Unii oameni se obişnuiesc să se orienteze către a conştientiza numai nedreptăţile care li se fac, indiferent dacă este vorba despre o reală nedreptate sau doar o neplăcere personală.
Privind la ei, ar trebui să ne gândim şi la noi...
Căci fiecare avem măcar o fărâmă din negativităţile pe care le percepem la alţii.
Între o astfel de atitudine negativă şi atitudinea ingenuităţii neconştientizate, conform căreia nu se percepe nici o nedreptate - ca urmare a ţinerii sub control a unor populaţii depărtate de civilizaţie sau a unor oameni aflaţi departe de lumea aşezărilor urbane - există o gamă largă de percepţii mai mult sau mai puţin grosiere ale unor nedreptăţi reale sau imaginare.
Fiecare dintre noi poate trăi evenimente din care se poate trage concluzia unei nedreptăţi şi mulţi dintre noi rămân amprentaţi cu o asemenea simţire. Pe acest fond,se poate adăuga mereu tot mai multe mărunţişuri ale celor neconvenabile pentru ei, în loc să adune momente frumoase care să spele treptat, să înlocuiască pe cele neplăcute ale vieţii lor. Important este să învăţăm din evenimentele vieţii, indiferent dacă învăţăm prin a nu mai face ceva sau a face ceva, care să aducă lumină, bucurie, în jur. Muntele nemulţumirilor poate creşte mereu – în loc să scadă. Omul nemulţumit nu-şi formează conştiinţa îndreptării proprii – dacă a făcut şi el nedreptăţi altora, cândva, la rândul său. Şi toţi facem, mai mult sau mai puţin, mai devreme sau mai târziu, conştientizând însă numai pe măsură ce acceptăm acest lucru.
Orice eveniment poate fi perceput ca nedreptate şi poate să ne fie nouă, în primul rând, un real impuls de îndreptare proprie, pornind chiar de la nedreptatea astfel percepută: ea cuprinde în sine oricum total sau părţi mai mari ori mai mici de comportament nedrept din partea noastră către cei din jur; iar substraturi ale lor vom găsi de îndreptat cu cât acceptăm mai mult, mai bine, mai profund necesităţi de îndreptări proprii, renunţând la procese de conştiinţă, mutilări sufleteşti de care nu avem nevoie câtuşi de puţin...
În loc să ne plângem, să ne orientăm către soluţii pe care le putem aplica noi înşine, cu sau fără ajutorul celor din jur. Dacă există şi ajutor, cu atât mai bine.
Totul poate fi o sursă inepuizabilă de nedreptăţi şi în acelaşi timp o sursă la fel de inepuizabilă de îndreptări proprii.
Şi, radianţi cum ştim că suntem, întărim permanent în neştiut pe toţi cei care sunt, şi vor merge cândva pe calea dezvoltărilor personale.
Să auzim numai de bine !!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu