28. BABELE (sau URSITOARELE, sau SFĂTUITOARELE, sau ZÂNELE, sau VRĂJITOARELE, sau VĂZĂTOARELE)

I. IDEI PRINCIPALE

1. Pentru realizarea megaliţilor s-au ales vârfuri muntoase a căror structură de rocă oferă o stabilitate mai mare în economia muntelui, în funcţie de plaja canalelor eterice matriceale, folosind şi materiale care pot să mărească această stabilitate.

2. Megaliţii sunt purtători de mesaje care se împletesc cu realităţile din care au pornit legendele, miturile locale sau generale ale poporului local.

3. Babele şi grupul Megalitic Familial sunt amplasate pe un mănunchi local de canale eterice formate numai prin radiaţia planetei.

4. Babele reprezintă clarvăzătoarele şi totodată sfătuitoarele din aşezare – cele ce vor rămâne în structura spirituală a aşezării când restul oamenilor aveau să rămână doar cu intuiţii generale ale destinelor umane.

5. Ele nu hotărau destinele umane (aşa cum se crede după interpretări ale legendelor), ci efectuau citiri de destine conform vibraţiilor corpului dublu-eteric al oamenilor, privind:

– sarcini de destin ale indivizilor, în momentul naşterii lor;

– sarcini de destin ale aşezării în raport cu alte aşezări învecinate;

– printr-o cunoaştere străveche profundă, ele observau influenţele cosmice şi planetare care se manifestă permanent şi/sau periodic;

– cunoaşterea moştenită şi menţinerea elementelor de tradiţie în aşezare. 

II. DETALII, DISCUŢII

Suntem tentaţi să credem că, dacă sunt răspândite atâtea stânci sparte şi pietre peste tot, pe tot platoul unde facem aceste studii, înseamnă că au mai fost şi alţi megaliţi care între timp au fost distruşi. Dar nu este aşa, platoul de azi a fost cândva un şir de culmi muntoase cu multe vârfuri, dintre care au fost alese să fie protejate doar câteva vârfuri: care aveau o structură a straturilor de rocă cu stabilitate mai mare în peisaj, în plaja canalelor eterice matriceale. Erau percepute corect şi complet, şi astfel ele arătau locurile care aveau să se aplatizeze în timp de câteva milenii, datorită diferenţelor de vibraţii de la un loc la altul, chiar dacă ştim acum că se puteau ajuta anumite locuri prin adaos de materiale cu putere de stabilizare locală. Călătorii Moşilor au ales vârfurile cele mai stabile care puteau fi ajutate şi pe cale artificială să-şi păstreze forma, folosind nu numai materiale care să modereze diferenţele mari de vibraţii, dar în plus să se formeze prin acelaşi fel de materiale şi curgeri de energii care să sugereze fenomene, legături şi elemente de energetică a corporalităţii umane. Căci megaliţii ne transmit informaţii privind cunoaşterea profundă a geţilor din acea perioadă, cunoaştere la care ei ştiau bine că se va întoarce poporul după o vreme, la începutul creşterii vibraţiei planetare, atunci când va veni şi timpul reamintirii tuturor celor cunoscute cândva şi trăite în străvechime şi în vechime. 

În general, megaliţii sunt purtători de mesaje, aşa cum ştim acum: şi individual şi, prin răspândire pe cale orală şi păstrare prin tradiţie, se asociază legende, mituri, elemente de arhitectonică, decoraţiuni interioare ale caselor, obiectelor de uz familial, decoraţiuni exterioare (porţi, garduri, statui în interiorul aşezărilor, etc.) şi de vestimentaţie, muzică şi dansuri tradiţionale. Mesajul devine şi mai repede cunoscut şi întărit prin intuiţiile şi clar-intuiţiile locuitorilor, vise, fleşuri mentale în perioadele cu vibraţie înaltă ale anului sau ale unor perioade de mai mulţi ani. Pot oferi un exemplu personal în acest sens: pe calea studiului mental/astral cu îndrumare de la ajutătorii mei astrali, am aflat şi am studiat treptat, pe parcursul a 2-3 ani din ce în ce mai extins şi profund, despre casele de călători răspândite în regiunea de la Valea Largă către platou până la Peştera Ialomicioarei. După câţiva ani nişte prieteni au auzit de la localnici că, deasupra Cerdacului (acolo unde de altfel am simţit prima dată că au fost asemenea case) bine ascunse, ştiute doar de oamenii locului încrezători ai trecutului nostru, sunt case de călători create în piatra muntelui pe vechi albii de pârâuri sau în apropierea lor. Şi povestea acestor adăposturi, greu de suportat de către iubitorii de neam, arată cum au fost descoperite de către nazişti în timpul războiului şi folosite drept depozite de muniţie: unele au explodat în timp, altele au fost dezafectate în anii ’60-’70. 

Am povestit în amănunt aceste lucruri, căci atunci mi-a venit în minte ceva legat de mesajul Dacului Văzător (Sfinxului) pe care îl ştiam de mulţi ani: când Văzătorul cu ochii trupului va vedea în mintea lui ceea ce Orbul vede în mintea lui – adică exact ceea ce vede Văzătorul cu ochii trupului, atunci poporul îşi va fi încheiat sarcina exclusiv fizică în epoca sa. 

Cu alte cuvinte, când omul de orice fel va ajunge din nou la vedere mentală şi astrală în trăirea sa curentă, atunci greutăţile vieţii fizice se vor sfârşi. 

Eu nu eram oarbă – dar am văzut în mintea mea ceea ce localnicii ştiau prin transmitere din generaţie în generaţie. 

Dar mult mai târziu am aflat de la ajutătorii astrali că megaliţii nu sunt nici pietre modelate de vreme şi de vremuri, nu sunt nici făcute cu lux de amănunte de mâna omului; însă până atunci am aflat din spusele unui om orb câte ceva despre fiecare megalit în parte, îndemnându-ne totodată şi să ne uităm bine la ei că vom vedea (noi, însoţitorii dânsului, zburdând în libertatea vacanţei, superficiali şi jucăuşi) ceea ce ne spunea dânsul: „Voi nu vedeţi, deşi aveţi ochii buni?”... Iar mai târziu, întorcându-se către locul unde eram împreună cu o prietenă, spuse: „Hei! Voi cele ce aţi făcut Qi Gong, nu vedeţi găurile care arată chakrele capului?”... Mi-am amintit că eram adolescentă când am vizitat acele locuri prima dată şi ghidul ne-a spus că găurile alea sunt de la mitralierele naziştilor; am mormăit fără să-mi menţin însă curiozitatea: „Măi ai naibii nazişti cum de au nimerit peste tot în patru colţuri de pătrat toate pietroaiele...”

În concluzie, începem să vedem şi noi ceea ce unii nevăzători-văzători în spirit cum zic scrierile religioase, vedeau în mintea lor

Nu va trece mult timp până ce tot poporul va vedea, simţi, trăi, ceea ce numai unii au văzut şi ştiut la începuturi: spre multa bucurie a Moşilor cărora li se apropie zilele revenirii lor: în marginea, apoi în mijlocul poporului ajutat de dânşii, cu smerenie şi multă iubire, în multele milenii ce au trecut de la retragerea lor...

Privind lucrurile în profunzimea lor, se poate observa cum megaliţii sunt localizaţi pe canale eterice matriceale care oferă vibraţii într-o gamă înaltă, înconjurate de plaje extinse de canale eterice cu vibraţia mai joasă comparativ cu canalele pe care se află megaliţii. Totodată, acolo unde sunt mai mulţi megaliţi pe acelaşi canal sau acelaşi grup de canale, o asemenea conformaţie eterică arată că există o relaţie între ele, observând cum curg fluxurile energo-materiale de la un megalit la altul. Dar se pot observa şi diferenţa de direcţii de curgere chiar în acelaşi grup de megaliţi, o asemenea situaţie fiind special realizată pentru a proteja ruperea, despărţirea unuia de altul: realizarea unei asemenea situaţii se realizează şi prin alegerea piscurilor alăturate, dar şi prin folosirea acelor materiale aduse special de către Moşi, despre care am discutat anterior. Cum vom vedea, folosirea acestor materiale formează totodată şi direcţii de curgere a energiilor în mod asemănător celor care se petrec între oameni.

Să începem aşadar să discutăm concret despre megaliţi, în grupuri sau individuali. Să detaliem exemplificând direct pe megaliţi, acei megaliţi care au au ajuns în cunoaştere noastră până azi, dintre care unii sunt cunoscuţi bine sau sunt în preajma celor cunoscuţi: 

– Mama = membră a cuplului familial, cea care naşte şi creşte urmaşul cuplului familial, considerată de multe ori ca fiind însăşi planeta care susţine viaţa poporului în întrupare - Pământul;

– Copilul = urmaşul cuplului familial, considerat şi poporul uman local, născut şi perpetuat pe pământul pe care a fost născut; 

– Tatăl = (cunoscut şi sub numele de Sfinxul Românesc), membru al cuplului familial, care este apărătorul familiei şi totodată participant la apărarea ţinutului, pământului natal, îndrumător spiritual al familiei getice în acelaşi timp; 

– Dacul Văzător, fiind asimilat şi Moşului poporului, căci dacul evoluează având ca exemplu Moşul neamului său, Moşul fiind Marele Îndrumător şi Apărător al poporului; cunoscut turistic sub numele de dată recentă “Sfinxul” (egiptean); 

– Orbul clarvăzător: Văzătorul mental/astral al celor “nevăzute” cu ochii trupului, sau văzute în spirit, sau în duh; 

– Călăuza = cunoscut turistic sub numele de Baba Mare, care a fost asimilat la origine cu Călătorul Moşilor, călăuza, îndrumătorul şi ajutătorul de drumuri spirituale ale oamenilor din aşezări, şi în ţinuturile natale, şi dincolo de marginile vibraţionale ale ţinuturilor natale.

– Cerdacul şi Omul de pe cerdac: observatorul care caută cunoaşterea odihnindu-se pe cerdacul casei sale, după o zi de muncă;

– Porumbelul sau Mesagerul: cel care vorbeşte despre drumul marilor megaliţi care reprezintă vieţuitoarele sălbatice şi domestice pe care omul trebuie să le iubească şi să le protejeze;

– Omul, Cunoscătorul echilibrat, modest, moderat: megalitul care ne descoperă din nou cunoaşterea geţilor privind plexurile cele mai importante ale capului omului, care îl ajută la manifestare, la folosirea experienţei sale în vieţile grele, complexe din aceste timpuri;

– Marile grupuri de megaliţi de pe drumul ce coboară de la Vf. Omul spre Poiana Padina şi Peştera Ialomicioarei: Cornutele mari, Cornutele mici, Vulturul şi Corbul, Şarpele Casei. 

Ar trebui să discutăm despre Babe – sau Ursitoare, sau Vrăjitoare, sau Văzătoare (în spirit, în duh: clarvăzătoarele) şi Grupul Familial în acelaşi studiu, căci nu le putem separa, întrucât mesajele lor sunt strâns legate între ele. Putem începe să discutăm despre ele individual dar, aşa cum vom vedea, destul de curând trebuie să le legăm mesajele între ele pentru a putea înţelege coerenţa lor – chiar dacă turiştii nu le cunosc pe cele din grupul familial, considerându-le stânci ale platoului. Totuşi ar fi un studiu prea lung, astfel încât îl vom împărţi în două: Babele pe de o parte şi Grupul familial pe de altă parte – dar să reţinem că mesajele lor sunt împletite strâns, aşa cum vom vedea în continuare. 

Babele (sau: Sfătuitoarele, Văzătoarele, Ursitoarele, Vrăjitoarele, Zânele)

Observarea mentală şi astrală arată cum grupul megalitic numit Babele se află pe acelaşi grup de canale eterice matriceale pe care se află, mai spre vale, un grup întreg de megaliţi pe care, la un loc, îi numim Grupul Familial: Tatăl (numit şi Sfinxul Românesc), alături de Mama cu Copilul cuplului familial.  

Membri ai Grupului Familial: Mama şi Copilul

Tatăl, membru al Grupului Familial (numit şi Sfinxul Românesc)

Fluxurile energo-materiale merg de la Babe către Grupul Familial(şi vom reveni asupra ideii) determinând observatorul mental sau astral de azi să vadă legătura lor cu Grupul Familial (familia getică tradiţională) şi să le pună pe toate în aceeaşi “poveste”. Ambele grupuri (Babele pe de o parte – Grupul Familial pe de altă parte) sunt plasate aşadar pe un mănunchi de canale eterice planetare (adică formate numai prin puterea razelor planetei) care traversează pe dedesubt cele două canale mult mai groase care urcă din vale, de la Bolboci spre vârful Omul, pe care se aflau cândva statuile despre care am discutat anterior (cele care sunt foarte groase sunt canale cu contribuţii stelare, cu vibraţie mult mai înaltă, chiar dacă discutăm despre subnivele ale nivelului eteric):

Distribuţii ale canalelor eterice matriceale pe care s-au creat condiţii pentru realizarea megaliţilor: Babele şi membrii Grupului Familial 

Legendă:

(1) = Canalele groase, cu contribuţie radiantă stelară, care urcă de la Bolboci şi merge către vârful Omul;

(2) = canalele planetare – cu grosime mare dar mai mică totuşi decât cele de mai sus – pe care au fost alese vârfuri spre modelare prin şănţuire dintre toate vârfurile existente în relieful muntelui în vechime;

(3) = megalitul numit Babele;

(4) = megalitul numit Mama şi Copilul;

(5) = megalitul numit Tatăl (sau Sfinxul Românesc). 

Este necesar să adăugăm ceea ce este în mod specific acestei reprezentări a Babelor: formate din însăşi piatra muntelui, ele au o structură asemănătoare cu a unor coloane din Egipt, dar cele de aici, sub formă de coloane, la fel ca şi altele de aceeaşi vechime cu ale noastre din alte părţi, de pe alte continente, sunt perfect naturale, adică nu s-au folosit pentru realizarea lor piatră adusă din alte părţi, în timp ce coloanele din Egiptul antic au fost create având ca model straturile de rocă care existaseră cândva şi la ei, dar vremurile le-au măcinat în feluri diferite. 

În paranteză fie spus, dacă avem acum un mic prilej, coloanele din Egipt au fost realizate pe vremea când Moşii africani erau de mult retraşi în est (au fost printre primii retraşi, pe când Moşii noştri au fost printre ultimii retraşi din societatea omenească), unde au fost numiţi Vraci sau Vrăjitori – şi nu şamani cum există tendinţa de a-i asocia şamanismului aproape contemporan, care se trage ca idee, e drept, din vechii Vraci, dar fără să aibă decât funcţie de vindecători, ceea ce este mult prea puţin; în sud, unde s-au retras alţi Moşi din Africa, au fost numiţi Bătrâni – numire care, la fel ca şi în Arabia şi în Orientul Mijlociu, a rămas până în epoca contemporană, când traducerile occidentale i-au numit de asemenea şamani. 

Vârfurile existente în vechime, înainte de a fi şănţuite de Călătorii Moşilor, au fost mult mai multe, dar nu toate au fost protejate după modul în care l-am expus, prin modelarea vibraţiilor care este un mod de protejare a vârfurilor (care astfel nu se vor prăbuşi sub puterea fenomenelor atmosferice sau telurice). De aceea au rămas megaliţii să înfrunte vremurile, ajungând cu mesajul lor până la noi, pe care azi îl putem asocia şi altor moşteniri: în acest caz sărbătorirea Babelor din primele zile ale lui martie, luna în care începea noul an al geţilor în preajma echinocţiului. Geţii întotdeauna au iubit echilibrul, iar momentul anului lor nu putea să înceapă altfel decât într-un echilibru natural în care se împleteau armonios cele ale cerului cu cele ale pământurilor cu apele şi aerul care le scaldă pe toate. 

Babele formează un grup megalitic distinct, reprezentând de fapt marile ajutătoare de neam. Din secolul XVII, când s-a finalizat, conform înscrisurilor aflate la Patriarhie, creştinarea poporului român, ele au fost doar pe ascuns apreciate, chiar dacă au rămas unele dintre ele în aşezări, lumea folosindu-se de experienţa lor. 

Să nu uităm că megaliţii în formele lor totale s-au dezvăluit abia în preajma începerii retragerii Moşilor din unele popoare, popoarele rămânând să se orienteze singure, să se organizeze singure şi să deruleze prin propria pricepere evenimentele la care participau. În acest context, ele de fapt erau clarvăzătoarele care au rămas în aşezările din ţară, erau cele care ştiau, şi urmăreau discret derularea sarcinilor de destin ale fiecărui om. În vremurile de început, pe care studiem acum, toţi oamenii erau “clarvăzători” – adică aveau dezvoltată vederea mentală şi foloseau călătoriile astrale, de asemenea erau şi clarauditori (cu dezvoltarea auzului mental, prin senzorii corpului mental) şi erau sfătuiţi astfel în modul cel mai conştient de către entităţile astrale ajutătoare ale destinului propriu. Prin tradiţie şi sarcinile de destin ale oamenilor din aşezare, din orice aşezare de pretutindeni, un număr de trei femei – număr de loc aleator, ci reprezentând cunoaşterea avansată în lucrări: fizice, emoţional-mentale şi cauzal-spiritule: erau sfătuitoarele aşezării, care puteau să “citească” şi să recunoască astfel:

– sarcinile de destin ale noilor-născuţi: aşadar ele nu “hotărau” ce voiau ele, ci doar “citeau”, “vedeau”, efectuau o “citire de destin” cum o numim azi, după desfăşurarea vibraţiilor corpului dublu eteric, după cum curg sarcinile general-umane în viaţa oricărei aşezări ale poporului local;

– sarcinile de destin ale întregii aşezări şi raporturile sale cu alte aşezări învecinate, sfătuind – în perioadele ce aveau să vină – conducătorii în politicile care mai târziu aveau să hotărască raporturile între diferite popoare;

– în plus faţă de linii de destin ca manifestare umană, ele aveau puterea de a observa şi impactul radiaţiilor cosmice şi planetare asupra locului şi oamenilor (ceea ce azi numim elementul astrologic), bazat pe o cunoaştere profundă a împletirii radiaţiilor, influenţelor lor asupra oamenilor care fac în mare parte, până la urmă, evenimentele;

– ele au menţinut peste tot elementele de tradiţie, bune cunoscătoare ale tuturor, de orice fel, alături de ajutorul profund spiritual în medicina preventivă şi reparatorie;

– tot ele au rămas mult timp învăţătorii aşezării – nu numai îndrumând şi realizând aplicaţii în caz de nevoie. Le ofereau diverse feluri de îndrumări tuturor oamenilor din aşezare, adăugând obiectivului toate cercetările proprii efectuate de-a lungul timpului. 

Multe ar fi de discutat în astfel de direcţii, dar deja s-a înţeles, cred, rolul extrem de elevat al “babelor”, numite după existenţa în vechime, alături de oameni, a Moşilor şi Babelor: bărbaţi şi femei cu vieţi extrem de lungi, născuţi în majoritate înainte de penultima glaciaţiune sau puţin ulterior acesteia dar având în continuare destine tot atât de lungi ca şi cei dintâi, adică până la sfârşitul epocii fizice a omenirii.

Omul nu are numai sarcini fizice, nu ar trebui să caute numai îmbogăţirea pe care să o considere “reuşită” în viaţa sa, ci să pună comportamentele elevate cu prilejul oricăror evenimente din familie şi societate. Babele învăţau oamenii din vremurile mai apropiate să-şi menţină, să-şi cultive seriozitatea, moralitatea, conştiinciozitatea, cuminţenia, blândeţea, iubirea de oameni şi de orice vieţuitoare, îngrijirea de sine, respectarea tradiţiilor, cultivarea liniilor, direcţiilor spirituale în familie, oferind astfel urmaşilor totul, chiar dacă ştiau bine că oamenii, în majoritatea lor, se vor abate la un moment dat de la tradiţii şi obiceiuri locale, după cum le va fi firea, după cum fiecare om va putea să-şi etaleze manifestările: în trecut înalte, apoi din ce în ce mai joase şi mai labile în timpuri obositoare. Azi începem să conştientizăm ceea ce putem face pentru a ne corecta impulsivitatea, agresivitatea – devierile inerente în lumea în care trăim. O asemenea direcţie o datorăm propriei noastre istorii, evoluţiilor noastre pe Pământ, şi ne străduim în această luptă-muncă nu numai pentru noi înşine, ci şi pentru familia noastră, pentru societatea noastră întreagă. 

Azi credem că Dumnezeu ne monitorizează: pentru că aşa fac conducătorii noştri. Omul din vechime – de fapt noi înşine care am trăit în astfel de vremuri având, şi folosind experienţa în asemenea manifestări spirituale înălţate – îi iubeau şi respectau nu pentru că s-ar fi simţit urmăriţi, monitorizaţi de zei, Moşi sau Dumnezeu, care le-ar fi măsurat atitudinile şi comportamentele, intenţiile, tendinţele şi înclinaţiile, ci pentru că ştia bine că, cu cât consolidează asemenea manifestări înălţate în acele timpuri, cu atât devierile proprii în mileniile ce vor veni vor fi mai puţine şi mai mici: cu atât mai mici ca anvergură şi reverberaţii în societate cu cât direcţiile de urmărit erau atunci mai multe – oricât de mult sau de puţin contribuiau ele la viaţa fiecărui om în parte. 

Vom mai discuta despre ele cu prilejul prezentării Grupului Megalitic Familial, deocamdată să facem în studiul următor toate prezentările necesare înţelegerii importanţei tuturor la un loc.