Problema "provocarilor" poate fi foarte mult dezbatuta, dar m-as opri la o detaliere care poate fi - cred eu - de folos unora care doresc aprofundari spirituale: "provocarile" apar mai intai ca fiind interioare, in felul in care se manifesta acumularile comportamentale pe care nu le constientizam de cele mai multe ori, de care nu stim nici macar atunci cand le manifestam. Nu le recunoastem nici cand altii ne atrag atentia, le negam cu inversunare. Din "provocari" interioare ele devin astfel "exterioare": ne inversunam pe interlocutori si pierdem treptat aripa lina a inaltarii... Insa este o experienta (de multe ori dureroasa) care se aduna altora asemanatoare; echilibrarea vine, mai devreme sau mai tarziu, dar pe o treapta mai inalta, caci totul este de natura sa ne inalte. Totul conduce la constientizari ale strafundurilor noatre, iar ACUM ESTE TIMPUL CUNOASTERILOR DE SINE. Marea cunoastere va veni si ea: caci suntem entitati venite ca sa ne cunoastem aici radacinile evolutiilor noastre, sa le rafinam, sa le remodelam asprimile si, cu toate acestea bine constientizate, sa ne continuam evolutiile pe alte taramuri, scaldate de lumina altor stele... Trezirea...este o alta poveste!...
Dar imediat, acum, daca iau orice provocare - fie ea bine sau rau intentionata - drept cale de inaintare, sa imi fie iertat orgoliul (daca se poate) eu cred ca am facut deja un pas mai departe. Normal ca peste un timp pot sa fac si un pas inapoi - uneori chiar e de dorit, ca sa nu mi se urce la cap !!! Domnule, exista un echilibru pe lumea asta, chiar de ne place sau nu ne place !!!
Dar imediat, acum, daca iau orice provocare - fie ea bine sau rau intentionata - drept cale de inaintare, sa imi fie iertat orgoliul (daca se poate) eu cred ca am facut deja un pas mai departe. Normal ca peste un timp pot sa fac si un pas inapoi - uneori chiar e de dorit, ca sa nu mi se urce la cap !!! Domnule, exista un echilibru pe lumea asta, chiar de ne place sau nu ne place !!!
6 comentarii:
Chiar dacă ajungi să îţi dai seama că provocările te ajută să mergi mai departe, e greu, pe urmă, să realizezi cînd trebuie să faci acel pas înapoi... Iar dacă treci de momentul în care ar fi trebuit să faci acel pas? Ce poţi face? Te întorci şi o iei de la cap, presupun... dacă reuşeşti să îţi dai seama de asta.
Mulţumesc.
Știi, am reluat lecturarea scrierilor tale, pas cu pas (căci la un moment dat, m-am oprit). E foarte straniu cum, acum, înțeleg cu totul și cu totul alte lucruri. Nu pot crede că s-au schimbat scrierile între timp :)), ci, mai degrabă, m-am schimbat eu. Iar asta nu poate decât să mă bucure.
Mulțumesc.
Nu, Andrei, nu am schimbat articolele!! Mai remodelez pe ici si colo - dar doar cele pe care le anunt.
Eu insami - cand recitesc ceea ce am scris in trecut raman mirata cat de multe lucruri inteleg in plus fata de momentul in care am scris... Am ajuns sa ma ..citesc!! Oricum trebuie sa preiau tot materialul de aici si sa-l transcriu pe site (Blogger face multe şicane...), iar cand fac acest lucru, adaug ceea ce am de scris in plus, retusez, remodelez..
Scriu pe aici, de multe ori, ca ne schimbam de la un moment la altul, cu totii... nu prea ma intelege multa lume, deocamdata!! Dar uite! tu esti exemplul viu!!! Cum spuneam cuiva, viitorul ne este pe maini bune!!
EU iti multumesc, Andrei!!
-Adica avem mai multe trecuturi,un singur prezent si un singur viitor?
Cu literele alea incalcite pentru protectie in locul unui antivirus ma 'pui pe fuga' si-mi raspund si la intrebarea de mai sus.Adica avem ce putem,ce stim..."...scump scump,dincolo era mai ieftin...".Pe desupr si moderarea...adica 'sa nu-mi spui decat ce-mi place mie',un fel de 'razi ca te tai'.Ei nu zau!?!
si aprobat???
ZĂU !!!...
Trimiteți un comentariu