Multe site-uri, cursuri, carti aduc in discutie un subiect pe care doream de mult timp sa il dezbat: respiratia pierduta de noi din timpul vietii intrauterine, precum si din primul an de viata (mai corect ar fi de fapt din primii 6-8 ani de viata), comparativ cu care respiratia de adult ar fi superficiala, conducand la deteriorarea puterilor pe care le avem si cu care nu putem face fata multor sarcini grele ale vietii noastre curente.
De fapt un prim lucru pe care trebuie sa-l remarc este faptul ca avem impresia ca avem sarcini multe, grele... De fapt suntem obisnuiti sa traim cam asa: unii nu fac tot ceea ce trebuie pentru a-si crea conditiile proprii de viata - altii trebuie astfel sa faca si ceea ce nu fac altii.
De asemenea, daca toata populatia globului ar munci pentru ca ar avea conditii decente de trai (africani, orientali, etc.) totul ar fi echilibrat pe aceasta planeta, care pare a fi mai curand a dezechilibrelor, diferentiindu-se net de echilibrele universale.
Dar daca de fapt nu este asa??
Daca, de fapt, tot ceea ce este in lume este echilibrat tocmai prin ceea ce avem si tot ceea ce nu avem??
Parerea mea este ca fiecare etapa a vietii noastre are un mod de a fiinta specific stadiului de dezvoltare corporala, care este necesara spiritului intrupat astfel in rezolvarea sarcinilor pe care le are, a invataturilor pe care le are de preluat, in fiecare etapa a vietii. Fiecare etapa se bazeaza pe o functionare specifica a functiilor corporale. Teoretic ar fi placut si usor sa avem tot felul de puteri trupesti, pe care poate insa nu le-am gestiona conform cu destinul pentru al carui rost ne aflam acum, in aceasta situatie, de pamantean ! Si nu numai pur si simplu de pamantean - cat de neputincios din anumite puncte de vedere, care genereaza puterea VOINTEI de a se desfasura, in pofida trupului fragil… Sa nu uitam ca sunt milioane de oameni care traiesc si isi manifesta VOINTA astfel, in ciuda neputintei trupului. Exemplul cel mai la indemana.. St. Hawking…
Bine, alte exemple pot fi folosirea armelor… sfidarea de orice fel a vietii… Depinde de noi cum ne folosim vointa, pentru a depasi neputinta trupului…
Sa nu ma indepartez insa de subiect.
Nu suntem aici decat pentru a ne dezvolta in diferite feluri de vointa. Fiecare varsta asadar este cuprinsa in parametri de functionare specifici. Daca exista oameni care pot sa isi foloseasca puterile pornind chiar de la respiratie, este pentru ca ei pot s-o faca, dar fiecare om are specificul destinului care ii poate modela astfel segmente foarte SUBTILE de vointa. De dezvoltare a vointei, de folosire a vointei. Nu stim intotdeauna cine este acela care isi intareste un anumit segment, pentru care are nevoie sa traiasca intr-un templu budist sau simplu … cetatean in mijlocul unui oras imens, facand fatza ‘orgiei’ de imagini, sunete, mirosuri, dureri fizice si emotionale, exaltari… Nu stim cine… ce… consolideaza…
Ideea este ca astfel ma multumesc cu ceea ce am si spun ca ceea ce am este foarte mult: sunt un om normal, care traieste normal varsta si puterile sale !!!
Practicile pe care le invatam de la orientali ne ajuta foarte mult sa ne pastram echilibrul in acest tumult cotidian in care traim cat de cat echilibrati: cand reusim … cand nu prea !!! Ne ajutam permanent, schimbul de experienta ne este sprijin; important este sa fim deschisi catre toate cele care ne ies in cale (dar totusi sa inchidem usa inainte de culcare!!!).
Practica trairii constiente si permanent pozitive (cu fermitatile echilibrate de cuviintza) ne poate tine, si ne dezvolta in acest sfarsit de timp in lumea care ne gazduieste acum...
Iata asadar ca trebuie sa ne gestionam bine de tot - deocamdata - puterile si abilitatile pe care le avem. Un om decent ar face o multime de lucruri deosebite intr-un trup puternic si sanatos. Dar cat de multi oameni nu fac cu trupul lor puternic si sanatos atat de multe lucruri rele pe acest Pamant !!!...
Inca; dar trebuie sa intelegem ca ne trebuie neaparat sa ne cunoastem limitele minime ale impulsurilor noastre... comportamentele de cea mai joasa calitate, in functie de cunoasterea carora vom putea sa le ridicam foarte mult calitatea, in vremurile care vor veni. Pe urma vom va veni timpul in care sa nu mai fie nevoie de modificari ale functiilor corporale, de-a lungul vietii; ca un fel de resetari pe care le-am avut pana acum, in functie de care am trait (si poate o sa mai traim un pic) tot mereu altfel de-a lungul unei vieti care ne limiteaza un lucru sigur: rautatile…
De fapt un prim lucru pe care trebuie sa-l remarc este faptul ca avem impresia ca avem sarcini multe, grele... De fapt suntem obisnuiti sa traim cam asa: unii nu fac tot ceea ce trebuie pentru a-si crea conditiile proprii de viata - altii trebuie astfel sa faca si ceea ce nu fac altii.
De asemenea, daca toata populatia globului ar munci pentru ca ar avea conditii decente de trai (africani, orientali, etc.) totul ar fi echilibrat pe aceasta planeta, care pare a fi mai curand a dezechilibrelor, diferentiindu-se net de echilibrele universale.
Dar daca de fapt nu este asa??
Daca, de fapt, tot ceea ce este in lume este echilibrat tocmai prin ceea ce avem si tot ceea ce nu avem??
Parerea mea este ca fiecare etapa a vietii noastre are un mod de a fiinta specific stadiului de dezvoltare corporala, care este necesara spiritului intrupat astfel in rezolvarea sarcinilor pe care le are, a invataturilor pe care le are de preluat, in fiecare etapa a vietii. Fiecare etapa se bazeaza pe o functionare specifica a functiilor corporale. Teoretic ar fi placut si usor sa avem tot felul de puteri trupesti, pe care poate insa nu le-am gestiona conform cu destinul pentru al carui rost ne aflam acum, in aceasta situatie, de pamantean ! Si nu numai pur si simplu de pamantean - cat de neputincios din anumite puncte de vedere, care genereaza puterea VOINTEI de a se desfasura, in pofida trupului fragil… Sa nu uitam ca sunt milioane de oameni care traiesc si isi manifesta VOINTA astfel, in ciuda neputintei trupului. Exemplul cel mai la indemana.. St. Hawking…
Bine, alte exemple pot fi folosirea armelor… sfidarea de orice fel a vietii… Depinde de noi cum ne folosim vointa, pentru a depasi neputinta trupului…
Sa nu ma indepartez insa de subiect.
Nu suntem aici decat pentru a ne dezvolta in diferite feluri de vointa. Fiecare varsta asadar este cuprinsa in parametri de functionare specifici. Daca exista oameni care pot sa isi foloseasca puterile pornind chiar de la respiratie, este pentru ca ei pot s-o faca, dar fiecare om are specificul destinului care ii poate modela astfel segmente foarte SUBTILE de vointa. De dezvoltare a vointei, de folosire a vointei. Nu stim intotdeauna cine este acela care isi intareste un anumit segment, pentru care are nevoie sa traiasca intr-un templu budist sau simplu … cetatean in mijlocul unui oras imens, facand fatza ‘orgiei’ de imagini, sunete, mirosuri, dureri fizice si emotionale, exaltari… Nu stim cine… ce… consolideaza…
Ideea este ca astfel ma multumesc cu ceea ce am si spun ca ceea ce am este foarte mult: sunt un om normal, care traieste normal varsta si puterile sale !!!
Practicile pe care le invatam de la orientali ne ajuta foarte mult sa ne pastram echilibrul in acest tumult cotidian in care traim cat de cat echilibrati: cand reusim … cand nu prea !!! Ne ajutam permanent, schimbul de experienta ne este sprijin; important este sa fim deschisi catre toate cele care ne ies in cale (dar totusi sa inchidem usa inainte de culcare!!!).
Practica trairii constiente si permanent pozitive (cu fermitatile echilibrate de cuviintza) ne poate tine, si ne dezvolta in acest sfarsit de timp in lumea care ne gazduieste acum...
Iata asadar ca trebuie sa ne gestionam bine de tot - deocamdata - puterile si abilitatile pe care le avem. Un om decent ar face o multime de lucruri deosebite intr-un trup puternic si sanatos. Dar cat de multi oameni nu fac cu trupul lor puternic si sanatos atat de multe lucruri rele pe acest Pamant !!!...
Inca; dar trebuie sa intelegem ca ne trebuie neaparat sa ne cunoastem limitele minime ale impulsurilor noastre... comportamentele de cea mai joasa calitate, in functie de cunoasterea carora vom putea sa le ridicam foarte mult calitatea, in vremurile care vor veni. Pe urma vom va veni timpul in care sa nu mai fie nevoie de modificari ale functiilor corporale, de-a lungul vietii; ca un fel de resetari pe care le-am avut pana acum, in functie de care am trait (si poate o sa mai traim un pic) tot mereu altfel de-a lungul unei vieti care ne limiteaza un lucru sigur: rautatile…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu