1. INFLUENŢA ORIGINILOR
Să vedem, în continuare, cum influenţează originile noastre spirituale, evoluţiile noastre anterioare, modul în care ne concentrăm în trăirile noastre curente. Scriam în prima parte a subiectului nostru :
(http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2009/05/despre-capacitatea-de-concentrare-sau.html)
că parcurgem şi perioade de evoluţie în frecvenţe relativ joase ale vibraţiei planetare, comparativ cu perioade de vibraţie mai înaltă. Ele nu sunt „făcute” special pentru oameni, şi nici nu le-a determinat omul ridicările sau coborârile la scară universică, indiferent cum ar fi el: bun, cuminte – pe cele înalte, şi rău, agresiv – pe cele joase. Omul însă îşi poate modifica pe termen scurt vibraţia proprie şi o poate influenţa pe cea a semenilor săi, prin antrenarea lor, mai mult sau mai puţin inconştientă, pe calea manifestărilor anterioare: şi ale experienţei generale, şi ale experienţei particulare din medii locale de vibraţii asemănătoare. Este o lege universală a devenirilor, dezvoltărilor şi trecerilor în alte etape: ciclice şi mai ales naturale, chiar dacă toate sunt ajutate de spiritele cele mai puternice, creatoare şi coordonatoare ale evoluţiilor: bazate în orice moment pe tot ceea ce poate să fie mai natural în trăirile de pretutindeni.
Spuneam că evoluţiile spiritelor umane sunt foarte înaintate şi este o diferenţă de etape lungi de evoluţie, chiar şi numai, spre exemplu, între vieţuitoarele de tipul celor pe care le numim azi mamifere şi om (nemaivorbind de celelalte): omul ca spirit întrupat este un creator conştient înaintat, venit pe Pământ ca spirit în circulaţie interzonală în univers. Este o călătorie conştientizată la nivelele de pornire, de iniţializare, în zone ale universului în care evoluţiile sunt foarte înaintate, în vibraţii foarte înalte. Din evoluţia lor înaltă, creatorii conştienţi înaintaţi fac din când în când bucle de evoluţie către locurile originilor evoluţiilor proprii, în locuri de joasă frecvenţă a vibraţiei tot din acest univers, acolo unde şi-au făcut chiar ele evoluţiile de început, cu mult timp în urmă. Mereu au loc astfel de bucle, de călătorii. Fiecare astfel de călătorie este un pas înainte către folosirea experienţei înaintate pe care spiritele au căpătat-o în diferite momente, în drumul lor mereu către progres spiritual. Folosind experienţa căpătată, chiar dacă numai partial (după cum permit locurile) sau numai intuitiv chiar, fiecare astfel de călătorie este un pas către estomparea manifestărilor animalice foarte vechi, rămase în memorii. Ele se activează doar local prin trăiri influenţate de biosistemul vegetal-animal, precum şi de vibraţiile relativ joase ale planetei care le găzduiesc astfel, temporar. Se activează, şi astfel se conştientizează amprentele lor remanente, antrenând spiritele într-o luptă-muncă către înălţare conştientă sau numai intuită, către experienţă de înaltă calitate, care se întăreşte astfel mereu, cu fiecare lucru creat chiar aici, în astfel de timpuri.
Şi mai este un pas către ridicarea calităţii manifestărilor totale ale spiritului oriunde în acest univers ar pleca apoi de aici, după finalizarea trărilor aici, în condiţiile grele, asemănătoare începuturilor evoluţiilor ca creator conştient: pentru noi, oamenii, cei care suntem la o astfel de şcoală acum, pe Pământ.
Procedeele dure prin care cândva spiritele le-au folosit pentru a lupta cu ele înseşi pentru a se sustrage animalităţii au fost paşi importanţi pentru ca spiritele să-şi părăsească comportamentele de supravieţuitor ne-creativ de turmă. Astfel de comportamente i-au folosit foarte mult atunci, la originile evoluţiilor de creator conştient, dar ele trebuiesc înlocuite permanent, pe măsura creşterii experienţei. Căci astfel de manifestări le împiedică înălţarea, ca un balast greu, mereu aflat la purtător, chiar şi în cazul unor evoluţii la nivele înalte de vibraţie planetar-stelară. Astfel de experienţe dure au rămas în memoriile latente ale spiritelor şi sunt activate ori de câte ori ajung în locuri de vibraţie mai joasă din univers: vibraţiile planetare locale şi cele emanate de la biosistemul local. Împotriva unor astfel de rămăşiţe spiritele umane încearcă de fapt să lupte cu toate forţele pe care le au, căci rămăşiţele lor de manifestare spirituală – chiar dacă sunt în stare latentă, influenţează puternic capacităţile normale înălţate din evoluţiile lor înaintate, trăgându-le mereu înapoi. Căci ele sunt atrase mereu să se concentreze când la lupta conformă impulsurilor vechi, când (şi în aceeaşi măsură) pe munca (s-o numim lucrare) de ridicare a calităţii tuturor celor pe care le pot conştientiza în calitate de creator şi de utilizator al celor create în societatea de întrupare.
Astfel de manifestări împiedică în primul rând înălţarea pe loc a spiritelor creatoare, dar şi capacităţile extinse de creaţie mentală (general-spirituală) a creatorilor înaintaţi, la orice nivele de vibraţie, oriunde în univers s-ar afla, ar evolua. Cu cât evoluţiile sunt mai avansate, cu atât mai puternic reliefată apare această moştenire grea, prin contrast cu capacităţile deosebit de înălţate, specifice nivelelor foarte înalte de vibraţie din celelalte zone ale universului. Dar chiar impulsul interior de căutare a calităţii mereu înălţate a oricăror trăiri conduce la orientări foarte clare, precise, dar în timp, formând calitatea de căutător specializat în orice locuri şi în orice timpuri.
(Pentru studiu: Zonele Universului Fizic la adresa:
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/05/zonele-universului-fizic_30.html)
Iată astfel de unde provin, de fapt, manifestările noastre necreative, pe care le numim în mod curent negative: în planul material sau în planul ideilor, avem tendinţe distructive – nu creative, legate de concurenţe animalice: lupte pentru întâietate sexuală, pentru supremaţie în grupuri mai mari sau mai mici. Mai mult, toate manifestările animalice se extrapolează în condiţiile rafinării creaţiei materiale şi a simţurilor îmbunătăţite prin ea, intuite ca fiind mult de-asupra celor animale.
Aşadar, oamenii, spiritele umane (întrupate în sisteme corporale umane) sunt mari creatori, inteligenţi utilizatori, puternici prin ceea ce este mai calitativ în lumea pe care şi-o crează şi o dezvoltă mereu. Cu alte cuvinte: mult de-asupra celor pe care le cunoaştem azi despre noi înşine.
2. ALTE ÎMPRĂŞTIERI SUBCONŞTIENTE ALE CONCENTRĂRII: UN ANUMIT FEL DE TEAMA DE REZIDENŢI
De altfel, nici pe Pământ nu stau lucrurile tot timpul în felul pe care îl cunoaştem azi. La nivele înalte de vibraţie, oamenii păstrează încă toate particularităţile vieţii înălţate din lumea din care vin aici. La frecvenţe joase, comportamentele se remodelează după moştenirea rămasă în memoriile pasive ale fiecărei monade din spirite, formând un fond general al experienţei întregului grup pe care îl numim spirit. Liniile sinusoidale ale ritmurilor vibraţiei stelar-galactic-planetare conduc treptat la pierderea memoriilor înălţate şi la recuperarea celor vechi, cu puternice influenţe agresive, distructive: sau ne-constructive. Conştientizarea lor înseamnă începutul unui puternic şi rapid proces de remodelare a comportamentelor de acest fel, întărindu-se astfel fondul general creativ, estompand restul treptat – dar sigur. (Pentru studiu: Trepte de evoluţie ale monadelor: monade spirituale:
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/05/3-trepte-de-evolutie-ale-monadelor.html )
Aşadar, un astfel de mod de evoluţie – aşa cum desfăşoară aici, pe Pământ – nu le este spiritelor umane, în totalitatea lor, caracteristic modului lor general de evoluţie. Este o formă specială, pe care o desfăşoară extrem de rar, pe care nu şi-o doresc la început – dar pe parcurs se încredinţează singure de necesitatea imperioasă a desfăşurării ei. Ajung să şi-o dorească şi să ceară participarea la călătoriile inter-zonale, indiferent cât de greu de suportat pot deveni ele în timpul desfăşurărilor. De aceea coordonatorii de evoluţii nu preiau chiar toate cererile în organizarea călătoriilor, ci numai atunci când ei, cu marea lor experienţă, percep clar nevoia de schimbare în evoluţiile spiritelor, mai ales ale celor aflate la începutul evoluţiilor, când spiritele îşi conştientizează destul de superficial toate necesităţile. Dar sunt doritoare de progres, iar acesta este cel mai important lucru pentru toţi, căci înţelegerile sunt reciproce şi eficienţa evoluţiilor înaintează precis în orice moment evolutiv.
(Pentru studiu: venirea pe Pământ a spiritelor din zona a II-a a Universului Fizic:
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2009/05/lumina-din-lumina.html )
Iată aşadar că Pământul, la fel ca şi multe alte puncte universice asemănătoare ajută spiritele umane să-şi cunoască, cu o conştiinţă care se dezvoltă din ce în ce mai mult, toate comportamentele: impulsive, agresive, acumulate în perioadele evoluţiilor de spirite fără experienţă de creaţie conştientă, evoluţii pe care le numim pe Pământ de tip animal.
Desigur că coordonatorii de evoluţii ar putea să le creeze condiţii pentru trăiri la astfel de valori joase chiar acolo unde îşi realizează evoluţiile progresive. Dar cele mai înalte valori vibraţionale de pe Pământ nu le pot atinge pe cele din celelalte zone ale universului.
(Pentru studiu: evoluţii progresive:
http://cristiana-drumuri-spirituale.blogspot.com/2009/03/denumiri-sau-coduri-de-vibratie.html )
De aceea, dacă s-ar crea structuri universice de felul celor din subzona Pământului, vibraţiile foarte joase (oricât ar fi ele de înalte pentru Pământ) pot crea mari perturbări în sistemele stelare din alte zone. Iată de ce, aşadar, călătoriile regresive sunt atât de importante pentru toate spiritele venite acum pe Pământ, în acest fel.
Pe de altă parte, să nu uităm că universul este construit astfel încât să se ţină seama de puterile mici – deşi aflate în creştere – ale spiritelor primare care evoluează chiar în mod normal, progresiv (fără bucle evolutive de felul celor discutate mai sus) într-un loc cum este Pământul. Nu mă refer la vegetale şi animale, ci tot spirite umane, creatoare conştiente, dar care nu au ajuns în evoluţiile lor progresive decât aici, pe Pământ. Căci evoluţiile folosesc strcutrile Universului Fizic mereu, luând parcurgerea lor de la cap, dar cu experienţa mărită a evoluţiilor înaintate. Le-am numit spirite rezidente, care evoluează prin ajutorul oferit lor, prin exemplele oferite lor de către spiritele mai evoluate, aflate în călătorii, în bucle de evoluţie pentru conştientizări multiple. Rezidenţii au vibraţii mici, în raport cu cele mai evoluate şi nu pot fi transferate în alte locuri, de vibraţie mai mare, fără să sară peste etape. Trebuie să rămână în locuri optime pentru desfăşurarea evoluţiilor lor, în locuri de vibraţie mult mai apropiate de valorile proprii, optime pentru traiul lor, pentru desfăşurarea învăţurilor lor. Şi, pentru ca evoluţiile să fie pătrunzătoare, este nevoie întotdeauna de tangenţe între spiritele de diferite evoluţii, pentru ca să înveţe toate să ajute şi să se lase ajutate. Este elementul principal prin care toate evoluţiile înaintează la infinit, fără opriri, fără nici măcar regresii.
Undeva, în subconştientul nostru, există o teamă a ajutătorului pentru a nu crea rezidenţilor creşteri de agresivitate, ceea ce contribuie foarte mult la mlădierea atitudinii noastre în planul curent de trăire şi revenirea la forma de manifestare echilibrată în cazul impulsurilor puternice de conştiinţă. Este un lucru foarte bun, la care se mai adaugă ceva: reducerea puterii de concentrare – prin împrăştierea atenţiei când pe subconştient, când pe conştient, în special din partea celor care au mai puţină experienţă de manifestare la nivele joase de vibraţie. Oamenii caută înălţarea spirituală, caută calitatea oricărei creaţii şi expandarea volumului utilizărilor cu orice preţ, dar acest „preţ” este amendat de cele mai multe ori inconştient prin puterea subconştientului: din subconştient, de aceea parte a experienţei celei mai apropiate de vieţile de acum: experienţa de creator conştient înaintat.
Daca acest lucru este o greutate în planul manifestărilor locale, cotidiene, pentru care ajutătorii înălţaţi au creat multe separări de activităţi simple, în care unii oamenii să se specializeze fără foarte mare efort, pe de altă parte este ceva bun în planul manifestărilor personale şi global-spirituale. Suntem mult mai înălţaţi decât credem şi putem fi chiar mândri că avem modestia să nu credem acest lucru...
Şi mergem pe drumul nostru, lăsând lucrurile să curgă aşa mai departe, străduindu-ne pentru lucruri mici şi încrezându-ne în fundul sufletului nostru în lucruri mari şi în Dumnezeu...
3. ŞI, DIN NOU, DESPRE RECUPERĂRILE DE CUNOAŞTERI
Toate acestea au – aşadar – mare legătură cu capacitatea noastră de concentrare, mai ales în timpurile pe care le trăim, când vibraţia planetară, din ce în ce mai înaltă, ne impulsionează către aduceri aminte ale unor vremuri de mult uitate. Dorim să le cuprindem pe toate, nu ne putem opri, nu ne putem concentra doar la un singur lucru, sau doar la o singură linie de cunoaştere. Recuperăm, chiar dacă de multe ori superficial. Totuşi lucrurile acestea nu sunt de foarte mult timp uitate, căci până în sec. XVII au existat acele societăţi pe care le-am numit retrase, retrase din cunoaşterea lumii. Societăţi pentru un trai decent, omenesc în sensul înalt al cuvântului, în care spiritele umane trăiau reîntrupări de recuperare a vieţii cunoscătoare de care nu aveau parte în societăţile deschise: deschise tuturor formelor de manifestare umană, indiferent de felul acestor manifestări – pozitiv sau negativ, din care toate spiritele învaţă, mereu: din trăirile proprii şi din trăirile altora, ale celor din jurul lor.Aşadar, în societăţile retrase, atent protejate şi coordonate de către moşii înţelepţi ai popoarelor, învăţătura şi activitatea populaţiilor locale a fost îndreptată spre recuperarea cunoaşterilor la care nu au avut acces spiritele umane în întrupările lor anterioare, în societăţile deschise. În felul lor, toate întrupările spiritelor umane au parcurs faze de cunoaştere în societăţi diferite, pentru a înţelege formele complementare ale folosirii cunoaşterilor umane. Exact acest lucru este discutat acum, deşi o astfel de discuţie este necesar să fie mereu reluată, pentru a înţelege cât mai multe dintre aspectele sale particulare.
