Un anumit fel de retragere din unele nivele ale vieţii sociale pot conduce astăzi la îmbunătăţirea relaţiilor pe care le avem cu multă lume. Retragerea este o formă de stăpânire de sine, pentru că acum fiecare om:
Astfel stau lucrurile şi mergem pe această cale, dar încă agăţaţi de tot felul de lucruri impuse din exterior. Noi facem lumea acum, sa o facem cât mai simplă şi mai utilă. Pentru noi insine si pentru ceilalţi.
- pe de o parte - este foarte puternic şi poate să-şi rezolve singur orice fel de lucruri cu care este plină viaţa sa,
- pe de altă parte - avalanşa evenimentală curentă este atât de mare, încât are nevoie să se protejeze atâta timp cât nu numai el, primitorul, ci orice om din societatea lui, nu este atent la cât oferă şi cât primeşte (nu după cum îi dictează plăcerea sau chiar necesitatea impusă a altora din propriul anturaj... iată cum apare lanţul slăbiciunilor!), ci după cum îi dictează intuiţiile drumului (destinului) său.
Astfel stau lucrurile şi mergem pe această cale, dar încă agăţaţi de tot felul de lucruri impuse din exterior. Noi facem lumea acum, sa o facem cât mai simplă şi mai utilă. Pentru noi insine si pentru ceilalţi.
2 comentarii:
ştii... eu mereu îmi imaginez că la bătrîneţe voi fi complet singur. Cu o căsuţă mică, pe vîrful unui deal înalt, cu privire la munţi... Îmi place ideea asta nespus de mult.
Numai bine.
Andrei, mi-ai oferit un adevarat regal de spiritualitate azi, si dupa amiaza continua.. Recitesc si eu, acum... este deosebit de placut!!
Sa stii ca si eu m-am simtit intotdeauna, de cand eram copil inca, tot singura la batranete, intr-o casuta la poalele muntilor.. dar deocamdata imi fac ganduri doar sa plec din Bucuresti, fie si in alt oras, doar curat si mai linistit, asa cum este orasul tatalui meu, Botosanii..
Ce-o sa fie ... vom vedea... Dar imi doresc, fara ura sau manie, sa plec din Bucuresti........
Trimiteți un comentariu