Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degrabă de păsările care i-au cântat la ferestre... de florile care i-au crescut în fața ochilor, dimineață după dimineață, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsă, de îngerii care i-au vorbit întotdeauna despre Moșii pământurilor străvechi și despre tainele ascunse ale omului mereu căutător în trecuturile sale, în prezentul său și în viitorul către care se îndreaptă cu încredere, străbătând valurile eternităților...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

sâmbătă, 8 decembrie 2018

21. ALTE RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI: DESPRE SACRIFICIUL MOŞILOR POPOARELOR

Din discuţii privind moştenirea transcedentală – cu cele două direcţii principale pe care le-am mai discutat în studiile anterioare, şi anume:
1. Omenirea să păstreze în primul său plan de manifestare legătura cu entităţile astrale, interdimensionale şi dimensionale cu care are sarcini de legătură prin destin – destinul omenesc general şi cel personal, particular. 
2. După ultima glaciaţiune, având în vedere accentuarea specificului actual al societăţii spiritelor creatoare pe Pământ: este păstrarea, conservarea vieţii, respectarea ei în orice condiţii, dar cu amendamentele specifice planetei cu cel mai numeros biosistem planetar din sistemul de planete ale stelei locale, a căror viaţă se derulează în vibraţii foarte joase. Ceea ce înseamnă că omul se poate apăra de animale agresive şi se pot consuma vieţuitoare în mod moderat pentru vitalizare şi protecţie trupească – şi nu de plăcere. 
Acestea sunt, aşadar, cele două principii de bază pentru manifestările spiritelor umane, moştenirea transcedentală de bază.
Aşadar discutând despre această moştenire lăsată nouă de către Moşii poporului nostru – dar în consens general cu Moşii tuturor popoarelor de pretutindeni de pe Pământ – din vorbă în vorbă am ajuns la a povesti mai detaliat despre viaţa Moşilor în perioada trăită de dânşii după ultima glaciaţiune şi până la naşterea primilor lor copii: cu corporalitatea schimbată prin sarcină şi voinţă proprie a Moşilor, adaptată sarcinilor pe care spiritele umane le aveau pentru această perioadă până la plecarea primelor grupuri spirituale umane de pe Pământ: a plecării primelor blocuri spirituale piramidale şi ajutătorilor lor direcţi, care vor ajuta pe parcursul întregului lor drum spre “acasă”, de unde au venit. Şi, de asemenea, pentru cei care vor rămâne pe Pământ, până la revenirea la capacităţile lor corporale cu ajutorul creşterii vibraţiei lumii întregi, revenire la trăirile pe care omenirea le-a avut înainte de ultima glaciaţiune. 
Mai întâi, să înţelegem pe larg în ce constă sacrificiul Moşilor.
E uşor să ne imaginăm că dacă ei sunt Moşi, adaptaţi să suporte toate schimbările vibraţionale din ultimele două milioane de ani derulate cu viteză mare şi cu variaţiile cele mai puternice – înseamnă că sunt atât de puternici, şi atât de insensibili încât ei nu ar simţi nici o durere. Şi de fapt lucrurile nu stau nici pe departe în acest fel şi despre aceste lucruri să discutăm puţin:
1. Durerile trupeşti şi trăirile Moşilor în timpul schimbării corpurilor lor: de obicei noi ne raportăm la trup, la corpul fizic, nefiind conştienţi de existenţa celorlalte, dar conştienţa şi sensibilitatea simţurilor lor este atât de mare încât îşi simt (şi îşi gestionează) corpurile fluidice şi simt absolut tot ceea ce se petrece în fiecare “fibră” a acestora; aşadar ei nu au simţit doar dureri trupeşti, ci toate durerile şi tensiunile de la nivelul tuturor corpurilor din sistemul lor corporal;
2. Sensibilitatea corpurilor extrem de înaltă astfel le permite permanent să simtă durerile, insuportabilităţile întregului biosistem planetar şi în acest fel percep clar momentul în care este necesar să intervină, ridicând nivelul vibraţiei planetare şi uşurându-ne astfel sufletele obidite de greutăţile zilnice.
Să ne oprim asupra Moşilor zilelor dintâi de după ultima “epocă a apelor” (potopul cum a fost numită de unii, glaciaţiune cum o numim noi azi). 
În paranteză fie spus, acolo unde nu sunt evoluţii legate de blocuri spirituale piramidale nu este necesară o asemenea schimbare, nici de vibraţie rapidă, nici de corporalitate prea mult, căci specia creatoare avansată (mental şi fizic, aşa cum este omul pe Pământ) doar cu un mic impuls iniţial se obişnuieşte prin voinţă proprie să nu mai lucreze mental ci numai fizic: viaţa uşoară, deşi complexă, dar fără greutăţi impuse de spirite agresive cum sunt piramidalii acum: fără nici un fel de greutăţi social-spirituale, încurajaţi să-şi folosească toate capacităţile de percepţie, de orientare spaţio-temporală şi de relaţionare, poate să trăiască în continuare la fel ca şi în epoci cu vibraţie înaltă, dar suportă treptat o reducere a volumului corporal cu creştere de densitate materială pentru fiecare corp în parte pentru a ajunge să poată desfăşura activităţi ce necesită puterea pe care o avem şi noi azi – dar fără a o folosi excesiv, aşa cum facem noi acum. Este de folos şi la revenirea vibraţiei, şi creşterea puterii şi vibraţiei corpurilor, când revenirea la activităţi derulate mental va cuprinde dematerializarea tuturor construcţiilor realizate fizic şi reluarea creaţiei materiale mentale (prin materializare-dematerializare-remodelare şi împământarea resturilor rezultate din dematerializare). 
Aşadar toate acestea – inclusiv greutăţile mari prin care omenirea a trecut în ultimele cinci milenii – nu sunt decât urmări ale prezenţei blocurilor spirituale piramidale pe Pământ. Iar cele pe care le discutăm sunt efecte ale prezenţei lor pe Pământ. 
Moşii au remodelat specia umană după propria lor corporalitate, pe care au început să o modeleze încă dinainte de ultima glaciaţiune, iar oamenii din acele vremuri au ştiut bine ce fac ei, cum o fac şi mai ales cât de important era, pregătindu-le treptat corporalitatea de care oamenii de pe toate continentele vor beneficia în viitorul lor. Pe care copiii Moşilor concepuţi imediat după epoca apelor o vor avea, şi este de precizat că nu se folosea nicidecum “inginerie genetică” după principiile cunoscute azi de noi, de laborator, de cercetare-încercare-abandonare şi reluări de procese până la ceva mulţumitor pentru anumite interese proprii sau a urmărind tot felul de alte direcţii numai de conducători ştiute – nicidecum altruist pentru popoarele lor. Oameni mentali ai vremurilor noastre au vizualizat crâmpeie dinainte şi de după glaciaţiune şi au ajuns la concluzia că ar fi vorba de o astfel de inginerie, manipulare de material gentic, aşa cum se face azi, pe ascuns. 
În fapt, totul a fost realizat prin gestionarea propriei radiaţii, treptat, aşa cum o făceau toţi oamenii când era necesar de schimbat o activitate: retrăgându-şi razele corespunzătoare necesităţilor ultimei lucrări şi potrivindu-şi alte raze, seturi de raze din radiaţia totală pentru următoarea lucrare. Sau, când cuplul familial termina majoritatea lucrărilor lor de destin, nu se mai pregăteau pentru altele, dădeau drumul tuturor razelor corespunzătoare corpurilor planetare (de la fizic la cauzal) şi ele ridicau nivelul energetic al corpurilor eteric şi fizic, pregătindu-se şi de procreere, şi de creşterea copilului până la momentul preluării corpurilor spirituale aflate deasupra mamei; în tot acest timp, toate activităţile erau moderate, pentru energizarea corpurilor cuplului parental. După perioada de preluarea a corpurilor spirituale, copilul intra în sarcinile proprii, pentru care se pregătise alături de părinţii săi până atunci şi cu toţii ajutaţi de entităţile astrale ale destinelor lor, după care părăsea casa părintească; se ocupa exclusiv de cele ajutătoare din aşezarea sa, împreună cu viitoarea persoană de cuplu familial propriu, lucrând şi învăţând împreună. Abia atunci părinţii îşi remodelau radiaţia totală, intrând din nou în sarcinile proprii de destin. 
