Am auzit pentru prima data acum vreo 8 ani despre faptul ca ar fi existat un"virus" care ar fi "virusat" mintea Evei si a lui Adam... ma rog prima femeie a timpurilor moderne, adica de dupa oarecare vreme scurta dupa potop (de fapt ultima glaciatiune) si perechea ei protectoare, Adam. Acum am mai auzit/vazut acelasi lucru, parca mai des in ultimul an...
Bine, putem spune ca cei care au gandit asa au o exprimare metaforica, dar in spatele tuturor cuvintelor se poate ascunde un fel de logica... In fatza acestui lucru, chiar nu mai caut explicatii, deocamdata nici macar sa vad de unde vine, dar probabil ca o voi face candva... Eu nu cred in nici un 'virus' - cred ca totul este exact cum trebuie, dar noi nu intelegem (nu vrem de fapt sa intelegem...) ca suntem aici, pe Pamant, pentru a invata sa ne ajutam reciproc, caci avem puteri diferite, experiente diferite, si suntem aici ca sa invatam fiecare lectia lui de cunoastere, de munca, de toleranta, de sacrificiu, de altruism... Suntem diferiti, suntem egali in fata cerurilor, dar nu suntem "foarte" egali in lumea noastra, unul cu altul. Iar acest lucru este oarecum acceptat in lume, dar nu astfel incat sa avem si drepturi egale. Ceea ce oamenii nu au inteles prea mult este faptul ca in astfel de situatie, cei mai puternici trebuie sa devina si sa ramana ajutatori pentru cei cu experienta mai putina, sa lupte pentru ca si cei ajutati sa ajunga la nivelul ajutatorilor lor, chiar daca o vor face mai incet si consumand mai multa energie pentru a ajunge sa faca bine de tot un lucru. Cei puternici sa invete toleranta, rabdarea - cei ajutati sa invete ce este increderea in oamenii care ii pot invata foarte multe lucruri.
Dar cand lucrurile nu stau asa, toate se imprastie, se pierd, se distrug. Mai ales increderea.
Si fiecare om ramane sa descopere singur ca numai cu gandire pozitiva, cu atitudine deschisa se poate recuceri increderea de mult pierduta... Intrebati oamenii care se implica in actiuni pozitive si au gandire pozitiva daca cred ca se poate asa ceva... Cine vrea sa munceasca si sa realizeze ceva - cat de mititel - reuseste: chiar sa mature bine strada si, daca ii zambesti in fiecare dimineata, trecand cu respect pe langa ea/el, te pomenesti intr-o buna dimineata ca te saluta cu bucurie...
Bine, lucrurile pot fi foarte complex dezbatute, analizate, demonstrate istoric. Multor cercetatori le vine din ce in ce mai usor sa inteleaga cum si-au impletit oamenii destinele pentru a trece prin vremurile cele mai grele pe care le-au trait pe Pamant... Curand vor pute ajunge la intelegerea profunda a faptului ca toate cele petrecute dupa potop au fost ALEGERI ale omenirii pentru a avea o viata mult simpla decat inainte de potop, pentru ca activitatea mentala pe care o folosea lumea atunci (pentru creatie materiala, comunicare, relationare) era puternica si ar fi putut afecta in mod distructiv toata viata de pe planeta. Diminuarea vibratiei planetare - pe care atlantii au simtit-o rostogalindu-se implacabil - a fost sursa intelegerilor si adaptarilor omului in fatza naturii, a vietii.
Si toate acestea se desfasurau in conditiile in care el constientiza foarte clar faptul ca manifestarile sale vor avea mult de suferit. Ca viata i se va schimba radical, ca greutati uriase vor incerca sa il striveasca, dar mai stia ca isi va gasi curajul sa se ridice impotriva oricarei greutati, oricarui rau posibil, si va razbi prin tenebrele timpurilor. Constienta fiecarui om in parte, constiinta inalta cu care omul mental (atlant, lemurian) a trait acele vremuri, denota puterea omului de a-si asuma raspunderi uriase, si de a duce la bun sfarsit o sarcina pe care si-a asumat-o. Vom mai discuta despre aceste evenimente care au marcat pozitiv lumea: degradarea constiintei umane este insa cu totul alt subiect.
Asadar, oamenii stravechi au stiut foarte bine ce isi asumau. Cei care cred ca atlantii nu aveau constiinta - se inseala greu. Despre constiinta lor se poate scrie zeci de carti. Omul de azi - atlantul de ieri - are constiinta doar amortita de vremurile tulburi pe care le-a trait in ultimele milenii, dar intr-adevar chiar si numai un singur cuvant poate trezi aceasta constiinta.
Nu suntem bolnavi. Suntem doar un pic obositi. Ni s-a furat scanteia, dar ea nu a putut fi stinsa - este doar pusa sub obroc - si timpurile de azi, vibratia cerurilor si pamanturilor topesc obrocul si descopera scanteia, apoi o ajuta sa creasca si, pentru ca in vremurile recent trecute am consolidat Curajul, Vitejia, Sacrificiul, Altruismul - este foarte usor sa invingem fortele care doresc ne-schimbarea si aprindem cu ea, in valvataie, Lumina Cunoasterilor.
Bucuria Luminii Cunoasterilor...
Dar ce spun eu aici?! Ea este deja aprinsa, noi trebuie doar sa invatam sa o intretinem. Si s-o dam mai departe.
Dar trebuie sa o facem cu totii, caci ea este pentru toti.
Bine, putem spune ca cei care au gandit asa au o exprimare metaforica, dar in spatele tuturor cuvintelor se poate ascunde un fel de logica... In fatza acestui lucru, chiar nu mai caut explicatii, deocamdata nici macar sa vad de unde vine, dar probabil ca o voi face candva... Eu nu cred in nici un 'virus' - cred ca totul este exact cum trebuie, dar noi nu intelegem (nu vrem de fapt sa intelegem...) ca suntem aici, pe Pamant, pentru a invata sa ne ajutam reciproc, caci avem puteri diferite, experiente diferite, si suntem aici ca sa invatam fiecare lectia lui de cunoastere, de munca, de toleranta, de sacrificiu, de altruism... Suntem diferiti, suntem egali in fata cerurilor, dar nu suntem "foarte" egali in lumea noastra, unul cu altul. Iar acest lucru este oarecum acceptat in lume, dar nu astfel incat sa avem si drepturi egale. Ceea ce oamenii nu au inteles prea mult este faptul ca in astfel de situatie, cei mai puternici trebuie sa devina si sa ramana ajutatori pentru cei cu experienta mai putina, sa lupte pentru ca si cei ajutati sa ajunga la nivelul ajutatorilor lor, chiar daca o vor face mai incet si consumand mai multa energie pentru a ajunge sa faca bine de tot un lucru. Cei puternici sa invete toleranta, rabdarea - cei ajutati sa invete ce este increderea in oamenii care ii pot invata foarte multe lucruri.
Dar cand lucrurile nu stau asa, toate se imprastie, se pierd, se distrug. Mai ales increderea.
Si fiecare om ramane sa descopere singur ca numai cu gandire pozitiva, cu atitudine deschisa se poate recuceri increderea de mult pierduta... Intrebati oamenii care se implica in actiuni pozitive si au gandire pozitiva daca cred ca se poate asa ceva... Cine vrea sa munceasca si sa realizeze ceva - cat de mititel - reuseste: chiar sa mature bine strada si, daca ii zambesti in fiecare dimineata, trecand cu respect pe langa ea/el, te pomenesti intr-o buna dimineata ca te saluta cu bucurie...
Bine, lucrurile pot fi foarte complex dezbatute, analizate, demonstrate istoric. Multor cercetatori le vine din ce in ce mai usor sa inteleaga cum si-au impletit oamenii destinele pentru a trece prin vremurile cele mai grele pe care le-au trait pe Pamant... Curand vor pute ajunge la intelegerea profunda a faptului ca toate cele petrecute dupa potop au fost ALEGERI ale omenirii pentru a avea o viata mult simpla decat inainte de potop, pentru ca activitatea mentala pe care o folosea lumea atunci (pentru creatie materiala, comunicare, relationare) era puternica si ar fi putut afecta in mod distructiv toata viata de pe planeta. Diminuarea vibratiei planetare - pe care atlantii au simtit-o rostogalindu-se implacabil - a fost sursa intelegerilor si adaptarilor omului in fatza naturii, a vietii.
Si toate acestea se desfasurau in conditiile in care el constientiza foarte clar faptul ca manifestarile sale vor avea mult de suferit. Ca viata i se va schimba radical, ca greutati uriase vor incerca sa il striveasca, dar mai stia ca isi va gasi curajul sa se ridice impotriva oricarei greutati, oricarui rau posibil, si va razbi prin tenebrele timpurilor. Constienta fiecarui om in parte, constiinta inalta cu care omul mental (atlant, lemurian) a trait acele vremuri, denota puterea omului de a-si asuma raspunderi uriase, si de a duce la bun sfarsit o sarcina pe care si-a asumat-o. Vom mai discuta despre aceste evenimente care au marcat pozitiv lumea: degradarea constiintei umane este insa cu totul alt subiect.
Asadar, oamenii stravechi au stiut foarte bine ce isi asumau. Cei care cred ca atlantii nu aveau constiinta - se inseala greu. Despre constiinta lor se poate scrie zeci de carti. Omul de azi - atlantul de ieri - are constiinta doar amortita de vremurile tulburi pe care le-a trait in ultimele milenii, dar intr-adevar chiar si numai un singur cuvant poate trezi aceasta constiinta.
Nu suntem bolnavi. Suntem doar un pic obositi. Ni s-a furat scanteia, dar ea nu a putut fi stinsa - este doar pusa sub obroc - si timpurile de azi, vibratia cerurilor si pamanturilor topesc obrocul si descopera scanteia, apoi o ajuta sa creasca si, pentru ca in vremurile recent trecute am consolidat Curajul, Vitejia, Sacrificiul, Altruismul - este foarte usor sa invingem fortele care doresc ne-schimbarea si aprindem cu ea, in valvataie, Lumina Cunoasterilor.
Bucuria Luminii Cunoasterilor...
Dar ce spun eu aici?! Ea este deja aprinsa, noi trebuie doar sa invatam sa o intretinem. Si s-o dam mai departe.
Dar trebuie sa o facem cu totii, caci ea este pentru toti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu