Abia ating covorul moale...Matasea-mi suna sub picior...
Si de la crestet pana'n poale...
Plutesc ca visul de usor........
Iertat sa-mi fie visul de o clipa, parafrazand de drag un inger de om care, departe de a fi undeva departe, intr-un pantheon intangibil, el a fost, este si va fi mereu cu noi, langa noi, in sufletul nostru si in mintea noastra...
Este chiar o plutire care ma face sa traiesc parca ireal si dulce, cu candoare surazand unui vis de inceput de vara, sub teii aprigului Eminescu...
As vrea sa va pun in suflet tot ceea ce a vibrat in sufletele noastre in aceste zile de vis.. de vers.. de foc.. DE ONOARE, DE DURERE PRIMITA CU DEMNITATE PENTRU MARELE UITAT...
As vrea sa va pot pune in suflet toate sufletele care au vibrat in aceste zile in Sala de Marmura, in Sala Oglinzilor, in Sala Alba Iulia si la teatrul Odeon... ULUITOAREA INTRUPARE A UNIVERSULUI UMAN INTR-O SINGURA PRIVIRE, A UNUI MARE DAC, A UNUI URIAS CREDINCIOS DE DUMNEZEU, DE NEAM, DE OM. Si totusi, cu iertare in suflet spun: cat de putini au fost acolo!.. Dar si cata forta, cat curaj, cata onoare, cata munca... cata lupta... cata iubire... cat folos!!!
Mai trebuie sa spun ceva?!...
Poate da, si multa vreme, printre articolele pe care le-am pregatit in spiritul celor pe care eu insami trebuie sa le fac, voi presara toate cele pe care le-am strans despre Mihail. Caci aflu ca numele sau nu a fost sovietizat si apoi din nou romanizat: cu adevarat numele sau, in certificatul de botez a fost chiar Mihail...
De altfel, imi pare rau ca trebuie sa spun: este cu adevarat doar o frantura ce aflam despre el in scoala, in orice mijloc de comunicare autohton, poate mai putin internetul care prin natura lui cuprinde multe, dar sunt atat de rasfirate... si de aceea poate necercetate... Il studiem si il cercetam pe Leonardo da Vinci, ni-l luam de exemplu (cazul meu, nu vorbesc de altii, si o spun cu durere acum), dar... dar...
Da, in toate aceste zile, in sufletul meu l-am comparat permanent pe Mihail Eminescu cu Leonardo da Vinci... un Leonardo al cuvantului scris si al pozitiei de forta in fata neamului sau, un cunoscator si cercetator urias pentru a da cu onoare cuvant virtutilor unui neam de Feti Frumosi ce inca isi hranesc caii cu jaratec pentru a le creste aripile cu care se vor inalta candva pana la cer...
Cum ar fi fost poporul nostru daca Eminescu ar fi trait pana la 90 de ani??
Macar noi sa nu-l uitam, cei care macar acum ne-am adus aminte de el..
Stiam ce ne-au transmis dacii, din vechimi catre noi, cei care le-am urmat: “Mergeti cu bine, cu dreptate, in vremurile care vor veni...” Putini stiu asta, numarati pe degetele de la o mana, dar acum si voi, pentru ca stiti, mergeti cu bine, cu dreptate, in vremurile care vor veni...
(cititi o parte din lucrarile congresului la adresa http://www.dacia.org/mag-2009-59.pdf)
5 februarie 2011
Va invit sa urmariti si cele scrise pe Reteaua Literara - adresa:
http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blog/show?id=1971741%3ABlogPost%3A627158&xgs=1&xg_source=msg_share_post
3 comentarii:
Cum ar fi fost daca Eminescu traia 90 de ani si daca Isus ar fi trait 90 de ani.....
Frumos subiect!..
imi dai voie sa fac o postare??
Trimiteți un comentariu