14. CUNOAŞTEREA PROFUNDĂ A VARIAŢIEI CORPORALITĂŢII UMANE – ŞI PLANETARE, ÎN GENERAL

I. IDEI PRINCIPALE

1. Toate speciile pământene au suferit modificări corporale după ultima glaciaţiune, indiferent dacă aceste modificări au fost la întregul sistem corporal sau parţial: ori numai la corporalitatea fluidică, ori la aceasta şi parţial la corpul fizic. 

2. Toate speciile au cunoscut modificări la ambele nivele de întrupare:

– ca spirite: s-au întrupat spirite mult mai puternice din treptele de evoluţie reprezentate pe Pământ, spre deosebire de spiritele întrupate anterior, în proporţii egale slabe şi puternice în fiecare specie, inclusiv cea umană. 

– ca sisteme corporale de întrupare: corpuri mult mai puternice pentru a face faţă şi schimbărilor din mediul planetar (radiaţii cosmice mult mai puternice, variaţii bruşte atmosferice, mişcări tectonice dese şi puternice, etc.) şi manifestărilor agresive ale unora contra altora.

3. În ceea ce priveşte omenirea, schimbările au fost de aceeaşi natură şi au cuprins:

– spirite mult mai evoluate, puternice ca radiaţie, dar în majoritate cu experienţă puţină de manifestare fizică în noile condiţii pământene;

– corporalitate mult mai redusă ca volum, mult mai accentuată ca insensibilitate, datorată reducerii stratificării interioare a unor corpuri fluidice şi necesară pentru trecerea accentului de la mental-astral – la fizic. 

II. DETALII, DISCUŢII

După ultima glaciaţiune nu s-a schimbat doar corporalitatea umană, ci şi a multor altor specii: şi din punctul de vedere al structurilor masei corporale (mult mai dense, pentru a face faţă vibraţiei foarte joase a planetei, cu caracter distructiv prin însăşi esenţa ei), şi din punctul de vedere al spiritelor care urmau să se manifeste printr-o astfel de corporalitate (în proporţie mare mult mai puternice, agresive). 

Schimbările acestei corporalităţi umane, comparativ cu a celorlalte vieţuitoare, au trebuit să fie rapide, rafinate şi puternice. De remarcat faptul că modificările corporale ale speciei umane au fost mult mai mari decât cele ale altor specii, prin însuşi caracterul evoluţiei lor – mult mai avansată pentru spiritele umane decât restul spiritelor întrupate pe planetă. Şi astfel ele s-au perceput mai puternic în cazul oamenilor, întrucât ei nu-şi foloseau înainte – spre deosebire de alte vieţuitoare pământene – corpul fizic pentru trăirile curente: hrănire, deplasare, comunicare, sexualitate, curăţirea corpului fizic, relaţionare: şi mai ales activitatea specific umană – creaţia materială. De aceea percepţia schimbărilor, din unghiul de vedere al observatorului de azi, este uluitoare, practic totul este incredibil în situaţia noastră, a oamenilor de azi care nu ştim bine cu ce ne confruntăm în calitate de spirite foarte evoluate. 

Şi toate erau bine ştiute de oamenii de pretutindeni, căci participarea lor fusese cât se poate de conştientă la toate schimbările vremurilor, indiferent dacă trăiseră schimbările prin participare fizică: ca întrupaţi cu corp fizic de manifestare sau ca entităţi astrale: întrupaţi cu corp de manifestare astral, pe care ei înşişi, în calitate de entităţi astrale, şi-l constituiau în vederea pregătirii intrării lor la întrupare cu corp fizic, pentru manifestări preponderent fizice: să ne amintim că entităţile astrale umane nu nasc urmaşi, ci îşi constituie corpuri de întrupare, după normele date de corpurile lor spirituale. 

Toate celelalte vieţuitoare cu corp fizic de manifestare au suferit modificări în special la corpurile lor fluidice, pentru a face faţă schimbărilor planetare, dar şi faptului că majoritatea spiritelor întrupate au avut alt statut spiritual în asemenea vremuri. 

Oamenii acelor timpuri ştiau bine şi toate transformările întregului biosistem planetar – pe care le observaseră atent, căci schimbările lor începuseră să se deruleze în vremurile când studiau atent, ca oameni mentali avansaţi, cu corpuri fizice şi cu toate capacităţile lor trecute, înainte de ultima glaciaţiune. 

Să le trecem şi noi în revistă, înainte de a ne opri la schimbările sistemului corporal uman.

CORPORALITATEA SPECIILOR CU SPIRITE NECREATOARE (deci exclusiv specia umană şi subspeciile ei)

Aşadar, pentru restul biosistemului vegetal şi animal, să avem în vedere ca necesitate de modificare a sistemului corporal nu numai schimbările atmosferice, mult mai variate, puternice ca manifestare, în lipsa plafonului ceţos care avea să dispară după ultima glaciaţiune, dar şi agresivitatea în manifestarea oamenilor, în vremurile ce vor urma. După ultima glaciaţiune, se vor întrupa (ca specii vegetale şi animale) în mod majoritar spirite necreatoare foarte puternice, şi numai puţine – mult mai puţine decât înainte – spirite mai delicate, mai ponderate, echilibrate sau foarte sensibile. Înainte de ultima glaciaţiune, ponderea celor mai puţin agresive, mai delicate, sensibile, fusese egală cu ponderea celor mai agresive, ceea ce conducea la o existenţă echilibrată de manifestare în biosistem. Dar pentru evoluţiile lor generale, cele agresive aveau nevoie de limitarea treptată a agresivităţii lor, aveau nevoie de echilibrarea lor proprie, de aceea epoca care s-a instalat după ultima glaciaţiune era starea perfectă pentru acest scop al evoluţiei lor, datorită condiţiilor incisive de pe Pământ: şi planetare, şi umane. O perioadă scurtă de timp – dar eficientă, era bună pentru urmărirea acestui scop spiritual, adică până la plecarea spiritelor umane cele mai agresive de pe planetă. După care moment planetar, pe de o parte ele aveau să se echilibreze singure, nemaifiind deranjate de oameni, pe de altă parte aveau să reintre la întrupare cele mai sensibile, care se feresc mai presus de orice de cele agresive, astfel încât pentru propăşirea speciei cele agresive devin întotdeauna nevoite să se pondereze ele înseşi. 

Corporalitatea tuturor speciilor de plante şi animale a început să se schimbe cu mult timp înainte de condensarea totală a plafonului ceţos, de ultima glaciaţiune, în schimb cea a oamenilor s-a schimbat după o perioadă relativ lungă după glaciaţiune. Noua corporalitate a restului vieţuitoarelor, cu mult înainte de ultima glaciaţiune, le-a permis tuturor să se obişnuiască din timp, treptat, cu noua corporalitate: din ce în ce mai densă, mai musculoasă, cu epiderma din ce în ce mai compactă, cu păr, blană deasă (chiar şi pentru animalele din zonele calde, pentru protejarea de radiaţiile cosmice care deveaneau din ce în ce mai puternice pe măsură ce se subţia plafonul ceţos); cu osatură şi ligamente mai puternice decât înainte; cu fulgi şi pene, cu solzi, cu piele şi organe de întreţinere a epidermei mult mai dense, mai puternice. Acestea au traversat glaciaţiunea – ultima epocă a apelor de până acum, căci glaciaţiune a fost doar în regiunile polare, subpolare şi temperate: adică ceea ce biblic numim potop. 

CORPORALITATEA SPECIEI UMANE ŞI A SUBSPECIILOR EI

Am făcut – dar vom discuta foare rar despre acest aspect – diferenţa dintre specia umană şi subspeciile ei: subspecii în totalitate binecunoscute de oamenii acelor timpuri şi urmărite atent de la distanţă, fără ca oamenii din aşezări să se amestece în evoluţiile lor: nici înainte, nici după ultima glaciaţiune. Facem diferenţa nu numai la corporalitate, ci pornind în primul rând de la evoluţia grupurilor de spirite care au folosit corporalitatea subspeciilor: în subspecii s-au întrupat spirite aflate în evoluţii preliminare, mai precis grupuri de spirite înaintaşe ale unor popoare spirituale care evoluează cu multe etape în urma celor umane: care au nevoie, pentru propriile evoluţii, să trăiască în câmpurile umane, câmpuri de creatori înaintaţi, dar nu printre ei, căci nu au experienţa unui comportament şi a unei forme avansate de creaţie materială – de anvergura spiritelor umane. Sunt multe grupuri de spirite în evoluţii preliminare care au trăit în paralel cu spiritele umane, fără să fie conştiente de prezenţa acestora din urmă; dar spiritele umane întrupate în specia principală au fost, aşa cum spuneam, conştiente şi foarte atente la evoluţiile lor, desfăşurate sub atenta supraveghere, cu ajutor pe toate planurile necesare lor, din partea ajutătorilor înaintaţi ai tuturor popoarelor care desfăşoară evoluţii pe Pământ, aşa cum sunt secundarii şi centralii întrupaţi pe planetă. Sunt acele spirite care au realizat întrupări în formele pe care noi le numim azi omul de Cro Magnon, omul de Neanderthal, etc. Şi care nu au fost străbunii noştri, dar numai urmele lor le descoperim azi pe Pământ şi este normal încă să facem asemenea confuzii. Cu toate acestea multe dintre filmele documentare care prezintă aspecte ale descoperirii urmelor lor încep să se întrebe dacă ei au fost cu adevărat începătorii speciei umane sau nu. Nu intrăm în analize acum, dar să reţinem că au fost subspecii ale speciei umane, create de entităţile transcedentale odată cu specia umană. 

Să revenim.

La prima vedere lucrurile par să se fi desfăşurat asemenea biosistemului în mijlocul căruia trăiau oamenii: cu rezidenţi şi cu ajutătorii lor. Să avem în vedere şi în cazul oamenilor cele două componente ale unei specii planetare: spiritele şi corporalitatea. Spiritele umane cu experienţa cea mai puţină: rezidenţii, au ieşit treptat din ponderea majoritară în rândul populaţiilor umane, căci în acest moment al evoluţiilor lor nu pot încă suporta agresivitatea şi perversitatea de care vor da dovadă alte spirite – cele din blocurile spirituale piramidale. Rezidenţii au stat în întrupări fizice până când s-au adaptat perfect schimbărilor despre care discutăm, apoi s-au retras treptat din întrupările fizice, rămânând în corp astral pe tot parcursul restului epocii fizice a omenirii, ca entităţi astrale ieşite din întrupări omeneşti. Ei sunt reprezentaţi în religiile creştine prin îngerii-copii – despre care trebuie să menţionăm că se confundă faptul că nu au trecut încă niciodată prin evoluţii regresive asemenea piramidalilor, cu faptul că nu s-ar fi întrupat niciodată încă, ceea ce nu este adevărat sub nici o formă. Există însă o anumită stare, avansată, a purităţii sufletelor lor comparativ cu piramidalii, căci nu au trăit niciodată alături de ei atunci când vibraţia planetei este foarte joasă şi influenţează în mod negativ oamenii, spre deosebire de orice altă vieţuitoare de pe planetă, care trăiesc în astfel de condiţii. Dar rezidenţii, pe de o parte, au trăit în compania piramidalilor când vibraţia Pământului era foarte înaltă şi absolut toţi oamenii de pe Pământ trăiau la cotele cele mai înalte ale manifestărilor umane; iar pe de altă parte ei au experienţa întâlnirii cu blocuri spirituale piramidale din alte cicluri de vieţi anterioare şi înţeleg foarte bine acest eveniment de anvergură universică, dar nu l-au trăit în totalitate, şi în condiţii grele, şi în condiţii bune, efectiv, pe cont propriu, încă niciodată. Asemenea întâlniri vor fi şi pentru rezidenţii de azi confruntări cu propriile lor manifestări pe care le vor avea în evoluţiilor lor viitoare, când vor deveni şi ei ajutători pentru alte spirite, care vor fi rezidente pe planeta pe care ei vor fi ajutători pe post de piramidali, şi vor avea atitudinile pe care nu le suportă acum. Astfel cunoscându-i parţial direct, ei au întotdeauna toată mila şi compasiunea pentru chinurile materiale şi spirituale prin care trec piramidalii şi ajutătorii lor în aceste vremuri. Cei care au rămas în întrupări umane după retragerea rezidenţilor, o perioadă de câteva mii de ani, nu mai mult, sunt în majoritate piramidali, ajutaţi de primari galactici, de secundari şi centrali – aceştia din urmă într-o proporţie de cca. 10-15 % maximum. Când cele mai agresive blocuri piramidale îşi încheie întrupările terestre şi se întorc acasă, de unde au venit, rezidenţii încep să intre din nou masiv în întrupări fizice, continuându-şi evoluţiile lor curente, folosind tot corpurile speciei umane, pe cele moştenite de la cei plecaţi. 

Este de remarcat faptul că spiritele umane au o lungă şi profundă experienţă în această direcţie a evoluţiilor împreună cu grupuri din alte popoare de spirite. Dar pentru restul speciilor pământene, fiecare specie este formată, în sfera ei spirituală, din grupuri de spirite din acelaşi popor spiritual, experienţa lor puţină făcându-i incapabili de a evolua încă în apropierea alte popoare de spirite, chiar dacă ar avea o evoluţie asemănătoare. Dar şi pentru spiritele întrupate în specia umană, experienţa tuturor este puternică doar la nivele înalte de vibraţie, în condiţii optime de mediu şi corporalitate, de aceea rezidenţii ies din întrupare, neavând puterea şi experienţa de a suporta agresivitatea altor popoare spirituale, ale unor grupuri din alte popoare spirituale cu altă evoluţie, cu alte feluri de manifestare la nivele foarte joase de vibraţie, deşi se pot împăca deosebit de frumos la nivele foarte înalte de vibraţie: când gradul de conştiinţă le este deosebit de ridicat tuturor spiritelor umane. 

Pentru asemenea spirite din blocurile spirituale piramidale, corporalitatea pe care au generat-o Moşii popoarelor de pretutindeni după ultima glaciaţiune avea caracteristici specifice vieţii la fel de dure cu care aveau să se confrunte: nu numai din partea unui mediu deosebit de agresiv – comparativ cu clima blândă dinainte de ultima glaciaţiune, ci şi din partea unei societăţi umane globale pe care noi o ştim bine azi: agresivă, excesiv de brutală, concurenţială, şi nicidecum lucrativă aşa cum erau obişnuiţi oamenii cândva. O asemenea corporalitate avea şi ea, la fel ca şi cea a celorlalte vieţuitoare, o masă mult mai compactă, densă, redusă ca dimensiuni la statura unui om aşa cum ne cunoaştem azi – şi nu de 2-2,5-3 m înălţime, cum fusese în trecut, precum şi cu o funcţionalitate aptă să se supună rigorilor vremurilor: adaptată în primul rând creaţiei fizice, deplasării, hrăniri, comunicării şi tuturor percepţiilor tot fizice. În scurt timp, dar treptat, manifestările fizice vor prelua cea mai mare pondere, dar fără a se pierde integral capacităţile astrale şi mentale, ci numai diminuându-se treptat, pe măsura trecerii timpului şi a obişnuirii cu efort fizic. Capacităţile lucrative mentale, cele de comunicare mentală şi de circulaţie astrală au scăzut la cca. 10% din capacităţile anterioare – cu variaţii specifice fiecărui popor şi fiecărui continent, în funcţie de vibraţia pământurilor şi biosistemului local. O asemenea diminuare drastică s-a datorat restrângerii până la stadiul de latenţă a straturilor interioare ale corpurilor: astral, mental şi cauzal; ele însă au funcţionat treptat, în continuare, doar cu primul şi ultimul strat – straturi pe care azi le numim: corpul inferior şi corpul superior pentru fiecare din aceste nivele în parte. 

Singurii care au rămas cu majoritatea straturilor funcţionale au fost Moşii; Călătorii, Învăţătorii şi Măiaştrii Moşilor s-au născut întotdeauna cu o corporalitate normală pentru oamenii pe care i-au ajutat direct, şi chiar au intrat mai târziu definitiv în societatea omenească, chiar dacă unii au rămas ca sihaştri în marginea societăţii umane, dar nu înafara ei. Ei au învăţat de la Moşi să-şi dezvolte şi să-şi păstreze capacităţile native, ajutaţi fiind de memoriile bune şi experienţa mentală şi astrală proprie înaintată, dar şi pentru că au trăit într-un mediu retras, în vibraţiile înalte ale Moşilor. În acest fel au contribuit în felul lor la menţinerea unui echilibru emoţional, intelectual (acesta din urmă mai ales – ceea ce conducătorii din vremurile din urmă nu au spus niciodată popoarelor lor, pentru ca ele să nu-şi depăşească postura de sclavi) şi de îndrumare creativă atunci când a fost nevoie: un ajutor care nu a fost, de asemenea, cunoscut cum se cuvine de-a lungul timpului. 

După naşterea primelor generaţii de oameni obişnuiţi, Moşii au reluat activităţile lor, regându-şi la loc corporalitatea diminuată anterior, ajungând în scurt timp la nivelul corporalităţii lor dinainte. Le era absolut necesară pentru implicarea lor totală în păstrarea echilibrului vibraţional general planetar – şi general, şi regional, al planetei, în funcţie de dezvoltarea populaţională şi creativă (industrie, etc.). 

În acest fel, ei au putut să ţină în continuare legătura cu entităţile dimensionale şi interdimensionale, şi cea mai mare parte a lor a avut acces la straturile interdimensionale şi stratul dimensional cel mai apropiat de cel al nostru, de ajutor direct oferit evoluanţilor primari. Majoritatea lor au plecat la un moment dat din stratul nostru, dar la necesitate ei vin oricând aici, pentru lucrări necesare supravieţuirii omenirii – dar şi a biosistemului planetar, a menţinerii planetei în stare optimă de trăire: ea însăşi fiind o mare fiinţă, în evoluţii spirituale foarte înaintate. Ceea ce noi pierdem frecvent din vedere, încă, dar vom reveni cu toţii treptat la starea de conştienţă şi de conştiinţă de la nivelul mediu spre nivel înalt. 

GÂNDUL ZILEI...
Să nu uităm: zâne, spiriduşi, duhuri, spirite, elfi, sirene, ondine, şi câte şi mai câte... o lume care, departe de a fi copilăroasă, măruntă, inocentă în sens de completă necunoaştere - este de fapt o lume profundă, atotcunoscătoare, bucuroasă să o împărtăşească spre binele tuturor... Din lumea lor fac parte cei numiţi Nemuritori, care lucrează întotdeauna spre binele muritorilor, spre alinarea vieţii lor, spre întărirea lor trupească, sufletească - în total spirituală!!!

O lume aflată azi, la fel ca şi omenirea, la graniţa înnoirilor, descoperirilor, conlucrărilor pe valul cunoaşterilor înălţătoare !!!