DESPRE REPREZENTARILE OAMENILOR ALBAŞTRI

Multe elemente decorative: stampe, bazoreliefuri, picturi murale, etc., descriu lucruri părând a se afla undeva într-o lume ireală, proprie imaginaţiei creatorului. Există însă o serie de lucruri care sunt reale, care exprimă chiar realitatea percepută de creator, de artist, într-un mod oarecum străin percepţiilor obişnuite azi nouă, oamenii obişnuiţi de azi. Este important să ştim însă că nimic nu este de fapt chiar pură imaginaţie – multe lucruri vin din străfundurile cunoaşterilor, conştientizate mai mult sau mai puţin. Sunt multe elemente care ţin de aceeaşi realitate pe care o cunoaştem şi noi, dar primite de unii oameni cu alţi „ochi”: o realitate care aşteaptă tăcută să fie privită, primită.
Trăim vremurile pe care ni le-am dorit mult în alte vieţi să ajungem să le trăim. Ne-am dorit să trecem cu bine peste mileniile, sau pentru alţii: peste secolele de greutate spirituală, pentru a ajunge azi să trăim aceste vremuri: de decopertare a multor cunoaşteri, de deschidere, din nou, a multor percepţii. Percepţii pe care le-am avut cu toţii cândva, în epoci de mult uitate, din care ele ne vin din nou, coborâtoare cu mai multă profunzime, neînţeleasă încă, din astfel de străvechimi. Ne preocupăm cu precădere de comportamente – ceea ce este bine, cred eu – dar refuzăm să primim, şi chiar să privim acolo unde ni se spune, arată; şi apoi chiar noi ne spunem cu teamă: acolo nu cred că avem voie...
Ba avem voie. Alţii vor spune că aşa s-a ajuns la crimă, apoi la crimă organizată. Părerea mea este că nu s-a ajuns aşa. Ceea ce se include undeva – nu este totul. Şi tocmai astfel de lucruri trebuie să învăţăm, acum. Să învăţăm în echilibru, cu bun simţ, să luăm din toate numai ceea ce se potriveşte cu acceptările din noi. Să cercetăm şi, dacă nu ne vine să acceptăm, dar nici rău nu pare a fi, să ne gândim că ceva poate fi bun, dar nu suntem încă pregătiţi să înţelegem ce este bun pentru noi – din tot ceea ce este prezentat, ce putem folosi din orice lucru bun şi ce putem învăţa din orice rău aparent. Şi pentru cât timp, luând în consideraţie faptul că mereu se va ivi ceva nou, în tumultul vremurilor.
Elementul de evidenţiat în acesată discuţie poate fi abordat acum, după ce am învăţat despre corpuri fluidice, despre entităţi, despre evoluţie. La capătul de jos al paginii avem o Căutare Google – preluaţi voi denumirile care vi se par străine de cunoaşterea voastră, sau al căror înţeles este dorit a fi cunoscut în forma expusă de mine, în blogurile mele: am înţeles că mulţimea linkurilor – legăturilor – poate conduce serverul (care urmăreşte automat) la încadrarea blogului în categoria SPAM. Aşadar eu voi marca prin culoare şi îngroşare cuvântul care poate fi căutat, iar dvs, îl veţi căuta în josul paginii, prin Căutare Google, pe blogurile mele. Căutaţi şi pe Google, ca să vă faceţi o părere consistentă şi discutăm diferenţele împreună, mai târziu.
Corpul vital (sau corpul dublu eteric) este un corp matrice pentru corpul fizic şi totodată un corp de vitalizare pentru el, căci corpul vital colectează energii provenite din curgerile energiilor din corpurile fluidice de de-asupra lui – de la corpul astral până la corpul dumnezeiesc (atmic) (cu corpurile necesare destinelor de ajutător: enesic şi supra-enesic). Vitalizarea foarte puternică a corpului vital conduce la preluarea unor vibraţii înalte în corpul fizic, care se va prezenta diferit de felul în care ştim noi acum că arată corpul nostru fizic, în vibraţia planetară în care trăim noi, acum.
Particularitatea pe care vreau s-o discutăm aici se referă la culoarea sub care este perceput corpul fizic, în cazul acestor energizări superioare: comparativ cu corpurile obişnuite societăţii din care se face cercetarea. Energizările superioare se percep pe cale mental-astrală, studiind alte vremuri, străvechi, cu vibraţie planetară superioară celei de acum, ori în cadrul aceleiaşi societăţi şi aceloraşi timpuri, la persoane care au sarcini de mare importanţă pentru societate şi planetă, pentru care le este necesară o energizare superioară: ei sunt obişnuiţi cu folosirea unor corpuri care să o suporte, iar astfel de corpuri sunt provenite din linii genetice păstrate nealterate în timp, prin moştenire din generaţie în generaţie. De regulă senzorii corpurilor oamenilor de acelaşi fel nu vor arăta ceva diferit în felul în care arată ei înşişi, oamenii nu văd ceva diferit între ei. Oamenii cu grade asemănătoare de energizare a corpului fizic provenite din nivelele înalte ale corpului vital (dublu eteric) vor avea percepţii asemănătoare, iar diferenţele dintre ei vor fi măsura unor alte particularităţi.
Astfel de diferenţe sunt puse în evidenţă de percepţiile aceloraşi corpuri, dar observabile în timpuri sau spaţii diferite. A discuta despre timpuri şi spaţii diferite înseamnă a le evidenţia particularităţile diferite de vibraţii, pe care le au structurile lor: în funcţie de compoziţia fluxurilor energetice şi materiale circulante în mediul universic în acel loc şi moment, a structurilor materiale planetare, stelare şi galactice, ele influenţându-se reciproc prin radiaţii răspândite în medii sau primite de la alte structuri înconjurătoare.
Ceea ce vreau să fac acum este doar o deschidere de discuţie, căci este necesar să se studieze multe asemenea prezentări răspândite în toată lumea, pe care le cunoaştem din propriile noastre călătorii sau din informaţiile pe care le primim pe diverse canale mass-media. Chiar această mică discuţie este rodul unei alte discuţii purtată cu prietenii mei pe alte forumuri, unde a fost prezentată chiar această fotografie.
Aşadar, ceea ce deosebeşte cele două entităţi prezentate se referă la o serie de particularităţi provenite din percepţia cecetătorului: cel care realizează creaţia artistică sau care preia din alte prezentări anterioare imaginea, prezentări care au vibrat cu modul de percepţie al artistului: concretă sau intuitivă.

IISUS ŞI KRISHNA

Ar trebui să facem o scurtă buclă spirituală, arătând că nu este nici un păcat, nici un lucru neadevărat faptul că cele două entităţi se află într-o comuniune perfectă, aşa cum sunt ei în această prezentare. Toţi coordonatorii de evoluţii sunt într-o comuniune perfectă, iar cei doi fac parte, împreună, din verticala coordonatoare a tuturor evoluţiilor locale – de la stelele întregii galaxii până la cea mai mică vietate (pe Pământ – viruşii).
Aspectul albăstrui al lui Krishna apare şi în alte prezentări orientale: la noi astfel de reprezentări s-au pierdut, dar cele care au rămas în moştenirile altor popoare fac parte din patrimoniul spiritual al întregii umanităţi. În moştenirea de tip european, accentul a căzut în general pe acţiune, dar şi pe prezentarea unui alt fel de aspect, puţin înţeles - aspectul pe care azi îl numim bizantin. Un astfel de aspect, departe de a fi o viziune deviată de incapacitatea de desen a artistilor, are o notă remarcabilă de adevăr prin moştenirea pe care o poartă: aspectul structural (corporal) atlant – adică aspectul corpului fizic cu osatura fina, prelungă, spre deosebire de cel oriental (lemurian) mai rotund, sau de origine toltecă (toltlecă, din vechea Ţară Aztlan – actuala Americă de Sud) – rotund spre pătrăţos.
Orientalii şi-au păstrat mai multe linii de particularizare a prezentărilor, în special în arte. Pe de o parte lumina şi pe de altă parte structura generală este prezentată în foarte mare detaliu, detalii cu particularităţi care şi-au păstrat în timp specificitatea străveche, căci influenţele primite de-a lungul timpurilor au fost destul de puţine, în perioadele cele mai agresive ale omenirii.
La prima vedere avem diferenţierea după culoarea lumnii corpurilor celor doi coordonatori de evoluţii:
– Krishna apare cu lumina corpului său în nuanţa bleu-argintie – culoarea generală a corpului vital (dublu-eteric), pe care o împrumută şi corpul fizic cu claritate, atunci când energizarea lui este sau devine foarte puternică. Este culoarea pe care o putem percepe şi noi înşine azi, în etapele cu cele mai puternice energii în ritmurile planetare - care cresc sau scad într-o sinusoidală mereu schimbătoare. Percepţia poate avea loc în întuneric de cele mai multe ori, ne putem percepe cu privirea laterală propriul nostru corp, având o luminiscenţă bleu-argintie în spaţiul de trăire.
– Iisus Hristos apare în lumină albă, alb-aurie, iar aici este necesară înţelegerea faptului că nu Krishna este impur în comparaţie cu Iisus, ci universalizarea din timpul în care el a venit să dea lumii lumina şi învăţătura sa este de luat în considerare. Krishna, asemenea tuturor zeilor = entităţi ajutătoare reale, care au format linii puternice de învăţătură oferită tuturor segmentelor populaţiilor umane de-a lungul timpurilor vechi, a adus o învăţătură de adaptare, de reformatare a conştientului pe activităţi noi, manifestări spirituale umane proprii începutului unei epoci noi, imediat după glaciaţiune: ele înseşi linii coborătoare din programele de învăţătură atlante, dinainte de ultima glaciaţiune (numim de regulă „potop”).

Venirea lui Iisus în lume s-a petrecut după finalizarea perioadei de trecere de la activitatea mentală la activitatea fizic-intuitivă şi consolidarea întregului complex existenţial-lucrativ, propriu perioadei planetare de joasă vibraţie. Ieşirea din cea mai grea perioadă de evoluţie pământeană a omenirii nu se putea face decât cu un asemenea ajutor celest, adus de coordonatorul tuturor evoluţiilor local-galactice. Lucrarea nu a putut fi realizată decât cu ajutorul energiilor din cea mai înaltă ramură a fiecărui segment de energii structurale (corporale) planetare: de la fizic - la supraenesic. Şi nu pentru că altfel Iisus nu ar fi putut face o asemenea lucrare – ci pentru că lucrarea sa a fost oferită tuturor vieţuitoarelor planetare – nu numai omului şi segmentelor lui de vibraţii corporale. Toate segmentele au fost lucrate astfel, iar lumina aurie şi cea argintie - ale căror segmente au fost şi ele întărite astfel - este de fapt o împletire a secvenţelor de lumină cu cele mai înalte frecvenţe din fiecare dintre câmpurile existenţiale desfăşurate simultane pe planetă.
Lumina aurie cuprinde toate segmentele de cea mai înaltă frecvenţă din toate câmpurile din această dimensiune spaţială. Aici se includ şi cele specifice structurilor corporale ale tuturor vieţuitoarelor de pe planetă, şi cele ale energiilor şi materiilor care nu crează - ci doar energizează structuri stabile corporale; ele sunt numai în trecere prin corpurile noastre şi au rolul de a crea o stabilitate de vibraţie corpurilor vieţuitoarelor planetare (mai ales mamifere şi oameni – acolo unde omul le cuprinde însă pe toate).
Lumina argintie cuprinde în complexitatea ei doar segmentele care se află în cuprinderea exclusivă a corpurilor vieţuitoarelor planetare, de la viruşi până la om – inclusiv.
Lumina aurie serveşte atât lumea vieţuitoarelor planetare, cât şi aceea a entităţilor ajutătoare coordonatoare, care lucrează în toate celelalte dimensiuni spaţiale paralele, de vibraţie mai înaltă decât aceea în care trăim noi, acum: cele care ajută populaţiile spirituale primare (http://cristiana-drumuri-spirituale.blogspot.com/2009/04/desfasurarea-evolutiilor-monadelor-in.html) şi ajutătorii lor, aflaţi în această dimensiune a Universului Fizic.
Vom relua discuţiile pe blogul „Drumuri spirituale” când vom discuta pe larg despre tot felul de prezentări: din arheologie, arte (pictură, muzică, etc.). Asemenea discuţii este necesar să fie tratate în complexitatea lor, privite din multe unghiuri de vedere. Vă rog să aduceţi şi dvs., cititorii, exemple pe care le întâlniţi în călătoriile dvs., concrete şi virtuale deopotrivă.