Deci oamenii erau obişnuiţi cu astfel de procedeu – folosit practic zilnic prin voinţă proprie, precum şi în mari lucrări, sarcini comune întregii aşezări, reunindu-şi puterile pentru diferite nevoi. 
Moşii au procedat într-un mod total atipic – după cum atipică era (şi este) întreaga viaţă de pe Pământ – comparativ cu alte situaţii dintr-o societate creativă tipică acestei subzone a universului: este necesar să spunem asta permanent, pentru a ne obişnui cu diferenţieri între societăţi tipice şi societăţi atipice. 
În situaţii tipice, Moşii procedează la puţine schimbări – doar pornind închiderea stratului de la corpul mental care ajută la creaţia mentală, dând astfel exemplu de modelare prin voinţă a activităţilor de la mental către fizic, diminuând treptat, dar repede, o astfel de creaţie şi intrând hotărât pe activităţi fizice. Nimic nu-i grăbeşte apoi, urmând să realizeze toate lucrările împreună, aşa cum au planificat cu mult timp înainte, pe timpul paznicilor, pentru formarea unei viziuni complexe asupra vieţii fizice. 
Dar în situaţii atipice, când planeta găzduieşte piramidali, care nu pot sta mult timp în vibraţii joase fără să ajungă să distrugă planeta şi vieţuitoarele ei, se realizează modificări majore. Nu se poate aştepta ca fluxurile energo-materiale noi, refăcute, cu energie şi vibraţie nouă, să ajungă lent, din galaxie în galaxie, până în galaxia locului care găzduieşte blocuri piramidale, de aceea coordonatorii evoluţiilor din zonă trag fluxurile noi direct din barierele inter-subzonale pe unde se aprovizionează subzona din Universul Central. Cu ajutorul coordonatorilor centrali care efectuează acest proces, dar şi al Moşilor, în continuare fluxurile sunt împrăştiate pe măsură ce ajung aici, în mod uniform pe planetă, ajutând astfel la creşterea rapidă a vibraţiei, chiar dacă variaţia vibraţiei devine foarte puternică (am folosit cândva comparaţii: de la voaluri de mătase – la cuţite ascuţite: între fluxurile vechi care orbitează în jurul planetei şi celei noi, trase din barieră de coordonatori). Totuşi oboseala se poate instala rapid, de aceea timpul pentru realizarea sarcinilor pentru care piramidalii au venit pe Pământ este scurt şi toate lucrările pregătitoare trebuie să fie accelerate. Nu mai este timp pentru schimbarea lentă a corporalităţii pentru că piramidalii trebuie să intre repede în destinele lor, la întrupare, să se acomodeze (aşa cum am văzut în studiile anterioare) şi să-şi deruleze destinele cu activităţi fizice extrem de complexe. 
De aceea, aşadar, Moşii au grăbit, imediat după glaciaţiune, ajutorul oferit omenirii. Nu au putut să realizeze foarte multe lucrări la corporalitatea lor înainte de glaciaţiune, întrucât atunci au trebuit să participe mental, intens, la susţinerea plafonului ceţos deasupra aşezărilor omeneşti, ajutându-i pe rezidenţi să-şi desfăşoare învăţăturile şi aplicaţiile din acea perioadă; au ajutat şi la menţinerea continentelor în cea mai bună situaţie vibraţională pentru acea perioadă, pentru menţinerea integrităţii lor până la finalul condensării plafonului ceţos, după care au dat drumul, încet, progresiv, naturii să-şi urmeze calea normală: toate fiind necesare de altfel tuturor primarilor pentru învăţăturile lor pământene. 
Însă imediat după glaciaţiune Moşii şi-au redus mult activităţile mentale şi astrale, menţinând în funcţiune deplină activităţile fizice în locurile retrase alese de ei, şi deja de mult timp amenajate pentru retragerea lor. Şi-au retras în sine razele cele mai puternice, corespunzătoare vechilor activităţi, lăsând în funcţiune totală corpurile pe care azi le numim “superior” şi “inferior” de la cele fluidice, restul fiind în diminuare şi aveau să continue în prezenţa copiilor lor, dând exemplu în lucrare cu ei înşişi, cu voinţa lor asupra razelor corespunzătoare. 
Dar datorită repartizării conştiente a forţelor radiante doar pe cele două straturi ale corpurilor astral, mental şi cauzal, la acel început ei au suportat o presiune extraordinară, o tensiune uriaşă pe fiecare fibră a corporalităţii lor. Nici un alt evoluant obişnuit nu ar suporta o asemenea presiune energetică în corporalitatea de întrupare – în timp ce Moşii care au participat la lucrare erau monade centrale, din cei mai avansaţi evoluanţi din tot Centrul nostru de evoluţiie. Nu că nu au simţit dureri – au simţit cele mai mari dureri, pe care lumea omenească nu le-a cunoscut vreodată. Dar au făcut-o cu iubire de toţi cei ce aveau nevoie rapidă de a o astfel de corporalitate, pentru ca piramidalii să intre rapid în întrupări, iar rezidenţii să facă 1-2 întrupări cu manifestări fizice după care să se retragă din întrupări cu corp fizic, rămânând în continuare ca entităţi astrale ajutătoare în jurul Pământului. 
Greutăţile noastre cotidiene pot fi duse, cu drag pentru toţi cei ce-i iubim, iar lecţia sacrificiului o învăţăm de fapt din chiar fiecare început de specie planetară, prin acel transcedentalism iniţial prin care entităţile creatoare de specii au suportat curgerile prin corpurile lor a tuturor fluxurilor energo-materiale pământene în corpurile aduse din straturile dimensionale paralele, create cu fineţe deosebită şi cu vibraţie extrem de înaltă; iar pentru întărirea materială a acestei corporalităţi au suportat fluxurile de aici cu vibraţie extrem de joasă, pentru ca ele să întărească toate corpurile (nu numai cel fizic, aşa cum am discutat mai sus). Simţirea este ceva asemănător cum ar fi să ne curgă ciment uşor diluat prin vene, ca şi cum am respira permanent aer plin de praf fin de turnătorie, în timp ce am face tot felul de alte lucrări privitoare la formatarea câmpurilor: dar cu... bucurie de viaţă, nu presărând câmpurile cu dureri, plângeri, revolte – cum facem noi acum... Învăţăm treptat lecţia sacrifiului de sine în toate condiţiile de trai, pentru biosistem, planetă, pentru stele, pentru planete, oriunde de-a lungul şi de-a latul universurilor... Învăţăm să ne protejăm şi să ne ferim când e cazul: nu stăm în calea ursului sau bătăuşului, dar ne aruncăm în faţa lor pentru a ne scăpa copilul de la orice fel de rău...
Toate la un loc – creaţie şi sacrificiu, conduc la a ajunge făuritori de specii, pe lângă universuri şi atomi ai prafului stelar !!!... 

3 comentarii:

Anonim spunea...

Cine sunt eu ? De unde vin ? Ce-i universul ?De cate feluri sunt entitatile ? Ce sunt stelele ? Exista viata pe oricare planeta ?Extraterestri? Exista mai multe forme de manifestare a entitatilor ?Cum se manifesta pe o planeta gazoasa ,dar pe una fluidica ,prin manifestare intelegand cam totul cum arata ,cum gandeste ,cum creaza ,ce simte ,cum reuseste sa se foloseaca de corpurile sale ?
Intrebari ,intrebari care uneori aduc cu ele raspunsuri care cu siguranta vor naste alte si alte intrebari .O viata de cautari care de fiecare data mi-a aratat ca exista o lume in alta lume ,un univers in alt univers si uita-te la mine sunt un corp in alte corpuri .Si atunci ma intreb nu sunt si eu un univers ?Dar daca plec spre un alt soare va trebui sa-mi las o parte din corpurile mele aici sunt ale sistemului acesta ,cum ar fi corpurile daruite de steaua noastra pt a putea suporta si manifesta aici in toate universurile cauzal ,astral ,fizic si apoi mai e si haina pamantului corpul acesta si daca am un corp aici sigur voi avea un corp si acolo unul nou si poate diferit care sa raspunda manifestarilor de pe viitoarea planeta si urmatorului soare care au la randul lor astral ,cauzal ,mental fizic ?
