MOTTO: LUMEA SE VA SCHIMBA PRIN ADUCERE AMINTE, NU PRIN ALTCEVA.
Desigur… dacă vrem să credem altceva, până la proba contrarie, fiecare crede ce poate, ce doreşte...
Multe scrieri actuale arată că unii oameni ştiu că avem o sarcină deosebit de importantă: nu numai pentru noi înşine, ci pentru întreaga omenire.
Deseori citim în comunicările astrale primite de alţii că trebuie să ne aducem aminte cine suntem - fiecare dintre noi în parte, şi întreaga omenire la un loc. Întuiţia ne spune să luăm acest lucru în considerare. Dar în comentariile frecvente de pe forumuri, facebook, siteuri şi bloguri apare de cele mai multe ori o formă generală de preluare a celor comunicate sub forma: „Totul este simplu! Nu avem decât să ne aducem aminte cine suntem!"
Este o idee foarte profundă, însă nimeni nu mi-a putut răspunde întrebării: „Dar ştii ce înseamnă asta? Din ce punct de vedere şi unde, cum să căutăm să descoperim acest lucru?"
Mai mult decât că suntem spirit, şi nu corpul pe care ni-l cunoaştem, de regulă oamenii nu ştiu să răspundă. Este foarte bine, foarte bun acest lucru, foarte real şi foarte concret. Dar nu este suficient, în acest moment planetar.
Unii se gândesc la reîncarnare şi la atlanţi - dar alţii nici nu vor să se gândească mai mult la aşa ceva, crezând că de la atlanţi ni se trage păcatul fundamental, de unde am „decăzut" din viaţa fără de muncă, viaţa ca o plimbare prin grădina unui rai pierdut... "Păcatul" prin care am fi decăzut s-ar lega astfel de faptul că omul a început să gândească…
Câţiva s-ar gândi la alte locuri din univers, de unde am venit cândva pe Pământ şi unde ne vom întoarce în curând.
Încă şi mai puţini se gândesc că aceasta este o informaţie despre care ştim aici, acum, pe Pământul pe care trăim, pentru că avem nevoie şi noi, şi generaţiile care se împletesc azi pe Pământ, să aflăm şi să punem în practică. Avem multe informaţii, dar ele sunt ori incorecte, ori nu sunt puse cap la cap, înşiruite logic şi apoi, cu gândirea astfel structurată - să punem totul în practică.
ÎNDRUMĂRI ALE AJUTĂTORILOR NOŞTRI ASTRALI:
Lumea este în schimbare permanentă, aşa cum ştim deja: schimbările, aflarea derulărilor lor, aflarea efectelor lor asupra noastră ar trebui să ne conducă la conştientizarea înaltelor forme de manifestare pe care le-am avut cândva, chiar aici, pe Pământ: nu numai altundeva, ci chiar aici, şi nu mai mult decât cam până acum 8 - 9.000 de ani, cu rămăşiţe largi pe toate continentele până acum 4 - 5.000 de ani, iar ultimele forme străvechi dăinuind insular în mijlocul unor popoare până aproape de anul 500 d.Ch.
Întoarcerea treptată la ceea ce a fost ca societate generală, până puţin după ultima glaciaţiune, va avea loc prin aducerea aminte a celor străvechi şi străduinţa rapidă a omului de a-şi atinge vechile valori, vechile calităţi umane, pierdute în lupta pentru supravieţuire în cadrul relaţiilor interumane, în vremuri de grea vieţuire împreună. Omul îşi va aduce aminte că este un creator conştient înaintat, păstrător al vieţii pe Pământ, iubitor dintotdeauna al tuturor vieţuitoarelor, al planetei şi stelei care o guvernează, al planetelor surori care ajută şi ele Pământul, tot aşa cum Pământul la rândul său le ajută şi el...
Omul îşi va aminti că orice făcea în trecut era un lucru de înaltă calitate, făcut de el însuşi şi fără să impună altuia să facă ceva pentru sine. Îşi va aminti că vorbea puţin şi gândea mult, în special la felul în care poate căuta să realizeze, pentru el şi pentru familia sa, lucruri puţine - dar de calitate căutată mereu să fie înaintată. Şi astfel să meargă cu nădejde pe drumul său, ştiind bine - şi fără nici un fel de disperare - că omul nu poate ajunge dintr-o dată la limitele superioare, la maximul de experienţă care poate fi atinsă într-o regiune a universului, într-un anumit punct (planetă) universic. Că pentru aşa ceva este necesară trăire repetată, pentru remodelarea permanent înălţată a tuturor manifestărilor sale.
Omul ştia bine cum calitatea execuţiei materiale, căutată spre mărirea durabilităţii şi spre multifuncţionalitate, se poate obţine numai prin cercetare personală şi schimb de experienţă între oameni. Astfel încât, calitatea vieţii protejată şi ajutată de propria creaţie materială, se susţine, se aprofundează şi se îmbogăţeşte prin experienţa împărtăşită: împărţită altruist şi preluată cu înţelepciunea adaptării noutăţilor la experienţa proprie - şi invers - cu oferirea rezultatelor celor care au oferit informaţiile, învăţăturile şi aplicaţiile.
Bucuria cunoaşterii, a întreţinerii relaţiilor interumane, a folosirii metodelor şi aplicaţiilor, precum şi a rezultatelor lucrărilor astfel executate, bucuria împlinirii vieţii sub puterea spiritualităţii celei mai fecunde - iată canalele de trăire ale oamenilor care am fost şi despre care trebuie să ne amintim că noi înşine putem fi în continuare. Să ne amintim şi să nu mai uităm.
Şi să nu mai credem că numai noi, cei care ne amintim mai repedeacum, astfel, am fost singurii oameni buni: căci asemenea manifestări au avut absolut toţi oamenii, toate spiritele umane întrupate pe Pământ. Diferenţa între spirite constă experienţa lor generală - în ceea ce pot face şi ceea ce nu pot face atât la nivele de vibraţie planetară foarte înaltă, cât şi la nivele de vibraţie planetară joasă.
Acum suntem întrupaţi la nivele de vibraţie planetară foarte joasă. Am traversat o perioadă grea, în care am conştientizat cu toţii - şi o mai facem şi azi - cât de bine sau cât de puţin bine suntem obişnuiţi să ne adaptăm nu numai unor condiţii planetare grele: furtuni, cutremure, arşiţă sau ploi torenţiale, animale sălbatice, meteoriţi veniţi din cosmos, dar şi neputinţele semenilor noştri - spirite cu experienţă foarte puţină sau chiar lipsiţi de experienţa trăirilor umane echilibrate în asemenea condiţii de trai.
Să mai acceptăm că i-am înţeles bine pe aceşti începători odată, de mult, în vremurile când conştientizam împreună trecutul încă şi mai îndepărtat, prezentul de atunci şi viitorul acelui prezent (ceea ce trăim acum): cei mai puţin pricepuţi ştiau bine ce înseamnă pe Pământ o asemenea experienţă grea, foarte tristă atunci pentru ei - tristă acum pentru noi... Dar şi noi, cei care înţelegem azi lucrurile aşa cum sunt, am trecut prin asemenea etape de învăţătură şi am fost ajutaţi, la rândul nostru, aşa cum ajutăm şi noi pe alţii acum: să-şi conştientizeze tarele comportamentale, lipsa de acceptare a muncii fizice, a aplecării către răbdarea de a o învăţa în toate subtilităţile sale, către omenia organizatorilor de a crea măcar condiţii decente de trai şi muncă celor pe care îi conduc.
Este prima şi ultima oară când aceştia vor avea o asemenea atitudine depărtată de omenie - de bun simţ, moralitate, corectitudine, aplecare spre muncă şi relaţii decente cu cei din jur.
Noi înşine putem să ne amintim că manifestări de înaltă calitate spirituală - şi nu treburi făcute de mântuială, nu relaţii de indiferenţă, de obligativitate impusă altora, de dispreţ şi agresiuni de la cele mai subtile la cele mai grosiere - am fost, şi suntem în stare să oferim lumii ca manifestări permanente, indiferent cât de grele ar fi condiţiile noastre de trai curent...
Aşadar, să nu mai agresăm, să nu mai dispreţuim, în faţă şi în spate deopotrivă, în aglomeraţie sau privind acasă la PC, TV, oameni care nu se ridică la nivelul standardelor noastre spirituale, pe care de altfel nu suntem întotdeauna atenţi noi înşine să ni le oferim şi să le oferim lumii. Să le spunem celor care nu ating omenia, în gândul nostru - şi să ne spunem nouă înşine, în loc să ne acuzăm şi să acuzăm pe alţii: „AMINTEŞTE-ŢI CINE EŞTI !!"...
Să nu mai dispreţuim ceea ce nu aprobăm - căci suntem radianţi şi răspândim în jur numai dispreţ, neacceptare, dezaprobare, mirare acuzatoare...
Să ne aducem aminte şi să credem că lumea aceasta a fost făcută de oameni cu un suflet uluitor de iubitor, de frumos!!! Şi să ne spunem şi nouă, în egală măsură ca şi altora:
„Trebuie să-mi aduc aminte ce om bun şi priceput am fost şi să nu mai fac ceea ce am prins din zbor într-o lume nesigură, plină de frici şi durere..."
Ar trebui să înţelegem că au existat întotdeauna oameni care şi-au ascultat intuiţiile, luptând din greu, şi biruind influenţele grele din jurul lor…
Ar trebui să ne umplem sufletele de compasiune pentru cei care au uitat complet, părând a nu fi fost niciodată oameni buni, pricepuţi, iubitori, înţelegători, suflete înălţate şi deschise mereu în acele timpuri favorabile oricui: către învăţătură, cunoaştere, bucurie de viaţă, protejând viaţa, tot ceea ce îi înconjurau…
Lor să le spunem în gând - dacă nu se poate altfel, prin vorbă - dacă se poate astfel, cu înţelegere faţă de puterea noastră radiantă şi faţă de fondul lor suprem înălţat:
„Omule, adu-ţi aminte ce om priceput şi cunoscător, bun la suflet şi iubitor ai fost, cât de mult bine ai făcut cândva semenilor tăi !!"
Desigur… dacă vrem să credem altceva, până la proba contrarie, fiecare crede ce poate, ce doreşte...
Multe scrieri actuale arată că unii oameni ştiu că avem o sarcină deosebit de importantă: nu numai pentru noi înşine, ci pentru întreaga omenire.
Deseori citim în comunicările astrale primite de alţii că trebuie să ne aducem aminte cine suntem - fiecare dintre noi în parte, şi întreaga omenire la un loc. Întuiţia ne spune să luăm acest lucru în considerare. Dar în comentariile frecvente de pe forumuri, facebook, siteuri şi bloguri apare de cele mai multe ori o formă generală de preluare a celor comunicate sub forma: „Totul este simplu! Nu avem decât să ne aducem aminte cine suntem!"
Este o idee foarte profundă, însă nimeni nu mi-a putut răspunde întrebării: „Dar ştii ce înseamnă asta? Din ce punct de vedere şi unde, cum să căutăm să descoperim acest lucru?"
Mai mult decât că suntem spirit, şi nu corpul pe care ni-l cunoaştem, de regulă oamenii nu ştiu să răspundă. Este foarte bine, foarte bun acest lucru, foarte real şi foarte concret. Dar nu este suficient, în acest moment planetar.
Unii se gândesc la reîncarnare şi la atlanţi - dar alţii nici nu vor să se gândească mai mult la aşa ceva, crezând că de la atlanţi ni se trage păcatul fundamental, de unde am „decăzut" din viaţa fără de muncă, viaţa ca o plimbare prin grădina unui rai pierdut... "Păcatul" prin care am fi decăzut s-ar lega astfel de faptul că omul a început să gândească…
Câţiva s-ar gândi la alte locuri din univers, de unde am venit cândva pe Pământ şi unde ne vom întoarce în curând.
Încă şi mai puţini se gândesc că aceasta este o informaţie despre care ştim aici, acum, pe Pământul pe care trăim, pentru că avem nevoie şi noi, şi generaţiile care se împletesc azi pe Pământ, să aflăm şi să punem în practică. Avem multe informaţii, dar ele sunt ori incorecte, ori nu sunt puse cap la cap, înşiruite logic şi apoi, cu gândirea astfel structurată - să punem totul în practică.
ÎNDRUMĂRI ALE AJUTĂTORILOR NOŞTRI ASTRALI:
Lumea este în schimbare permanentă, aşa cum ştim deja: schimbările, aflarea derulărilor lor, aflarea efectelor lor asupra noastră ar trebui să ne conducă la conştientizarea înaltelor forme de manifestare pe care le-am avut cândva, chiar aici, pe Pământ: nu numai altundeva, ci chiar aici, şi nu mai mult decât cam până acum 8 - 9.000 de ani, cu rămăşiţe largi pe toate continentele până acum 4 - 5.000 de ani, iar ultimele forme străvechi dăinuind insular în mijlocul unor popoare până aproape de anul 500 d.Ch.
Întoarcerea treptată la ceea ce a fost ca societate generală, până puţin după ultima glaciaţiune, va avea loc prin aducerea aminte a celor străvechi şi străduinţa rapidă a omului de a-şi atinge vechile valori, vechile calităţi umane, pierdute în lupta pentru supravieţuire în cadrul relaţiilor interumane, în vremuri de grea vieţuire împreună. Omul îşi va aduce aminte că este un creator conştient înaintat, păstrător al vieţii pe Pământ, iubitor dintotdeauna al tuturor vieţuitoarelor, al planetei şi stelei care o guvernează, al planetelor surori care ajută şi ele Pământul, tot aşa cum Pământul la rândul său le ajută şi el...
Omul îşi va aminti că orice făcea în trecut era un lucru de înaltă calitate, făcut de el însuşi şi fără să impună altuia să facă ceva pentru sine. Îşi va aminti că vorbea puţin şi gândea mult, în special la felul în care poate căuta să realizeze, pentru el şi pentru familia sa, lucruri puţine - dar de calitate căutată mereu să fie înaintată. Şi astfel să meargă cu nădejde pe drumul său, ştiind bine - şi fără nici un fel de disperare - că omul nu poate ajunge dintr-o dată la limitele superioare, la maximul de experienţă care poate fi atinsă într-o regiune a universului, într-un anumit punct (planetă) universic. Că pentru aşa ceva este necesară trăire repetată, pentru remodelarea permanent înălţată a tuturor manifestărilor sale.
Omul ştia bine cum calitatea execuţiei materiale, căutată spre mărirea durabilităţii şi spre multifuncţionalitate, se poate obţine numai prin cercetare personală şi schimb de experienţă între oameni. Astfel încât, calitatea vieţii protejată şi ajutată de propria creaţie materială, se susţine, se aprofundează şi se îmbogăţeşte prin experienţa împărtăşită: împărţită altruist şi preluată cu înţelepciunea adaptării noutăţilor la experienţa proprie - şi invers - cu oferirea rezultatelor celor care au oferit informaţiile, învăţăturile şi aplicaţiile.
Bucuria cunoaşterii, a întreţinerii relaţiilor interumane, a folosirii metodelor şi aplicaţiilor, precum şi a rezultatelor lucrărilor astfel executate, bucuria împlinirii vieţii sub puterea spiritualităţii celei mai fecunde - iată canalele de trăire ale oamenilor care am fost şi despre care trebuie să ne amintim că noi înşine putem fi în continuare. Să ne amintim şi să nu mai uităm.
Şi să nu mai credem că numai noi, cei care ne amintim mai repedeacum, astfel, am fost singurii oameni buni: căci asemenea manifestări au avut absolut toţi oamenii, toate spiritele umane întrupate pe Pământ. Diferenţa între spirite constă experienţa lor generală - în ceea ce pot face şi ceea ce nu pot face atât la nivele de vibraţie planetară foarte înaltă, cât şi la nivele de vibraţie planetară joasă.
Acum suntem întrupaţi la nivele de vibraţie planetară foarte joasă. Am traversat o perioadă grea, în care am conştientizat cu toţii - şi o mai facem şi azi - cât de bine sau cât de puţin bine suntem obişnuiţi să ne adaptăm nu numai unor condiţii planetare grele: furtuni, cutremure, arşiţă sau ploi torenţiale, animale sălbatice, meteoriţi veniţi din cosmos, dar şi neputinţele semenilor noştri - spirite cu experienţă foarte puţină sau chiar lipsiţi de experienţa trăirilor umane echilibrate în asemenea condiţii de trai.
Să mai acceptăm că i-am înţeles bine pe aceşti începători odată, de mult, în vremurile când conştientizam împreună trecutul încă şi mai îndepărtat, prezentul de atunci şi viitorul acelui prezent (ceea ce trăim acum): cei mai puţin pricepuţi ştiau bine ce înseamnă pe Pământ o asemenea experienţă grea, foarte tristă atunci pentru ei - tristă acum pentru noi... Dar şi noi, cei care înţelegem azi lucrurile aşa cum sunt, am trecut prin asemenea etape de învăţătură şi am fost ajutaţi, la rândul nostru, aşa cum ajutăm şi noi pe alţii acum: să-şi conştientizeze tarele comportamentale, lipsa de acceptare a muncii fizice, a aplecării către răbdarea de a o învăţa în toate subtilităţile sale, către omenia organizatorilor de a crea măcar condiţii decente de trai şi muncă celor pe care îi conduc.
Este prima şi ultima oară când aceştia vor avea o asemenea atitudine depărtată de omenie - de bun simţ, moralitate, corectitudine, aplecare spre muncă şi relaţii decente cu cei din jur.
Noi înşine putem să ne amintim că manifestări de înaltă calitate spirituală - şi nu treburi făcute de mântuială, nu relaţii de indiferenţă, de obligativitate impusă altora, de dispreţ şi agresiuni de la cele mai subtile la cele mai grosiere - am fost, şi suntem în stare să oferim lumii ca manifestări permanente, indiferent cât de grele ar fi condiţiile noastre de trai curent...
Aşadar, să nu mai agresăm, să nu mai dispreţuim, în faţă şi în spate deopotrivă, în aglomeraţie sau privind acasă la PC, TV, oameni care nu se ridică la nivelul standardelor noastre spirituale, pe care de altfel nu suntem întotdeauna atenţi noi înşine să ni le oferim şi să le oferim lumii. Să le spunem celor care nu ating omenia, în gândul nostru - şi să ne spunem nouă înşine, în loc să ne acuzăm şi să acuzăm pe alţii: „AMINTEŞTE-ŢI CINE EŞTI !!"...
Să nu mai dispreţuim ceea ce nu aprobăm - căci suntem radianţi şi răspândim în jur numai dispreţ, neacceptare, dezaprobare, mirare acuzatoare...
Să ne aducem aminte şi să credem că lumea aceasta a fost făcută de oameni cu un suflet uluitor de iubitor, de frumos!!! Şi să ne spunem şi nouă, în egală măsură ca şi altora:
„Trebuie să-mi aduc aminte ce om bun şi priceput am fost şi să nu mai fac ceea ce am prins din zbor într-o lume nesigură, plină de frici şi durere..."
Ar trebui să înţelegem că au existat întotdeauna oameni care şi-au ascultat intuiţiile, luptând din greu, şi biruind influenţele grele din jurul lor…
Ar trebui să ne umplem sufletele de compasiune pentru cei care au uitat complet, părând a nu fi fost niciodată oameni buni, pricepuţi, iubitori, înţelegători, suflete înălţate şi deschise mereu în acele timpuri favorabile oricui: către învăţătură, cunoaştere, bucurie de viaţă, protejând viaţa, tot ceea ce îi înconjurau…
Lor să le spunem în gând - dacă nu se poate altfel, prin vorbă - dacă se poate astfel, cu înţelegere faţă de puterea noastră radiantă şi faţă de fondul lor suprem înălţat:
„Omule, adu-ţi aminte ce om priceput şi cunoscător, bun la suflet şi iubitor ai fost, cât de mult bine ai făcut cândva semenilor tăi !!"
8 comentarii:
Vă invit peste 20-25 de ani să ne analizăm devenirile... să constatăm că aveam chiar şi acum puterea să privim cu încredere acest lucru: radiaţia spirituală a fiecărui om în mediul său de viaţă...
sau să o simţim cum mişcă suflete, în radiaţia ei înainte-înapoi, cum face să miroasă stelele a viitor în linişte şi armonie.
să găsim, fiecare pe limba lui, acel spaţiu şi timp exprimat în trăiri umane, care să ne deschidă larg porţile normalului, naturalului.
era o vorbă pe vremea lui ceauşescu, şi deşi nuanţele sunt prezente acolo mai mult decât în alte timpuri, aleg să nu merg aşa departe pentru că putem face o diferenţiere între ceea ce exprimam atunci şi ceea ce exprim acum: cutezători înainte! îndemn la acea reflectare asupra interiorului pe care tu atât de frumos o faci ar trebui să mişte lumea. dar ştiu că şi cei care nu apleacă urechea sau nici măcar nu concep că sunt în fluviul curgător de lumină revărsată de azi, pentru aducere aminte, reflectă chiar şi la nivel inconştient fluxul schimbărilor.
un adolescent poate privi, atât cât memoria îl ajută ţi gradul de conştienţă atins, la diferenţele structurale care îl diferenţiază de cel de acumsă zicem 5 ani. dacă reuşeşti să faci acest proces lucid şi calm poţi găsi în firele luminoase din tine aroma esenţei personale, adevărul despre tine, despre ceea ce se trâmbiţează ca fiind misiune personală, sau cine ştie ce amintiri ancestrale păstrate în structurile fine tocmai pentru a fi activate acum, pentru lucrarea ce trebuie făcută.
pentru că eu sunt convins că nimic din ceea ce se întâmplă nu poate fi disociat de trăirile, de gândurile, de alegerile noastre (chiar şi aşa parţial inconştiente sau influenţate de factori de la niveluri atât de înalte încât nu le poţi da o semnificaţie logică pentru raţional) şi atunci există o parte a cestui plan divin care trebuie desenat şi de prezenţa noastră aici. pentru a modela într-un fel sau altul tunelul elicoidal al vieţii de aici şi acum înspre acolo şi atunci. pentru a descoperi ceea ce se cheamă cu adevărat interiorul fiinţei umanem acolo unde infinitul e un banal concept de alpha-omega şi în acelaşi timp amintirea fiinţării adevărate.
aducera asta aminte însă, cred, că nu va veni până OM-ul nu va înţelege în toate aspectele exprimate ale conştiinţei ceea ce este şi că nu există staţionare şi că orice proces observat devine influenţat de analiza şi concentrarea asupra lui, că ceea ce pune în faţa lui ca greşeală e doar prinosul unei eliberări şi abandon (în sensul bun, de curgere odată cu) şi că odată pentru totdeauna, împreună ne putem ajuta în fine să relegăm cele două fire de lumină ce ne stau la bază. să unim în fine cele două jumătăţi ale creierului, deschizând puterea ascunsă şi necunoscută a glandelor pentru a putea împleti planul imediat subtil cu cel fizic (bioenergeticienii, maeştrii reiki, radiesteziştii etc. lucrează toţi cu aceste energii în dimensiunile superioare). să depăşim şi noi odată pentru totdeauna iluzia unei grandori inutile sau frica unei micimi inexistente, să respirăm odată cu natura fizicului nostru (Gaya), să simţim ochii îngerilor pe cer, noaptea, veghind somnul în astral.
de fiecare dată, nu ştiu cum, ceea ce exprimi aici mi se lipeşte undeva în suflet, ăntregindu-l şi atunci colorez şi eu în cartea aceea cu linii şi desene pe care ai deschis-o încercând să pun umărul la construcţia adevărului atât cât inima, sufletul şi spiritul ne lasă în materia luminică din noi să exprimăm.
munay!
... şi de fiecare dată când îţi aduci aici ceva din înţelegerile personale profunde ale lumii în care trăim am tendinţa de a mă arunca la răspuns... dar parcă aş strica armonia irumperilor către minunat ale fiecărui cuvânt plin de tăria sufletului tău avântat... şi tac...
Mai promit din când în când că răspund, dar de undeva un înger îmi pună "mâna" pe umăr şoptind: stai...
...şi tac... şi stau... până când simt că trebuie să spun ceva, căci altfel...
Daca ar fi atatia oameni cuminti -ca si tine- s-ar putea incepe o numaratoare a stelelor.
Sunt... sunt mulţi, La si 37, dar se ascund... Li se pare multora că nu sunt moderni (şi mie în tinereţe mi se spunea că am rămas în urmă cu 1 - 2 secole !!), că sunt perdanţi, neacomodaţi... Îşi construiesc o închisoare a sufletului lor şi aşteaptă ceva să se schimbe... eventual să moară... Oricum sunt morţi de ruşine...
Degeaba mă întreb de ce... bine, e întrebare retorică, ştiu, am trecut prin asta şi mi-a trebuit destul de mult să ridic ochii din pământ... Dar cât am stat cu ochii în jos am învăţat să preţuiesc şi "josul" şi "susul"...
Şi le-am arătat... Şi le arăt cu drag şi cu susţinere mereu. Nu mă las, cred că am venit aici ca să încurajez, să spun lucruri bune, frumoase, dar reale, referitoare la acest Pământ pe care îl iubesc din tot sufletul, cu toată puterea inimii mele !!
Şi îţi mulţumesc, aşa cum mulţumesc în special celor care mă fac să simt asta atunci când treburile zilelor îmi aduc uitarea...
Îmi plac blogurile tale!! Succes în continuare!!
Foarte bun. Cea ce am vazut pe website-ul dvs. despre Blogger: Blogul unui om cuminte... - Trimiteti un comentariu m-a surprins placut. Te felicit pentru conceperea cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com, care e un site care trebuie cunoscuta.
Sărbători fericite, Anonim !!! Şi mulţumesc pentru apreciere !!!
Chiar bun. Cea ce am rasfoit pe pagina dvs. despre Blogger: Blogul unui om cuminte... - Trimiteti un comentariu m-a impresionat. Va felicit pentru dezvoltarea cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.kr, care e un site care merita distribuita.
Trimiteți un comentariu