18. RAPORTUL CANTITATE/CALITATE ÎN PERIOADA DE TRECERE

I. IDEI PRINCIPALE

1. În etapa mentală a omenirii (până la ultima glaciaţiune) raportul cantitate/calitate arăta o cantitate redusă de obiecte/obiective de creaţie materială, dar cu o calitate maximă şi funcţionalitatea cea mai complexă. 

2. În etapa de început a epocii fizice, imediat după ultima glaciaţiune, dispare total creaţia mentală, rămâne creaţia fizică şi se menţine urmărirea calităţii pe primul plan, sprijinită de păstrarea percepţiilor mentale şi astrale. Cantitatea rămâne în planul necesităţii, unde austeritatea este datorată în mod normal numai necesităţilor obiective ale omului şi societăţii. 

3. Etapa fizică, în mileniile din urmă, aduce o creştere uriaşă a cantităţii, dar cu calitate din ce în ce mai redusă în consumul general. Calitatea şi funcţionalitatea avansată rămân numai pentru conducători, individual sau în grup restrâns. 

II. DETALII, DISCUŢII

Desigur, sunt multe aspecte, după cum am văzut în articolele precedente, care se schimbă de la o etapă de trăire a omenirii – la cea următoare. Acum urmărim aspecte ale trecerii de la etapa mentală a omenirii (corespunzătoare perioadei planetare cu vibraţie foarte înaltă) la etapa fizică a omenirii (corespunzătoare perioadei planetare cu vibraţia cea mai joasă). Însă studiem nu numai pentru că avem curiozitate, pentru că ni se pare interesant (aceasta este numai o formă de a ne fixa atenţia asupra unor evenimente din viaţa planetară, din viaţa omenirii) – ci pentru că schimbarea este reversibilă: vibraţia planetară este din nou în creştere, iar acest aspect ne permite să revenim la viaţa predominant mentală pe care am avut-o înainte. Vom trăi reluarea activităţii mentale, indiferent de viaţa pe care o vom avea în viitor. În perioada de care discutăm, din trecut, eram conştienţi de această trecere, ceea ce face revenirea complexă din viitor să fie mult mai uşoară aici, pe Pământ. Iar acest lucru ne ajută să înţelegem şi un alt aspect, deosebit de important: de ce eram atunci conştienţi CU TOŢII, absolut toţi oamenii de pe Pământ, iar acum multe spirite care au încheiat deja, sau sunt în preajma încheierii ciclului lor de vieţi pământene, nu au trecut prin această conştientizare avansată din perspectiva fizică, pe care o trăim noi acum. Şi nu este de loc o pierdere, căci conştientizarea de atunci (cu foarte multă cunoaştere, în profunzime, în detaliu) plus experienţa pământeană uriaşă a spiritelor umane care numără milioane de ani înainte de ultima glaciaţiune, plus experienţa cu care am venit cu toţii pe Pământ, face ca revenirea la o viaţă mentală să fie uşoară pentru toată lumea, indiferent de condiţiile în care au desfăşurat vieţile predominant fizice: cu sau fără cunoaştere avansată ca în zilele noastre. 

Dar nu toată lumea va trăi perioada următoare pe Pământ – cei care vor pleca de pe Pământ vor folosi experienţa acumulată pentru a se integra imediat în alte conştientizări viitoare, care vor sta la baza altor viitoare călătorii regresive în această zonă a universului. Aceştia fac parte din blocurile spirituale piramidale venite din zona a II-a universului, şi le vor folosi şi pe drumul reîntoarcerii acasă, în vibraţii mult mai mari, începând chiar de pe drumul spre „acasă”, în complexităţi uriaşe faţă de cele de pe Pământ, în condiţii optime pentru orice trai ar avea nevoie: ca entităţi spirituale, ca entităţi asemănătoare celor astrale din spaţiile pământene, dar speciifice altor locuri, ca şi orice alte feluri de întrupări cu corpuri de diferite feluri din locurile călătoriei lor în trepte până „acasă”. 

