AMINTIRI DIN VARA

Dulce iarba odihnitoare a talpilor mele obosite de drum... in solitudine isi soarbe ambrozia si nectarul datatoare de viata curata ! ...

Cine spunea ca trebuie sa stai cu capul pe umeri si picioarele pe Pamant??!...
Feeric sa stai la poalele unei paduri luminoase de mesteceni, cu capul pe pamantul cald, privind cerul albastru cu varfurile frunzelor frematand argintii in soarele de peste culme... Iubirea si respectul pentru oameni nu se scurge nicaieri daca fug intr-o dimineata departe de ei, departe de tumultul implinirilor sau neimplinirilor lor... Revenirea miroase a pajisti dupa ploaie, cu pamant reavan si iarba prospata imbratisandu-si florile ca puii...

As pleca departe, acum... dar stiu ca trebuie sa stau inca in lume. Am visat toata copilaria... si adolescenta, si mare parte din anii puternici ai maturitatii la o casuta la marginea unui sat, sub dealuri sau sub munte, cu doar cateva animalute pe langa mine. Nu neaparat ca sa fug de lume, caci iubesc lumea si lupt pentru ridicarea ei asa cum, si cat ma pricep eu... Simt ca ii apartin, dar ca apartin si acelei retrageri (eu am numit-o retragere, am scris candva despre "un anumit fel de retragere", care nu e fuga, indepartare). Simt ca pot face atat de multe lucruri in mod egal si in lume, si inafara ei, deopotriva. De fugit in lume simt nevoia acut dupa zile intregi in care computerizez, scanez, scriu, desenez, fac sinteze, note si proiecte, dar nu simt nevoia sa fiu langa cineva anume - desi inteleg nevoia acuta a altora de a fi langa cineva, chiar si langa mine, chiar si daca nu-mi doresc eu in acel moment. In jurul meu am persoane care tanjesc dupa libertatea mea, chiar daca este plina de munca fara vacanta, fara week end... Candva spuneam cuiva: nici nu am stiut prea bine cum sa ma port in lume, desi lumea m-a acceptat exact asa cum eram... Nu stiam sa vorbesc si de aceea ascultam, iar acest lucru a adus intotdeauna oamenii langa mine... dar eu m-am simtit singura intotdeauna, si de multe ori tanjind dupa nici eu nu stiam ce, dar numeam acel "ceva" - "lume", desi.. paradoxal eram in LUME !! Si in LUME fiind - simteam nevoia sa fiu departe de ea... Eram un fel de "Canutza, om sucit!!" Asa m-am autointitulat eu intotdeauna.. Pentru lume am fost o ciudata pentru ca iubeam solitudinea, dar eu sufeream deseori - nici eu nu stiam de ce - in momentele pe care eu singura mi le ceream, si urlam sa fiu lasata singura, caci asa ma simteam cel mai bine, simtindu-ma eu pe mine insami admirand soarele, cerul, frunzele mari de nuc, randunelele sfichiuind aerul pe langa portzi... imi simteam mainile pe marginea rochitei si mai tarziu, cu manecile si cu blugii suflecati venind de la parau in dupa amiezile fierbinti de sfarsit de vara, vanturandu-mi sufletul in vazduhul plin de fan si tarana pe dupa o carutza hodorogind alene...
Pana mai deunazi simteam parare de rau intrand din nou in Bucuresti... acum le binecuvantez pe toate... Imi binecuvantez shuierul acela staruitor in urechi al linistii retragerii in mine si mi se rupe sufletul de mila pentru o lume care uraste linistea si singuratatea, solitudinea descoperirii de trai in sine, de eu cu mine, de mine in mine ... O inteleg, sau poate doar accept ca este asa, cu drag de ea in suflet - dar si cu bucuria ca eu insami o pot face... Si de multe ori nu accept sa-mi intre in suflet cu bocancii, ii dau mereu povata sa simta macar o data in viata acest dar sfant de pui de indumnezeire curata...

Stateam pe o spinare de munte si simteam ca de acolo parca toata trairea mea de calator singuratic, dar puternic si linistit, se raspandeste pe pantele urcande si pe coborasuri spre vai, umpland lumea de preaplin de suflet...
Poate tocmai de aceea suntem pe Pamant acum, in acest... sfarsit de timp in Bucuresti.. mergand printre oameni si dandu-le radiant din noi bucuria de a se descoperi, de a se trai pe ei insisi...

Am ajutat oare pe cineva??
Poate ca nici nu conteaza...Unii imi spun asa: vorbesti in vant !! Ce deznadajduire... Dumnezeu spunea: mai am inca 7000 in urma ta... conteaza sa ai drag... de cine... de oricine!!... de toti si toate...