ÎNCREDERE

Referitor la cele petrecute cu blogul meu, aş putea să scriu un roman întreg despre încredere, demnitate, bucurie, înţelegere a realităţii în care trăim. Şi pentru că nu am talentul de a scrie romane – sau cel puţin nu mi l-am descoperit încă! – scriu acum numai un articol cu titlul „Încredere”, în loc de „Avertisment (2)”.

Să avem încredere că cineva chiar ne vrea binele, indiferent sub ce formă: dacă ne corectează – o poate face cu bună credinţă. Dacă ne atenţionează şi ne monitorizează – o poate face, de asemenea, cu bună credinţă. Dacă crează prin acesta neîncredere, dacă se constată că orice acuză nu este întemeiată şi se poate merge mai departe, ar trebui ca încrederea să triumfe şi nimic rău să nu afecteze pe nimeni.
Însă lucrurile nu stau chiar aşa. Întrucât nimeni de la Blogger nu oferă nici un fel de precizări cu privire la regulile posibil să fi fost încălcate, nici un fel de sfaturi sau alte feluri de comunicări decât cele cu caracter general, ca mesaje automate – oricând acelaşi lucru se poate petrece în continuare; ceea ce este însă foarte greu de suportat, chiar dacă acceptăm procedurile în sine ca fiind normale, ca fiind îndreptate către protecţia omului, consumatorului, cititorului – utilizatorului, în general. Încrederea poate fi astfel sistematic săpată şi nu mai crezi că eşti protejat decât cu o mână – cu alte multe la rând fiind îndepărtat, alungat.
În asemenea situaţie nu ne mai rămâne decât speranţa ca toate lucrurile să rămână pe un făgaş bun. Şi ne mai rămâne ceva: să ne ajutăm între noi atâta cât putem şi să credem că nimic nu este lăsat decât pentru întărirea noastră.
Un oriental ar spune că este... o karmă proastă!! Şi mulţi români gândesc azi după exemplul oriental. Dar orientalii nu cred în sacrificiul persoanal, în exemplul de altruism – cel puţin aşa rezultă din unele scrieri care nu au fost încă complet europenizate şi din experienţa celor care au vizitat orientalii la ei acasă. Au fost mulţi orientali care au spus că Iisus a avut o karmă proastă, din moment ce a ajuns la o moarte atât de chinuitoare. Creştinul spune însă, după cum a spus Iisus: ci ca să se facă voia Domnului s-a făcut.
Am înţeles că alt om în locul meu s-ar fi descurajat mult, nu orice om – dar destui. Mulţi m-au încurajat imediat, după nici un ceas, alţii mai târziu, după treburile lor. Oameni care au reacţionat sau nu au reacţionat de loc. Oameni care au ajutat sau care şi-au dorit mult să mă ajute măcar cu un sfat.
Am înţeles că Dumnezeu dă celui puternic o cauză pentru care să lupte, pentru ca un grup întreg de oameni să înveţe din experienţa lui.
Şi atunci am mulţumit lui Dumnezeu pentru că sunt puternică, pentru că am avut curajul să vorbesc despre necazul meu şi pentru că sfaturile au curs de peste tot iar eu, la rândul meu, pot sfătui mulţi oameni cum să procedeze pe viitor.
Primul lucru pe care l-am înţeles este să nu dau curs bănuielilor care pot repede invada mintea omului. M-am gândit imediat să disculp pe cei care m-au denigrat recent pe un alt canal, crezându-mă un duşman redutabil la scrisul cărţilor. Nu am de gând să scriu cărţi, pentru că nu vreau ca oamenii să plătească în plus faţă de taxa pe internet. Devii duşman fără să vrei. Eu cred că agresivitatea există – răutatea ca neputinţă a bunătăţii există. Dar în acest caz nu cred în rea voinţă. Poate că un om foarte religios se poate mânia pe echilibrul meu căutat, şi urmat, în faţa religiei. Dar nu cred că un credincios adevărat poate merge până la aşa ceva. Părerea mea. Dacă există – să-i dea Dumnezeu putere să-şi găsească echilibrul atât de necesar.
Aşadar, eliminând aceste lucruri, am rămas cu celelalte.
1. Primul lucru pe care l-am înţeles este destul de hilar. Nu am expus persoanele care urmăresc blogul meu. Nu m-a preocupat în general afişajul decât în măsura în care pot să ajut prin orientări cititorii. Acesta poate fi un semn de personalizare de care trebuie ţinut cont.
2. Articolele au link-uri sistematice către alte bloguri – însă nu acolo unde sunt create locuri speciale pentru aşa ceva: blogroll. Am crezut că, dacă există posibilitatea de folosire chiar în editarea postării – poţi s-o foloseşti, normal. Am scos „teoria” înafara textului, creind astfel mai multe bloguri, pentru că site-ul la care lucrez deocamdată nu are o capacitate mare. De preferat este să folosesc adresa, fără inserarea linkului. Repet, nu ştim – eu şi cei cu care m-am sfătuit în aceste zile – dacă este şi acesta o motivaţie reală – dar am făcut comparaţii cu postările obişnuite, de pe alte bloguri. Indicaţii sau atenţionări particularizante nu avem – dar putem trage concluzii. Chiar Blogger s-a exprimat că ceea ce face serverul este confuz şi au cerut scuze.
3. Luând exemplul altor utilizatori de mail, mi-am făcut publicitate înscriind blogurile mele ca subsol în mail-urile pe care le trimit. Mulţi o fac. Poate că, coroborat cu alte elemente, a avut importanţă la maşina-server, astfel încât am scos acum link-urile din subsolul mail-urilor mele. Poate că, dacă făceam astfel reclamă la un site şi la bloguri ataşate site-ului (cu domeniu plătit), alta ar fi fost situaţia. Este bine să fim prevăzători, indiferent de situaţie.
4. Cineva mi-a spus că poate articolele mele au fost prealungi. Dar culmea este că ultimele articole au fost scurte, şi cele mai lungi au rămas totuşi pe Bucuria Cunoaşterii şi Drumuri Spirituale. Am mai spus că sunt în lucru remodelările şi voi face în viitor articole cu continuare (1,2...n) şi dvs. Veţi citi după cum vin la rând.
5. O prietenă a citit pe undeva că alţi utilizatori au fost mai puţin norocoşi decât mine şi, fără avertizare, li s-au şters blogurile. ATENŢIE!!! În mulţimea mail-urilor pe care le primim zilnic, se pot strecura şi mail-uri foarte importante. Nu mai zic de faptul că nu prea avem obişnuinţa de a căuta şi la SPAM (dacă tot a venit vorba!!) unde pot ajunge de asemenea rare mail-uri importante, tocmai pentru că sunt rare. Revenind la mulţimea mail-urilor pe care le primim zilnic, verificaţi măcar ca titluri zilnic corespondenţa – eu sunt convinsă de faptul că acei oameni care cred că nu au fost avertizaţi – nu au sesizat, nu au găsit mail-ul de avertizare.
Dacă mai ştie cineva ceva, ori dacă ceva din toate acestea este greşit pe undeva, rog frumos să mă atenţioneze, căci facem bine multor oameni!!

Având în vedere că tot mai cred că ceva tehnic a existat şi aici, mai adaug şi faptul că mulţi oameni (chiar şi eu, la început, am crezut, deşi nu am acţionat) nu sunt decât cititori de bloguri sau posesori de bloguri fără înclinaţii către prezentare tehnic-artistică pentru a cerceta toate setările, pentru a se interesa de toate mărunţişurile: mărunţişuri lpentru majoritatea dintre noi. Sau nu cunosc bine lb. engleză şi cred că Flagg înseamnă marcaj pentru semn de carte, ca să se întoarcă omul acolo pentru că apreciază blogul. Şi acest lucru este exact ceea ce nu şi-ar fi dorit să facă: raportarea blogului ca fiind: indecent, imoral, ilegal, agresiv, abuz sau atac... Oricum prezentarea în lb. română „Marcaţi blogg” nu arată nici pe departe acţiunea la care se referă.......
Instrucţiuni în lb.română nu prea sunt, deşi ar fi normal să existe – dacă utilizăm ceva în România... Poate nu avem experienţă, poate mediocritatea cenuşie se plimbă printre noi... Şi uite aşa ajungem de nu ştim pe ce lume trăim...
Iar dacă cineva se lasă dus de mânie la adresa încredinţărilor posesorului de blog, pe undeva, într-o lb.străină scrie că poate să anuleze din butonul anexat. Care nu există la programul pe care îl utilizăm noi, cel puţin aici. Am înţeles că şi alţii l-au căutat şi nu l-au găsit. Punct. A greşit cineva din mulţimea care au intrat în ultimele zile pe blog – nici nu au stiut ce fac crezând că îşi pun semn de carte de acolo... Şi poate că a căutat în zadar să repare, căci nu avea de unde... Din partea mea – nici o problemă.
Dacă mânia a orbit totuşi pe cineva, la adresa încredinţărilor mele... nu pot spune decât un singur lucru:

DUMNEZEU NE IUBEŞTE PE TOŢI !!!