Aşadar, aceste blocuri spirituale piramidale nu mai au nevoie decât să-şi termine vieţile cu manifestări fizice în vibraţii joase din univers, de aceea lor nu ar trebui să li se ceară preocupări spirituale înalte, iar pe de altă parte nici ei nu ar trebui să fie intoleranţi cu cei care au astfel de preocupări spirituale. Şi vom spune asta ori de câte ori va fi nevoie. 

Conştientizările oamenilor din vechime aveau în vedere lucruri cunoscute din etapele anterioare, petrecute în alte timpuri şi în alte spaţii, în alte galaxii, în zone şi subzone diferite ale universului. O cunoaştere reală, profundă, densă şi mai ales universală. Şi să reţinem că în orice etape de evoluţie, când spiritele creatoare avansate trec de la o etapă mentală la una fizică, lucrurile se petrec în acelaşi fel, oriunde în această zonă a universului. Nu este neapărat o creştere în evoluţii, ci o echilibrare a manifestărilor spiritelor. Îmbogăţirea, creşterea evoluţiilor lor are loc în perioade foarte mari de timp, în cicluri foarte cuprinzătoare: ceea ce nu este cazul pe Pământ pentru aceste spirite venite în călătorii regresive, nu este timp necesar unor salturi evolutive, căci călătoriile sunt relativ scurte şi urmărind doar anumite echilibrări prin creşteri de experienţă pe multe planuri, dar nicidecum pe toate într-o singură călătorie regresivă. Asemenea creşteri, salturi efective în evoluţie rezultă numai din:

– creşterea puterii energetice fundamentale a fiecărei monade, de-a lungul unor lungi, şi complexe etape de evoluţie;

– creşterea experienţei din trăiri combinate, care să folosească toate forţele spiritului: fizice şi în paralel mentale, şi astrale, şi cauzale, în funcţie de necesităţile fiecărei etape de evoluţie;

– creşterea experienţei totale din trăirile monadelor între vieţile din fiecare ciclu: cu analize, aprofundări, mai ales cu corecţiile de rigoare. Ciclul de vieţi pe Pământ se termină – dar ciclul de vieţi în Universul Fizic este doar la început sau la jumătatea lui pentru piramidalii care vin din terminalul zonei a II-a, care au multă experienţă în astfel de călătorii. 

Asemenea lucruri, printre multe altele, ţin şi de alocarea timpului diferitelor faze de creaţie materială, creaţie care impulsionează folosirile cele mai complexe, simultane şi consecutive, ale experienţei şi puterii spirituale ale monadelor din fiecare spirit. 

Această ideea e bine să o dezvoltăm.

1. În trecutul mental pământean, cea mai mare parte a timpului alocat unei creaţii materiale era oferită cercetării cu învăţături, aplicări şi consolidări ale fiecărei faze a creaţiei, pentru fiecare parte a obiectului/obiectivului creat. Iar oamenii erau perfect conştienţi de acest lucru, căci lucrau până la perfecţiunea avută în vedere de coordonatorii evoluţiilor lor, indiferent de timpul alocat, într-o viaţă lungă dedicată tocmai acestor împliniri. 

În creaţia fizică: la începutul acestei etape planetare, timpul alocat cercetării nu era foarte mare, dar nu pentru că creaţia fizică ar fi mai simplă (aşa cum şi eu am crezut la început, până când mi s-a atras atenţia să privesc lucrurile altfel), ci pentru că spiritele întrupate cunosc bine cum decurge o asemenea creaţie în condiţiile acelea de trai, din acea perioadă: optime şi din perspectiva condiţiilor de trai, şi a vibraţiei planetare, şi a corporalităţii umane, nouă şi perfect, complex funcţională. În astfel de condiţii, tot ceea ce au oamenii de făcut este să-şi adapteze experienţa personală la realitatea Pământului, a condiţiilor planetare şi a necesităţilor de desfăşurare a activităţilor umane, privind: studiul materialelor necesare, al felului de exploatare a resurselor pământene – la început fiind cu multă grijă, tratând planeta cu atenţie, cu respect, în echilibru pentru a nu exploata excesiv nici lemnul pădurilor, nici metalele, nici pământurile rare şi speciale care ofereau proprietăţi speciale prelucrării metalelor folosite astfel. La fel aveau în vedere defrişările pentru obţinerea de terenuri pentru culturi necesare şi hrănirii proprii, şi proceselor creative (in, cânepă, etc.). Aveau în vedere mai departe modul de îmbinare, modul de armonizare a obiectivului cu mediul înconjurător, cu modul de satisfacere a necesităţilor în cazul schimbărilor de condiţii de trai, şi altele asemănătoare. 

Toate ţineau de o conştientizare profundă a vieţii întregii planete şi întregului său biosistem. Şi toate contribuiau la o calitate deosebită a studiului şi a execuţiei însăşi. 

2. Pregătirea materialelor pentru procesul creativ, în etapa mentală: nu era cazul, întrucât materialele – filamentele materiale şi energetice erau preluate direct din aerul planetar, dar în plus creaţia eşantionară http://www.bucuria-cunoasterii.ro/termen/creaie-material-eantionar.html  necesita un timp anume pentru crearea, studierea, reglarea celor care nu erau încă conforme cu necesităţile organice ale creatorului-utilizator. 

Însă pregătirea materialelor pentru creaţia materială fizică era – şi este – timpul cel mai lung al întregului proces de creaţie pentru orice material folosit, pentru orice obiect/obiectiv, şi care practic făcea (şi face) parte integrantă din procesul creativ: erau creaţie în sine – aşa cum de altfel este şi acum încă. Fiecare etapă necesita crearea de materiale pentru etapa în curs şi pentru etapa următoare, iar asamblarea nu era de loc egală cu îmbinarea simplă a materialelor create anterior, ci presupunea prelucrări, ajustări, reglări – etape şi subetape care se întindeau pe o perioadă lungă de timp, după necesitate, şi mai ales după cerinţele calităţii şi funcţionării complexe. 

3. În creaţia materială mentală, după cercetarea şi aplicarea pe eşantion, faza de creare a obiectivului de la cap la coadă nu ţinea decât maximum o secundă, chiar dacă era necesară uneori o remodelare în funcţie de ceea ce simţea creatorul, în funcţie de corporalitatea sa sensibilă la vibraţii şi câmpurile aferente corporalităţii. 

În creaţia materială fizică, pentru acelaşi fel de obiectiv (de aceeaşi natură şi presupunând aceeaşi utilizare) creaţia materialelor, uneltelor pentru prelucrarea materialelor şi asamblare era considerată de creator ca acelaşi fel de creaţie ca şi obiectivul propriu zis. Omul din vechime ştia de la bun început ce avea să necesite pentru realizarea obiectelor şi obiectivelor sale: pentru gospodărie, pentru întreţinerea personală, pentru aşezare. Pregătirile aveau loc prin realizarea propriilor obiecte şi unelte, căci interesul personal era nu să folosească obiecte ale părinţilor, ci altele create de el însuşi pentru a-şi consolida şi obişnuinţa cu munca fizică propriu-zisă, şi priceperea în creaţia cu toate fazele ei de execuţie. Fiecare membru al cuplului familial participa la creaţia tuturor obiectelor, după ce în prealabil avea loc o împărtăşire a experienţei proprii şi o planificare prealabilă a fazelor de lucru. Totul – de la casa lor, uneltele de întreţinere şi până la obiectele de uz personal şi gospodăresc – erau astfel realizate împreună şi folosite pe rând de fiecare membru: am discutat la un moment dat despre faptul că nu existau deosebiri accentuate între corporalitatea oamenilor în funcţie de sexe, de aceea şi îmbrăcămintea putea fi folosită în mod egal de bărbat şi femeie, dar doar pentru simţirea lor în câmpurile corpului, pentru universalizarea simţurilor – nu şi pentru că nu ar fi avut posibilităţi de creaţie, sau pricepere, sau timp de alocat creaţiei. Unele obiecte erau create în propria gospodărie – altele în spaţiile de creaţie ale maeştrilor (măiaştrilor), spaţii comune de altfel întregii populaţii a aşezării. 

Casa cuplului familial se crea pentru întreaga viaţă a cuplului până la creşterea copiilor la vârsta întemeierii unei familii proprii. În funcţie de numărul copiilor în destinul cuplului se mai construia pe parcurs câte o cameră faţă de camera cuplului parental, atunci când venea vremea – de regulă după prima călătorie spirituală după momentul trăirii împreună. Spun “de regulă” pentru că în unele cazuri copilul pleca din casa părintească imediat ce îşi putea prelua corpurile spirituale de deasupra corporalităţii fluidice a mamei: cazul celor care plecau la Moşi pentru învăţături, care aveau să devină Călători, Învăţători şi Măiaştri. 

În etapa mentală, se creau mai multe case de-a lungul vieţii – viaţă cu o lungime de 10-15.000 ani: se crea direct din fluxurile energo-materiale circulante în aerul local, fără consum de materiale planetare (deci fără a folosi pământuri, metale, cristale, lichide, fibre, etc. ), cu toate cercetările şi creaţile astfel necesare fiecărei în parte. Practic omul crea o casă în funcţie de etapele de dezvoltare ale sistemului său corporal de-a lungul vieţii şi învăţa să creeze extrem de complex în funcţie de propriile variaţii corporale de vibraţie, dar şi de variaţiile circulaţiilor de fluxuri energo-materiale şi de radiaţiile planetare şi cosmice care se modificau de-a lungul unei asemenea lungi perioade de timp. Sunt mai multe direcţii ce pot fi luate în considerare pe această temă a creaţiei mentale, comparativ cu creaţia fizică:

– creaţia mentală generală de diverse obiecte nu exista, omul neavând încă nevoie de ele: nu era necesară pregătirea şi stocarea hranei (hrănirea fiind în general osmotică, rareori fiind necesară hrănire fizică, cu un tubercul şi/sau un fruct luate direct din natură, după cum se derulau ritmurile biologice proprii); nu era nevoie nici de suma obiectelor de întreţinere corporală pe care o cunoaştem azi (spălare, spre exemplu, curăţirea corporală se realiza automat, natural, prin puterea maximă de circulaţie energetică), de legătură între oameni (comunicarea, legăturile şi cunoaşterea fiind realizate mental numai prin forţe proprii mentale şi astrale);

– creaţia de îmbrăcăminte din materiale planetare nu exista, omul creând direct din fluxurile energo-materiale circulante (la fel ca orice creaţie) prin compactizarea lor la suprafaţa corpului – îmbrăcăminte care întărea, hrănea şi proteja câmpurile corpului. De încălţăminte omul nu avea nevoie, întrucât plutea la suprafaţa pământului, apelor şi podelei propriei locuinţe, fără să le atingă vreodată: dar la fel ca şi corpul, laba piciorului până la glezne era înfăşurat într-o teacă subţire, aerisită şi permeabilă, cu structură specială care să permită pe de o parte schimbul de fluxuri între corp şi mediu, iar pe de altă parte pentru a nu deranja vegetaţia şi vieţuitoarele ei, iar în locuinţa proprie să nu preseze asupra podelei, deteriorând circulaţiile energo-materiale pentru care cercetaseră mult înainte de construcţie;

– creaţia mijloacelor de deplasare pe planetă era realizată direct în aerul planetar sub formă de navă (carcasă de protecţie) cu forme specifice atmosferei planetare (densitate, presiune pe loc şi în deplsare, componenţa biologică a atmosferei, etc.) şi armonizării cu biosistemul înconjurător, cu care se circula la suprafaţa pământurilor, apelor, în mediul înalt aerian sau în mediul subacvatic. Deşi omul putea să se deplaseze liber în toate mediile planetare, nava sa era aşadar doar o carcasă necesară protecţiei proprii (pentru praful planetar) şi vieţuitoarelor pe care omul le proteja indiferent de mărimea sau importanţa lor pentru sine însuşi (viruşi, bacterii, spori, insecte). Nava se materializa înaintea călătoriei şi se dematerializa după terminarea călătoriei; pentru o altă călătorie se crea (materializa) o altă navă, nefiind necesară astfel păstrarea ei în preajma locuinţei. 

Din toate cele discutate să înţelegem câteva lucruri cruciale:

1. În etapa mentală, complexitatea structurilor, calitatea execuţiilor şi multifuncţionalitatea erau pe primul plan al existenţei umane. Începând cu etapa fizică de mijloc – adică după adaptarea la viaţa fizică, perioadă de început în care omul a trăit încă cu mare parte a capacităţilor mental-astrale în deplină funcţiune, mai puţin creaţia materială mentală – calitatea şi multifuncţionalitatea medie scade treptat în favoarea cantităţii de creaţii necesare vieţii fizice, trecând în ultimele milenii sub puterea aspectului de interes personal şi de interes comercial. Ceea ce se menţine este calitatea în structura şi funcţiunile creaţiei destinate conducerilor statale şi religioase, rar individuale şi a grupurilor de interese personale şi politice. 

2. Este necesar să discutăm un aspect corelat cu cele de mai sus: acela legat de pregătirea omului pentru diferite aspecte ale vieţii sale curente. Astfel, toţi evoluanţii primari (adică cca 80% din populaţia planetei) se pregătesc intens pentru fiecare ciclu de vieţi, destine, înainte de începerea acestuia; iar apoi, între vieţile din cuprinsul ciclului, există o perioadă de odihnă (totuşi activă) în alte universuri – Universul Astral şi Universul Cauzal. Urmează apoi o perioadă, înainte de următorul destin uman, de pregătire intensă pentru acest următor destin. Este necesar pentru orice spirit ce va avea un destin uman să realizeze şi o întărire + pregătire, în Universul Cauzal, pentru a face faţă primei perioade a destinului următor: perioada dinainte de intrarea în întrupare cu corp fizic, prima perioadă a destinului fizic, care este o perioadă de manifestare prin corpurile spirituale (pe care ajutătorii de destin le creează deasupra corporalităţii viitoarei mame). După această pregătire în Universul Cauzal, viitorul întrupat se întoarce din nou în Universul Astral, în vederea pregătirii de această dată pentru viaţa fizică şi astrală din următorul destin.

O asemenea pregătire ajută substanţial întregul destin, prin desişul complexităţii vieţii umane curente: care nu este de loc ceva nou pentru nici un spirit uman. În vremurile vechi, din perspectiva cărora discutăm, tocmai se terminase prima parte a epocii fizice, când pregătirea locală, fizică, era necesară pentru ca fiecare om să-şi adapteze cunoaşterea personală la realităţile pământene. A fost o perioadă extrem de bună pentru spiritele umane: şi azi noi folosim experienţa de acest fel, chiar dacă nu ştim s-o numim, nu ştim că a existat, dar o folosim, chiar dacă mai mult intuitiv: de atunci se trag toate idealurile cele mai înalte ale umanităţii în ansamblul ei. În plus, nu ştim că îndemânarea noastră este veche nu numai din mileniile petrecute până acum pe Pământ, ci şi din experienţa multor alte planete pe care am evoluat până la venirea pe Pământ. 

Şi conştientizarea era atunci deplină – dar şi azi ea începe să se arate, din ce în ce mai mult, odată cu creşterea vibraţiei medii planetare. Conştientizarea de atunci cuprindea şi faptul că omul se pregătea pentru a face faţă mileniilor nespus de grele ce aveau să vină, dar omul avea şi bucuria de a fi pregătit pentru revenirea la vremuri mult mai bune, şi de a trăi vremurile complexe ale împlinirilor destinelor fizice şi trecerii din nou la destinele mentale, aşa cum erau ele în străvechimi, înainte de ultima glaciaţiune. 

Aşadar noi avem azi deja şi experienţa atât de veche dinaintea Pământului, şi experienţa adaptării ei la cele tipic pământene din acele vremuri de început a epocii fizicii, şi experienţa ultimelor vieţi din mileniile apropiate; în plus avem intuiţii, clar-intuiţii şi clarsimţuri care se dezvoltă încet – dar sigur, care fac o adevărată bogăţie de pregătiri pentru evenimentele deosebite ale vieţii noastre curente şi ale celor ce vor veni. 

Dar să discutăm şi despre ajutătorii secundari: ei nu se pregătesc – ei ajută primarii să se pregătească pentru destinele următoare şi apoi se întrupează alături de ei pentru a-i ajuta chiar din mijlocul lor. Ei sunt cei care ridică nivelul calităţii, moralităţii vieţii, sub toate aspectele ei. Dar chiar acest fel de ajutor devine o pregătire pentru destinele lor viitoare pe care le vor petrece tot în mijlocul primarilor ajutaţi. Au experienţă multă, orientări avansate, astfel încât pot intra în destinele celor pe care îi ajută, indiferent de calitatea manifestărilor lor: care cuprind manifestări morale, înalt-spirituale, ca şi execuţii cu multe detalii şi de calitate avansată, oferind exemplu personal celor din jur. În general ei nu vor avea sarcini cu obiective de muncă fizică multă, căci munca este nobilă oricum pentru ei – dar şi primarii trebuie să ajungă la pricepere, orientare, detaliu, calitate şi drag de a o desfăşura, la fel ca şi ajutătorii lor. Când însă primarii vor avea nevoie de calitate şi complexitate, vor apela indiscutabil la ajutătorii secundari pe care îi vor intui imediat, datorită priceperii, pătrunderii în specialitatea necesară, siguranţei, calmului lor. 

Dar ajutătorii secundari au acest “handicap” – al dezobişnuirii de pregătirile personale – pe care însă nu trebuie să le piardă din vedere, căci evoluţiile lor cuprind şi consolidează tot ceea ce au pierdut din vedere din manifestările lor primare. În evoluţiile lor viitoare vor avea nevoie de ele, şi pentru ei înşişi, şi pentru a-i impulsiona pe cei ajutaţi – în complexităţile deosebit de importante care vor reveni în viaţa omenirii. De aceea ei chiar au ca sarcină specială în primul rând pregătirile pentru orice este de făcut în viaţa lor fizică, chiar în timp ce o derulează. Pot să facă în linii mari orice fără pregătiri, orientându-se din mers, dar ei au ca impulsuri speciale creşterea calităţii oricăror manifestări personale, chiar şi în cazul unor schimbări bruşte, simultane sau consecutive (serviciu, familie, domiciliu, etc.) pentru care au posibilitatea să se pregătească dinainte, simţind intuitiv schimbările. 

Legătura de destin între primari şi ajutătorii lor secundari din acest punct de vedere este întărirea intenţiei de pregătire pe care secundarii cu putere energetică radiantă foarte mare o radiază în jurul lor. Pe scara evoluţiilor, de la ei o primesc imediat în primul rând spiritele galactice http://www.bucuria-cunoasterii.ro/termen/evoluii-spirituale-galactice.html  şi, cu toţii, chiar dacă nu conştientizează acum acest lucru de la bun început, conlucrează direct, pe orice plan, cu primarii piramidali, care se află pe Pământ în călătorii regresive. 

Ne susţinem şi ne ajutăm mereu unii pe alţii, indiferent dacă conştientizăm sau nu. Din subconştientul nostru apar intuiţiile, multora chiar deja clar-intuiţii şi apoi clar-simţuri întăritoare, toate relevându-ne experienţa noatră întotdeauna înălţătoare, viguroasă în felul ei chiar dacă puţin conştientizată la început, în această perioadă de trecere de la o vibraţie la alta.

Tocmai de aceea şi noi, în vieţi de mult trecute, şi alţii care azi ne sprijină în calitate de ajutători astrali, am căutat să ne consolidăm cunoaşterile, priceperile, orientările, implicările în orice fel de condiţii de trai.