De ce sa ne fie frica sa scriem mult?? Am mai intalnit ideea asta... Avem puteri de RABDARE, PATRUNDERE, INTELEGERE, DESFASURARE A COMUNICARII SI RELATIILOR DINTRE NOI PE CARE NU NI LE CUNOASTEM BINE, INCA... Noi doar trebuie sa credem ca putem, si ne vom dovedi ca asa si este.
De asemenea, avem acum puteri mult mai mari pe segmentele ASTRAL (EMOTIONAL) MENTAL SI CAUZAL decat pe fizic-solid, de aceea trebuie sa ne intarim pe aceste segmente, care ne pregatesc pentru accesul in aceasta lume noua despre care tot vorbim... Trebuie sa ne pregatim pentru ea la toate nivelele.
Nimanui nu trebuie sa-i fie teama sau jena sa scrie, sunt multi oameni care citesc - dar nu scriu, din jena sa cumva sa greseasca la scris, sa nu se interpreteze gresit ce a dorit sa spuna, sa nu fie pus in situatia de a explica mai multe ceea ce a vrut sa spuna...si sa greseasca mai departe si mai si!! Caci cuvantul nu e de loc rotund, cred ca am mai spus asta pe undeva, nu stie nimeni ce il asteapta dupa...coltz !!!
Si eu am fost la fel de retinuta, si lumea din jurul meu este foarte retinuta la scris, desi oamenii citesc pe rupte asemenea lucruri, isi fac multe analize interioare (o tanara spunea odata ca timpul in care nu citeste, nu discuta - chiar si cu ea insasi, fara nici o jena chiar cu voce tare, caci daca se aude parca simte altfel lucrurile - si nu analizeaza parca este timp pierdut...) dar nu scriu, asa cum am mai spus. Sunt invitata sa nu incetez sa scriu, chiar daca nu primesc raspuns !! Este frumos, si eu raspund ca intr-adevar va veni si timpul acela, stiu bine ca omul va dori sa-si foloseasca intreg complexul de manifestari pe care il detine si inca nu este obisnuit sa il foloseasca... Vorba cuiva de varsta mea: stai putin ca scriem doar de a generatie !!!
Mai este inca ceva, oamenii se tem sa isi povesteasca experientele, dar cand le spun ca asa pot ajuta pe altii, isi schimba felul de a privi problema. Este usor sa vezi pps uri pe net, sa citesti articole si sa asculti muzica de relaxare in timp ce citesti ceva ce este pe aceeasi lungime de unda cu tine !!! Dar aceiasi oameni descopera treptat ca, daca este cineva care sa raspunda... scrisul este o minune ! Asta am simtit si eu la un moment dat, ca este greu pentru noi sa scriem si sa nu primim reflexii, impresii.. ai senzatia ca vorbesti cu peretii.. Dar nu este chiara asa, este purul adevar ca se citeste, apar gandurile, analizele.. Daca mai si legam dialoguri, ai senzatia ca nu esti singur pe lume... Am scris eu ceva despre singuratate si cat de normala este obisnuirea cu noi insine, cu retragerea... Dar inca nu multa lume este obisnuita si comunicarea, bucuria comunicarii inca ne este omeneasca... Sa profitam de ea cat mai putem !!!
De asemenea, avem acum puteri mult mai mari pe segmentele ASTRAL (EMOTIONAL) MENTAL SI CAUZAL decat pe fizic-solid, de aceea trebuie sa ne intarim pe aceste segmente, care ne pregatesc pentru accesul in aceasta lume noua despre care tot vorbim... Trebuie sa ne pregatim pentru ea la toate nivelele.
Nimanui nu trebuie sa-i fie teama sau jena sa scrie, sunt multi oameni care citesc - dar nu scriu, din jena sa cumva sa greseasca la scris, sa nu se interpreteze gresit ce a dorit sa spuna, sa nu fie pus in situatia de a explica mai multe ceea ce a vrut sa spuna...si sa greseasca mai departe si mai si!! Caci cuvantul nu e de loc rotund, cred ca am mai spus asta pe undeva, nu stie nimeni ce il asteapta dupa...coltz !!!
Si eu am fost la fel de retinuta, si lumea din jurul meu este foarte retinuta la scris, desi oamenii citesc pe rupte asemenea lucruri, isi fac multe analize interioare (o tanara spunea odata ca timpul in care nu citeste, nu discuta - chiar si cu ea insasi, fara nici o jena chiar cu voce tare, caci daca se aude parca simte altfel lucrurile - si nu analizeaza parca este timp pierdut...) dar nu scriu, asa cum am mai spus. Sunt invitata sa nu incetez sa scriu, chiar daca nu primesc raspuns !! Este frumos, si eu raspund ca intr-adevar va veni si timpul acela, stiu bine ca omul va dori sa-si foloseasca intreg complexul de manifestari pe care il detine si inca nu este obisnuit sa il foloseasca... Vorba cuiva de varsta mea: stai putin ca scriem doar de a generatie !!!
Mai este inca ceva, oamenii se tem sa isi povesteasca experientele, dar cand le spun ca asa pot ajuta pe altii, isi schimba felul de a privi problema. Este usor sa vezi pps uri pe net, sa citesti articole si sa asculti muzica de relaxare in timp ce citesti ceva ce este pe aceeasi lungime de unda cu tine !!! Dar aceiasi oameni descopera treptat ca, daca este cineva care sa raspunda... scrisul este o minune ! Asta am simtit si eu la un moment dat, ca este greu pentru noi sa scriem si sa nu primim reflexii, impresii.. ai senzatia ca vorbesti cu peretii.. Dar nu este chiara asa, este purul adevar ca se citeste, apar gandurile, analizele.. Daca mai si legam dialoguri, ai senzatia ca nu esti singur pe lume... Am scris eu ceva despre singuratate si cat de normala este obisnuirea cu noi insine, cu retragerea... Dar inca nu multa lume este obisnuita si comunicarea, bucuria comunicarii inca ne este omeneasca... Sa profitam de ea cat mai putem !!!
2 comentarii:
De la un anumit punct încolo, dacă cel care scrie nu este atent, lucrurile se pot schimba. Eu am început să scriu din considerente fireşti, dar în timp, lăsat nesupravegheat, am început să devin vanitos... Aşteptam să mi se răspundă, aşteptam să mi se confirme ceea ce scriam. Iar cînd mi se confirmau, mă simţeam bine în pielea mea. Dar primeam din cînd în cînd atenţionări. Nu le-am dat atenţie. Iar într-o serie de circumstanţe, în cele din urmă, am realizat acest lucru şi nu mi-a plăcut de mine. Acest lucru s-a întâmplat acum cîteva zile. :)
Este bine să scrii, dar să nu pierzi din vedere motivul pentru care scrii. Eu, cel puţin, am căzut uşor în capcană.
Numai bine.
Andrei, nu stiu daca as numi vanitate faptul ca astepti raspuns la ceea ce scrii... Confirmarea cu orice pret este periculoasa, intr adevar, dar daca doresti sa fie exprimata o parere in mod echilibrat - cred ca este cu totul altceva. Asta te as intreba, daca ai mai veni pe aici, daca nu cumva asteptai o parere, chiar contrara celei care iti apartinea, dar spusa pe un ton echilibrat, respectuos - dar nicidecum lingusitor, mieros... Caci sunt multi care confunda aceste doua nuante.
Atunci nu stiu daca este sau nu capcana, eu chiar promovez bunul simt si echilibru, iar acolo unde le vad constant, le laud, sa incurajez. Si am doua cazuri persoane care au fost agresive cu mine la un moment dat si apoi au apreciat faptul ca le am vorbit frumos, am ramas chiar in relatii de prietenie, corespondam pe mail, ne ajutam reciproc. Ne respectam.
Asta mi se pare cu totul deosebit...
Trimiteți un comentariu