie energo-materială dinamică, remodelabilă permanent în funcţie de necesităţile foarte clare ale noastre, ale celor care o folosesc: o Creaţie realizată de o imensă masă de Creatori Înălţaţi, printre care Cei Dintâi nu vor să aibă niciodată un loc primordial, în atenţia specială a celor care tind către cunoaşterea şi experienţa lor...

Tindem - dar nu o vom ajunge niciodată: măcar cu atâta să ne ridicăm şi noi sufletul, oferindu-ne şi noi modestia noastră...

Iubirea este un termen inventat (de templieri, ca termen de discuţie) şi părerea mea este că cei care au adevărata iubire nu mai vorbesc despre ea, ci ea irumpe din tot ceea ce fac: ajutor pentru semeni, pentru cer şi pământ deopotrivă, calitate, moralitate, demnitate, altruism, tot ceea ce poate fi mai bun şi mai frumos ca manifestare omenească. A vorbi despre iubire e ca şi cum ai suna din talgere... A îndemna pe oameni la iubire este ca şi cum ai suna din goarnă în piaţa mare a satului... A face ceva din iubire, fără să impui, fără să atragi atenţia - ci doar să oferi cu modestie, cu însorire spirituală... este oferire de iubire şi nu mai are nevoie de nici un sunet...

DE REFLECTAT...

„Nu credeţi în buna credinţă a tradiţiilor, chiar dacă datează de generaţii şi sunt larg răspândite. Nu credeţi un lucru numai pentru că mulţi alţii vorbesc despre el. Nu credeţi în bunele intenţii ale înţelepţilor din vremurile trecute. Nu credeţi în ceea ce v-aţi imaginat, sugestionându-vă că un zeu a fost sursa voastră de inspiraţie. Nu credeţi în autoritatea maeştrilor şi a preoţilor. După ce examinaţi totul, credeţi numai în ceea ce aţi verificat şi experimentat singuri şi consideraţi a fi rezonabil după felul vostru de a fi” (Buddha)
http://adinaamironesei.blogspot.com/