I. IDEI PRINCIPALE
1. Rolul canalului astral:
– de a ţine legat corpul astral de restul sistemului corporal, în deplasările lui;
– de a menţine vibraţia corpului astral în limitele de destin propriu spiritului întrupat.
2. Impurităţile canalului (cordonului) astral sunt de fapt amprentările normale ale întregului sistem corporal: şi din mediul natural, dar şi din mediul social actual, extrem de complex.
3. Eliberarea lui de amprente are loc permanent prin variaţiile vibraţiei planetare, ca ajutor pentru toate vieţuitoarele planetei, iar pentru oameni în mod special, prin trăiri proprii echilibrate şi prin menţinerea unui mediu curat pe întreaga planetă.
II. DETALII, DISCUŢII
O idee care apare destul de des este aceea potrivit căreia canalul (cordonul) astral (dacă mai păstrăm din când în când denumirea de cordon, măcar să nu mai folosim metafora: cordonul “de argint”) ar fi impur, iar această impurificare ar dăuna sănătăţii omului, fiind aduse “murdăriile” în corpul fizic. Pe de altă parte, din această cauză uneori s-ar percepe mediul înconjurător ca prin ceaţă, tern, fără coloratura care se poate percepe alteori, percepţie pe care o percepe spiritul prin intermediul canalului astral.
1. PURITATEA CANALULUI ASTRAL
În primul rând canalele nu au senzori de percepţie şi nici structuri de emisie. Vom reveni asupra acestei idei în partea a doua a articolului. Astfel încât el nu percepe nimic, nu emite nimic, rolul lui este:
a. Să ţină legat corpul astral de restul sistemului corporal, fără ca vreo putere exterioară sau chiar interioară să distrugă corpul astral în deplasările sale, dar şi în lăcaşul lui interior, în sistemul corporal, la fel ca şi celelalte corpuri protejate astfel, chiar dacă nu se deplasează asemenea corpului astral.
b. Să protejeze vibraţional corpul astral, prin constituţia sa naturală cu vibraţie optimă pentru destinul spiritului astfel întrupat. Este de atenţionat asupra acestui luru, şi vom dezvolta, întrucât corpul astral ESTE SINGURUL CORP CARE ASIGURĂ RECUPERAREA VIBRAŢIEI SISTEMULUI CORPORAL, PIERDUTĂ PARŢIAL ÎN URMA TRĂIRILOR FIZICE ALE SPIRITULUI, iar pe de altă parte CORPUL ASTRAL VA FI, DUPĂ TERMINAREA DESTINULUI FIZIC, CORP DE MANIFESTARE PENTRU ENTITATEA CARE VA DUCE SISTEMUL CORPORAL SUPERIOR ÎN CONTINUARE, ÎN MANIFESTARE. Ceea ce este un lucru deosebit de important, care necesită protecţie şi ajutor permanent.
Aceste lucruri sunt deosebit de importante în contextul tuturor confuziilor legate de călătoriile astrale, pe care le vom discuta în studiile viitoare.
De puterea de dezamprentare ţine puterea corpului de a păstra o vibraţie tot timpul, nu numai pe timpul deplasării sale, pentru ca oboseala să nu se instaleze frecvent şi după un timp foarte scurt de manifestare, de acţiuni. De aceea dezamprentarea pe de o parte ţine de elemente exterioare: creşterea vibraţiei planetare, dar şi de elementele de manifestare proprie pe de altă parte – mai ales în cazul oamenilor (creatori conştienţi avansaţi, în curs de universalizare). Aşadar, contribuţia omului conştient de sine şi de efectul manifestărilor sale în mediul său de trai, prin manifestări de înaltă spiritualitate, conduce la dezamprentări frecvente – căci amprentele sunt inerente într-un mediu atât de puternic populat şi supus unor influenţe cosmice foarte rapide şi puternice.
Mişcarea canalului este permanentă: cei care l-au perceput măcar o dată în viaţa lor ştiu că el este în mişcare permanentă, datorată flexibilităţii sale şi a mişcării corpului astral din “vârful” lui, din capul de înaintare. De aceea chiar dacă este supus amprentărilor inerente oricărui fel de structuri corporale, prin atracţii naturale în câmpul (pătura) înconjurătoare corpului, mişcările fluxurilor în jurul lui şi mişcările corpului în deplasare ajută permanent, pe lângă creşterea vibraţiei mediului şi corpurilor noastre, pe lângă conştienţa manifestărilor înalt-spiritualizate, la dezamprentare, curăţare, purificare.
2. PERCEPEREA ÎNCEŢOŞATĂ A MEDIULUI ÎN DEPLASAREA ASTRALĂ
Ambele puncte sunt legate de afapt , direct sau indirect, de amprentare şi după ce le vom trece în revistă vom aprofunda acest aspect.
Am explicat din ce cauză apar aceste două feluri de percepţie: clară, colorată într-un fel specific, strălucitor sau înceţoşată, cu o paletă mai redusă de culori, dar nu chiar şi comparativ cu percepţiile vizuale fizice. Explicaţiile pot fi revăzute în art. “ Prima mea ieşire spontană în astral ” punctul: În continuare: diverse analize (1). Pe scurt, o asemenea diferenţă apare datorită faptului că în apropiere de sistemul corporal lăsat în relaxare: în mediul planetar şi în sistemul nostru stelar, mediul cosmic se percepe şi cu senzorii corpului mental – puternici dar numai pe spaţii restrânse, şi cu senzorii corpului astral – mai slabi, dar şi ei puternici în interiorul sistemului nostru stelar, dar funcţionând bine pe tot cuprinsul galaxiei. Radiaţia mentală este însă mult mai scurtă decât cea astrală, astfel încât, la distanţe mai lungi rămân în funcţiune numai senzorii corpului astral; ei oferă percepţii bune în profunzimea spaţiului şi a structurilor cercetate, dar percepţia în sine devine mai înceţoşată, mai puţin colorată, iar sunetele devin mai rare şi uşor deformate (mai groase şi mai prelungi, dar rămân totuşi cristaline, melodioase).
O asemenea percepţie nu se datorează aşadar neputinţei de a percepe structurile din cauza murdăririi corpului astral sau canalului astral: ele se percep, în toată bogăţia, varietatea şi profunzimile lor – dar explicaţia înceţoşării imaginii derivă din cele explicate maisus, legate de diferenţa între razele mentale şi cele astrale, care dau naştere la diferenţe de percepţie.
În plus, pe Pământ, întrupatul este obişnuit cu diferite structuri (planeta, vieţuitoarele ei, creaţiile materiale ale sale şi ale semenilor) din materii cu anumite nivele de vibraţie. Percepţiile la distanţă se confruntă cu structuri constituite din materii care au vibraţii cu care spiritul nu este obişnuit în mod curent, pe Pământ, şi în general spiritele umane nu au foarte mare experienţă de călătorie astrală cu pornire din planete cu vibraţie foarte joasă, cum este Pământul, în condiţiile actuale de variaţie foarte mare şi cu frecvenţă a schimbărilor foarte mare, cu aglomeraţie mare în mediul nostru orăşenesc. La nivele mari de vibraţie, fără variaţii mari şi bruşte de vibraţie, aşa cum a fost pentru spiritele umane înainte de ultima glaciaţiune, oamenii foloseau permanent (adică zilnic), şi pentru cercetări extrem de aprofundate, călătoriile astrale. Dar strângem experienţă la toate nivelele de vibraţie şi în toate condiţiile de trai oriunde în univers. Trecerea de la un nivel mediu de vibraţie (al Pământului, de exemplu) la un alt nivel de vibraţie (al altor sisteme stelare din galaxie) se face mai greu la început, din vibraţiile de pe planeta de bază, dacă sunt joase şi mai sunt şi în variaţie puternică, aşa cum este cazul actual al Pământului. De aceea lucrurile stau în acest fel pe Pământ, acum. Desigur, lipsa unor energizări din cauza unor blocaje în oricare din corpurile fluidice sau oboseala cronică a creierului corpului fizic pot duce la slăbiri ale puterii de percepţie sau procesare a percepţiilor care vor da sau nu imagini corecte. Cercetătorul trebuie să ţină cont de toate aceste aspecte pentru percepţii de înaltă acuitate, fidelitate. Căci spiritul/monada este de fapt observatorul, iar corporalitatea de întrupare este sistemul de unelte care îi permite desfăşurarea destinului în condiţiile planetare şi cosmice locale.
Aşa cum am discutat, nu este vorba despre a fi sau a nu fi pur canalul astral, acoperind prezumtivi senzori ai acestuia, căci senzorii nu sunt în vârful sau în lungul/interiorul cordonului. Canalul transmite vibraţiile către corp, canalul asigură energizarea permanentă a corpului astral în deplasarea sa, iar impurităţile provenite din diverse aspecte ale funcţionării corpului cu toate structurile lui au un regim normal existenţial, pe care îl vom dezbate în continuare.
Însă trebuie să acceptăm, să înţelegem că monada este aceea care percepe mediul înconjurător. Structurile corporale sunt ajutătoare pentru concentrarea, focusarea razelor - seturilor şi subseturilor de raze din radiaţia sa totală princorpul astral cu toate funcţiunile lui, şi astfel monada învaţă treptat să le folosească: mai întâi prin astfel de structuri, apoi învaţă săo facă fără corpuri, direct în mediul ei, după ce mişcările şi activităţile derulate prin intermediul lor ajung să fie consolidate, formând obişnuinţe puternice, flexibile, formând abilităţi, formând experienţa sa generală de manifestare. Pe lângă rolul de formare a abilităţii de a ne îndrepta razele drept acolo unde dorim şi astfel să desfăşurăm acţiuni direct cu ele, până când percepţiile monadei ating o fineţe pătrunzătoare, structurile corporale, întreaga lume corporală măreşte – ca un microscop, ca o lunetă – toate ţelurile simţirilor sale. Corpurile sunt unelte de amplificare a stimulilor din medii de trai, extrem de complexe, şi în acelaşi timp unelte de amplificare a înţelegerilor pentru monada aflată la începuturile trăirilor ei – prin asemenea întrupări. Astfel ea se obişnuieşte cu percepţiile, cu strângerea de informaţii din acest mediu extrem de complex – dar şi extrem de variabil în toate aspectele sale existenţiale; se obişnuieşte să le proceseze: să le analizeze, apoi să tragă concluzii, să-şi adapteze experienţa proprie anterioară şi să pună totul în aplicare. Evoluţiile îi pun la dispoziţie aşadar astfel de ajutoare corporale, apoi direct, treptat, evoluţiile înaintează fără ajutorul lor, dar în alte spaţii decât universurile materiale – universurile spirituale.
Pe de altă parte, cei care au antrenată obişnuinţa vederii mental-astrale, au sesizat un fenomen care apare şi de care se leagă multe confuzii, fără o cunoaştere prealabilă a funcţionării cordoanelor corpurilor întrupaţilor, dar şi fără o cunoaştere a corzilor galactice: care fac parte din matricea de formare a galaxiilor şi, fiind mult mai groase, în reţele extinse, pot fi văzute şi înţelese mai clar prin călătorie astrală, cu toată fenomenologia extinsă a constituirii şi funcţiunilor lor. Fără a cunoaşte confuziile care se pot naşte, ei percep părticele materiale care se acumulează pe corzi, apoi se desprind – mai repede sau mai lent – ca nişte cojiţe, ducând la ideea de impurităţi, murdăriri. Iar omul fiind considerat... fiinţă impură (din ştiinţele şi religiile dogmatice ale societăţilor contemporane) asocierea, de multe ori neconştientizată, conduce la încredinţarea că acest “cordon” ar fi cauza unor percepţii neclare, confuze, înceţoşate. Lucru care nu este adevărat, iar cunoaşterea evoluţiilor spirituale conduce la înţelegerea faptului că şi în condiţiile unor blocaje inerente ale corporalităţii de întrupare, puterea de percepere rămâne la nivel ridicat; iar decodificarea informaţiilor poate avea loc în continuare dacă experienţa spiritului este mare, întrupatul putând trage concluzii bune din orice fel de percepţii care se asociază cu o intuiţie şi clar-intuiţie corectă, ambele feluri de informare funcţionând împletit şi oferind cercetătorului tot ce-i trebuie pentru realizarea destinului său.
Când vom discuta despre corzile matricei galactice percepute în deplasările astrale, se vor înţelege încă şi mai bine, mai profund, asemenea aspecte existenţiale ale corporalităţii în derularea destinului nostru pe o planetă cum este Pământul. Şi vom înţelege că numai corzile materiale, galactice, se pot amprenta – nu însă şi cele universice care doar canalizează fluxurile energo-materiale de-a lungul lor spre toate regiunile subzonei lor, ajutând astfel galaxiile să-şi primească în mod constant necesarul de fluxuri pentru întrupările lor.
Să vedem şi de ce.
Deocamdată să ne oprim la canalul corpului astral, protector, care nu este material, ci este creat de ajutătorii de destin din energie fundamentală, care nu se poate amprenta material şi astfel nu se poate spune sub nici o formă că el acumulează impurităţi şi astfel corpul astral se murdăreşte de la el.
Este vorba despre cu totul altceva:
Iniţial şi eu am crezut că, asemenea sistemului corporal care este material, şi canalul protector al corpului astral este material, cu vibraţia mai mare decât cea a corpului şi că ceea ce vedem ca amprente vin şi din mediul înconjurător, şi din eliberarea filamentelor care au lăsat energiile lor în masa structurilor corporale şi apoi sunt eliberate prin pori, la fel ca şi la orice alt corp din sistemul corporal al oricărui spirit întrupat. Studii mai aprofundate privind canalul de destin au condus la înţelegerea că acest canal al corpului astral este creat din energie fundamentală, compactizată şi modelată de ajutătorii secundari ai întrupatului şi ai părinţilor acestuia după corporalitate. El nu este o formaţiune materială moştenită de la părinţi, la fel ca şi o parte din corporalitate; şi mai departe am avut o înţelegere mai profundă a fenomenologiei legată de orice creaţie din energie fundamentală.
Iar ceea ce este luat drept amprentare vine din câmpul (pătura) de fluxuri energo-materiale din jurul corpului: fluxuri atrase care au o vibraţie mai joasă, care şi ele atrag la rândul lor pe altele cu vibraţie chiar mai joasă, care formează grupuri ce se atrag reciproc formând “insule” în masa păturii. Ele sunt în permanentă mişcare datorită atracţiilor de fluxuri şi consumurilor din ele prin plexurile corpului. Mult mai greu se poate abserva canalul de destin şi structurile sale interioare, aferente corpurilor şi altor structuri interioare, dar păturile din jurul corpurilor pe de o parte depăşesc canalul de protecţie al corpului, neinfluenţate de el şi el nefiind influenţat de fluxuri. Dar când corpul astral iese, el iese cu pătura lui sau cu o parte din aceasta, parte care hrăneşte, la fel ca în sistem, corpul astral în deplasarea sa: se păstrează acelaşi fel de atrageri/hrăniri cu un singur amendament: după autostabilizare vibraţională, corpul are vibraţia mai înaltă şi din acest moment pătura însoţitoare se curăţă: filamentele cu vibraţie joasă se împrăştie în urma călătorului astral. Ceea ce se vede este înainte de autostabilizare vibraţională, iar dacă se urmăreşte activitatea până la capăt – dus/întors – se va observa diferenţa de vibraţie la întoarcere.
Amprentarea nu este ceva neapărat rău, greu. În mod natural, amprentele sunt bucăţele fine de filamente de materii compacte din mediul de trai, provenite din circulaţiile fluxurilor energo-materiale din aerul planetar ori din câmpurile altor corpuri, ale altor vieţuitoare din jur. Gândurile şi emoţiile puternice ale vieţuitoarelor, mai ales ale oamenilor – care le amplifică ca urmare a unei experienţe de viaţă (cu cele negative şi cu cele pozitive deopotrivă) – sunt forme de radiaţie care se împrăştie rapid, cu putere, care atrag în drumul lor tot filamente din circulaţii şi din câmpurile altor vieţuitoare planetare (de aceea şi animalele devin agresive în astfel de cazuri); ele lipesc părticele de câmp propriu sau fluxuri pe care le compactizează în drumul lor (ca un buldozer care împinge materii: pământ, zăpadă) şi le împrăştie cu putere peste tot, nu numai în câmpurile celor ce fac obiectivul gândurilor, emoţiilor proprii.
Trebuie să privim şi partea bună a acestui proces, pe lângă faptul că ne implică atenţia în căutarea celor mai înalte manifestări pe care le cunoaştem: amprentarea ne ajută la universalizarea noastră, la obişnuirea noastră cu toate felurile de vibraţii ale mediului. Putem trăi astfel şi în oraşul nostru, în societatea noastră apropiată, dar şi în alte medii, sociale (omeneşti) sau nu, de pe alte continente, cu alte feluri de vegetaţie, animale. De aceea avem de împletit cele două feluri: acceptarea lor pe termen scurt, fără să ne supărăm pe noi înşine că am avut o manifestare negativă – dar să ne hotărâm să înlocuim asemenea manifestări şi să luptăm pentru modificări de manifestare, orientări, adaptări mereu spre manifestări superioare, aşadar după ce impulsurile ne induc comportamente nedorite, spontane. Ne formează flexibilităţi, ne îmbogăţesc sensibilităţile – niciodată nu ne slăbesc, ci ne întăresc dacă ne acceptăm flexibilităţile. Căci flexibilitatea nu înseamnă labilitate decât la început, inteligenţa spiritelor umane conduce repede la orientări şi adaptări complexe care întăresc spiritul; şi experienţa astfel acumulată conduce la adaptarea acţiunilor de la un caz la altul, de la un eveniment la altul, de la o situaţie la alta.
În ceea ce priveşte susţinerea noastră privind dezamprentarea, ea se realizează cel puţin prin:
– activităţi calme, echilibrate, cu vibraţie înaltă, gânduri, emoţii line curente, nu numai după altele spontane agresive, tulburătoare, ci ca regulă în trăirile noastre curente: iubitoare, tolerante, pline de încredere, acceptări ale celor din jur chiar dacă nu sunt de urmat – dar nici de agresat, căci nu fac decât să le întărească şi să reobişnuiască întrupatul cu astfel de manifestări de a căror obişnuinţă scăpase anterior. Mai sunt de asemenea manifestări care pot dezamprenta considerabil, cu efecte pe termen lung: mila şi compasiunea, în aspectul lor pozitiv, nu dispreţuitor – mulţi confundă un aspect pozitiv cu unul negativ chiar şi în cazul sentimentelor frumoase, asociindu-le cu slăbiciune de caracter;
– un mediu curat de trai curent (deci păstrarea permanentă a curăţeniei, nu numai din când în când), bine aerisit, natural, la fel şi un somn odihnitor pentru recuperarea vibraţiei medii personale; hrană naturală din pământuri naturale (pe cât posibil nu din culturi hidroponice). Toate la un loc formează o odihnă activă cu frecvenţe înalte de vibraţie, realizează forme de degajare a câmpurilor şi prin respiraţia naturală A MONADEI (foarte mare atenţie la acest aspect): de aceea discutăm despre trăirile monadei, care sunt doar facilitate prin accente de corporalitate de întrupare.
Desigur, este de discutat şi tematica blocajelor interioare ale structurilor care permit circulaţia fluxurilor energo-materiale în interiorul corpurilor fluidice – la fel ca şi în interiorul organelor corpului fizic. Dar chiar dacă asemenea blocaje încetinesc activităţile de amprentare/dezamprentare, ele nu ordonează în principal fenomenologia ca atare. Este de dorit o circulaţie normală, echilibrată, a fluxurilor prin toate plexurile, subplexurile şi canalele corpurilor fluidice: prin interiorul corpurilor şi la nivelul interstiţiilor.
Este dorit să se cunoască însă faptul că în primul rând corpul astral şi corpul mental sunt primele care se “curăţă”, se deblochează în fiecare proces de somn în primul rând, atunci când are loc echilibrarea vibraţiei proprii prin autostabilizare vibraţională. De asemenea, o echilibrare diurnă – adică în stare de veghe – a corporalităţii noastre, mai ales la corpurile cu vibraţie naturală joasă (corpul dublu eteric şi corpul fizic) are loc prin trecerea noastră prin şirurile de celule de stabilizare vibraţională ale planetei; dar o astfel de echilibrare vibraţională este condiţionată – în zilele noastre – de mersul natural relaxat prin natură. Dacă ne gândim la faptul că celule de stabilizare vibraţională sunt peste tot, inclusiv în oraşe, să adăugăm faptul că vibraţia citadină (trafic, industrie, muzică, comunicare şi relaţionare între oameni) estompează mult efectul radiant al celulelor de stabilizare vibraţională asupra tuturor vieţuitoarelor, de aceea mersul natural, pe jos (care beneficiază şi de o împământare sănătoasă) care se face mai ales prin parcuri, prin zone naturale întinse, conduc toate la deblocări şi dezamprentări ale sistemelor noastre corporale.
Toate sunt experienţe care ne îmbogăţesc cu cea mai sigură bogăţie din lume: aceea a trăirilor care formează experienţa noastră spirituală eternă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu