Asa cum poate sa fie spusa, povestea vegetarienilor este una pur spirituala, caci inainte de a discuta (candva) despre adevarata fire a oamenilor, a hranirii lor, este o problema de ACCEPTARE, DE TOLERANTA, DE INCREDERE IN EXPERIENTA PROPRIE SI EXPERIENTA CELOR CARE AU INCERCAT, SI AU REUSIT (SAU CHIAR NU AU REUSIT, DAR AR DORI SA REUSEASCA CANDVA)...
Ne nastem sau nu cu pofte de carne sau de orice altceva... Conditiile ne impun ceva sau altceva... Trebuie sa ne adaptam sau sa ducem un razboi permanent cu societatea, in loc sa ne canalizam fortele catre ceva constructiv. Istoria societatii umane este de fapt lupta crancena intre constructie si distrugere: materiala, de comportament, de incredintari. De construire a personalitatii umane si de distrugere a sa, in vederea acapararii tuturor formelor de putere sociala.
Daca pornim de la ideea ca omul este urmasul antropoidelor de ieri, atunci toate sunt normale si chiar demne de urmat - orice animal se zbate sa ajunga fruntea turmei...
Daca pornim de la a crede ca suntem urmasii civilizatiilor lemuriene si atlante (unde lemurienii nu erau niste legume umblatoare si atlantii niste mentali bataiosi si agresivi, care ar fi distrus lumea lor si vor s-o distruga si pe a noastra...) atunci sa stim bine ca civilizatiile anterioare nu consumau decat in momentele ritmurilor planetare de mai joasa vibratie un fruct si un tubercul (adica un element solar si un element teluric); iar programele de ajutor oferit de catre ajutatorii evolutiilor noastre au cuprins obisnuirea oamenilor cu consumurile de legume, fructe, miere si produse lactate in perioarele de minima vibratie planetara. Credeti sau nu, adevarurile au lasat urme in structurile noastre, pe care, in linistea pe care o puteam cultiva in interiorul nostru, le vom putea cunoaste cu destula usurinta. Numai sa vrem...
Consumul de carne a fost introdus de catre unele dintre primele generatii de conducatori ai popoarelor (prin mileniile 5-4 i. Ch.) pentru a accede la puterea agresiva de constrangere a celor din jurul lor. Atat - si am spus, cred, destul... Supusii lor si-au dorit sa faca acelasi lucru - insa pentru a scapa de puterea in plasa careia se zbateau ca pestii in plasele pescarilor... Si nu au avut parte. Subconstientul asta le cerea – sa nu aiba parte, sa nu se invete sa agreseze, sa nu se invete sa foloseasca o astfel de politica – pe care indeobste o numim Legea Talionului: dinte pentru dinte, ochi pentru ochi... Constientul mai voia forta fizica pentru a duce la bun sfarsit cele pe care aceiasi stapanitori le cereau: munca bruta in principal...Oamenii simpli sunt aceia care au realizat minunatele creatii ale caror urme le vedem peste tot... Se spune ca un rege, papa, etc a creat ceva... Doamne, mase intregi de oameni simpli au facut-o, dar ei nu mai aveau puterea sa-si faca acelasi lucru la casele si in familiile lor necajite... Ei erau numiti: murdari, puturosi, lenesi...
Cei care viziteaza azi ca turisti uimitoarele monumente ridicate in mileniile trecute nu afla decat de regi, si papi, si alti conducatori, carora li s-ar datora astfel de asezaminte...
Dar Dumnezeu a lasat ca lucrurile sa curga in acest fel pentru ca lucratorii sa stie ca au fortze de lucru in orice conditii, chiar si fara sa se sacrifice vietuitoare pentru intretinerea puterilor lor; iar in ceea ce-i priveste pe stapani - pentru ca numai asa (desi constructia spirituala este mult mai complexa) astfel de spirite extrem de agresive pot invata cat de mult si mare rau pot face pentru inplinirea necesitatilor lor: reale sau numai inchipuite. Toata lumea invata, toti suntem copiii lui Dumnezeu, dar fiecare spirit o face de pe treapta lui de evolutie, cunoscand astfel bine: si lucrurile bune pe care le poate face, in egala masura ca si pe cele rele.
Azi suntem mostenitorii unui asemenea sistem socio-politic complex, in care mostenim si dorintele neimplinite ale celor ce am fost generatiile spirituale anterioare, si impunerile prin incredintare ale parintilor care au avut de tras in timpul unor razboaie de o agresivitate uriasa: razboaiele mondiale, razboaiele comuniste, razboaiele cu aplicatiile legilor si comportamentelor umane din jur... Fiecare a dus razboaie, chiar cu vecinii, cu rudele, cu familiile, caci ridicandu-si privirile din exploatarile vechi, omul s-a aflat neputincios in fata semenilor sai, cu care nu stia sa mai socializeze, sa mai relationeze... dinainte de potop, sau oricum din primele perioade de imediat dupa potop.
Avem nevoie sau nu mai avem nevoie de consum de carne??
Avem sau nu mai avem nevoie de agresivitate?
Avem azi 'arma' persuasiunii, 'arma' intelegerii, 'arma' tolerantei.. Iisus a vorbit despre ceea ce avea sa fie ACUM, intr-o mult mai mare masura decat atunci, caci era un vizionar ce stia ca refularile vor ajunge sa fie foarte puternice la un moment dat, dar oamenii aveau nevoie sa invete astfel sa-si foloseasca puterile numai in acesta directe, chiar daca CUVANTUL SI GANDUL aveau sa fie materialele lui de lucru-lupta... Cuvantul si gandul manipulat cu blandete, dar cu hotarare, cuvantul care sa nu fie cuvant-piatra sau cuvant-cutzit: cuvantul care ucide, cuvantul-pervers care impinge alt suflet sa ucida pentru ca emitentul sa ... se spele de pacat !!!
Vegetarianismul ajuta?
Eu cred ca da...
POVESTE DE MAI DEMULT SI DE AZI
Sunt vegetariana de 15 ani (acum avand varsta de 52 ani) si toata copilaria si adolescenta am simtit clar repulsie pentru carne - dar am fost obligata de societatea in mijlocul careia am trait sa consum carne; la un moment dat, odata cu maturitatea (am observat ulterior, este un subiect de discutii foarte interesant, poate il vom aborda candva) a fost mult mai usor sa fac ceea ce faceau adultii, nu am mai simtit in epoca aceea nici o repulsie, nici un impuls de contrare, nici aici, nici la alte fenomene de respingere din copilarie. Mi s-a spus ca... m-am maturizat... Stiu eu acum?!... Cert este ca primul semn de intrebare mai serios pe care l-am simtit fata de acest subiect a fost cand s-a taiat un porc in ograda casei in care ma aflam... Ceva s-a rupt in mine, dar nu aveam ce face - era anul 1987, stateam la ratie ore intregi pe minus 15 grd, mama facuse din cauza conditiilor de trai spasm cerebral, tata - parkinson... Consumul de carne parea a fi singurul act de supravietuire in frig si foame... Dupa revolutie a urmat o tranzitie lenta dar sigura catre abdicarea de la consumul de carne: sub indrumarea ajutatorilor mei astrali, m-am lasat lent de consumul de carne, caci aveam mari probleme deja cu ficatul, pancreasul, tractul digestiv, iar ei mi-au spus ca, datorita altor conditii de munca pe care trebuia in acel moment sa le desfasor, era bine sa fac totul lent, pt ca organismul sa nu se streseze mai mult. In martie 1993 procesul era incheiat, nu numai ca nu consumam carne, ci si mancare preparata, inafara de orez fiert in apa fara ulei. Restul - VEGETALELE LOCULUI SI ANOTIMPULUI, in stare cruda. Eu am avut noroc de oameni care nu m-au respins, ci au incercat sa ma determine sa renunt la acest fel de alimentatie, motivand faptul ca nu eram respingatoare la mediul in care se pregatea mancare cu carne, dimpotriva, imi plac mirosurile de friptura, de prajeala, etc. Dar am gasit o formula pe care si azi o aplic (chiar si aseara intr-o vizita! de aceea m-am hotarat sa scriu aici!): Daca am in fata mea un crin sau un buchet de trandafiri, care miros atat de frumos... nu ma rapad la el sa le mushc !!! Intotdeauna au fost rasete generale la astfel de replica si cu asta lumea a inteles. De fapt cei din preajma mea au recunoscut intotdeauna ca acest fel de alimentatie nu mi-a diminuat de loc puterile; dimpotriva, se parea chiar ca muncesc mai mult decat inaite: lumea stie ca sunt o femeie care lucreaza de la 5 dimineata la 12 -1 noaptea!!! Cu forte care nu tin de impunere: nu am familie pentru care sa castig bani cu nemiluita, ceea ce fac este ceva care tine de spiritualitate, inclusiv faptul ca mi-am lasat casa pentru a sta cu mama mea, care este oarecum sanatoasa - dar nu suporta nici singuratatea si nici nu se impaca cu oamenii: singura solutie din mila a fost sa stau eu cu ea, desi si eu intru in categoria oamenilor !!! Eu tin gospodaria (pentru ca imi place munca in casa), am un serviciu istovitor intr-o societate de stat mereu pe duca din pricina poftelor conducatorilor, iar din 1999 - scris pe rupte, cercetari spirituale proprii, drumuri cu discutii care pot fi istovitoare pentru multi oameni, dar pt mine nu !!! Deci FORTA.. Unii spun ca, daca as avea ce munti sa mut din loc - i-as muta... dar in Bucuresti nu sunt munti !!! Vegetarianismul a dezvoltat in mine atat de multe forte incat acum eu insami nu ma mai recunosc. Intr-adevar, se reduce mult agresivitatea, nerabdarea, mintea devine mai patrunzatoare, nevoia de odihna se reduce simtitor. Pe plan trupesc, s-a terminat cu crizele de colecist, cu ulcerele, cu stazele intestinale, cu hemoroizii interni si externi... La 35 de ani credeam ca nu mai apuc 50, programata la operatii de pietre (cariera!) in colecist si de hemoroizi. Dupa cateva luni , ajutata si de un tratament cu bioenergie (ulterior am invatat ca putem sa ne manipulam noi insine energiile si nu am mai avut nevoie decat de cateva sedinte de chiroterapie pentru coloana, care m-au reparat atat de bine incat nu ma mai dor decat din cand in cand degetele mari de la maini, din cauza caratului sacoselor!!!)
Adica o viata care merita traita, din plin! Care imi da forta sa simt ca nu mi-a dat Dumnezeu ce i-am cerut - dar ceea ce mi-a dat a fost infinit mai mult decat ceea ce mi-a trecut mie prin cap.
Azi multi dintre oamenii din jurul meu au devenit vegetarieni. I-am indrumat pas cu pas sa faca NUMAI ceea ce le cerea organismul: daca e nevoie - poti, daca nu e nevoie ... de ce sa faci asa ceva? Daca simti nevoia sa mananci o data sau de 2 ori pe an - foarte bine, mananca! Daca cineva te intreba cum este, spune exact acelasi lucru: eu am simtit asa ... tu sa faci cum crezi, cum simti... Daca te hotarasti, ia-o treptat, dozeaza-ti puterile, ajuta-ti organismul prin odihna, caci trecerea de la o forma la alta, daca nu e impusa de cancere sau boli de circulatie sanguina sau coronariene, este foarte grea pt organism.
Ceilalti - sa accepte pe cei care sunt altfel, caci nu se stie la ce nevoie ajung si ei...Iar daca sunt la nevoie, sa-i intrebe pe cei care sunt vegetarieni vechi , sa se sprijine pe experienta lor...
SI NE-AM INTORS DE UNDE AM PLECAT...
Ne nastem sau nu cu pofte de carne sau de orice altceva... Conditiile ne impun ceva sau altceva... Trebuie sa ne adaptam sau sa ducem un razboi permanent cu societatea, in loc sa ne canalizam fortele catre ceva constructiv. Istoria societatii umane este de fapt lupta crancena intre constructie si distrugere: materiala, de comportament, de incredintari. De construire a personalitatii umane si de distrugere a sa, in vederea acapararii tuturor formelor de putere sociala.
Daca pornim de la ideea ca omul este urmasul antropoidelor de ieri, atunci toate sunt normale si chiar demne de urmat - orice animal se zbate sa ajunga fruntea turmei...
Daca pornim de la a crede ca suntem urmasii civilizatiilor lemuriene si atlante (unde lemurienii nu erau niste legume umblatoare si atlantii niste mentali bataiosi si agresivi, care ar fi distrus lumea lor si vor s-o distruga si pe a noastra...) atunci sa stim bine ca civilizatiile anterioare nu consumau decat in momentele ritmurilor planetare de mai joasa vibratie un fruct si un tubercul (adica un element solar si un element teluric); iar programele de ajutor oferit de catre ajutatorii evolutiilor noastre au cuprins obisnuirea oamenilor cu consumurile de legume, fructe, miere si produse lactate in perioarele de minima vibratie planetara. Credeti sau nu, adevarurile au lasat urme in structurile noastre, pe care, in linistea pe care o puteam cultiva in interiorul nostru, le vom putea cunoaste cu destula usurinta. Numai sa vrem...
Consumul de carne a fost introdus de catre unele dintre primele generatii de conducatori ai popoarelor (prin mileniile 5-4 i. Ch.) pentru a accede la puterea agresiva de constrangere a celor din jurul lor. Atat - si am spus, cred, destul... Supusii lor si-au dorit sa faca acelasi lucru - insa pentru a scapa de puterea in plasa careia se zbateau ca pestii in plasele pescarilor... Si nu au avut parte. Subconstientul asta le cerea – sa nu aiba parte, sa nu se invete sa agreseze, sa nu se invete sa foloseasca o astfel de politica – pe care indeobste o numim Legea Talionului: dinte pentru dinte, ochi pentru ochi... Constientul mai voia forta fizica pentru a duce la bun sfarsit cele pe care aceiasi stapanitori le cereau: munca bruta in principal...Oamenii simpli sunt aceia care au realizat minunatele creatii ale caror urme le vedem peste tot... Se spune ca un rege, papa, etc a creat ceva... Doamne, mase intregi de oameni simpli au facut-o, dar ei nu mai aveau puterea sa-si faca acelasi lucru la casele si in familiile lor necajite... Ei erau numiti: murdari, puturosi, lenesi...
Cei care viziteaza azi ca turisti uimitoarele monumente ridicate in mileniile trecute nu afla decat de regi, si papi, si alti conducatori, carora li s-ar datora astfel de asezaminte...
Dar Dumnezeu a lasat ca lucrurile sa curga in acest fel pentru ca lucratorii sa stie ca au fortze de lucru in orice conditii, chiar si fara sa se sacrifice vietuitoare pentru intretinerea puterilor lor; iar in ceea ce-i priveste pe stapani - pentru ca numai asa (desi constructia spirituala este mult mai complexa) astfel de spirite extrem de agresive pot invata cat de mult si mare rau pot face pentru inplinirea necesitatilor lor: reale sau numai inchipuite. Toata lumea invata, toti suntem copiii lui Dumnezeu, dar fiecare spirit o face de pe treapta lui de evolutie, cunoscand astfel bine: si lucrurile bune pe care le poate face, in egala masura ca si pe cele rele.
Azi suntem mostenitorii unui asemenea sistem socio-politic complex, in care mostenim si dorintele neimplinite ale celor ce am fost generatiile spirituale anterioare, si impunerile prin incredintare ale parintilor care au avut de tras in timpul unor razboaie de o agresivitate uriasa: razboaiele mondiale, razboaiele comuniste, razboaiele cu aplicatiile legilor si comportamentelor umane din jur... Fiecare a dus razboaie, chiar cu vecinii, cu rudele, cu familiile, caci ridicandu-si privirile din exploatarile vechi, omul s-a aflat neputincios in fata semenilor sai, cu care nu stia sa mai socializeze, sa mai relationeze... dinainte de potop, sau oricum din primele perioade de imediat dupa potop.
Avem nevoie sau nu mai avem nevoie de consum de carne??
Avem sau nu mai avem nevoie de agresivitate?
Avem azi 'arma' persuasiunii, 'arma' intelegerii, 'arma' tolerantei.. Iisus a vorbit despre ceea ce avea sa fie ACUM, intr-o mult mai mare masura decat atunci, caci era un vizionar ce stia ca refularile vor ajunge sa fie foarte puternice la un moment dat, dar oamenii aveau nevoie sa invete astfel sa-si foloseasca puterile numai in acesta directe, chiar daca CUVANTUL SI GANDUL aveau sa fie materialele lui de lucru-lupta... Cuvantul si gandul manipulat cu blandete, dar cu hotarare, cuvantul care sa nu fie cuvant-piatra sau cuvant-cutzit: cuvantul care ucide, cuvantul-pervers care impinge alt suflet sa ucida pentru ca emitentul sa ... se spele de pacat !!!
Vegetarianismul ajuta?
Eu cred ca da...
POVESTE DE MAI DEMULT SI DE AZI
Sunt vegetariana de 15 ani (acum avand varsta de 52 ani) si toata copilaria si adolescenta am simtit clar repulsie pentru carne - dar am fost obligata de societatea in mijlocul careia am trait sa consum carne; la un moment dat, odata cu maturitatea (am observat ulterior, este un subiect de discutii foarte interesant, poate il vom aborda candva) a fost mult mai usor sa fac ceea ce faceau adultii, nu am mai simtit in epoca aceea nici o repulsie, nici un impuls de contrare, nici aici, nici la alte fenomene de respingere din copilarie. Mi s-a spus ca... m-am maturizat... Stiu eu acum?!... Cert este ca primul semn de intrebare mai serios pe care l-am simtit fata de acest subiect a fost cand s-a taiat un porc in ograda casei in care ma aflam... Ceva s-a rupt in mine, dar nu aveam ce face - era anul 1987, stateam la ratie ore intregi pe minus 15 grd, mama facuse din cauza conditiilor de trai spasm cerebral, tata - parkinson... Consumul de carne parea a fi singurul act de supravietuire in frig si foame... Dupa revolutie a urmat o tranzitie lenta dar sigura catre abdicarea de la consumul de carne: sub indrumarea ajutatorilor mei astrali, m-am lasat lent de consumul de carne, caci aveam mari probleme deja cu ficatul, pancreasul, tractul digestiv, iar ei mi-au spus ca, datorita altor conditii de munca pe care trebuia in acel moment sa le desfasor, era bine sa fac totul lent, pt ca organismul sa nu se streseze mai mult. In martie 1993 procesul era incheiat, nu numai ca nu consumam carne, ci si mancare preparata, inafara de orez fiert in apa fara ulei. Restul - VEGETALELE LOCULUI SI ANOTIMPULUI, in stare cruda. Eu am avut noroc de oameni care nu m-au respins, ci au incercat sa ma determine sa renunt la acest fel de alimentatie, motivand faptul ca nu eram respingatoare la mediul in care se pregatea mancare cu carne, dimpotriva, imi plac mirosurile de friptura, de prajeala, etc. Dar am gasit o formula pe care si azi o aplic (chiar si aseara intr-o vizita! de aceea m-am hotarat sa scriu aici!): Daca am in fata mea un crin sau un buchet de trandafiri, care miros atat de frumos... nu ma rapad la el sa le mushc !!! Intotdeauna au fost rasete generale la astfel de replica si cu asta lumea a inteles. De fapt cei din preajma mea au recunoscut intotdeauna ca acest fel de alimentatie nu mi-a diminuat de loc puterile; dimpotriva, se parea chiar ca muncesc mai mult decat inaite: lumea stie ca sunt o femeie care lucreaza de la 5 dimineata la 12 -1 noaptea!!! Cu forte care nu tin de impunere: nu am familie pentru care sa castig bani cu nemiluita, ceea ce fac este ceva care tine de spiritualitate, inclusiv faptul ca mi-am lasat casa pentru a sta cu mama mea, care este oarecum sanatoasa - dar nu suporta nici singuratatea si nici nu se impaca cu oamenii: singura solutie din mila a fost sa stau eu cu ea, desi si eu intru in categoria oamenilor !!! Eu tin gospodaria (pentru ca imi place munca in casa), am un serviciu istovitor intr-o societate de stat mereu pe duca din pricina poftelor conducatorilor, iar din 1999 - scris pe rupte, cercetari spirituale proprii, drumuri cu discutii care pot fi istovitoare pentru multi oameni, dar pt mine nu !!! Deci FORTA.. Unii spun ca, daca as avea ce munti sa mut din loc - i-as muta... dar in Bucuresti nu sunt munti !!! Vegetarianismul a dezvoltat in mine atat de multe forte incat acum eu insami nu ma mai recunosc. Intr-adevar, se reduce mult agresivitatea, nerabdarea, mintea devine mai patrunzatoare, nevoia de odihna se reduce simtitor. Pe plan trupesc, s-a terminat cu crizele de colecist, cu ulcerele, cu stazele intestinale, cu hemoroizii interni si externi... La 35 de ani credeam ca nu mai apuc 50, programata la operatii de pietre (cariera!) in colecist si de hemoroizi. Dupa cateva luni , ajutata si de un tratament cu bioenergie (ulterior am invatat ca putem sa ne manipulam noi insine energiile si nu am mai avut nevoie decat de cateva sedinte de chiroterapie pentru coloana, care m-au reparat atat de bine incat nu ma mai dor decat din cand in cand degetele mari de la maini, din cauza caratului sacoselor!!!)
Adica o viata care merita traita, din plin! Care imi da forta sa simt ca nu mi-a dat Dumnezeu ce i-am cerut - dar ceea ce mi-a dat a fost infinit mai mult decat ceea ce mi-a trecut mie prin cap.
Azi multi dintre oamenii din jurul meu au devenit vegetarieni. I-am indrumat pas cu pas sa faca NUMAI ceea ce le cerea organismul: daca e nevoie - poti, daca nu e nevoie ... de ce sa faci asa ceva? Daca simti nevoia sa mananci o data sau de 2 ori pe an - foarte bine, mananca! Daca cineva te intreba cum este, spune exact acelasi lucru: eu am simtit asa ... tu sa faci cum crezi, cum simti... Daca te hotarasti, ia-o treptat, dozeaza-ti puterile, ajuta-ti organismul prin odihna, caci trecerea de la o forma la alta, daca nu e impusa de cancere sau boli de circulatie sanguina sau coronariene, este foarte grea pt organism.
Ceilalti - sa accepte pe cei care sunt altfel, caci nu se stie la ce nevoie ajung si ei...Iar daca sunt la nevoie, sa-i intrebe pe cei care sunt vegetarieni vechi , sa se sprijine pe experienta lor...
SI NE-AM INTORS DE UNDE AM PLECAT...
10 comentarii:
Da,si aici este ceva de spus ,insa mai scurt,fiindca mi au placut citeva idei.Intradevar,nu poti sa i fortezi pe oameni sa si schimbe una din putinele placeri care le a mai ramas,si anume mincatul.Gustul este o senzatie cu legatura directa in corpul astral ,si de fapt aici intervine adevarata hranire,la nivel de informatie,cea ce se intimpla in organism nu mai putem constientiza.Insa pot sa ma dau drept exemplu,si se mai poate sa le dai posibilitatea de alege:suferinta sau nu?Chiar daca obisnuinta este mai puternica decit dorinta de bine,macar sa stie ca se poate si e voie.Cind se termina cu acesta nebuneala.a lacomiei si a interesului:voi ii imbolnaviti si noi ii reparam(chiar am vazut reclame la dulciuri si la pasta de dinti una dupa alta),avem datoria,dar nu si obligatia, de a le spune oamenilor ca se poate,ca pot scapa de 90% din patologie prin alimentatie.Restul de 10% e nebunie cronica,anumite forme de posedare.Cam atit ,aici.
Iti raspund pe scurt aici, insa consider ca este necesar sa dezbat unele subiecte mai pe larg, pentru toata lumea.
Ai abordat o problematica pe care o voi dezvolta si eu, la randul neu, pe parcursul timpului, asa incat nu te scuza pentru ceea ce poti scrie aici. Poate unii se supara - eu gasesc ca pot sa ajut ca omul sa-si clarifice poate niste probleme,cu ajutorul reciproc. oricum am specificat ca este un blog de dezbateri si este binevenit orice participant la discutii, doar sa o faca decent si fara sa intre in polemici religioase sau politice.
Astfel incat voi crea un subiect nou cu cateva idei care iti vor arata care este pozitia mea fata de cele expuse.
Pe viitor daca ai putea sa ne dai si cateva sfaturi, exemple personale leagate de ceea ce mananci tu zilnic ar fi super,de exemplu masa dea lungul unei saptamani, sau sa ne recomanzi niste carti si ce parere ai despre post si daca tu devenind vegetariana il mai practici. Multumesc pentru tot!
Da, sunt cateva lucruri bune de dezbatut aici, mai ramasese de raspuns si la comentariul lui Ady... dar am uitat!!
Eu am devenit vegetariana din cauza problemelor de sanatate: am vrut sa nu mananc carne de mic copil, dar asa erau vremurile, a trebuit sa mananc si asta a fost situatia. De aceea am fost la un pas de cele 2 operatii din cauza consumului de carne. Asadar, obligata de sanatate am ajuns vegetariana. Cu postul era alta poveste. Fiind de la 13 ani suferinda de spasmofilie (lipsa calciu in organism, greutatea organismului de a retine calciul)preotul ma lasa sa mananc doar produse lactate de la inceput, eu ma retineam si bine nu mi era. Oricum nu mananc decat un iaurt mic Campina pe zi si 2 3 bucatele de cascaval. Postul este insa complex doar noi nu prea stim: este in acelasi timp post sexual si post de comportament negativ. Si nu degeaba - caci este chiar de observat faptul ca primavara si toamna, din cauza fluctuatiilor de energie in crestere, nu prea avem putere de retinere a impulsivitatii generale, ceea ce conduce la deschiderea unei spirale de deviere puternica in perioada urmatoare, dupa ce ne-am obisnuit cu un comportament impulsiv. Lipsa consumului de carne in perioada de primavara reduce amprentarile animale asupra omului, iar abtinerea dupa vointa ii ajuta omului sa pondereze aceasta spirala comportamentala. La postul de iarna, ponderarea dupa perioada de toamna, cand chiar este nevoie de hranire puternica pentru trecerea iernii, la fel cum fac toate vietuitoarele zonei temperate, purifica de amprentarile anterioare. Lucrurile sunt foarte complexe, posturile de vara intretin de fapt vointa reglata anterior. Totul este in functie de marile cicluri biologice umane. La fel ca si in timpul saptamanii, cand miercuri intretine vointa in momentul de cumpana intre sinusoidalele variatiilor energiilor trupesti si spirituale (sa precizez aici: nu astrale, ci spirituale (budhice, dupa orientali)unde corpul spiritual este matrice pentru corpul eteric - matrice pentru cel fizic). Vineri este pregatirea pentru cresterea maxima a energiilor spirituale (budhice) care am maximul lor intre sambata si duminica, in functie de locul intre tropice si poli. Nici eu nu am intrat mai mult decat atat in astfel de distributii, dar invatam cu totii, treptat. Am intrerupt studiul de corpuri dupa generalitati, ca sa intru in istori a societatilor umane, pentru care am studiat multe aspecte, cu caracter de generalitate.
Iata asadar ca vegetarienii trebuie sa fie deosebit de atenti la comportament si activitate sexuala. Derogarile de la nunti - mituite de cei influenti - in perioada de post... nu mai discut.. tocmai cei aflati in pozitii influente ar trebui sa tine cont in mod expres.. cati conducatori sunt seriosi din acest punct de vedere?! Este drept, este o perioada de puternica invatatura, mai ales asupra neputintelor noastre. Nu trebuie sa fie foarte dur, dar nici flasc.. dupa parerea mea postul cu lactate este cel mai bun pentru organism, postul fara lactate ar fi bun pentru perioade de vibratie mai inalta, care usureaza organismul. Nici ca noi, nici ca si catolicii. Undeva pe la mijloc si potentat totul in functie de variatia energiilor. Dar nu mai sta nimeni sa studieze serios, asa cum au facut intemeietorii.
Asta este insa alta poveste..
Trebuie sa plec la serviciu. O sa scriu si despre ceea ce mananc eu, cand ma mai eliberez un pic.
Toate cele bune!!
cristiana draga,eu ma las lent,asa cum ai spus tu,de carne.Progresiv,tot mai adaug cate o zi fara carne.Am inceput cu ziua de vineri,dupa un an am adaugat si ziua de luni pe lista,iar de ceva vreme si miercurea,zile respectate cu sfintenie.La mine motivatia este strict spirituala,deocamdata nu am probleme de sanatate.Oreste are un articol minunat pe blogul lui,despre daunele consumului de carne;'suferinta si spaimele animalului de dinaintea sacrificarii se impregneaza in corpurile subtile ale consumatorului',daunand ascensiunii spirituale. Mai spune si ca perioada in care omul avea nevoie de proteine animale a cam trecut sau cam trece,noul om se purifica de materia reziduala si se spiritualizeza,apropiindu-se de angelic.
deci,trei zile pe saptamana nu mananc carne(porc deloc si simt un ajutor vizibil de la ingerii mei;ma indruma,ma sfatuiesc si ma ajuta sa renunt de tot,provcandu-mi repulsie la vederea carnii;uite,chiar si articolul asta A DAT PESTE MINE CA din intamplare,exact cand cautam raspunsuri! Asa ca,daca avem un scop divin,nu suntem singuri,lumea nevazuta ne ajuta!
Buna, Ioana! Spiritual vorbind, si eu cred ca ai luat o hotarare buna si frumoasa!
La mine nimic nu a fost hotarare din vointa, nici macar in copilarie, nu era ceva facut cu constiinta spirituala, ci pt ca undeva in mine, in subconstient, nu se "prindea" carnea, fara sa gandesc ca nu-mi place: nu intra pur si simplu... Mai tarziu am numit asta repulsie. Mancam ce era pa langa carne si de cele mai multe ori nici restul nu "intra" Si de aceea eram fortata sa manac. Ulterior m-am obisnuit atat de mult cu consumul de carne, incat stateam la ratie in anii '80 cate 3 4 ore pe -15 grd ca sa am un pic de carnita in farfurie...
Pe urma mi-a fost necesar sa ma las, cum am scris, si am putut sa fac asta de pe azi pe maine, caci crizele de colecist erau complite.
Dar ai citit ce am scris... Am sa scriu pe larg, foarte pe larg cum au ajuns oamenii sa creasca animale - cu totul pentru altceva decat pentru a face din ele carne macra...
Imi aduc insa aminte de parintele Argatu de la man. Cernica, care mi-a spus sa tin post 3 zile - luni, miercuri si vineri - inca din 1988, si bine a facut.
Abia in 1996, cand deja aveam oarece experienta spirituala prin vointa proprie, sesizand diferentele intre vointa din constiinta si celelalte feluri de manifestari mi-am dat seama cat de mult conteaza constiinta. Si cat de bine ne insurubeaza societatea in lucrurile pe care noi am venit sa le schimbam. Fiecare generatie vine sa schimbe ceva, sa pregateasca terenul pentru urmatoarea generatie care vine cu alta sarcina, chiar daca de multe ori nu ne dam seama de binele pe care il fac astfel. Am mai scris cat de mult a influentat generatia hippie intreaga omenire, cum ne-au facut ei cale libera catre libertatea de azi, cata putere avem sa trecem de incrancenarile generatiilor cu care traim azi cu intelegere pentru ei, dar cu vointa de a ne urma calea..
M-ai impresionat, Ioana draga, cum ai spus asa de frumos... peste toate cele din fata ochilor nostri, lumea nevazuta ne ajuta... Delicat, modest, fara impunere, ajutandu-ne sa avem alternative si noi sa alegem. Iar intuitia noastra ne spune fara gres ce sa facem. Ma bucur ca ai scris asta, Ioana!!!
multumesc,Cristiana;astept articolul despre imblanzirea animalelor in vechime.
Totul cu bucurie!!!
Nu o sa fie chiar articol, vor fi capitolele istoriei stravechi a omenirii, devenirea ei treptata pana in zilele noastre, prin ochii ajutatorilor intrupati. In preajma ultimei glaciatiuni, cresterea animalelor in preajma omului (nu as spune chiar domesticirea sau imblanzirea lor, caci omul de atunci nu se amesteca abrupt in viata altor vietuitoare) a facut parte din "programele atlante" de adaptare treptata a omenirii in vederea sustinerii acestei perioade planetare vibratie foarte scazuta.
Trebuie sa intelegem cum s-a ajuns aici, pas cu pas. Altfel totul ramane o teorie fara fundament, o poveste SF, de necrezut atunci cand stim din alte izvoare ca omenirea a decazut, cand de fapt s-a inaltat pe alte cai decat cele care pe care le-a trait anterior.
Da, e adevărat. Cînd eram copil nu îmi plăcea carnea, în special carnea de pui :) Dar mama mă obliga să mănînc. Stăteam ore în şir în bucătărie cu farfuria de mîncare în faţă. în cele din urmă am abdicat dar nu cu drag. Acum renunţ încet, încet la carne... desi ma atrage foarte mult ideea şi principiul postului. As vrea sa postesc, simt nevoia, dar nu vreau sa produc dezechilibre în organism. As aprecia foarte mult un fel de "know-how" cum zice americanul, despre acest subiect.
Mulţumesc.
Eu am rupt-o de pe o zi pe alta: la inceput cu tigarile - de la 2 pachete pe zi; apoi restul a fost relativ usor, dupa ce am trecut printre primele furci caudine !! A urmat sarea, apoi carnea, apoi obisnuinta cu cruditatile. De fiecare data am zis ACUM ! asa cum a fost prima data cu tigarile: 21 mai 1988, ora 12,25 in gara la Fagaras, venind acasa de la manastirea Sambata de Sus. Avusesem o discutie cu par. Teofil, dar ii spusesem ca nu cred sa pot face asta, sa ma las de tigari... Trei zile mai tarziu stingeam ultima tigara, dupa ce fumasem ca nebuna in manastire cate un pachet pe zi. Nu mi mai era rusine nici de calugarii cu care stateam de vorba dupa amiaza, inainte de slujbe.Dar poate ca exista un moment, momentul meu a fost atunci. Am intrebat in mod special cat este ceasul, chiar daca nu luasem hotararea, si i am spus mamei sa tina minte... Am tinut eu minte!!!!
Celelalte au fost tot imediat, nu "de maine" !! ACUM... Dar trebuie vointa, nu indarjire, ci normalitate. Si nu mi spun in minte NU fac ceva... reactia vine imediat... Chiar spunea prietena blogurilor noastre, Alina de la Suceava, sa nu mai zicem Nu... Eu mai zic, dar fara incrancenare, doar cu incredintare.. Da, cred ca incredintarea face multe... Nu incrancenare - ci incredintare...
Trimiteți un comentariu