CATEVA CUVINTE DESPRE CERCETAREA PARANORMALA

Pentru a intelege mai bine felul in care expun astfel de lucrari, dar si pentru ajutor in viitoarele expuneri, voi creiona pe scurt ceea ce eu cred despre cercetarea personala in domeniul pe care il numim azi paranormal.
As spune ca oarecum cunosterea revelata o leg de comunicare din partea entitatilor ajutatoare, pe care fiecare dintre noi le avem din belsug, in jurul nostru. Si o despart intrucatva de cercetarea proprie de acest fel pe diverse domenii de activitate, de cunoastere, la fel ca si in viata sociala pe care o traim curent. Deosebirea este ca, experienta generala fiind in acest domeniu mai putina, si observand cu intelegere de unde vin si multe confuzii, este mai greu sa se desteleneasca pe alocuri domenii intregi care conduc la tot pasul la multe alte confuzii.
Cercetarea proprie se constientizeaza la un anumit nivel de patrundere ca fiind realizata cu diferite categorii de senzori ai corpurilor din sistemul nostru corporal. Suntem mai mult sau mai putin constienti in mod curent de activitatea unor astfel de senzori, si tocmai de aceea au fost in mod global numiti: constientul universal, Akasha, etc. Mai pe intelesul tuturor: biblioteci universale, care in trecut se numeau: pietrele zeilor, papirusuri divine, etc.
Totul este, cred eu, in functie de evolutia comunicarii interumane, de gradul de cultura, de credinta si de inclinatie personala catre cunoastere.
Cercetarea proprie se impleteste insa in mod armonios cu comunicarea primita din partea entitatilor ajutatoare, atunci cand dorinta si atentia cercetatorului se indreapta mereu catre primirea de sfaturi si indrumari din partea lor.
Sunt mai multe directii de comunicare, in functie de entitatile care fac comunicarea:
– comunicare de tip astral (de la ajutatorii, entitatile noastre ajutatoare intrupate in corp astral);
– comunicare de tip dimensional (entitati aflate in dimensiuni universice structurale – mai mult sau mai putin paralele ale dimensiunii in care traim si de care suntem azi constienti noi, oamenii);
– comunicare de tip inter-universic: venit de la coordonatorii de evolutii, care se pot manifesta de la punct fix, fara sa se intrupeze alaturi de noi, care se pot manifesta simultan in orice – si oricate – puncte ale tuturor structurilor create de ei, remodelate permanent, pentru confortul spiritual al evoluantilor de pretutindeni.
Oamenii au numit asemenea dialoguri: comunicare cu zeii.
Si s-a dovedit a fi cat se poate de reala, chiar daca oficial ea nu este recunoscuta nici in ziua de azi.
Azi o numim comunicare cu entitatile ajutatoare, asa dupa cum am deosebit mai sus.
Sau comunicare cu Dumnezeu.

Cunoasterea poate fi accesata mai usor sau mai greu, in functie de capacitatea de trecere a spiritului de la concentrarea pe un segment larg de activitate obisnuit (de activitate zilnica) la segmente pe care nu le constientizeaza in mod curent, chiar daca ele functioneaza, formand un fond de folosire a tuturor fortelor spirituale. Cu alte cuvinte, daca omul este obisnuit sa-si cunoasca fortele, cu putin efort se poate concentra si poate constientiza toate formele proprii de accesare: la toate segmentele realitatii normale, chiar daca este vorba despre segmente suprapuse. Treptat va departaja informatiile care vin din astfel de câmpuri, intelegandu-le ca pe segmente ale realitatii noastre, desfasurate in acelasi spatiu si in acelasi timp.
Daca nu este obisnuit cu o astfel de cautare, omul constientizeaza ceea ce obisnuieste sa faca, ceea ce a invatat de la parintii sai, de la societatea in mijlocul careia s-a nascut. In acest fel el nu este lipsit de cunostere, ci doar consolideaza un anume segment al realitatii. Cand acest segment este suficient consolidat, singur descopera alte segmente, cele care sunt mai bine consolidate din toata experienta sa, dar tot de la acelasi nivel de vibratie.

Experienta spiritului se leaga de doua segmente de cunoastere:
– de sistemul corpurilor sale (in cazul oamenilor: corp fizic, de manifestare + corpuri fluidice ajutatoare ale acestuia: eteric, astral, mental, cauzal, spiritual (sau budhic), dumnezeiesc (sau atmic) si, in functie de sarcinile unor evolutii mai inaintate: enesic si supraenesic); ele formate din materie structurata complex – dar de frecvente diferite, care ajuta spiritul sa se manifestae si sa-si cunoasca astfel fortele mai mult sau mai putin subtile pe care le are;
– de memoria corpurilor sale: care reprezinta, de fapt, memoria stratificata a spiritului intrupat. Atunci cand spiritul se manifesta printr-un set (sistem) de corpuri, ele vor fi purtatoare ale memoriilor corespunzatoare vibratiilor locurilor de acelasi fel prin care el a mai trait candva. Ele formeaza astfel fondul total de experienta a spiritului, care se imbogateste permanent, ori de cate ori revine in aceleasi locuri, de aceeasi vibratie (sau locuri asemanatoare) din univers.
Fiecare corp fiinteaza si functioneaza pe treapta sa (sau segmentul sau) de vibratie, vehiculand energii si materii cuprinse intr-un anumit segment de vibratie. Segmentele frecventelor de vibratie sunt dispuse in cascada, de la corpurile de vibratie inalta pana la corpul fizic pe care il constientizam cel mai frecvent acum: corpul cu vibratia cea mai joasa. Fiecare segment este cuprins intre o valoare maxima si una minima (cuprinzand astfel o multitudine de secvente specifice segmentului), dar fiecare segment in parte are portiuni comune pe capetele sale cu segmentul corpului inferior si ale celui superior.
Fiecare corp are structurile sale materiale fixe, are senzorii sai si inmagazineaza in memoria sa experienta proprie: adica tot ceea ce a facut spiritul in trairea sa, prin intermediul acelui corp – prin intermediul oricarui fel de astfel de corp, in trecutul si in prezentul experientei sale.
Fiecare corp vehiculeaza energii, din care o parte sunt expulzate in mediul corpului si o parte este transmisa catre corpul de manifestare: in cazul nostru – corpul fizic (in cazul entitatilor astrale – corpul astral).
Fiecare energie este purtatoare de informatii, intelese in functie de experienta de traire pe care o are fiecare spirit in parte. Astfel, experienta ii va permite spiritului sa inteleaga informatiile provenite de la senzorii corpurilor sale, dupa secventele de vibratie din segmentul specific fiecarui corp in parte.
Fluxurile care au vibratii diferite formeaza astfel un complex de culoare si sunet: adica o informatie sub forma de imagine si sunet. O imagine poate prezenta un element static sau in miscare, precum si sunete de intensitati diferite, cu complexitati la fel de diferite ca si imaginea insotitoare.
Informatia astfel vehiculata este decodificata de creier – un organ cu functii pe care nu le cunoastem in mod oficial azi, si credem ca el functioneaza doar cu 5 10% din capacitatea sa.
Toate corpurile fluidice sunt interconectate, cu toate informatiile lor, pana la corpul fizic de manifestare: in acest fel, fiecare corp in parte decodifica la nivelul sau ceea ce primeste de la corpurile de de-asupra si de dedesubtul sau. Cum deocamdata ne intereseaza modul in care ajung astfel de informatii la creierul nostru, sa ramanem in domeniul fluxurilor energetice care coboara de la corpurile spirituale catre corpul fizic de manifestare. Treptat, fiecare corp in parte primeste si decodifica informatiile primite de la corpul superior si transmite mai departe pana la corpul fizic un flux informational compact. Creierul are posibilitatea sa impleteasca acest flux informational provenit de la corpurile din sistemul propriu cu informatiile rezultate din activitatea senzorilor corpului fizic. Rezultatul este o formatie complexa, cu care suntem obisnuiti atat de mult, incat nu mai constietizam complexitatea formarii si functionarii sale.

(Detalii privind sistemele corporale umane sunt prezentate la adresele:
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2009/02/sa-discutam-putin-despre-corpurile.html
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2009/02/sa-discutam-putin-despre-corpurile_21.html )

Cu alte cuvinte, se formeaza astfel o tesatura speciala pe fiecare corp in parte si una generala, universala, la nivelul corpului de manifestare – cel fizic in cazul nostru – completata cu informatiile culese de corpul fizic prin senzorii sai, in mediul sau de traire: adica in lumea pe care spiritul o poate astfel gestiona, cu constienta sa cumulata din tesatura informationala locala si momentana, din toate campurile corpurilor sale, cu toate fortele sale. Chiar daca el nu si le poate intotdeauna constientiza complet.
In fiecare moment putem sa accesam aceasta tesatura. Decodificarea ei poate fi un proces mai indelungat, caci influentele altora, din lumea in care traim, au creat in cunoasterea noastra multe elemente care nu ne apartin. Treptat insa putem sa ne facem o intelegere generala – dar si particulara – a tuturor formelor proprii de intelegeri din lumea in care traim.

Comunicarile astrale, dimensionale si dumnezeiesti ne vor coordona mereu pe drumul intelegerilor situate dincolo de lumea in care traim: sa le intelegem subtillitatile si sa le descoperim profunzimile. Dar ajutorul de acest fel ni se ofera astfel incat toate acestea sa nu devina obositoare si nici sa nu inlocuiasca trairea noastra normala, ca oameni in mijlocul societatii in care ne aflam.
Tocmai de aceea exemplul oferit de Iisus – cu meseria pe care si-a exercitat-o in viata sa pamanteana – trebuie urmat: atata timp cat societatea ne cere si puterile noastre pot rezista la solicitarile curente.
Cu ajutorul comunicarilor, dialogurilor de acest tip, intelegem treptat directiile de cercetare de care nu a fost constienti pana acum, care ne pot dezvolta intelegeri ale unor lucruri care conduc exponential catre largirea constiintei in toate directiile locului de univers in care ne aflam: aflate pe raze (adica pe directii, pe domenii) de transmitere a informatiilor din tot mai multe alte locuri din univers.
(Detalii privind entitatile ajutatoare la adresa
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2009/07/zane-duhuri-spiridusi-si-entitati.html )

Fiecare om se afla in comunicare cu ajutatorii sai, doar ca nu constientizeaza bine acest lucru. Fiecare om are sfatuitori proprii, foarte clar aratati in statuile aflate in curtea Muzeului national din Cairo (foto).
Sunt si oameni neincrezatori, desi ei sunt in mod egal ajutati in activitatea lor. La polul opus, altii isi iau toate propriile lor ganduri drept comunicare cu entitatile cele mai inalte si cu mandrie spun ca au primit sfaturi direct de la Dumnezeu.

Intre un cer s-un iad sade omul sarac... spunea un cantec vechi...
Dar oare suntem cu adevarat saraci??!!
Eu cred ca nu!!