Nu ieşim, de fapt, prin acest articol, din expunerile privind istoria veche a poporului nostru, căci voi pune accent pe ceea ce este specific nouă în acest zile de primăvară ale fiecărui an.
Între 20 şi 30 martie se poate auzi, în zilele frumoase din regiunile de deal, şes şi luncile apelor curgătoare, “cântând” cucul, vestind instalarea definitivă a primăverii şi astfel începutul multor lucrări în orice aşezare tradiţională din vechimi. Anul dacic începea în luna echilibrului planetar-cosmic din primăvară, căci dacii iubeau echilibrul în orice fel de manifestare umană. Instaurarea creştinismului pe meleagurile noastre a însemnat înlocuirea momentelor tradiţionale locale cu sărbătorirea evenimentelor biblice de sorginte iudee – dar aceasta nu ar trebui să fie gândit ca fiind un lucru absolut rău, căci familia hristică biblică este legată în mod absolut de lucrări realizate pentru binele întregii omeniri, întregului Pământ ca planetă şi a biosistemului său însoţitor. Ceea ce însă ar fi fost cel mai echilibrat lucru posibil ar fi fost să se păstreze cu respect datinile, tradiţiile locale (nu numai în poporul nostru, ci şi în fiecare popor din lume). Dar asta ar fi însemnat păstrarea respectului pentru vechii îndrumători spirituali ai poporului, ceea ce ar fi ştirbit autoritatea clerului stăpânitor şi iubitor de putere asupra poporului său; în plus, o religie pentru mai multe popoare într-o epocă a sclavagismului cu direcţii feudale însemna o într-ajutorare între conducătorii agresivi ai timpului – binecunoscută şi bine-ordonată în perioada imperiilor vechi şi dorindu-se crearea unora noi sub acelaşi forme, dar cu stăpânitori noi, sau în forme noi bazate însă tot pe experienţa veche, reînnoită după cum curgeau vremurile.
De fapt Buna Vestire a avut la bază nu neapărat faptul că Maria urma să fie mama Fiului lui Dumnezeu: chiar nu mă îndoiesc de loc că ea nu ar fi ştiut – doar că venise exact în acel moment timpul ştiut deja. Căci deja o asemenea cunoaştere presupunea şi multe alte lucruri ştiute anterior de dânsa – ştim că fusese crescută în mânăstire, ceea ce însemna în acele vremuri un anumit fel de cunoaştere spirituală profundă. Buna Vestire spunea în fondul profund că avea loc venirea celui hărăzit din formarea lumii, dar ajuns în acele vremuri să fie ştiut de puţini oameni, şi doar în unele locuri că lucrarea de schimbare a vremurilor avea să se finalizeze în lumea fizică, a oamenilor, aşteptată de către cei ce ştiau bine cum curg vremurile lumii, pe care se baza toată viaţa omenirii şi întregului Pământ. Deja în lume cunoaşterea profundă era pierdută pentru popoare în multe părţi – spre deosebire de poporul nostru şi alte puţine popoare încă, care rămăseseră în deplină cunoaştere a lumii şi evenimentelor omenirii. Lucrarea de schimbare a sensului curgerii vieţii lumii – nu temporală, desigur (mulţi nu ştiu asta şi confuziile abundă, din nefericire), ci vibraţională – începuse de mult, dar începuseră în lumile subtile. Astfel de lumi subtile (dimensionale, inter-dimensionale) erau cunoscute atunci numai de unii oameni care erau în legătură directă cu entităţile din aceste lumi: de aceea nu este de loc de mirare că erau crezute direct, fără umbră de îndoială (şi tocmai de aceea azi sunt mult mai mulţi oameni care se miră cu dispreţ că Maria şi cei apropiaţi chiar au crezut această veste, ca şi vestea venirii în lume şi a celui ce avea să devină Ioan Botezătorul). Tocmai de aceea au fost crezuţi Magii, întăritori ai încredinţării multora că veniseră vremurile profeţite de mult, martorii cunoaşterilor lumii materializate în acel moment prin naşterea lui Iisus. Era pentru ei momentul finalizării lucrării de plămădire a părţii esenţiale pentru omenire, sfârşitul întunericului, schimbarea “cântecului” întregii lumi: căci lumina fusese până atunci întunecată şi avea să se lumineze sub puterea sufletului lui Iisus, să se transforme din Lumina Neagră în Lumina Alba, iar sunetul lumii avea să-şi ridice tonul: din jos şi gros – în înalt şi cristalin.
Concret adică: avea să revină cunoaşterea universală, să revină memoriile oamenilor de pretutindeni: şi tocmai de aceea arhanghelul Gabriel era de fapt vestitorul schimbării cerului şi pământului, a esenţei lumii reprezentată de Maria care avea să rămână Fecioară, asemenea tuturor femeilor din viitor, care aveau să reinstaureze normalitatea umană femeiască pământeană (şi nu numai, dar aceasta este o altă cunoaştere). Arhenghelul Gabriel este reprezentat de multe ori (deşi este puţin cunoscută totuşi această postură) având în mâini flori de crin. Cei ce ştiu câte ceva din istorie şi câte ceva din ezoterism, pot înţelege ce însemnau crinii: crinii din istoria Franţei şi trandafirii din istoria Angliei – care reprezentau de fapt acelaşi lucru: cunoaşterea existenţei plexurilor (chakrelor) cu a căror “înflorire” se obţine profunzimea cunoaşterii cerurilor şi pământurilor deopotrivă.
În paranteză fie spus, o tapiserie din Biserica Neagră din Braşov arată un leu cu... o floare de crin în vârful cozii. Leul apare în heraldica multor popoare – a altora: dragonul – au aproximativ aceeaşi semnificaţie; dar puţini ştiu că animalele (mamiferele mai ales) au unele plexuri foarte dezvoltate (spre exemplu – calul: chakra Ajna (a frunţii), delfinul: chakra Anahata(a inimii), etc. Preluate metaforic şi transpuse în manifestări umane, arată lucruri ascunse a căror cunoaştere contează mult în practicile pe care conducătorii le-au ferit întotdeauna de conştienţa poporului condus... În cazul tapiseriei sus-menţionată, subplexul din vârful cozii leului arată curaj şi echilibru în mediul fizic, social, politic, economic şi financiar, întăritor al muladharei (plexul rădăcină) care guvernează împreună puterea de împământare alături de curaj, avânt, implicare fără teamă. În paranteză fie spus, subplexul codal (subchakra codală) se va dezvolta puternic şi la specia umană în viitorul apropiat, revenind la starea de plex (chakră) aşa cum a fost cândva, cu foarte mare importanţă în creaţia materială mentală şi deplasarea mental-astrală.
Iată aşadar că nu este de loc întâmplătoare floarea de crin în mâna arhanghelului Gabriel...
Revenind la tradiţiile noastre, ale dacilor, să nu credem numai că acel cânt al cucului era doar semnul vremii de ieşit la arat. Pentru străbuni, era momentul începutului pregătirilor pentru multe schimbări anuale în aşezare: în primul rând era vremea începutului pregătirilor pentru drumeţiile spirituale despre care discutăm aici pe larg: drumuri spirituale când din fiecare aşezare porneau spre zări diferite oamenii care îşi planificaseră drumurile de acest fel încă de la solstiţiul de iarnă (numit de ei Zilele Mijlocului de Iarnă), pentru ca atunci când Călătorii Moşilor aveau să vină, să li se comunice cine avea să pornească în călătorie şi spre ce parte a ţării sau a lumii avea să-şi facă învăţăturile şi întăririle de cunoaştere. Astfel şi Călătorii Moşilor aveau să-şi facă la rândul lor, în calitate de călăuze ale drumeţilor, pregătirile lor personale necesare susţinerii corecte a drumeţiilor.
De asemenea, vestirea primăverii însemna încă şi multe alte lucruri tot atât de importante pentru toţi oamenii din orice aşezare. În primul rând se pregătea de schimbarea vestimentaţiei, a covoarelor şi a sistemului de perdele-draperii de la ferestrele camerelor şi cerdacurilor caselor – aşa cum am discutat în studiile anterioare: cele de iarnă se vor schimba, după spălare şi uscare în vânturile lui aprilie până la ploile lunii mai, cu cele de vară, aerisite bine între timp.
Primenirea aerului în case avea corespondent în primenirea aerelor în jurul caselor şi în jurul aşezării, primenirea copacilor şi apoi a animalelor: se pregătea timpul focurilor – nu numai arderea crengilor afectate de îngheţ şi apoi roase de larve, ci şi focurile din jurul aşezărilor: de regulă făcute pe vârful culmilor învecinate printre care treceau oameni şi animale pentru primenirea lor – a câmpurilor corpurilor lor (fizice şi fluidice aşa cum le numim azi) cu impact puternic asupra sănătăţii şi vitalizării corpurilor eterice.
Desigur, putem discuta despre multe alte lucruri, dar vă las, dacă doriţi, să citiţi două articole privind obiceiurile de “Blagoslovenie” – Buna Vestire.
https://romania-misterioasa.blogspot.com/2019/03/traditii-si-superstitii-de-buna-vestire.html
https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/traditii-de-buna-vestire-ce-se-intampla-astazi-daca-iti-canta-cucul--91598.html
Vreau să fac o precizare: consumul de peşte nu este numai pentru cei care ţin întreg postul Paştilor (aşa cum am crezut şi eu o vreme), ci pentru toţi consumatorii de carne de mamifer: o pauză de acest fel de carne ne-ar fi bună, căci nu este indicat pentru om să consume carne de mamifer, ci doar de peşte sau pasăre, iar asemenea momente ale anului tot ar fi bine să ne obişnuiască să menajăm aceşti fraţi micuţi ai noştri, care nu fac evoluţii lungi cât viaţa planetei, deci nu au prea mult timp planetar la dispoziţie – spiritele mamiferelor au şi ele un ciclu scurt de vieţi pe o planetă, la fel ca şi spiritele umane: astfel le-am putea lăsa să-şi facă şi ele evoluţiile în curs pe Pământ...
2 comentarii:
Ti-am scris de vreo trei ori si am sters ,ceva nu era bine .Azi am inteles ce nu era bine .Ca om infierat in materialism m-am gandit care a fost trecerea de la Lumina Neagra la Lumina Alba ?Pt ca asa cum stim a fost trecerea de la sclavagism la un altfel de sclavagism ,la fel de urat ,apoi 1200 de ai de migratie cu tot ce implica ele .Si nu vedeam Lumina Alba mai ales ca tot ce este cu adevarat .Apoi am inteles ca de fapt toate acele lucrari au fost pt mai tarziu ,pt azi si maine ,trecutul a fost doar premergator .Ce stiu eu sigur e ca si cei din sec 19 aveau cunostinte ezoterice ,pe care incercau sa si le descopere mai ales cu ajutorul entitatilor care fusesera traitori la un moment dat pe Pamant ,ajunsese o moda sa ai un clar vazator .
Ce n-am inteles a fost faptul ca inceputul sec 20 ne gaseste in plin prim razboi mondial si ca dupa el cumva moare ezoterismul afisat pe fata ,ca mai apoi dupa cel de-al doilea razboi mondial sa dispara totalmente .Azi avem calea internetului deschisa si iata-ne aici .
Dar au fost nevoie de 2000 de ani pt a vorbi deschis despre subiectul asta .Si asta n-am inteles eu :de ce au trebuit sa treaca 2000 de ani (ca sa nu mai vorbim ca suntem pionieri in faza asta)?
Am scris şi eu un răspuns, dar l-am pierdut prin toate hârţoagele de prin jurul meu, au fost multe de făcut în ultimul timp. Nu, nimic nu s-a întrerupt, tot timpul s-a scris, doar că nu au avut cum să se răspândească - lipsă de libertate şi apoi la noi comunismul... Dacă dai o căutare google pentru Vasile Lovinescu, Mircea Eliade, Scarlat Demetrescu (eu cu dânsul am început, în 1992, eram avidă după ce citisem Viaţa după viaţă a lui A. Moody şi descoperisem că avusesem şi eu parte de călătorii astrale - de mentalizări am avut parte de când mă ştiu) vei vedea cât de multă activitate a fost - doar noi nu am ştiut. Dar da, s-a putut vorbi deschis despre asemenea lucruri foarte târziu, dar fără încetare au existat acele societăţi secrete, discrete, etc. care au păstrat multe şi au completat cu cunoaşterea lor încă şi mai multe. occidentul a fost mai liber la popor pentru că prea puţini se interesau după Ioana D'Arc, dar Vaticanul şi masoneria au avut multă treabă de făcut...
Oricum, şi la noi s-a mai ştiut, după revoluţie imediat a apărut radiestezia, au apărut cărţi care arătau că s-a lucrat intens în ascuns, după cunoaşteri venite din vest. În 1988 eu am citit xeroxat Viaţa după viaţă a lui A. Moody. Toate securităţile au avut paranormali, ai noştri erau chiar apreciaţi pe plan mondial. În Rusia a existat un Institut de parapsihologie de prin 1920. În 1992 Bucureştiul era plin de parapsihologi veniţi din Rusia, am mers şi eu la nişte doamne chiar în 1992 şi am înţeles că dânsele erau de mult la noi. Aşadar nu prea suntem pionieri, dacă ne interesa mai devreme era altceva. În anii '90 era plină România de cărţi deosebit de bune - cum a intrat Ed. For You cu americănisme - s-a terminat cu ezoterismul românesc - mult mai calitativ decât cel american... Dar cine îşi mai aduce aminte???... În fine multe de discutat... Mai vorbim cu timpul...
Trimiteți un comentariu