9. DETAŞAREA CORPULUI ASTRAL PENTRU CĂLĂTORIE ASTRALĂ

I. IDEI PRINCIPALE

1. Cauze ale deplasării astrale naturală:

– la pierderea naturală a vibraţiei medii personală, ca urmare a activităţilor fizice curente;

– la o liniştire profundă, mai mult sau mai puţin conştientizată.

Înafara acestora, deteriorări ale corporalităţii sau defecţiuni genetice conduc la trecerea în modul (accent pe “u”) astral – fizic se întregistrează drept leşin, comă.

2. Toate vieţuitoarele cu corp fizic fac ieşiri astrale pentru autostabilizare vibraţională. Oamenii, în plus, pot desfăşura activităţi astrale de tip cercetare a mediului galactic, ajutor oferit altor vieţuitoare astrale sau cu corp fizic, lucrări alături de ajutătorii lor astrali. 

3. Ieşirea corpului astral pentru oameni are loc pe direcţia verticalei muladhara - sahasrara (plexul rădăcinii - plexul coroanei). 

II. DETALII, DISCUŢII

Am înţeles până acum că corpul nostru astral iese din totalul corporalităţii noastre, iar ieşirea are loc prin alungirea spontană a canalului astral protector de destin. Pliurile canalului protector general, care protejeay[ ]ntreg sistemul corporal, sunt structuri parţial vizibile ca percepţie parţială doar cu senzorii corpului astral, căci din corpul fizic nu putem să-l percepem cu senzorii acestuia în momentul actual planetar, datorită vibraţiei planetare foarte joasă şi unor straturi ale corpului astral aflate în stare latentă de funcţionare. Ieşirea se realizează prin dreptul canalului de universalizare care rămâne la locul lui pe toată durata ieşirii corpului astral: canalul astral înconjură întreaga structură a plexului coroanei (care poartă, la ultimul corp, canalul de universalizare). Dar fiind ne-material, canalul astral nu împiedică cu nimic funcţionările corpurilor, el doar susţine ca într-o lesă corpul nostru astral, care ieşit în spaţiu se prezintă sub forma unei mici sfere. 

Corpul astral se poate deplasa din mai multe cauze; nu discutăm acum despre cauze legate de îmbolnăviri sau defecţiuni moştenite, din deteriorări ale corpurilor pe linie genetică, sau pierderea puterii creierului de funcţionare la parametrii normali. Dar să reţinem şi faptul că nici în astfel de cazuri desprinderea nu este totală, ci numai ieşire astrală datorită pierderii vertiginoase a vibraţiei personale: numim leşin, comă – în caz contrar ar surveni decesul. În cazuri normale de sănătate, deplasarea are loc:

1. La pierderea într-o anumită măsură a vibraţiei medii personale, ca urmare a activităţilor fizice curente: numim stare de somn.

2. La o liniştire profundă, mai mult sau mai puţin conştientizată: popular se spune că alunecăm în somn, aţipim. Este o stare cerebrală de tip alfa. Omul trece rapid în acţiune metală – se confundă deseori starea de vis cu starea de activitate mentală, direct prin structurile corpului mental. Dubla activitate a corpului fizic şi a corpului mental adânceşte starea de liniştire interioară, corpul astral se poate desprinde, pornind în călătorie astrală pentru cunoaştere din ce în ce mai profundă, pe măsura creşterii experienţei de conştientizare. 

Călătoria astrală oferă un impuls vibraţional de acces în deplasare – dar mai departe este acţiunea personală pe care o face călătorul astral. 

Toate celelalte vieţuitoare planetare cu corp fizic de manifestare curentă fac ieşire astrală pentru echilibrarea lor vibraţională: imediat ce are loc ieşirea corpului astral, neperturbat de vreo conştientizare a manifestării sale de acest fel (frică, panică), este atras de zona de autostabilizare vibraţională din structurile planetei şi acolo începe, după recăpătarea vibraţiei personale în structurile zonei, o activitate de cunoaştere/recunoaştere a fraţilor săi spirituali – singurele spirite pe care le poate recunoaşte un spirit aflat la începutul conştientizărilor sale, o recunoaştere după vibraţia fiecăruia în parte, iar aceasta este valabilă doar la mamifere pe Pământ.

Spiritele umane avansate în evoluţii, aflate în curs de universalizare, pot deveni în continuare, după autostabilizare lor vibraţională, conform sarcinilor proprii de destin:

– ajutători pentru alte spirite primare – cele ale vieţuitoarelor planetei, chiar în zona lor de autostabilizare vibraţională, prin apropieri şi depărtări de anumite spirite. De exemplu, depărtările pot avea loc între sine şi unele dintre ele; de asemenea, pot să faciliteze apropieri între fraţii spirituali, în cazul în care ele au nevoie de un asemenea sprijin. Un asemenea ajutor se efectuează prin impuls vibraţional de la distanţă, ajutătorii nu se implică direct în trăirile celor ajutaţi;

– ajutători pentru spiritele umane în cercetările lor proprii sau pentru efectuarea unor lucrări astrale pe planeta natală sau pe alte planete din sistemul stelar sau/şi din galaxie;

– efectuarea de cercetări proprii asupra unor diferite structuri planetare, stelare, galactice;

– participarea, alături de entităţile astrale ajutătoare proprii, la diferite lucrări de întreţinere a unor structuri galactice şi de lucru în câmpurile planetelor şi stelelor din galaxie.

Toate au treptat scopul de a forma manifestări în diverse medii ale galaxiei, pentru a înţelege astfel treptat toată galaxia locală, vieţuitoarele cu care trăiesc pe planetă, entităţile astrale, entităţile spirituale, entităţile inter-dimensionale şi dimensionale. 

Nu conştientizăm încă pe deplin, în această perioadă cu vibraţia foarte joasă, cât de mare influenţă au toate acestea asupra vieţii fizice curente, asupra înţelegerii proceselor în mijlocul cărora trăim, asupra înţelegerilor noastre cu oamenii din jur. 

Să mai menţionăm faptul că fiecare corp are un asemenea sistem de desprindere parţială, dar numai corpul astral are, în acestă perioadă cu vibraţie joasă, forţă de ieşire înafară, în mediul de trai curent. În condiţii de vibraţie planetară înaltă şi cu o dezvoltare totală a tuturor straturilor interioare ale corpurilor noastre fluidice, canalul corpului mental se poate, asemenea celui astral azi, alungi şi lucra la o mare distanţă de restul sistemului corporal, însă în deplină conştienţă şi cunoaştere a omului, ajutat şi de corpul astral când este cazul – corpul mental fiind de aceeaşi natură cu corpul astral şi conlucrând cu el permanent, indiferent de condiţiile de întrupare. 

LOCUL PE UNDE ARE LOC IEŞIREA

Am avut discuţii destul de aprinse cu cineva care susţinea că corpul astral se detaşează de restul sistemului corporal prin Manipura (plexul central sau solar cum se mai numeşte). Iar din discuţie a rezultat faptul că se inspirase din alte scrieri în care avea încredere. Voi prezenta şi eu, după aceste descrieri, câteva imagini care circulă pe net, cu comentariile de rigoare. 

Sunt mulţi oameni care citesc intens, şi asta este foarte bine, dar în continuare duc discuţii fără să aibă şi o practică în domeniul pe care doar îl descriu, având la bază informaţii învăţate de la alţii asemănători lor – un fel de telefon fără fir – cu care discută, dar lucrurile nu stau aşa întotdeauna. Îndrăznesc să sfătuiesc oamenii să se ferească de o asemenea manifestare (lucru valabil pentru orice fel de manifestare din viaţa curentă), dar, desigur, rămâne la latitudinea fiecăruia să procedeze după cum crede de cuviinţă. 

Azi sunt în stare să explic că detaşarea corpului astral are loc numai pe direcţia plexului coroanei (chakra Sahasrara), lucru pe care îl cunoşteam de asemenea din informaţiile anterioare, la fel ca şi celelalte: adică pe direcţia canalului de universalizare – fără însă să se confunde cu el. Canalul de universalizare, ca şi structurile matriceale care îl susţin în întreţinerea funcţiilor şi îl protejează, nu are puterea de a se alungi mai departe decât câmpul ultimului corp din sistemul corporal din care face parte, câmp (pătură) pe care îl depăşeşte doar cu puţin, doar pentru a prelua fluxuri energo-materiale dinafara sistemului corporal şi al câmpurilor aferente. Dar toate cele legate de corpul astral şi legăturile lui cu sistemul corporal sunt de o complexitate cu totul specială, aşa cum sunt toate părţile componente ale sistemului nostru spiritual, atât de puţin studiat până acum. Chiar dacă apar în picturile murale şi bazoreliefurile egiptene, ele sunt incredibile pentru civilizaţia noastră industrială actuală, care pune în prim-plan alte considerente decât faptul că omul a avut, are şi va avea puteri de percepţie mentală şi astrală pe care ştiinţele fizice de azi nu le pot explica corect doar prin cercetarea cu corpul fizic. 

Dar să nu ne depărtăm de tema în discuţie; explicaţiile oficiale curente vor face, mai târziu, obiectul studiilor de aici. 

Sunt mai multe lucruri care nu se percep în mod curent în călătoriile astrale – deocamdată să avem în vedere ieşirea lui din sistemul corporal întreg. Am arătat în postările anterioare cum, din frică, la prima ieşire percepem structurile corporale când trecem lent, cu teamă, cu reţinere puternică printre ele şi credem că este vorba de un adevărat horn, tunel – care provoacă frică mai ales persoanelor claustrofobe. Dar se observă – dacă se trece de această primă experienţă – că altă dată ne pomenim direct „afară”, nu mai avem parte de acele amprente negricioase care s-ar asemăna cu balaurii, şi nici „dangătul” ca de clopot la deces, sau vaiete – toate rezultate din distorsiuni de imagini şi sunete, care trec toate de la o vibraţie la alta. Când zic „prima experienţă” mă refer la prima experienţă totală, când reuşim să ieşim în mediul înconjurător. Dacă nu se reuşeşte de prima dată, dacă distorsiunile ne umplu de frici, revenirea este iminentă şi, tot spontan, se poate repeta uneori, chiar dacă la intervale lungi de timp. Se mai pot petrece şi alte fenomene: ani de zile am avut astfel de încercări de ieşiri spontane (dar atunci nu ştiam că astfel de fenomen avea condiţii să se petreacă), care se soldau cu o senzaţie de ridicare ca într-un balon, dar după 2-3 secunde venea căderea însoţită de o scuturare puternică (descărcare de energie). Abia după ce am citit despre călătoriile astrale, în 1989, mi-am cam dat seama că despre asta era vorba, şi m-am lămurit apoi definitiv ulterior, după prima reuşită, aşa cum am mai povestit. 

Eu încurajez pe cei care îmi cer părerea, sfatul – tocmai de aceea scriu cât mai mult: important este ca oricine să înţeleagă că nu este vorba decât despre necunoaşteri şi confuzii, fenomenele percepute sunt distorsiuni normale care de altfel pot apare şi în viaţa noastră curentă. Ceea ce trăim acum, din acest punct de vedere, este o revenire la normal a omului contemporan – un eveniment normal pentru puţini oameni acum, la început, dar vor fi din ce în ce mai mulţi odată cu trecerea timpului.

După prima experienţă întreagă de acest fel, foarte rar se mai pot petrece forme de distorsiuni: doar când vibraţia locală devine momentan şi trecător – deci nu pe o durată lungă de timp – extrem de joasă comparativ cu momentele anterioare. Pe de o parte spiritele umane au multă experienţă astrală şi repede poate pierde frica dacă reuşeşte să iasă cu bine, fără să se reîntoarcă cu frică. Formele de distorsionare apar şi din cauza petrecerii, exact pe timpul ieşirii în astral, unor momente de variaţie a vibraţiei locale, sub influenţa celei planetare, stelare şi zonale. În perioada aceasta cu variaţii rapide de vibraţie planetară, ieşirile nu sunt fluide, mătăsoase, se adaugă reverberaţiile vibraţiilor mecanice, rezultate din activităţile curente din mediul social, care adaugă alte feluri de vibraţii celor naturale. Cunoscând acest lucru din diverse informări, nu ne vom mai pierde curajul şi vom reveni liniştiţi când lucrurile se vor schimba. 

Canalul astral funcţionează legat strâns de corpul astral – indiferent dacă corpul astral apare într-o formă general-umană sau sub formă de sferă: forma de sferă o poate avea spontan sau prin voinţă imediat după ieşire, după tiparul unei matrici proprii. Corpul devine rapid o sferă legată de restul sistemului corporal prin ceea ce numim cordon – care, am stabilit, este de fapt un canal energetic protector. Entitatea astfel ghemuită îşi poate relua oricând, prin voinţă, forma iniţială (umană, de exemplu) dar şi alte forme (stâlp, flacără, alte forme de vieţuitoare planetare), în funcţie de sarcinile pe care le derulează cu corpul astral. În acest fel sarcini multiple se desfăşoară în diverse feluri, pentru diverşi întrupaţi. Forma sferică este folosită îndeosebi la călătorii astrale mai lungi, dincolo de sistemul nostru stelar – ca formă generală-valabilă în galaxie, dar mai ales după terminarea destinului fizic şi continuarea lui sub formă exclusivă de entitate astrală. Deci ceea ce numim azi globuri de lumină, orbs, etc., sunt entităţi astrale individuale. 

Uneori, cordonul astral se crede a fi chiar o parte a corpului astral, asemănătoare cu canalul central energetic din interiorul corpului dublu-eteric, cunoscut în linii mari ca fiind un instrument de energizare, vitalizare şi menţinere a vibraţiei. Confuzia provine de la o mică structură ce se poate observa la o cercetare mai atentă a sferei astrale: se observă, pierdut de regulă în strălucirea corpului astral, un „vârf” care depăşeşte cu puţin – la fel ca şi canalul de universalizare, partea opusă a părţii unde se observă cordonul astral. Să vedem despre ce este vorba.

Am discutat despre canalul de destin şi de unele ramificaţii interioare ale lui, structură care facilitează protecţia tuturor structurilor corporale: dintre acestea avem acum în vedere canalele corporale. Aşa cum am discutat, corpul astral este învăluit într-o ramificaţie interioară a canalului general de destin, ramificaţie energetică care menţine corpul astral în protecţie şi susţine hrănirea lui cu fluxuri energo-materiale cu vibraţie care să nu ajungă mai mică decât poate să o ducă spiritul întrupat fără să obosească, dar şi care să nu fie mai mare decât vibraţia canalului de destin cu toate ramificaţiile lui. 

La fel sunt protejate şi toate celelalte corpuri din sistemul de întrupare, la fel toate straturile corpurilor, cu toate structurile lor exterioare. La fel este şi în cazul corpului astral, cu toate straturile sale (indiferent dacă sunt active sau în stare latentă), cu toţi sub-selectorii săi. Chiar dacă nu sunt foarte activi la un moment dat toţi subselectorii, ei există acolo, vitalizaţi şi protejaţi, cu un nivel de vibraţie normal şi o activitate minimă în acel moment, putând în momentul următor, după cum este necesar, să-şi intensifice activitatea pentru a se diminua din nou în alt moment dat. 

Cunoaşterea tuturor acestor structuri trebuie să ne determine să înţelegem că nimic nu este la voia întâmplării, iar sensibilitatea mai mare sau mai mică a spiritului este potenţată numai în conformitate cu destinul, care urmăreşte întotdeauna:

– echilibrul, dezvoltarea echilibrată a forţelor radiante ale spiritului/monadei întrupate;

– folosirea razelor, seturilor de raze din radiaţia întreagă, aflate în dezvoltare permanentă, în mod echilibrat la rândul ei.

Orice structură din orice corp nu urmăreşte în principal decât asemenea linii generale de destin pentru dezvoltarea fiecărei monade în parte. 

Canalul astral învăluie corpul astral: 

– cu o putere (dată de energia puternic compactizată şi vibraţia obţinută astfel) de protecţie uriaşă comparativ cu orice fel de putere ar putea avea orice corp (individual sau comun-planetar) sau orice creaţie a oricărui întrupat în acest univers; el supravieţuieşte oricărui fel de deces al corpului fizic (dezmembrare, distrugere), căci oricărui fel de deces în planul fizic îi corespunde o rămânere mai departe în viaţă a întrupatului, sub formă de entitate astrală – protejată în continuare de canalul general de destin şi cu fiecare din corpurile entităţii având un canal propriu care îl protejează; 

– cu o stabilitate deosebit de puternică în interiorul sistemului corporal – chiar dacă îşi poate modifica mult forma; care determină o mare siguranţă în deplasarea corpului astral pe timpul călătoriei astrale. 

Ceea ce înseamnă că acest corp astral, detaşat temporar de restul sistemului corporal, nu pierde structura de protecţie a corpului şi a destinului spiritului care se foloseşte de acest corp.

Cu cât vom merge mai departe în studiul structurilor de întrupare vom descoperi mai multe elemente de siguranţă în desfăşurarea acestui proces. Şi asta nu neapărat pentru a se susţine astfel doar curiozitatea spiritului – deşi este bine să avem în vedere şi dorinţa de a cunoaşte – cât pentru a susţine în primul rând procesul de autostabilizare vibraţională de care are nevoie fiecare spirit, şi fiecare monadă din fiecare spirit, în timpul întrupărilor cu corp fizic, pe Pământ. 

Concret, ieşirea corpului astral are loc pe direcţia canalului energetic central al corporalităţii, axul central energetic al ei: pe axul muladhara - sahasrara. Toate structurile canalului de destin se prind pe această linie mediană a corporalităţii noastre. Corpul mental trimite informaţii vizuale către corpul fizic, iar creierul decodifică asociind o imagine generală corectă de tub în interiorul căruia sunt protejate corpurile din întreg sistemul corporal.