26. MEGALIŢII DE PE PLATOUL MUNŢILOR BUCEGI: REALIZAREA MEGALIŢILOR

Cândva, ajutătorii mei astrali au numit platoul munţilor Bucegi “Casa Moştenirilor”...

Căci megaliţii de aici sunt azi o moştenire extrem de valoroasă pentru poporul român. 

I. DEFINIRE:

Megaliţii sunt piscuri montane modelate chiar pe locul originii lor, având la bază prelucrarea piscului de către ajutătorii planetari (Moşii şi Călătorii Moşilor) prin creaţie de şanţuri fine protejate interior prin tapetare sau înfundare cu fluxuri energo-materiale compactizate, de la care natura, în timp îndelungat (câteva milenii) continuă modelarea prin acţiuni naturale asupra pietrei (presiuni, corodări, dislocări, etc.), urmărind slăbirea ordonată prin şănţuire, precum şi modelării permanente a reliefului în funcţie de distribuţiile canalelor eterice matriceale ale planetei. 

II. IDEI PRINCIPALE

1. Megaliţii au la bază prelucrarea unor piscuri montane prin şănţuire de către Moşi şi Călătorii Moşilor, lucrare pe care oamenii din aşezări o înţelegea perfect, putând şi ei să le facă, însă numai la nivele foarte înalte ale vibraţiei planetei. 

2. Lucrările pentru realizarea megaliţilor s-au derulat numai prin contribuţiile Moşilor şi Călătorilor Moşilor, specializaţi şi mental, şi fizic pentru realizarea unor astfel de lucrări.

3. Fazele lucrărilor pentru realizarea megaliţilor au fost:

– alegerea locului destinat lucrărilor asupra unui vârf (pisc) fizic al platoului montan, în preajma unei denivelări puternice în peisajul eteric al locului (rift sau fractură eterică în manşonul eteric matroceal al planetei);

– aducerea de către un Moş a unor materiale speciale (de natura minereurilor, pământurilor rare, etc.) care să echilibreze vibraţia locului ales;

– operaţiile de şănţuire aplicate pe versanţii piscului, supervizate de Moşul participant la crearea megalitului;

– acţiunea naturală a presiunilor fenomenelor atmosferice asupra pietrei piscului, pornind de la şanţurile realizate până la realizarea naturală a conturului desemnat să rămână mărturie viitorimii. 

III. DETALII, DISCUŢII

1. GENERALITĂŢI DESPRE MEGALIŢI

În mod oficial, megaliţii sunt consideraţi a fi pietre foarte mari, uriaşe, modelate de fenomenele atmosferice în forme ciudate sau realizate de oamenii din preistorie ca altare de sacrificiu sau orice fel de ofrande pentru zeii timpului lor: am fi de acord cu această idee dacă am considera că omul se trage direct din maimuţe în vremuri suficient de apropiate de contemporan pentru a nu cunoaşte originea fenomenelor atmosferice, tectonice sau cosmice şi a le interpreta conform unei ideologii bazată pe frică de tot ceea ce nu-şi putea altfel explica. Teoriile contemporane, bazate pe o logică legată de începuturile cunoaşterii fizice a cosmosului, creează loc pentru alte interpretări asemănătoare celor de mai sus, legate de această dată de cosmos şi presupuse deplasări cosmice ale unor populaţii din alte constelaţii, prin călătorii cu nave cosmice cu propulsii tehnologice, călători cunoscători înaintea pământenilor a unor tehnologii avansate încă din timpuri preistorice (unde preistoria se consideră a fi în perioade anterioare apariţiei unor izvoare fizice care consemnează evenimentele cu claritate). 

Raportat la întreaga populaţie umană, azi foarte puţini oameni îşi ascultă intuiţiile, îşi cred reală activitatea mental-astrală de cunoaştere avansată a timpurilor vechi şi străvechi, şi astfel ştiu bine că omenirea a cunoscut perioade anterioare de mare profunzime spirituală, cunoaştere avansată a micro- şi macro-cosmosului, prin capacităţi mentale şi astrale bine dezvoltate. 

Megaliţi pe care îi studiem aici, cei din ţara noastră, mai precis acum: megaliţii din munţii Bucegi, nu sunt la originile lor nici obţinuţi astfel în întregime, prin acţiuni exclusive ale naturii, nici nu au avut astfel de roluri – deşi unele au fost găsite şi folosite de grupuri de migratori în astfel de direcţii. De fapt, ele sunt piscuri a căror modelare a fost începută de oameni, ştim acum în linii mari şi în ce fel, prin şănţuire fină, iar în aceste studii vom aprofunda cunoaşteri legate de realizarea lor şi semnificaţiile deosebite pe care le poartă. 

Să deschidem aşadar aceste studii asupra megaliţilor spunând că sunt piscuri montane modelate chiar pe locul originii lor, având la bază prelucrarea fiecărui pisc de către ajutătorii planetari (Moşi şi Călători ai Moşilor), prin creaţia unor şanţuri fine protejate în interior cu cantităţi mici de fluxuri energo-materiale compactizate; pornind de la slăbirea ordonată prin această şănţuire, precum şi prin modelarea reliefului în funcţie de diversitatea canalelor eterice matriceale ale planetei, natura – prin presiuni, corodări, dislocări – a continuat modelarea piscului până la forma cunoscută azi de noi. 

2. LUCRĂRILE DE REALIZARE A MEGALIŢILOR

În primul rând este necesar să privim aceste expuneri din orice punct de vedere, prin orice unghi de vedere – atât cât au mai rămas megaliţi şi aici, pe platoul munţilor Bucegi, dar şi alte locuri din ţară. Şi să nu uităm că au rămas şi prin multe locuri de pe Pământ multe alte feluri de construcţii şi structuri de peste tot având aceleaşi origini şi transmiţând tot felul de mesaje pentru păstrarea spiritualităţii noastre înalte. Cei care azi studiază trecutul omenirii prin prisma acestor megaliţi pot să-şi dea seama şi de nivelul general al societăţii din timpul căruia au fost creaţi, şi de nivelul general – mediu – al societăţii pe care străbunii (geţi în cazul poporului român) îl aşteptau să vină într-un viitor apropiat (pentru ei 2-3.000 de ani era puţin pe scara timpului destinat omenirii, aşa cum îl ştiau bine atunci, de milioane de ani), când vibraţia avea să crească din nou. 

Se poate spune că şi megaliţii, şi statuile despre care am discutat nu au fost creaţii ale oamenilor din aşezări, ci de ajutătorii lor mai avansaţi în evoluţii sau chiar cei mai avansaţi ai Centrului de evoluţie – Moşii din rândurile coordonatorilor de evoluţii şi mari creatori de structuri universice sau ajutători avansaţi care se pregătesc pentru evoluţii mai simplu-coordonatoare din rândul entităţilor din straturile dimensionale paralele, care oferă ajutorul cel mai complex pentru întregul univers. 

Dar dacă oamenii din aşezări nu au participat la astfel de lucrări, era numai pentru că ei treceau prin pregătiri de mare complexitate pentru perioadele cele mai grele care aveau să vină, cu sarcini speciale pentru grupurile spirituale din care fac parte. Dacă nu aveau în programul vieţii lor să treacă prin această perioadă foarte grea pentru ei, atunci straturile interioare ale unora dintre corpurile lor nu s-ar fi închis, iar ei ar fi continuat să lucreze alături de ajutătorii lor, ale căror straturi interioare ale corpurilor lor (astral, mental şi cauzal) s-au închis mult mai târziu, în preajma plecării Moşilor din fiecare popor în parte: deci în funcţie de sarcinile poporului respectiv, mai ales cu privire la trăirile prin migraţii, şi astfel au putut să ajute popoarele prin tipuri de ajutor complexe, păstrând de asemenea şi legături strânse cu Moşii retraşi din societăţile umane. Să nu uităm că spiritele primare trec prin cele mai grele momente ale călătoriilor lor regresive în perioadele cu vibraţiile planetare cele mai joase, dând naştere la societăţi atipice de o mare importanţă pentru toate spiritele care participă la astfel de societăţi. 

De aceea numai ajutătorii secundari, care fac numai cicluri de vieţi în felul lor regresive – comparând Universul Spiritual Secundar unde fac evoluţiile lor rezidenţiale, cu vibraţii extrem de înalte aici, nefiind rezidenţi nicăieri, de fapt în niciunul dintre univesurile materiale. Aceşti ajutători avansaţi au formată şi consolidată o foarte mare capacitate de adaptare rapidă la schimbări de condiţii de trai, în orice fel de întrupări în orice zonă a universului; ei sunt în faze avansate de universalizare, comparativ cu primarii aflaţi în evoluţiile lor începătoare în curs de universalizare. 

Dar absolut toţi, indiferent de evoluţiile personale, aveau capacitatea atunci de a înţelege asemenea lucrări complexe şi de a realiza, în colaborare cu ajutătorii, părţi din asemenea lucrări – şi mulţi le vor face, e drept cu complexităţi mult mai mici, dar cu precizie de adevărată artă a creaţiilor lor fizice, în perioadele cu cele mai mari greutăţi planetare şi sociale, creaţii materiale care azi ne uluiesc prin frumuseţea şi complexitatea lor: în arhitectură, pictură, sculptură, muzică, medicină, pătrunderi în ştiinţele fizice, biologice şi tehnice contemporane. 

Toţi oamenii din vechime ştiau clar ce se realizează pentru ei, în amănuntele lor cele mai profunde şi, oricum, aşa cum am mai spus şi voi spune mereu, toate cele care erau create pentru ei formau fundamentul participării lor la viaţa pământeană: spiritele umane se bazează în mod fundamental pe ajutorul pe care îl pot primi de la ajutătorii şi coordonatori evoluţiilor locale, oriunde s-ar duce, în orice fel de călătorii regresive mai ales. 

Devierile pe care societatea umană le trăieşte în această perioadă grea se datorează faptului că unii se adaptează mult mai uşor şi repede la schimbările planetare: la necesităţile de austeritate în primul rând – de la energizări reduse din cauza restrângerii straturilor interioare ale corpurilor astral, mental şi cauzal, la necesităţi de austeritate materială pentru protecţia naturii înconjurătoare şi a planetei – în timp ce alţii nu se pot adapta chiar de loc până la moderat la asemenea situaţie, devenind agresivi când societatea formată în majoritate de adaptaţi (chiar dacă mai mult sau mai puţin pentru fiecare) trece în regim de austeritate oriunde pe Pământ. De aceea nici nu ne vine să credem că aceşti oameni răi, agresivi de azi au putut să fie – şi vor reveni cândva la o stare de altruism total, de iubire necondiţionată faţă de semeni, biosistem şi planetă.

Aşadar să avem în vedere toate acestea şi să studiem în continuare megaliţii de pe platoul munţilor Bucegi. 

Despre realizarea megaliţilor am discutat în linii mari la prezentarea drumurilor parcurse de oamenii din vechime – drumurile lor spirituale. Am aflat astfel că au dreptate şi cei care cred că megaliţii sunt creaţii umane, dar au dreptate şi cei care cred că ei sunt modelaţi de presiunile fenomenelor atmosferice de-a lungul timpurilor: realizarea lor a început prin şănţuire realizată de Călătorii Moşilor, sub îndrumarea, şi cu participarea Moşilor, după care au lăsat vremurile să lucreze: în timp, în funcţie de şanţurile fine realizate de mâinile pricepute ale oamenilor. Acum să detaliem fazele concrete ale acestor acţiuni: ale omului şi ale naturii deopotrivă. 

1. Alegerea locului destinat lucrărilor asupra vârfului din peisajul fizic al platoului montan, un loc care să cuprindă denivelări substanţiale în peisajul eteric local, adică în structurile canaliforme ale manşonului eteric matriceal al planetei. 

2. În funcţie de structura locului şi de necesităţile de construcţie şi de rămânere a megalitului în peisajul fizic: în funcţie de structura clară a locului pe care se situa vârful ales, un Moş călătorea în locuri de pe Pământ – indiferent de continent, insulă, relief al fundului de ocean – pentru a găsi exact materialul necesar echilibrării vibraţiei locului care avea să păstreze megalitul planificat spre realizare (materiale de natura minereurilor, pământurilor rare, etc.). Deşi megaliţii au fost realizaţi pentru a se păstra în relieful muntelui un timp mult mai îndelungat decât statuile despre care am discutat, megaliţii nu au fost planificaţi să ţină la nesfârşit – cât muntele sau alte vârfuri din peisajul montan, ci doar cât vibraţia planetei va fi joasă, iar planeta va adăposti, conform planificărilor tuturor evoluţiilor din zonele I şi II ale universului, blocurile spirituale piramidale care determină formarea unor societăţi umane atipice. În mod normal, în societăţile tipice, se păstrează cunoaşterea despre originile tuturor: biosisteme, planete, stele, sisteme stelare, galactice – deci micro-, şi macrostructuri universice, cultivând călătoriile astrale, în general activităţile astrale, mentale, cauzale şi spirituale echilibrate, chiar şi în această perioadă cu vibraţia planetară la limita ei cea mai joasă – doar fără creaţie materială comparativ cu tot ceea ce putea face omul înainte de ultima glaciaţiune. În asemenea societăţi, nu este nevoie de megaliţi – dar este nevoie de statui, aşa cum au fost ele cândva realizate, pentru mlădierea trecerilor rapide de la un nivel de vibraţie la altul, când vibraţia planetară, zonală, scade vertiginos. Megaliţii sunt purtători de mesaje adresate în general viitorimii, în condiţiile în care piramidalii nu cultivă cunoaşterea, echilibrul emoţional şi mental, pozitivitatea în general, demnitatea umană, cele mai frumoase atitudini omeneşti, ci agresivitatea, perversitatea, atitudinile concurenţiale. Mai ales lipsa de cunoaştere, în scopul însclavagirii populaţiilor. De aceea megaliţii păstrează mesaje – la fel şi alte numeroase locuri de pretutindeni – care ajută la momentul oportun populaţiile să-şi facă trecerile mult mai uşor de la necunoaştere la cunoaşterea profundă a rădăcinilor de toate felurile. Pe moment, în perioada cea mai grea, există şi megaliţi care îndrumă omul să aibă grijă de natura planetei şi mai ales de vieţuitoarele care îl pot ajuta în viaţa grea pe care o are o lungă perioadă de timp. Le vom studia pe cele de la noi în toate aceste studii. 

Această fază cuprinde aducerea de materiale – în cantităţi foarte mici, strict necesare lucrării şi cu o vibraţie care să se menţină o perioadă anume de timp, cât mai lungă, în solul cu vibraţie diferită şi în preajma unui rift, unei fracturi din peisajul eteric (deci cu canale eterice) matriceal al planetei. Apoi încastrarea materialului sub, sau în preajma vârfului ce se va modela; căci în timp se va pierde structura şi implicit vibraţia din cauza vibraţiei generale cu frecvenţă joasă a planetei, accentuări ale fenomenelor atmosferice de diferite vibraţii, etc. Dar tocmai de aceea alegerile se fac cu o precizie pe care doar Moşii o pot avea – Călătorii sunt doar în perioada în care învaţă de la dânşii. Tot Moşii realizau încastrarea şi urmăreau cu deosebită atenţie efectele în perioadele următoare, făcând ei înşişi corecţiile necesare. 

3. Călătorii Moşilor (care vor deveni şi călăuzele oamenilor din aşezări în timpul drumeţiilor lor spirituale) realizau activitatea de şănţuire pe versanţii vârfului. Nu au fost simple şanţuri, căci în interiorul lor Moşii au pus la final compactizări de energie fundamentală, care vor păstra şanţurile vreme îndelungată – proporţional cu timpul în care urma să se realizeze desprinderile de piatră pentru a prinde conturul desemnat să rămână mărturie viitorimii. 

Oamenii din aşezări nu participau la o asemenea activitate, dar ştiau bine despre toate aceste faze. Şănţuirea a avut loc înainte de începerea drumeţiilor spirituale, astfel încât din lăcaşurile de observare (urmăriţi linkul, pct. Lăcaşuri de observare) drumeţii observau atent distribuţiile şanţurilor şi urmăreau atent, cu experienţa îndelungată a fiecăruia în parte fără excepţie, efectele în timp ale acelor lucrări, formele care aveau să apară în timp, în relief – formele care au ajuns şi la noi, spre informarea noastră: cu mesajele lor care povestesc pe de o parte despre vremurile de mult apuse ale omenirii, iar pe de altă parte unde va trebui să ajungă din nou omenirea, reluând activităţile vechi, din timpurile pe care le analizăm acum, apoi şi pe cele străvechi (dinainte de ultima glaciaţiune), dar păstrând în toată perioada de revenire pe cele vechi: obiceiurile de la care s-a plecat, pierdute în timp din cauza acestui fel atipic de formare şi derulare a vieţii în astfel de societăţi umane atipice, cu scopurile atipice ale trăirilor pe care creatorii piramidali au obligaţia să şi le cunoască şi apoi să şi le corecteze. 

4. Ultima fază a fost realizată numai prin acţiunile naturii asupra pietrei piscului, prin acţiunile atmosferice cunoscute de noi: vânturi, ploi, îngheţ/dezgheţ, dar şi ţinând cont de activitatea seismică mai apropiată şi mai depărtată. Asemenea efecte acţionează în funcţie de şanţurile realizate în piatră – o ştiinţă binecunoscută de oamenii din vechime şi din străvechimi. Însă alegerea locului, în funcţie de structura locală a manşonului eteric matriceal – adică plajele canalelor eterice – avea o importanţă deosebită, prin schimbări bruşte de peisaj eteric care contribuia la delimitarea piscului = megalitul în formare şi definitivarea formei în peisajul fizic, aşa cum ştim bine azi. 

Mare parte din populaţia spirituală nu avea (nu are, în general) precizia fizică a unor asemenea lucrări de şănţuire, dar are această precizie numai în activităţile mentale (realizate prin intermediul forţelor spirituale prin structurile corpului mental). Realizaţi de către ajutătorii planetari, cu multă experienţă chiar şi în lucrările fizice de acest fel, la fel ca şi în lucrările mentale, megaliţii au ajuns după 1-2-3 milenii în forma cunoscută azi de noi, aducându-ne informaţii asupra trecutului şi viitorului, aşa cum am mai scris mai sus (şi vom discuta despre asemenea mesaje când ne vom ocupa de fiecare megalit în parte), întărindu-ne în încredinţările cu care ne descoperim propriile noastre amintiri, pentru a-i întări la rândul nostru pe cei care ajung şi ei, treptat, la a-şi descoperi propriile amintiri, pregătindu-ne astfel cu toţii pentru viitorul echilibrat după plecarea celor mai agresive blocuri piramidale. 

Să mai adăugăm în finalul acestei expuneri generale despre megaliţi un lucru deosebit de important: dacă statuile aveau o înălţime variabilă în funcţie de grosimea canalelor interioare ale marelui canal eteric matriceal pe care era amplasată ficare statuie – megaliţii au fost planificaţi să se creeze după cum era înălţimea vârfului cea mai stabilă a vârfului care străjuia locul în acel moment dinaintea şănţuirii. 

Vom mai detalia câte ceva despre realizarea megaliţilor, după ce voi publica încă o lucrare către care să fac direcţionarea, pentru înţelegerea influenţei deosebite pe care o exercită structura canalelor eterice din manşonul matriceal planetar asupra reliefului fizic („Formarea părţii fizice a planetei; influenţa structurii manşonului eteric matriceal asupra reliefului fizic al planetei”).