Si am o intrebare de suflet ,ratiunea imi spune ca NU ,dar si daca ti se va parea ca am retard eu tot intreb :Zamolxis ne va insotii in marea Reîntoarcere ?Intreb asta pt ca imi dau seama ca ai dreptate Ei chiar ne-au iubit ,imi pare rau ca a trebuit sa fie un timp asa de scurt .Crede-ma daca n-ar fi fost accidentul pe care l-am suferit n-as fi inteles cum adica sa-ti curga ciment prin vene ,dupa 8 luni de la accident (in mai anul asta drept ii ca atunci plecase si mama dintre noi)m-am trezit ca ma ard capilarele ,nu toate odata dar se intampla cand la picior cand la spate ,cand in palme sau pe brate ,in ochi ,pe cap simt o arsura puternica inauntrul pe o suprafata de maxim 2 cm apoi in unele cazuri functie de arsura vezi cu ochiul liber cum pielea se albastreste ca mai apoi in doua zile sa ma aleg cu inca o bucata de capilara care se vede sub piele (fost la doctor dar ca si cum nu m-as fi dus ),ce vreau sa spun e ca la inceput m-am speriat grozav si durerile s-au accentuat apoi m-am enervat si am inceput sa fac exercitii de respiratie si azi apare o data de maxim doua ori pe zi dar arsura e accectabila si daca o accept alta nu apare (ceva nu-i in regula de cand vorbesc despre asta ma pisca continu).Si ma gandesc ca ce mi se intampla mie e de ordinul micronilor fata de ce a trebuit sa simta ei .Dar sincer sa fi aruncat in valtoarea asta numita umanitate ,sa nu mai stii nimic ,sa nu sti cine esti tu ,sa nu-ti poti folosii corpurile ,sa iuti ca poti alunga durerea sau ca poti sa o transformi in ceva util .Sti eu cred ca Zamolxis ne-a inteles si i-a parut rau de uitarile noastre .Nu cred ca a ramas cu noi doar ca trebuia urmat un scenariu si noi trebuia sa fim canalizati spre ce se dorea de la geti .In timp ce scriam mi-am dat seama de ce omenirea a simtit intotdeauna nevoia unei zeitati ,ca unii dintre noi au supralicitat asta e o alta parte a monedei .

Cristiana spunea...

Draga mea, în primul rând ai toată dragostea şi compasiunea mea pentru cele prin care ai trecut şi încă mai treci acum... Te îmbrăţişez cu tot sufletul meu şi îţi doresc să te însănătoşeşti grabnic, să ai întotdeauna cea mai frumoasă stare sufletească !!!... Dacă eram pe facebook aveai de la mine şi o poză frumoasă cu flori şi un mic filmuleţ cu privighetori!!! Imaginează-ţi-le, draga mea !!! Le pun la portiţa sufletului tău !!!...
1. Ştii, eu pot să-ţi dau răspunsuri la fiecare întrebare – se pare că lumea este mai atrasă de Studiile Istorice de pe site sau de blog, dar pe site am scris cu foarte multe detalii despre: Evoluţii (http://www.bucuria-cunoasterii.ro/articole/1.-evolutii.html), Universuri (http://www.bucuria-cunoasterii.ro/articole/2.-universuri.html), Entităţi (http://www.bucuria-cunoasterii.ro/articol/922/generaliti-despre-entiti-1.html) (aici am scris multe şi pe blog, Călătorii Astrale, şi voi mai scrie multe, foarte multe, pregătesc chiar acum mai departe diverse studii despre ele). Citeşte şi la dicţionar (pe partea dreaptă, unde este fotografia mea) la litera E tot felul de evoluţii individuale şi comune (planetă, stea, galaxie)
Dar în ce priveşte veşnica noastră întrebare: Cine sunt eu? Da, poţi spune că sunt monadă în evoluţie, care face parte dintr-un spirit, din diferite grupări spirituale, cu o viaţă eternă pentru că monade mult mai evoluate, experimentate, au creat acest sistem corporal de întrupare pentru ca noi, micuţii care le călcăm pe urme, să învăţăm:
– să ne folosim diferite seturi de raze pentru o infinitate de manifestări pe care putem să le avem – doar să le învăţăm, treptat, în eternitatea viaţii noastre;
– pentru protecţie pe toată perioada evoluţiilor în care conştiinţa noastră nu este suficient dezvoltată pentru ca să ne protejăm singuri şi să protejăm la fel orice formă de viaţă cu care ne întâlnim, oriunde în universuri;
– să devenim creatori din ce în ce mai profunzi şi avansaţi, creatori ai celor mai mici lucruri din această uriaşă lume şi celor mai mari, uriaşe – aşa cum sunt universurile şi toate structurile lor interioare şi exterioare.
Deci aceasta este o creionare rapidă a eternităţii vieţii monadelor, în infinitatea energiei fundamentale.
DAR mi s-a părut cea mai frumoasă formă de răspuns ceva ce am citit prin cărţile lui Rene Guenon, scriu din memorie:
“– Cine eşti? Întreabă Soarele pe cel ce bate la Poarta Lui.
– Ceea ce tu eşti – eu sunt!”
Şi astfel i se permite intrarea, este ajuns în acel moment în care spiritul este gata să intre în unire cu oricine din univers.
Mi s-a părut uluitor de frumos!!!
Aşadar: acolo trebuie – şi putem – să ajungem, şi de acolo, mai departe, ajungem să ajutăm şi pe cei ce vin în urma noastră să ajungă tot aşa şi mai departe tot mai mult, cu toţii, mai departe !!!
Oricum – nu suntem suma corpurilor noastre, nu doar suma unor gânduri, unor manifestări frumoase şi a urâciunilor noastre: sunt mult mai mult decât atât...

Cristiana spunea...

2. Despre Zalmoxis: aş răspunde aşa: Şi nu, şi da :) !... Zalmoxis este o entitate interdimensională acum, cu sarcini pentru Pământ actualmente. Dar este bine pusă întrebarea căci aici este ceva ce este bine de ştiut (mulţumesc pentru atenţionare). El lucrează acum într-un spaţiu interdimensional, la fel ca toţi Moşii retraşi (este tot o bulă, dar cu mişcare liberă în profunzimile universului), spre deosebire de straturile, spaţiile dimensionale care sunt relativ fixe în raport cu stratul dimensional în care ne aflăm noi acum. Dar dânsul lucrează şi în dimensiunile structurale paralele, de peste tot derulând lucrări pentru stratul nostru dimensional. Întrucât dimensiunile structurale ajutătoare funcţionează pentru toate zonele universului – chiar dacă ele sunt fixe în raport cu zona I care necesită mai mult ajutor decât celelalte două – entităţile interdimensionale ajută şi ele toate zonele universului, dacă au sarcini exprese alături de cele dimensionale. Cei dintre noi care vor pleca în celelalte zone, pot beneficia de ajutorul tuturor; oricum în eternitatea vieţii noastre vom conlucra cu dânşii fără nici un fel de îndoială. Cei ce vor rămâne aici, dintre noi în calitate de ajutători, vor beneficia de revenirea Moşilor şi a dânsului, căci este legat de Pământ prin corporalitatea din care a pornit – cea pământeană, coordonând grupuri de Moşi ajutători în continuare. Ce trebuie să facem noi acum este să ne ridicăm întotdeauna la nivelul înalt pe care ni l-a dat ca îndrumare, muncind cu drag în toate direcţiile pe care ni le-a lăsat până la revenirea Moşilor în mijlocul nostru. DAR să nu uităm: TOŢI MOŞII SUNT PERMANENT ALĂTURI DE NOI, NU NE-AU LĂSAT NICI O CLIPĂ, TRĂIM NUMAI PRIN MUNCA LOR DE ECHILIBRARE A VIBRAŢIEI: dacă nu erau dânşii – noi nu mai eram de mult – nici noi, nici planeta...