11. DE CE NU PUTEM FACE TOŢI ÎNCĂ CĂLĂTORII ASTRALE (1)

Evidenţiez faptul că în cuprinsul titlului am aşezat şi cuvântul „încă”. Pentru că, în treptele realizării celor pe care ni le-am propus într-un întreg ciclu de vieţi pe Pământ, principalele puncte de atins sunt bine planificate, iar reîntoarcerea treptată a omenirii la activităţile desfăşurate cu corpul mental şi cu corpul astral este un punct important în finalul acestui ciclu pentru mulţi oameni – dar prioritară rămâne totuşi realizarea sarcinilor prin corpul nostru fizic. Este o perioadă în care fiecare dintre noi avem de completat o serie de sarcini – aşadar: de completat, căci o parte însemnată din aceste sarcini a fost deja realizată. 

Dar înainte de a discuta despre aspectele corporale care formează un deficit manifestat nu numai din punct de vedere al călătoriilor astrale, ci şi în alte aspecte ale vieţii noastre curente (boli, diverse alte neputinţe), consider că este necesar să abordăm pe scurt câteva generalităţi cu privire la evoluţiile noastre, ca să ne dăm seama în ce punct al lor ne aflăm acum:

1. Suntem pe Pământ într-un ciclu de vieţi în regim de evoluţii regresive  din punct de vedere al condiţiilor de trai, de vibraţie în locurile de întrupare. Scopul unor asemenea evoluţii este cunoaşterea multor manifestări din trecutul evoluţiilor noastre, exact la locul rădăcinilor lor, aşa cum erau ele când puterea energetică era mică şi experienţa de folosire a acesteia era şi ea foarte mică: practic inconştienţi de distrugerea vieţii, şi chiar a personalităţii celor din jurul nostru. Ne revizuim manifestările, analizăm şi corectăm – pentru unii, consolidăm corecţiile deja realizate în alte călătorii anterioare – pentru alţii. 

2. În cursul acestui ciclu parcurgem evoluţii în condiţii care variază în mod natural, în funcţie de care desfăşurăm activităţi diverse:

– mai întâi în vibraţii foarte înalte, în care manifestările au loc în principal cu corpul mental şi cu corpul astral – corpul fizic fiind corp de stabilitate în mediul fizic de întrupare;

– în vibraţii din ce în ce mai joase, până la un minim vibraţional general în întreaga zonă a universului (ceea ce înseamnă influenţe persistente din toate părţile pentru planetă şi întreg biosistemul ei). Manifestările spiritelor umane au loc în principal cu corpul fizic, ajutat de corpul mental şi corpul astral, care au astfel roluri secundare,deşi deosebit de importante.

3. Revenirea la perioada anterioară, datorită creşterii progresive a vibraţiei medii zonale, are loc cu variaţii bruşte de vibraţie – de la o perioadă scurtă de timp la alta, cu diferenţe mari de valori între aceste perioade scurte de timp. Activităţile fizice ale omenirii adaugă la suportarea acestor variaţii naturale de vibraţie şi un câmp universal local perturbat de vibraţiile rezultate din activităţile industrale, de comunicare artificială şi relaţii interumane grele, agresive, datorate lipsei de experienţă în acordările spiritelor între ele, în condiţiile vibraţionale dificile expuse.

Toate acestea ne arată că nicidecum nu suntem începători nici în activitatea mentală avansată, profundă (despre care azi o credem a fi “miracol”) şi din care rămâne în funcţiune activitatea minţii fizice ajutată de intuiţii privind activităţi latente ale straturilor mentale superioare, nici în activitatea astrală care, de fapt, devine inconştientă, mecanică în timpul perioadei de somn fizic, dar nu dispare niciodată. 

Suntem în prezent la finalul acestui ciclu de vieţi şi vom pleca în curând, alături de fraţii noştri cu care am venit pe Pământ, cu grupurile spirituale de călătorie din care facem parte. Tocmai de aceea acum, în preajma plecării noastre de pe Pământ, sarcinile noastre spirituale fiind pe sfârşite, avem – unii dintre noi – şi sarcini de trecere către activităţile mentale şi astrale superioare: mentale sunt cele legate de percepţii deocamdată, iar dintre cele astrale aceste călătorii astrale conştiente în care învăţăm să cercetăm astral, în condiţiile actuale pământene: vibraţie încă joasă, corpurile încă nedezvoltate la un nivel înalt, variaţii mari ale vibraţiei planetare (de la o perioadă foarte scurtă de timp la alta, rapide şi puternice). 

În plus, încă mai avem multe – aşadar MULTE – sarcini fizice, cu accente:

– pe muncă fizică: adică cu folosirea corpului fizic pentru creaţie şi folosirea creaţiei, chiar dacă nu am realizat-o personal;

– pe relaţii inter-umane, cu accent pe colaborare şi depistarea propriilor devieri către egoism şi orgoliu, care stau la baza ruperii relaţiilor omeneşti sau a pervertirii lor;

– pe gândire: baza cercetării avansate în domeniile fizice, a planificării, ordonării şi desfăşurării muncii şi relaţiilor inter-umane;

– pe dezvoltarea şi conştientizarea emoţiilor umane deosebit de complexe: şi nu pentru că... populaţiile extraterestre, din mijlocul cărora venim pe Pământ, nu ar avea asemenea emoţii (idei populare în ultimul timp), ci pentru că ele nu mai au emoţii şi sentimente negative – ceea ce este cu totul altceva. Dar există de asemenea şi idei conform cărora şi aici, pe Pământ, înainte de ultima glaciaţiune, populaţiile umane ar fi suferit de acelaşi ”handicap„ emoţional. Lucru care nu este câtuşi de puţin adevărat – dar cei care au vizualizat mental imagini din trecutul omenirii au asociat cele vizualizate faptului că nu au văzut nicăieri oameni care râdeau, nu „petreceau” cu zgomot, muzică şi mâncare din belşug – adică nu aveau perioade pe care azi noi le numim „sărbători” – nici în societate, nici în familii. O seriozitate evidentă şi generală, asociată cu manifestări umane neînţelese acum (pentru că erau derulate mental şi astral), a condus la asemenea confuzii – pe care de altfel şi eu le-am făcut la început. De fapt emoţiile şi sentimentele umane erau atât de înălţătoare în fiecare clipă a vieţii umane, încât pe de o parte nu au fost înţelese, iar pe de altă parte nu sunt crezute dacă se porneşte de la faptul că omul se trage din animalele terestre: astfel omul nu ar fi avut cum să ajungă în acele perioade timpurii de dezvoltare la sentimentele înălţătoare pe care numai azi credem că le-am putea avea – şi doar unii dintre noi, neputând merge cu toţii în acelaşi ritm constant. Coroborat cu confundarea unor populaţii care au constituit subrase ale corporalităţii umane, deci o corporalitate care nu a fost folosită de spiritele umane (şi am în vedere osemintele pe le descoperim azi), ci de spirite care se aflau în faze de evoluţie începătoare comparativ cu cele ale spiritelor umane – tabloul general al confuziilor expus în mod oficial conduce la încredinţări eronate. Care vor fi în curând înlocuite cu cele reale, prin creşterea masei de oameni care îşi vor aminti de vieţile lor anterioare, vor asambla cunoaşterile lor proprii şi vor ajunge la un tablou real al celor desfăşurate în totalitatea vieţilor, în structurile societăţilor umane din toate timpurile. 

Suntem, majoritatea dintre noi, oamenii, la ultima viaţă pe Pământ din acest ciclu de vieţi în desfăşurare. Cei care vor pleca curând au nevoie acum, în această ultimă viaţă pământeană, să-şi recupereze rămânerile în urmă – petrecute nu din cauza lor propriu zis, aşa cum se consideră în bună parte, cât din cauza impunerilor (şi laice, şi religioase) datorate sclaviilor din orice perioadă (inclusiv în contemporan, chiar dacă subtilităţile au luat locul grosierului): oamenii nu au putut face sarcinile lor de socializare – relaţionare, comunicare, deplasare (şi astfel cunoaştere prin corpul fizic a realităţilor planetei), de creativitate şi de folosire integrală a creaţiei materiale proprii. De la ultimul război mondial, permisivitatea oarecum dezvoltată a condus la recuperarea, realizarea unei părţi importante a acestor sarcini pentru care cu toţii suntem acum pe Pământ: să vedem cum se desfăşoară viaţa la nivelele actuale de vibraţie, să ne descoperim devierile – lipsuri dar şi exacerbări deopotrivă, să facem trecerea de la vibraţii joase către vibraţii înalte. Să facem joncţiuni privind diferite feluri de activităţi umane – cele care vor reveni în patrimoniul manifestărilor omeneşti, înalt-creative în toate direcţiile: care au fost mult reduse în perioada imediat anterioară, când vibraţia era ori în scădere, ori în nivelele ei cele mai joase. Multe nu pot fi realizate încă din cauze multiple, şi tocmai acest lucru avem de înţeles, ca exemple de evitare în viitor a unor asemenea situaţii: cu care ne vom mai confrunta în calitate de ajutători – şi în această subzonă a Universului Fizic, dar şi în alte părţi ale universului, indiferent dacă este vorba despre manifestări de acelaşi fel cu cele pământene sau efecte mai apropiate sau mai îndepărtate ale celor pe care nu le-am înţeles şi nu le-am corectat aici. 

Suntem lăsaţi să vedem diferenţele şi apoi să învăţăm să ne străduim să aplicăm tot ceea ce este mai bun pentru fiecare dintre noi. 

De reţinut faptul că, raportat la eternitatea vieţii oricăror monade, întârzierea în realizarea complexului de planificări (în general le numim sarcini aici, pe Pământ), nerealizarea unor sarcini care nu au avut condiţii directe de realizare, care au avut la bază alte nerealizări sau chiar neputinţe proprii, nu înseamnă obligativitate în atingerea lor acum, cu orice preţ: adică cu preţul obosirii spiritelor – ceea ce nu se cere nimănui realizări de acest fel. Este important numai şi faptul că putem deduce cele nerealizate, fără să se mai creeze condiţii grosiere care ar prelungi situaţii grele pe Pământ. Pe de altă parte, multe alte manifestări se derulează în timpul, şi în câmpul celor deja realizate – manifestări neprogramate propriu-zis, dar realizate sau consolidate implicit, pe care coordonatorii evoluţiilor le ştiu ca fiind probabile să intre în câmp, şi le lasă derulările ştiind şi gradul de oboseală implicit; dar tot dânşii ştiu bine cum să ne lase, şi cât să ne lase în manifestare – mai ales în cazul celor mai grele în general, sau mai subtile – cântărindu-se bine efectele în planul unor evoluţii mai îndepărtate. 

Astfel totul rămâne echilibrat în viaţa noastră. 

Aşa privind lucrurile, prin prisma eternităţii vieţii tuturor evoluanţilor, vom înţelege că ceea ce astăzi nu se poate realiza, aşa cum sunt şi călătoriile astrale pentru mulţi doritori – se va realiza mai târziu sau altă dată, fără ca acea următoare dată să fie obligatorie pentru toată lumea acum şi aici, viaţă după viaţă pe Pământ – care ar fi o planetă unică de lucru cu noi înşine. Nicidecum. Chiar şi o întoarcere în această zonă a universului, după un timp îndelungat de evoluţie progresivă „acasă”, nu mai este o obligaţie de revenire neapărat pe Pământ (un Pământ care însă oricum nu va mai exista ca întrupare la data unei reveniri ulterioare în această zonă a universului). Dar nu numai pentru că se termină întruparea planetei, dar şi pentru că evoluţiile mai au multe alte ustensile de înaintare decât ceea ce credem noi acum, pe Pământ. Evoluţiile merg într-un ritm care nu păstrează logica simplă a începătorilor – aşa cum suntem noi (este ca şi cum numai adunarea şi scăderea ar fi singurele funcţii matematice), dar logica noastră restrânsă se aplică pe porţiuni, pe bucăţele în anumite locuri (şi ele restrânse) din univers, diferite între ele – dar absolut toate aplicând legea imuabilă a ajutătorului înalt-evoluat: legea evoluţiilor echilibrate, care nu provoacă oboseală, împletite între ele, ajutându-se uniform şi reciproc, consacrate înaintărilor sferice – şi nicidecum liniare. 

Avem la dispoziţie o eternitate şi o infinitate de posibilităţi pentru a ne spori abilităţile radiante şi flexibilitatea de a le folosi doar acolo unde trebuie, când şi cum trebuie.

Iată aşadar că nu este un impediment să nu efectuăm acum, imediat, călătorii astrale – oricum ele au constituit în vieţile dinainte de ultima glaciaţiune, şi puţin timp după glaciaţiune – modalitatea permanentă de realizare a cercetărilor umane pretutindeni, pe întreaga planetă: pentru cunoaşterea tuturor celor particulare Pământului, întregii galaxii, în complexitatea fizică şi fluidică a tuturor structurilor energo-materiale locale. 

Însă avem posibilitatea să ne informăm din cele prezentate de alţii, ne întărim intuiţiile, iar în continuare, fie că plecăm (unii dintre noi), fie că rămânem ca ajutători pentru rezidenţi mai departe pe Pământ, vom relua activităţile mentale şi astrale, la cotele cele mai înalte şi mai profunde. În acest fel vom reveni, în vibraţia planetei deja foarte înaltă, la activităţile străvechi, folosite însă pe un nivel mai înalt, cu alte scopuri tot atât de înalte. În acest fel, cei ce rămân pe Pământ nu rămân neapărat pentru corecţii, ca un fel de pedeapsă fizică, ci în primul rând pentru a ajuta rezidenţii, care se reîntorc la întrupări în evoluţiile lor progresive. Dar ajutăm de asemenea la regenerarea întregii planete, la crearea unor condiţii extinse pentru continuarea evoluţiilor tuturor celorlalte vieţuitoare planetare. 

În partea a doua a acestui articol vom urmări acele deficienţe corporale care ne împiedică în această perioadă să efectuăm cu toţii călătorii astrale: deficienţe cunoscute de toate spiritele înainte de întrupare: care au rostul de a facilita exact ceea ce am numit mai sus: preocuparea de completare a sarcinilor efectuate prin intermediul corpului fizic.