Atinge-ma acum, striga dupa mine floarea din glastra
Maine va ramane doar o petala si n-ai sa stii cat am fost de frumoasa!
Priveste-ma acum, striga dupa mine rasaritul de soare
Maine n-ai sa ma poti admira prin ceata si ninsoare !
Miroase-ma acum, striga dupa mine pamantul reavan, nestrivit sub picioare
Maine vor fi trecut multi peste mine, voi fi o batatorita carare....
(Versurile apartin bunei mele prietene Anca Cristina Vasilescu)
Maine va ramane doar o petala si n-ai sa stii cat am fost de frumoasa!
Priveste-ma acum, striga dupa mine rasaritul de soare
Maine n-ai sa ma poti admira prin ceata si ninsoare !
Miroase-ma acum, striga dupa mine pamantul reavan, nestrivit sub picioare
Maine vor fi trecut multi peste mine, voi fi o batatorita carare....
(Versurile apartin bunei mele prietene Anca Cristina Vasilescu)
5 comentarii:
Minunat!...Zilele trecute aveam un regret...trecuseră de mult florile de prămăvară şi nu-mi făcusem timp să le alint. S-au dus cu poezia lor cu tot...
Dar au ramas in sufletele noastre, Mariana, asa cum va ramane si parfumul florilor de tei din acest iunie... si parfumul amintirii oamenilor cu caldura sufletelor lor.. Cineva s-a intrebat de ce vreau sa scot toate comentariile de pe blog... Iata de ce, chiar daca ceea ce scrie omul este abia atins de aripa sufletului, oricat ne-am stradui sa punem in cuvinte.. Dar simti boarea de suflet cu care omul priveste nostalgic... sau explodand de bucurie in soarele sufletului sau, pe care o ofera cu atata drag tuturor...
Ce frumos ai spus.. sa le alint.. asa am facut si eu in primavara cu un pui de salcie... cand ajung acasa o sa va mai ofer o data mana care alinta salcia... Eu i-am spus mangaiere... dar este mult mai sufletesc sa spun "alint"...
Multumesc, Mariana!! Mariana-cea-cu-dor-de-alint... i-auzi cum suna...
Doamne...
Au! m-am lasat dusa de adierile acestea.... sa nu se inteleaga gresit... am vrut sa spun ca am scos comentariile - adica le-am copiat sa le am integral, pentru ca au fost atat de pline de bucurie, de reavan... de viata!!
Minunat lucru ce s-a petrecut, dragii mei... nu am trait clipe atat de frumoase in fata computerului asa cum au fost cele de ieri... si de azi, si cele care stiu bine ca vor veni...
Mi s-a implinit o veche dorinta.. Mi-am dorit o legatura sufleteasca frumoasa si pura, pe alocuri zglobie, pe alocuri duioasa..
Abia ieri am simtit din plin acest lucru.
Credeti-ma, am simtit eu bine la inceput de tot ca trebuie sa multumesc celor care - voluntar sau involuntar, au declansat toata nebunia asta. Eu cred acum, cu simturile mele, ca totusi nu a fost ceva voit, asa cum lasa clar sa se inteleaga textul primit de la Blogger.
De aceea am cautat in mod expres aceasta ramura de pom inflorit...
Ce fericita sunt ca ati vibrat cu ea!!
Oh, Doamne, florile!
Niciodata nu ma voi satura de ele!
Imi iau din ele veselia, optimismul, incantarea!
Imi topesc in parfumul lor tristetile, neputintele, parerile de rau!
Florile sunt poezia naturii!
De cate ori acest blog ma intampina cu flori (precum sunt acesti irisi minunati acum) imi inalt sufletul in vazduh si ma reintorc fericita in trup !
Ce ma bucur!! Si inca mai am muuuuulte-muuulte-muulte!!! Oameni din toate "colturile" lumii imi trimit pps uri cu flori, cu peisaje superbe, sa le schimb aici tot timpul, sa bucur ochii lumii, ai sufletului cu frumusetile acestea si ai mintii cu frumusetile celor vazute si nevazute deopotriva!!
Asa ca... trimiteti-mi, trimiteti-mi, sa ne bucuram cu totii de toate cele frumoase!!! (hm! parca as fi un copil care intinde manutele spre geanta musafirului gangurind, cu ochii mari: bobo?! bobo?!)
Trimiteți un comentariu