O asemenea organizare a întrupărilor oferă posibilităţi de orientare complexă a populaţiilor spirituale, după schimbări masive de vibraţii planetare. Ceea ce apare ca noutate după finalizarea adaptărilor şi desfăşurarea filonului principal de manifestări necesare evoluţiilor globale ale omenirii, este ieşirea în lume a societăţilor retrase, treptat. Astfel, după anul 1965 (după cum ştiu eu) nici o aşezare umană nu a mai putut să se sustragă lumii: turismului sau afacerilor (sau şi una şi alta simultan).
Nu numai întrupările universalizează astfel spiritele – chiar dacă prin acumulări secvenţiale, adică viaţă după viaţă, dar însăşi universalizarea devine sarcină, şi astfel dorinţă directă sau intuită: de viaţă cu viaţă, una după alta, puţin câte puţin.
Indiferent dacă omul circulă ca turist sau este nevoit la acţiune de supravieţuire prin muncă, el circulă mereu, îmbogăţindu-şi cunoaşterea la care nu a avut acces în ultimele vieţi, precum şi experienţa de muncă, de relaţionare, pe care o păstrează aproape vie în sufletul său.
Activitatea de recuperare a cunoaşterilor a avut de-a lungul vremurilor o secvenţă inconştientă – de la o viaţa la alta – şi o secvenţă conştientă, căutată constant de întrupaţi. Fiecare în parte a avut intenţia după interesul sau necesitatea de supravieţuire într-un mediu social greu de suportat. Adică, fiecare om antrenat pe calea cunoaşterii a desfăşurat în fiecare viaţă a sa ceea ce a necesitat – cunoaşterea fiind implicită procesului de creaţie, de muncă, de circulaţie pe cărările pământurilor şi apelor lumii. Cu atât mai mult când a fost vorba, începând cu secolele XVII – XVIII de cercetare pentru cunoaştere (geografice, biologice) şi pentru aplicare (revoluţia industrială propriu zisă).
Ceea ce particularizează azi acest proces este universalizarea cunoaşterilor – teoretice şi practice – pe orice cale: învăţământ, cultură, TV, ziare, internet. Conştient sau nu, omul exact asta face, indiferent dacă el caută de muncă singur (nu i se mai impune, nu mai este legat de pământ) sau caută pe internet informaţii plăcute legate de fotbalistul preferat, trecând astfel de la ziarul local la internet. Caută extinderea cunoaşterilor de ştiinţă, tehnică, literatură, sănătate, filozofie sau artă. Sau câte puţin din toate. Acolo unde îl atrage un titlu – i se deschide o cale, chiar dacă nu o prinde şi deschide imediat: dar îi rămâne dechisă, undeva, într-un coşuleţ al minţii.
Planeta a intrat azi aproape total în acest uriaş circuit deschis al manifestărilor umane. Nu mai există societăţi retrase sau deschise – omul are posibilitatea de a alege singur ce îi este de folos. Conştient sau nu, grupuri de oameni, după tot felul de direcţii care relevă relaţii spirituale piramidale (de care începem să fim treptat conştienţi cu toţii) îşi extind cunoaşterea lumii – fie ca profesori de înaltă cultură universală – fie ca simpli traficanţi de arme sau de droguri. Limitaţi sau nu, experienţele se încheagă în treptele lor piramidale, după grupurile spirituale care se strâng azi, descoperindu-şi ascunzişurile comune. Cu experienţă multă sau puţină, noutăţile sunt luate cu asalt, cunoaşterile se expandează în frontierele lărgite ale ştiinţelor, culturilor, religiilor – manifestări care universalizează şi înalţă: de pe o treaptă pe alta, parcurse rapid, cu poftă de viaţă.
Omenirea ia în stăpânire lumea.
Interesant subiect!! Poate îl vom dezvolta puţin, cu particularităţile sale spirituale!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu