În articolele anterioare „ DESPRE COPII ŞI VIAŢA LOR ASTRALĂ” (şi cele specificate în articol) am scris pe larg despre faptul că copiii percep entităţile astrale mult mai uşor şi mai rapid decât adulţii.
Dar să accentuăm că ei percep realitatea în aproape toată complexitatea ei, chiar dacă creierul lor nu poate decodifica toate percepţiile – el fiind în perioada de îmbogăţire cu legături neuronale stabile. Doar o parte a percepţiilor sunt treptat, dar foarte repede decodificate – dincolo de cele tactile, care devin repede prioritare; cele care se dezvoltă mai repede sunt de obicei cele vizuale şi auditive, apoi treptat şi altele, cu care se obişnuiesc datorită faptului că cei din jurul său reacţionează mult mai rapid la stimulii veniţi pe această cale.
Până la o formatare bogată a creierului fiecare nou-născut trece prin această perioadă de care nu suntem conştienţi în plan fizic, dar care are un rol extrem de important pentru orice spirit întrupat: se formatează intuiţiile şi clar-intuiţiile spiritului din postura de întrupat cu corpuri care au, în mod natural, o vibraţie joasă în interiorul sistemului corporal: corpul dublu-eteric şi corpul fizic. Dar intuiţiile şi clar-intuiţiile nu sunt necesare numai vieţii fizice, ci şi manifestărilor prin celelalte corpuri, aşa cum ştim acum: prin corpurile spirituale şi prin corpul astral (ca entitate astrală).
Dacă spiritul face efortul de a se adapta şi fizic, şi intuitiv, la viaţa fizică în care a intrat, se va dezvolta extrem de mult intuiţia prin corpurile de manifestare cu vibraţie mai înaltă decât corpul fizic: prin corpul astral şi prin corpurile spirituale. Acest lucru îl va ajuta să-şi dezvolte exponenţial conştienţa în toate cele trei forme de manifestare care se petrec de-a lungul unui destin întreg uman:
– şi în viaţa fizică, şi în activităţile astrale din timpul vieţii fizice, în activitatea de cercetare pe care fiecare întrupat o face pe timpul somnului: chiar dacă ea este limitată, este deosebit de importantă şi pentru activitatea din stare de trezie, şi pentru căutările pe care le face pentru înţelegerile pe care nu le-a găsit viaţa fizică, aceasta care este cea mai obositoare parte a destinului;
– şi în partea astrală destinului, care continuă după terminarea vieţii fizice, în calitate de entitate astrală, pentru care activităţile astrale din timpul vieţii fizice îi vor fi de un real folos: nu numai pentru a-şi analiza şi corecta propriile manifestări fizice, ci şi pentru a înţelege manifestările celor pe care are sarcina, în calitate de entitate astrală, să-i ajute: şi indivizi, şi grupuri de indivizi, care au legături complexe cu multe alte grupuri de spirite aflate la întrupare pe Pământ;
– şi pentru manifestările generale prin corpuri spirituale, care îi sunt de folos evoluantului şi în perioada prenatală, când se manifestă concret prin corpurile sale spirituale purtate de mama sa: o perioadă când studiază şi se manifestă la nivelul cel mai înalt al spiritului uman întrupat pe Pământ, dar şi pentru a se pregăti, intens, pentru plecarea de pe Pământ, în alte zone ale universului sau în alte universuri – se dezvoltă şi se consolidează chiar din timpul vieţilor pământene toate aspectele legate de intuitivul universal, adică de intuirea tuturor felurilor de evoluţii din univers, cu putere de pătrundere mereu mai mare şi întărirea intuiţiilor şi clar-intuiţiilor pretutindeni în univers. Deocamdată nu suntem conştienţi de activităţile noastre desfăşurate prin corpul spiritual (sau budhic) şi corpul dumnezeiesc (sau atmic), din cauza diferenţelor mari de vibraţie între corpul fizic şi oricare dintre corpurile spirituale, dar în viitorul apropiat vom ajunge din nou, datorită creşterii vibraţiei fizice, să le conştientizăm pe toate.
Scriam cândva cât de importantă poate fi copilăria şi bătrâneţea umane pentru experienţa spiritului (Copilăria şi bătrâneţea omului – ajutor pentru o viaţă eternă), iată acum alte câteva idei care trebuiesc adăugate bogăţiei de aspecte ale importanţei vieţii umane – pe care din nefericire atât de puţini oameni o consideră valoroasă...
Unii copii – care pot vorbi şi gândi bine, discută cu părinţii lor cu mintea deschisă diverse aspecte ale vieţii lor astrale. Am considerat adorabilă discuţia pe care a deschis-o un copil cu tatăl său care practica călătoriile astrale - dar despre care nu vorbea prea multe în familia sa temătoare de “chestiuni” care nu sunt acceptate de biserică: “Tati, ne vedem dincolo, acolo putem să ne vedem de ale noastre!...” Omul povestea cu deosebită încântare: “Mi-a zis copilul aşaaa... bărbăteşte!”
Frumos...
Mulţi oameni povestesc cum în copilărie vedeau “zâne” şi “spiriduşi” – unele mari cât alţii copii, altele cât florile sau merele din pom! Azi s-au lămurit şi ei că intenţionat sunt descrişi în poveşti sau pictaţi în teme religioase:
– unii îngeri sub formă de copii, datorită purităţii sufletului lor (şi vom discuta despre acest aspect, deosebit de important pentru viaţa noastră curentă, ca să ştim mai multe lucruri în plus când vom studia mânăstirile din ţara noastră);
– alţi îngeri cu aspect de oameni maturi: care sunt îngeri protectori, îngeri învăţători (pe lângă picturile cu sfinţi şi evenimente religioase);
– alte entităţi, din poveşti, basme, cu aspect de vieţate măruntă, cu jumătate de corp uman, jumătate floare, sau fluture, etc: entităţi astrale planetare care fac legătura celorlalte vieţuitoare mărunte cu prezenţele – de fapt: vibraţiile umane.
În copilărie, obişnuinţele de învăţătură merg azi pe linia basmelor doar ca o formă uşoară de memorare a unor forme morale de manifestare. Dar toate cele pe care omul le ştia din copilărie, ajuns la maturitate, le observă îndepărtate de semeni din viaţa sa, şi înlocuite cu forme agresive de manifestare pe care învăţase cândva să nu le aibă. Astfel păşeşte dincolo de poveşti, de basme, de legende şi de mituri ancestrale, zăvorându-le şi pierzându-le sensuri şi semnificaţii pe măsură ce este acoperit de cerinţele lumii. Reacţia agresivă, aproape inconştientă, a adolescentului se bazează pe respingerea părinţilor care l-au “minţit” începând cu cele mai simple şi continuând cu cele mai complexe aspecte de viaţă. Depinde de fiecare spirit în parte cum îşi gestionează acest aspect al vieţii şi cât de mult înţelege din necesitatea păstrării sufletului înţelegător într-o lume care ceea ce poartă el în suflet este rejectat aproape total.
Azi însă tot mai mulţi părinţi sunt EI ÎNŞIŞI deschişi către univers şi viaţa astrală, mulţi (dar totuşi încă puţini) fiind în stare de mari sacrificii băneşti pentru a învăţa ei înşişi ceea ce au pierdut la trecerea dintre copilărie şi adolescenţă, apoi spre maturitate. Iar faptul că azi copiii nu mai sunt peste tot rupţi de universul astral al poveştilor este şi meritul părinţilor cu sufletul deschis: copiii indigo, curcubeu, violet, cristal etc. trezesc părinţilor lor sentimentul apartenenţei de grup spiritual cu dezvoltări ce dau aspecte asemănătoare. Discutăm azi despre OAMENI – nu numai copii – indigo, violet, curcubeu, cristal, care au venit să ajute lumea să se deschidă către reveniri la ceea ce omenirea a fost odată şi a uitat, şi nu mai ştie deocamdată: e datoria noastră să le vorbim, chiar din margine, despre sufletul curat al omului străvechi – şi nicidecum păcătos.
Să ne întoarcem puţin asupra copilăriei. Ceea ce copii încă pot face – dar adulţii au pierdut de mult din obişnuinţă – este să-şi recalibreze mereu vibraţia, mai ales când sunt foarte mici, până la 5-6 ani – maximum 7 ani, adică exact atunci când îşi recuperează corpurile spirituale aflate până în acel moment deasupra mamei. De fapt nu este numai o obişnuinţă, o îndemânare a spiritului să-şi recalibreze rapid vibraţia, ci şi puterea de a se manifesta prin corpuri cu vibraţie foarte înaltă – aşa cum sunt corpurile copiilor, până la închiderea plexurilor-malaxor (către maturitate). În toată această perioadă, copiii îşi pot schimba rapid sau lent, cum au ei nevoie, vibraţia corpului astral şi astfel ei pot percepe entităţile astrale într-un mod în care adulţii azi nu o mai pot face: copiii o pot face, pentru că vibraţia corpului lor fizic este mai înaltă decât a adulţilor. Adulţii, care au foarte puţine plexuri-malaxor în funcţiune (numai la un singur corp, ultimul lor corp spiritual), percep entităţile astrale numai dacă ele îşi diminuează vibraţia către vibraţia adultului, dacă necesităţile de destin ale omului o cer. Ele îşi diminuează vibraţia până la nivelul de percepţie a omului care se află în călătorie astrală (pe timpul somnului sau pe timpul unei meditaţii active) şi numai atâta timp cât îi este călătorului astral necesar.
Aşadar, conlucrând cu entităţile sale ajutătoare:
– pe timpul copilăriei, omul îşi fixează ultimele învăţături, întăriri şi pregătiri pentru destinul său curent;
– pe timpul vieţii de adult, el nu va mai fi atras să comunice cu ajutătorii săi astrali, pentru ca el însuşi să cerceteze singur cele potrivite cu necesităţile proprii, atât cât poate conştientiza în fiecare moment; dar este ajutat permanent, îndrumat, orientat spre realizarea sarcinilor sale de destin.
Este necesar astfel să se înţeleagă cum omul se foloseşte de corporalitatea sa pentru a trăi diferite perioade din viaţă, din destin. Pe măsura înaintării în cunoaşterile proprii, omul se învaţă să nu mai aibă frustrările de la început că nu percepe entităţile sale ajutătoare, şi astfel va începe să simtă într-un mod extrem de subtil prezenţa unei entităţi – dincolo de simţurile cunoscute din folosirea corpului fizic. Noi spunem: intuiţii sau clar-intuiţii – după gradul de siguranţă sau nesiguranţă, de claritate, de precizie – şi este necesar acum să înţelegem de unde apar aceste intuiţii şi de ce nu apar direct viziuni sau alte feluri de simţiri, asociate simţurilor prin corpul fizic (văz, auz, miros, gust şi tactil): cu atât mai mult că acum ştim cum în străvechimi omul le avea pe toate la parametri maximi sau cel puţin foarte avansaţi cumparativ cu ce avem azi. De fapt, nu le avea chiar pe toate, omul străvechi având şi el, oricât de dezvoltat putea fi atunci mentalul unui om, limitele sale:
– privind elemente care nu pot fi compatibile cu cele terestre, cu viaţa terestră, nefiind astfel necesare vieţii pământene; dar spiritul are memoriile sale în funcţiune, iar radiaţia fizică, razele pe care le foloseşte spiritul pentru a se manifesta prin corpuri fizice, corespunzătoare acelor aspecte depărtate de viaţa fizică, lucrează chiar dacă este în stare latentă: astfel apar intuiţii şi uneori clar-intuiţii asupra unor asemănări cu viaţa de pe alte planete, aspecte care pot fi adaptate vieţii pământene;
– corporalitatea are limitele ei, cu ea spiritul nu poate avea intuiţii legate de impulsuri care nu ating corporalitatea terestră: impulsurile, formate de fluxurile care circulă prin galaxie, nu influenţează spiritul pentru că nu are un corp corespunzător, deşi există mici raze în creştere, dar nu atât de bine dezvoltate ca să se manifeste. Dar cele slab dezvoltate le întăresc pe cele dezvoltate, care se manifestă prin corpuri, iar rezultatul este impulsionarea vagă a memoriilor formate prin alte părţi ale universului, care sunt de aceeaşi natură cu cele de pe Pământ.
În perioada contemporană ne confruntăm în plus cu alte situaţii privind intuiţiile, despre care pe scurt putem discuta acum.
În mod obişnuit, fiecare dintre corpurile: astral, mental şi cauzal au câte 4 sau 5 straturi (5 straturi la corpul mental, celelalte au 4 straturi), dintre care în toată perioada cu vibraţie planetară joasă se află în funcţiune doar două straturi: cel cu vibraţia cea mai înaltă şi cel cu vibraţia cea mai joasă din fiecare nivel în parte. Restul straturilor funcţionează doar în stare latentă, pentru a nu vehicula fluxuri energo-materiale cu vibraţie joasă în mod excesiv, care ar conduce la consolidarea unor manifestări cu vibraţie foarte joasă – mult mai joasă decât cele care s-au dezvoltat în istorie, după cum ştim.
În străvechimi, omul avea o corporalitate complet deschisă, fără blocaje, fără variaţiuni puternice: chiar dacă existau variaţiuni, ele erau relativ mici şi existau în această formă pentru că omul îşi gestiona singur vibraţia tuturor corpurilor sale, în funcţie de activitatea sa, pentru perioade extrem de scurte de timp. Spre exemplu: în procesul de dematerializare a obiectivelor create, se folosesc vibraţii mai joase decât cele obişnuite în materializare, la creaţie în care se folosesc vibraţii foarte înalte pentru ca compactizările fluxurilor să fie puternice şi stabile. În asemenea perioade planetare cu vibraţia foarte înaltă, funcţionarea completă a corpurilor determină activităţile cele mai complexe ale oamenilor, ale tuturor oamenilor, fără excepţie.
Dar nu şi a subspeciilor speciei umane, care au altă deschiere, cu alte particularităţi, în funcţie de evoluţiile spiritelor. De aceea atrag permanent atenţia că nu ne tragem din omul de Cro-Magnon, sau de Neanderthal, etc., care au fost subspecii umane, adăpostind spirite mai puţin evoluate decât spiritele umane, dar fiind ajutate de câmpurile umane pentru formarea impulsurilor interioare de creaţie, de comunicare prin grai articulat şi gândire prin sunete interioare articulate (vorbire interioară), apoi deplasare verticală, hrănire echilibrată.
Dar să reţinem că, în vremurile noastre, straturile latente (deci nu închise, nu blocate, aşa cum cred unii) funcţionează cu o deschidere minimă, pentru a se permite vehicularea fluxurilor energo-materiale prin întreaga corporalitate.
Aşadar, dacă discutăm acum asemenea lucruri este pentru că suntem deja în perioada de re-dezvoltare a tuturor straturilor corpurilor noastre: de aceea tot ceea ce până acum era intuiţii vagi – până la intuiţii totale, dar fără simţuri totuşi, sau început de clar-simţuri şi dezvoltări în continuare, se datorează acestor deschideri ale straturilor corpurilor noastre fluidice. Practic treptat adulţii ajung să se dezvolte spre percepţiile copiilor lor, astfel încât evoluează înţelegându-se reciproc, ceea ce cu greu se mai găseau în lume oameni asemănători până atunci, înafară de familiile ajutătorilor.
Iar faptul că copiii au astfel de puteri pe care încă adulţii nu le au decât rar, în stadii începătoare diferite de la om la om, se datorează faptului că încă mai este necesar unor oameni să trăiască chiar toată viaţa cu straturile în stare latentă sau în diferite stadii incipiente de dezvoltare, pentru a se obişnui treptat cu suportarea unor asemenea procese fără teamă, frică, panică. De aceea sub nici o formă nu trebuie să ne agresăm semenii care nu ne înţeleg, ne agresează, ne dispreţuiesc, doar să ne depărtăm de agresiunile lor, fiind toleranţi chiar dacă severi când este cazul, când ne impun propriile lor dorinţe.
Să înţelegem că în copilărie toţi am avut deschiderea energizărilor puternice prin plexurile-malaxor, necesare dezvoltărilor corporale. Iar această deschidere a pornit – pe fondul creşterii permanente a vibraţiei Pământului – creşterea straturilor corpurilor fluidice pentru unii uşurel la început, pentru alţii o dezvoltare mai mare, continuând ceea ce au moştenit de la părinţii lor: o deschidere mai mică sau mai mare, pe care o ajută şi creşterea vibraţiei planetare, dar şi auto-educarea spre echilibru în toate, înţelegere, iubire universală.
Toată lumea trece, mai devreme sau mai târziu, prin asemenea proces de dezvoltare lentă, necesar obişnuirii cu diferite tipuri de corporalitate pe diferite planete, în diferite locuri din galaxie şi din univers. Fiecare etapă de creştere de acest fel este în corespondenţă cu un anumit tip de corporalitate din alte locuri din univers, iar odată înţeles acest fel de necesitate – înţelegem ce înseamnă adevărata şi profunda noastră universalizare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu