NOUTATEA RELATIVĂ (2): NOUTATEA ÎN PERCEPŢIILE UMANE

Prin acest articol finalizăm cele începute în prima parte: NOUTATEA RELATIVĂ (1)   şi facem totodată legătura cu seria articolelor viitoare în care vom trece în revistă cele mai importante confuzii care se fac azi cu privire la mărturii care ar fi fost lăsate de extratereştri în vechime, pe Pământ. 

A spune că acum, pentru prima dată omul a ajuns să-şi formuleze mental anumite aspecte care ţin de univers – întrucât ne-am format prin intermediul lunetelor şi telescoapelor o imagine despre el – nu este ceva întru totul eronat. Din anumite puncte de vedere am crezut destul de mult timp că este 100% eronat, dar analizând condiţiile în care se derulează evoluţia omului pe Pământ am înţeles treptat că problema era conştientizarea proporţiei între adevăr şi confuzie: eu credeam că este ceva neadevărat 100%, alţii erau – şi mai sunt şi azi – încredinţaţi că este adevărat 100%. Iar conştientizarea “jocului” proporţiilor pornea de la un adevăr simplu şi atât de obişnuit, încât el este ascuns printre cutele obişnuinţelor noastre:

– nu ne tragem direct din animalitate, ca specie pe această planetă, dar am avut anterior nenumărate vieţi în care am evoluat ca spirite întrupate sub forme asemănătoare cu toate vieţuitoarele terestre actuale, pe lângă o multitudine de alte feluri de forme de întrupare dintr-o multitudine de locuri din univers. Am prins experienţă de manifestare cu ajutorul unei corporalităţi extrem de variate, în diferite etape reprezentate şi de speciile pământene care au existat în trecut pe Pământ şi speciile care există azi, dar ele nu s-au derulat pe Pământ, ci în diferite locuri din univers, cu condiţii asemănătoare sau într-o mulţime de alte forme de corporalitate în condiţii mai apropiate, mai depărtate sau de loc asemănătoare cu cele de pe Pământ. Treptat vom înţelege astfel de subtilităţi ale evoluţiilor noastre. Este un evantai extrem de bogat de corporalităţi care ne-a format abilitatea de a ne manifesta fluid în aceste nenumărate feluri pe care le ştim sau nu le mai ştim acum, din perspectiva omului trăitor oriunde, şi în orice epocă. Dar în stadiile actuale ale evoluţiilor noastre uităm trecutul nostru, când trăim într-un loc cu vibraţie joasă, căci nu avem obişnuinţa memorării în toate condiţiile plnetare de întrupare. Continuarea evoluţiilor ne va duce în situaţia de a consolida memoriile noastre monadice active şi de a ne aminti în orice condiţii, oricât de grele, tot ceea ce am trăit în această zonă a universului, nu numai vieţile anterioare din ciclul de vieţi aflat în derulare: vom şti astfel tot ceea ce ne poate ajuta să trăim liniştiţi, fără frici, temeri, adaptând cunoaşterea din alte părţi la condiţiile locale. Dar deocamdată consolidările memoriilor noastre sunt la început şi tocmai de aceea ne vine foarte uşor să credem că, dacă sunt atât de multe specii cu corpuri fizice de întrupare, ar fi de crezut că am trecut chiar noi înşine prin ele, efectuându-ne evoluţiile pe o singură planetă, aici, pe Pământ. Dar acest lucru nu este adevărat şi vom înţelege, vom întări intuiţiile noastre şi apoi vom putea decela precis cu toţii adevărul printre confuzii;

– nu extratereştrii, ci oamenii au lăsat urme de diferite forme: creaţii pe toate continentele – dintre care multe s-au degradat sau distrus complet odată cu trecerea timpului, de aceea ele prezintă o coerenţă vădită doar pentru cei care s-au aplecat cu seriozitate asupra celor rămase până în vremurile noastre. Sunt de aceeaşi natură – doar cu exprimări diferite, după afinităţile fiecărui tip de populaţie în parte. De asemenea ele reprezintă clar percepţiile naturale ale oamenilor, de la care conducerile multor societăţi din ultimele milenii au sustras masele largi, pentru a le cerceta şi folosi doar în interes propriu. Dar ceea ce este deosebit de important pentru noi, azi, este faptul că nu toate rămăşiţele pe care le ştim azi au provenit de la spiritele umane: care sunt spirite creatoare avansate, care au evoluat şi evoluează pe Pământ în corpuri de tip uman. Nu toate rămăşiţele (de corpuri, de artefacte) provin de la spirite avansate din punct de vedere creativ, cum sunt oamenii: au fost sisteme corporale cu forme şi funcţiuni asemănătoare, în care s-au întrupat spirite aflate în perioade de adaptare a manifestărilor (simţirilor, reacţiilor, înţelegerilor) lor, rudimentare încă, la posturile de creatori. Grupuri de spirite creatoare – dar începătoare pe drumul creativităţii conştiente, s-au întrupat în sisteme corporale speciale pentru starea lor, pe care le putem numi subspecii ale speciei umane, căci asemenea forme de corporalitate favorizează creaţia materială: doar creaţie fizică în cazul lor. Astfel de sisteme corporale au fost create şi modelate special pentru ele de către coordonatorii evoluţiilor lor. Creatorii avansaţi – adică noi, adevăraţii oameni – pot percepe şi lucra în diferite feluri în epoci diferite ale planetei, în funcţie de necesităţile personale + cele ale planetei şi biosistemului ei. În cazul spiritelor umane, discutăm despre un fel de manifestare: 

– predominant mental, aşa cum a fost folosit în mod necesar pentru evoluţiile umane până la ultima glaciaţiune: percepţii cu ajutorul senzorilor corpului mental şi corpului astral, comunicare de tip mental, deplasare mentală şi astrală, creaţie cu corpul mental care se desfăşura folosind componentele de bază ale oricărei corporalităţi planetare: prin atragere şi modelare de fluxuri de filamente materiale  preluate direct din atmosfera planetară;

– predominant fizic, aşa cum a fost necesar să fie folosită această formă de manifestare după ultima glaciaţiune: în principal pentru protecţia planetei şi a celorlalte vieţuitoare. Şi mai este încă necesar o perioadă de timp scurtă de acum încolo: percepţii cu senzorii corpului fizic, deplasare predominant fizică, comunicare fizică prin vorbire, creaţie folosind în calitate de material curent componente ale corporalităţii fizice a planetei (minereuri, pământuri, lichide, gaze) sau ale vieţuitoarelor (lemn, fibre, os, piele, secreţii, etc.). 

Toate au evoluat şi evoluează în continuare cu deosebită rapiditate datorită experienţei pe care o au oamenii în toate domeniile, chiar dacă nu-şi amintesc despre ele în mod curent. Dacă nu ar fi fost sclavia şi deturnarea atenţiei către munca fizică brută omul ar fi recuperat mult mai rapid revenirea la cunoaşterea anterioară; ar fi înţeles total faptul că are nevoie să folosească corpul fizic în mod predominant în toate formele de manifestare actuale, consolidând folosirea corpului fizic în condiţiile variaţiilor de vibraţie pământene. Dar ar fi înţeles s-o facă echilibrat, fără oboseli datorate exagerărilor de care a avut parte. 

În mărturiile care au ajuns până la noi din vremuri îndepărtate, creaţiile creatorilor începători se dovedesc a fi stângace, simpliste, denotând lipsă de experienţă. În schimb cele ale creatorilor avansaţi, deşi au fost şi ele destul de simpliste la început datorită obişnuinţei de a folosi predominant coprul mental, de a nu folosi decât foarte puţin corpul fizic, arată o percepţie şi o cunoaştere avansată, pe care cei care azi îşi descoperă puterea de a percepe mental şi astral lumea o recunosc în astfel de mărturii. Azi cunoaşterea noastră se axează obligatoriu pe fizic, deşi conducerile care împing masele spre exclusivitatea fizică se folosesc de puteri mentale şi astrale, pentru a-şi consolida puterea social-politică pe care o pot exercita asupra popoarelor lor, pentru a le împiedica ajungerea şi răspândirea cunoaşterii complexe pe această cale. 

Astfel intrăm cu uşurinţă azi în domeniul neînţelegerilor şi confuziilor, crezând că omul străvechi nu putea cunoaşte nimic important, venind din animalitate, şi numai nişte extratereştri ar fi putut să lase asemenea vestigii sau să fi învăţat subspeciile existente să trăiască în mod superior – chiar şi fără conştienţa semnificaţiilor sau dându-le semnificaţii care au degenerat în religii. Lucru care este departe de a fi adevărat. Şi vom studia astfel de vestigii pentru a înţelege direct despre ce este vorba. 

Creatorilor începători le descoperim azi osemintele. Vom înţelege treptat diferenţele de evoluţie între spiritele care le-au folosit - şi spiritele avansate care au avut corpuri avansate şi ele în structuralitatea lor, pe măsura evoluţiei lor. Spiritele umane nu şi-au făcut pe Pământ asemenea evoluţii – între începătorii “oameni” de Neanderthal (şi altele asemănătoare, rudimentare pentru noi, oamenii) – ci pe cu totul alte meleaguri universice, dar asemănătoare cu cele pământene. 

Iar între spiritele care au evoluat astfel pe Pământ în astfel de corpuri puţin specializate şi spiritele umane care au trăit în aceleaşi vremuri cu ele (şi clădeau civilizaţiile lemuriene, atlante, toltece, africane) este diferenţă de valuri de vremuri de evoluţii... Care nu s-au desfăşurat pe Pământ. Vom discuta mult pe aceste teme...

Explicaţiile sunt simple, dar deosebit de subtile. Pe aceeaşi planetă, întotdeauna întrupaţii care au mai puţină experienţă primesc o corporalitate asemănătoare cu altele mult mai avansate, într-o epocă planetară în care desfăşoară evoluţii asemănătoare sau în care cele superioare au darul de a deschide evoluţii pentru care sunt necesare multe pregătiri anterioare. Experienţa de gândire, de acţiune (deplasare, comunicare, creaţie – atâta cât pot astfel de întrupaţi) se formează în timp îndelungat, pentru că subtilităţile vieţii lor nu sunt pe deplin conştientizate: noi ne-am obişnuit cu ele şi nu ne dăm seama ce înseamnă să facem lucrurile care ni se par frumoase azi... Pentru a admira o casă, o maşină, un peisaj, o haină, un tablou, pentru a aprecia rafinamentul unui vin de calitate (desigur, şi a unei beri !!!) este necesar să se formeze în mii de întrupări înclinaţia de admiraţie, de apreciere, de căutare a calităţii... Dar toate spiritele vor recupera o asemenea conştienţă avansată, a formării experienţei lor, când vor reveni în punctele universice în care au evoluat cândva, prin ceea ce numim călătorii regresive – adică exact cum sunt majoritatea spiritelor care sunt întrupate acum în postură de oameni pe Pământ (şi entităţi astrale de natură umană: să le deosebim momentan de entităţile astrale de natura celorlalte specii planetare, necreatoare). Când strângem putere energetică mare, experienţă multă în acţiune şi gândire, ne întoarcem pe locurile unde am evoluat anterior, trăind în preajma întrupaţilor care îşi trăiesc etapele lor proprii de evoluţie, cele trecute pentru noi. Alături de “localnici” (rezidenţi i-am numit în aceste studii), creatori sau necreatori deopotrivă, ne conştientizăm toate etapele noastre proprii trecute de manifestare, pe care nu aveam puterea să le înţelegem decât superficial la vremea trăirii lor. 

Dar să revenim. Mulţi cred că trăim pe Pământ pentru prima dată aspectele vieţii noastre sau aspectele fenomenelor cosmice, universice, la fel ca şi trăirile corespunzătoare creşterii vibraţiei planetei, galaxiei, zonei universice în care ne aflăm. Nu discutăm aici despre cei care nu cred în reîntrupare (obişnuit spus: reîncarnare, dar nu este corect, căci vieţile noastre nu se derulează numai în corpuri de carne) sau cei care cred că suntem “accidente” cosmice, în apariţii conjuncturale legate de astrofizica simplist explicată deocamdată. 

Dar faptul că am trăi pentru prima dată astfel de fenomene nu este adevărat decât dintr-un unghi de vedere: acela al faptului că nici o clipă nu se repetă identic cu alta, vreun fenomen identic cu altul: într-un univers care se modifică clipă de clipă, modificând mereu radiaţia totală oriunde în univers. Noutatea este totală numai din acest punct de vedere, dar dincolo de acest unic aspect, nimic nu este cu adevărat nou şi neştiut de fiecare spirit uman în parte. Tot ceea ce trăim azi nu este ceva trăit pentru prima dată şi nu este maximul trăit astfel până acum; foarte des – prea des – ni se spune că omenirea nu a mai trăit la un asemenea nivel de conştiinţă, că universul nu a mai văzut ceea ce văd, simt, trăiesc acum unii oameni. Dar există două unghiuri de vedere prin prisma cărora apar texte în calitate de comunicări astrale:

– cu tot respectul : nu sunt comunicări astrale, ci păreri, gânduri personale, asocieri influenţate de încredinţările privind originea şi evoluţia societăţii umane aşa cum ni se prezintă în mod oficial: maimuţă-sclavie-feudalism-capitalism-contemporan; nu este ceva neapărat rău, căci în acest fel îşi consolidează gândirea omenească şi oferă linii de gândire altor începători. Mai târziu va învăţa să deosebească gândul propriu de comunicarea astrală, învăţătura sa de noutăţi oferite de îndrumătorii astrali, putând să gestioneze corect informaţiile care îi sunt necesare;

– sunt comunicări astrale care aşteaptă să le cercetăm şi să descoperim astfel unde sunt (atunci când sunt necesare) şi în ce constau confuziile. De multe ori comunicările astrale ne aduc în faţă idei ale oamenilor care nu au ajuns pe alte căi la noi: deşi conţin confuzii, este foarte important să le cunoaştem, să le cercetăm, să le analizăm şi după descoperirea unor subtilităţi să le discutăm sau să scriem despre ele. Este o învăţătură de cercetare curentă, de care avem permanent nevoie. Din nefericire majoritatea celor care îşi prezintă primirile prin internet sau alte modalităţi de prezentare nu fac din ele învăţături deschise, nu le studiază ca atare, nu aprofundează şi nu pot susţine discuţii pe tema lor. Cei care au puterea de a prelua astfel de comunicări au şi putere astral-mentală de a face cercetări – doar că trebuie să ajungă să înţeleagă acest lucru şi mai ales SĂ ŞI-L ASUME... Dar ajutătorii noştri au infinită răbdare, căci suntem la învăţătură ŞI DESPRE NOI ÎNŞINE, ŞI DESPRE TOT CEEA CE NE ÎNCONJOARĂ...

Iar acesta este un lucru deosebit de important, cu o anvergură pe care o vom înţelege în curând.

Orice fel de cunoaştere poate fi discutată din mai multe unghiuri de vedere: şi ca noutate absolută, trăită în condiţii mereu noi, şi ca noutate relativă, cunoscută şi aprofundată la nivele de vibraţie înaltă, dar netrăită la nivele de vibraţie joasă, netrăită în condiţii de variaţie densă a acesteia şi în condiţii de aglomeraţie planetară avansată. Am mai discutat despre faptul că idealurile noastre sunt de fapt cele cunoascute şi aplicate la nivele foarte înalte de vibraţie, cu condiţii optime de trăire, dar şi cu putere energetică interioară mai mică decât aceea pe care o avem în fiecare moment. Una dintre învăţăturile de bază ale temporalităţii universale este legată de modificarea permanentă a puterii energetice individuale, a fiecărei monade întrupate, care este întotdeauna în creştere în evoluţiile coordonate. Fluctuaţii ale puterii energetice ale monadei sunt numai la începuturile existenţei sale înafara Centrului de evoluţie, unde lipsa de coordonare şi conştienţa debutantă determină oboseli la orice încercare de manifestare nouă incipientă. Dar odată intrată într-un Centru de evoluţie, coordonatorii evoluţiilor ştiu clar care sunt, şi cum se dezvoltă puterile interioare ale fiecărei monade în parte şi cum poate fi îndrumată monada pentru a nu mai avea parte niciodată de astfel de fluctuaţii care pot conduce la distrugerea ei, la colapsarea ei. Monada învaţă treptat cum să înţeleagă timpul real – acela al desfăşurării evoluţiilor proprii în cadrul evoluţiilor simultane ale tuturor celorlalte monade care trăiesc şi se dezvoltă împreună cu ea. Învaţă să înţeleagă cum se percep pentru prima dată trăiri proprii şi trăiri ale altora, cum se percep fenomene care apar din trăirile proprii şi din trăirile altora; începe treptat să departajeze şi să dorească diferite feluri de trăiri pe care experienţa acumulată începe să le arate ca fiind necesare continuării evoluţiilor. Toate sunt trăirile noastre, ale fiecăruia dintre noi: aşa am ajuns în stadiul în care ne aflăm azi. Ajungem la evoluţiile noastre actuale pe care le facem pornind de la înţelegerea necesităţilor lor, oricât de grele ne devin ele la un moment dat – dar ştiind bine că nimic nu ne va diminua puterile energetice interioare: ci dimpotrivă, le va ajuta să crească mereu. Astfel ajungem să înţelegem că tot ceea ce ne înconjoară este o ţesătură de particularităţi de o mare putere formatoare:

– în condiţii de vibraţii joase cu variaţii puternice în intervale scurte de timp;

– în condiţii de evoluţie regresivă: după ce ne-am obişnuit cu evoluţii exclusiv progresive; iar manifestările noastre devin când agresive, când depresive, când arogante, când fricoase, când curajoase, când creatoare, când distrugătoare – cu toată pleiada de efecte care ne constrâng la alte noi manifestări, pe care nu ne-am gândit vreodată să le avem. Dar ele se creează mereu din împletirea celor cunoscute cu amprentările din diferite medii planetare de care nu ştim încă: numai aşa ajungem să le cunoaştem, să le preţuim, deşi avem la început tendinţa de a le dispreţui. Toate sunt etape care ne ajută la autocunoaştere, modelare şi remodelare permanentă;

– în condiţiile unei extrem de mari populaţii spirituale umane, trăind alături în aglomeraţii umane cu care nu suntem obişnuiţi, precum şi o aglomerare de alte spirite întrupate în multitudinea de specii planetare pe care o ştim acum bine în toată splendoarea ei !!!

Nu este nouă – deşi ar fi nouă în situaţia trecerii rapide de la uitare la înţelegere, chiar fără sentimentul aducerii aminte – revenirea la simţământul apartenenţei omului şi de fapt a oricărei vieţuitoare – la un univers întreg. Imaginea, ideea în sine se expandează la nivel de mari grupuri umane în prezent. Conştienţa unei astfel de universalităţi este unul dintre elementele cele mai importante ale cuceririlor umane de azi. Nu cel mai bun alergător, înotător, scriitor, cercetător – deşi sunt şi acestea bune de reţinut, încurajatoare pentru lumea întreagă. Iar aceasta nu este de loc o iluzie... Pătrunderea cu gândul în structurile universului creează premizele unei cu totul alte vieţi pentru copiii care se nasc acum şi se vor naşte în viitor. Se poate astfel forma o pătrundere conştientă în dinamica universului care susţine punctul numit Pământ. Se creează condiţii stabile ca omul să trăiască la toate nivelele lui de putere a conştientizării de sine în mijlocul lumii, o lume vie, cu o trăire perfect conştientă cu toate conexiunile necesare stării de întrupat uman activ. O trăire care – chiar dacă nu este exprimată concret în cuvinte de către fiecare om – este simţită de tot mai mulţi oameni în extinderea ei, în structurarea ei spaţio-temporală infinită, nelimitată...

*

Pentru cei care intră aici pentru prima oară: vă invit să citiţi şi cele scrise pe coloana din dreapta postărilor, să priviţi şi albumele de fotografii de aici şi de pe pagina mea de facebook, precum şi "Gândul zilei..." - gadget-ul aflat imediat de-asupra postărilor. După schimbarea "Gândului zilei", rândurile înscrise în gadget vor fi trecute în fereastra Chatango de pe partea dreaptă: cu rugămintea de a înţelege că răspund eventualelor comentarii într-un mod cât se poate de serios.

EPILOG LA STRIGĂTELE CELOR „DIN STRADĂ”...

MOTTO: Ultima revoluţie – propria evoluţie !!! (din cele citite pe pancardele din Piaţa Universităţii)

În 8 noiembrie scriam pe facebook aşa:

„Sincer, până acum nu m-am implicat în comentarii despre evenimentele curente: politice, sociale, decât dacă era vorba despre vreo sărbătoare sau cele care simțeam că ară grosolan prin sufletele noastre şi seamănă furtuni şi buruieni... 

Şi m-am gândit mult la acest fapt: ori totul?... ori nimic?... ori scriu când simt, cât simt, doar dacă am ceva de scos din sufletul meu???... adică aşa cum fac din partea ezoterică??...

...Dacă închid o uşă nu mai am dreptul să spun: ”Eu ţin toate uşile şi ferestrele deschise !!!” aşa cum spun mai peste tot... Este regula de aur a ajutătorului spiritual...”

Ceea ce a fost ştim cu toţii. 

Epilog...

Suntem naivi să credem că s-ar fi putut schimba de tot ceva în lumea asta mică a noastră, a românilor. Cererile străzii - oricât de bune, corecte ar fi, nu pot fi procesate şi trecut la treabă bună (ce trist că se vorbeşte cu dispreţ că n-or să ajungă parlamentarii să se ia după "gura străzii"... Acolo nu a fost o bârfă la colţ de stradă... ) Nu s-a schimbat decât faptul că nu au mai răbdat o serie de oameni buni şi au ieşit în stradă, disperaţi. Unii au spus cu dispreţ : "Ha! ce dr... cred ăştia, că a venit Crăciunu'???" 

Oamenii sunt deja deziluzionaţi că s-a pierdut "revoluţia" pentru a doua oară... 

De fapt nu s-a pierdut nimic, doar sunt foarte puţini cei cinstiţi şi serioşi... Şi ferească Dumnezeu de mânia celui bun şi răbdător... Doar sunt puţini şi fără putere... Ei sunt cuminţi şi după ce au spus serios, cu lacrimi în ochi, ce aveau de spus, s-au retras în cuminţenia lor frumoasă de zi cu zi...

DAR în cuminţenia asta este necesar să avem, şi să continuăm să avem dorinţe, cerinţe de mai bine, mai moral, mai drept, mai corect... O atitudine de acest fel să avem fiecare dintre noi, cei care suntem deschişi către moralitate înaltă, corectitudine, calitate: înălţare...

Să radiem din sufletul nostru încredinţare că aşa ar fi bine să fie pentru orice părticică din societatea umană... Şi cu certitudine vom contribui la schimbarea pe care o dorim din tot sufletul nostru pur, frumos...

Viitorul este al celor care sunt deopotrivă buni şi răi - DAR TOŢI VOR FI BUNI. 

Nu credem asta, încă...

DAR NOI ŞTIM CEVA - valabil în orice situaţie de viaţă pământeană: nu poţi forţa oamenii să-şi schimbe părerile. SCHIMBAREA VA VENI DIN INTERIORITATEA, DIN SINELE FIECĂRUIA . 

Şi va veni, acest lucru este cert.

Şi astfel lumea se va schimba.

MOŞTENIRI DE CUNOAŞTERE AVANSATĂ

Românul spune că e bine să ne vedem şi lungul nasului.

Să vedem ce este cu acest "lung al nasului"... Ce poate fi legat de el în partea subtilă a bogăţiei corporalităţii noastre.

De-a lungul nasului se află, în structura corpului dublu-eteric, elemente care conduc la deschiderea clar-intuiţiei. Se împletesc funcţionările de la: 

- plexul frunţii -ajna - care favorizează deschiderea vederii mentale, interioare;

- plexul retrocunoaşterii (retro-cognoscibilităţii) - undeva mai jos de şaua nasului - care a fost până acum un subplex, nelăsat să se dezvolte nici ca intuiţie măcar, sub pedeapsa cu moartea: se dezvoltă ca plex acum şi favorizează memoriile vieţilor anterioare precum şi intuiţiile trăirilor de pe alte meleaguri universice.

Până acum importantă a fost cunoaşterea lumii (perceptivă, informativă), relaţionarea (pozitivă sau negativă, pace şi război): exteriorizarea. În zilele noastre, ale creşterii substanţiale - dar nu totale încă - a vibraţiei planetare, prin dezvoltările actuale, sub imperiul acestei creşteri a vibraţiei, se ajunge treptat la cunoaşterea de sine, apoi la corecţia de sine. Trebuie doar să întărim ceea ce este concentrarea asupra noastră, pornind de oriunde de fapt - dar este deosebit de important să o facem începând din partea cea mai puternic energizată, în mod special mental-astrală, pe care o avem: capul. Atenţia energetică se mută treptat, pentru toate populaţiile umane, de la partea abdominală la partea cerebrală: de la exteriorizare la interiorizare. Este un început de revenire la cele obişnuite ale spiritului uman - înalte, conştiente, ale calităţii, moralităţii, conştiinţei avansate, care ne va conduce în sus, către ajutor dat dezvoltării sahasrarei (plexul coroanei cu canalul de universalizare) şi în jos, către celelalte plexuri în cascadă: plexul gâtului (vishudha), plexul inimii (anahata), plexul solar sau central (manipura), plexul splenic (swadisthana) şi plexul rădăcinii (muladhara) cu canalul de împământare. Se dezvoltă alte subplexuri, cum ar fi cel codal, care va ajuta împământarea, alături de tot setul de beneficii pe care deocamdată nu-l conştientizăm prea bine. Plus multe, extrem de multe altele, despre care vom mai discuta. 

"Lungul nasului" înseamnă echilibrare, retragerea atenţiei din lume - către sine: din toate punctele de vedere, nu numai a modestirii (care semnificaţie a rămas singura de altfel, în lume) a concentrării asupra noastră înşine, retragerea periodică din lumea pe care suntem învăţaţi să o judecăm, să o anatemizăm, căci aşa suntem şi noi judecaţi şi anatemizaţi: cu măsura asta suntem măsuraţi - cu ea măsurăm şi noi. Ce ni se face - facem. Legea talionului. Ieşirea de sub legea talionului este intrarea în legea iubirii şi a sacrificiului. Sacrificiul ne conduce către durerea de sine pentru binele lumii, dar cel ce suferă îndură durerea. Este deosebit de dureros faptul că se încearcă azi exonerarea bisericii chinuitoare prin teoria retragerii pe ascuns a sacrificatului înalt spiritualizat şi înlocuirea sa cu un hoţ sau criminal care ar fi meritat pedeapsa capitală, conform mitului animalului de sacrificiu care schimbă soarta condamnatului (mit nu numai de origine elină, de altfel, dar nici numai iudaică). 

Când atenţia ni se concentrează lejer pe noi înşine, fără să ne mai blamăm sau sacrificăm, începe universalizarea - departe de a fi renunţarea la lume şi universul exterior: căci în interioritate descoperim metodele proprii de cercetare universală şi deocamdată numai cel care a trecut prin aşa ceva înţelege până la capăt. Şi vine treptat vremea ca toţi oamenii să treacă prin asta. 

Ştim - dar atenţia ne este încă deturnată către altele: mâncare, modă, relaxare, politică (nu în ultimul rând, dar nu pentru toată lumea). Ţine de voinţa noastră să ne readucem atenţia pe "firul" destinului nostru profund. Din orice direcţie acest fir poate fi "agăţat" adică poate să ne devieze oricine sau să ne deviem singuri, atraşi de varii motive - firul este lângă noi şi singuri ne putem readuce atenţia către el. 

Unii numesc asta: RECONECTARE...

Ceea ce ar fi bine să ştim este faptul că o putem face singuri, dacă e nevoie sau după ce ne arată cineva obiectivul...

*

Pentru cei care intră aici pentru prima oară: vă invit să citiţi şi cele scrise pe coloana din dreapta postărilor, să priviţi şi Albumele de fotografii de aici şi de pe pagina mea de facebook, precum şi "Gândul zilei..." - gadget-ul aflat imediat de-asupra postărilor. După schimbarea "Gândului zilei", rândurile înscrise în gadget vor fi trecute în fereastra Chatango de pe partea dreaptă.

JURNAL DE PENSIONAR: ÎN 2015 AM OBSERVAT „TREZIREA”...

Desigur, nu este acea trezire pe care unii vor s-o numească impropriu „iluminare”...

http://captivininutil.blogspot.ro/2015/11/daca-oamenii-nu-pot-scrie-bine-nu-pot.html 

Este o postare de o frază şi o fotografie, dar paginile lui Andrei Slăvuţeanu merită a fi cunoscute...

„Dacă oamenii nu pot scrie bine, nu pot gândi bine, dacă nu pot gândi bine, alţii vor gândi pentru ei.” George Orwell.

La noi, după câte ştiu eu, a ajuns în varianta americană cam de prin 2008-2010.

În ultimii ani priveam cum românii se lăsau manipulaţi cu formula "Noi nu gândim, noi iubim !!!" la fel cum pe vremuri se cânta în cor: "Noi nu gândim, noi muncim!!!"

Şi se mai vorbea de "trezire".

Gândirea duce la înţelegere: mai departe - la înţelepţire: primul pas spre îndumnezeire...

Eu cred că cea mai autentică "trezire" a fost aceea când şi-au dat unii seama că alţii vor să gândească pentru ei, aşa cum le e interesul acelora, nici pe departe cum este necesitatea lor, a celor ameţiţi astfel...

Şi au început să accepte să gândească: de fapt totul era (este) subtil-pervers împins spre noi la nivel de implicare, de părăsire a cunoaşterii, a informării, a aplicării cunoaşterii în viaţa curentă, de gândire şi organizare a implicării - că de gândit toată lumea gândeşte. Desigur, depinde ce gândeşte.

Dar a fost bine (întotdeauna e un bob de "bine" într-o căldare de "rău") că s-a descoperit nu neapărat iubirea altruistă  pe care o doresc mulţi oameni, dar e tare greu şi lent de obţinut când o confunzi cu indiferenţa, când confunzi starea de echilibru cu indiferenţa - cât începutul înţelegerii diferenţei dintre egoismul de autoprotecţie sau acaparator şi trăirea pasională. Şi acesta este un mare început, cred eu.

*
Pentru cei care intră aici pentru prima oară: vă invit să citiţi şi cele scrise pe coloana din dreapta postărilor, să priviţi şi albumele de fotografii de aici şi de pe pagina mea de facebook, precum şi "Gândul zilei..." - gadget-ul aflat imediat de-asupra postărilor. După schimbarea "Gândului zilei", rândurile înscrise în gadget vor fi trecute în fereastra Chatango de pe partea dreaptă: cu rugămintea de a înţelege că răspund eventualelor comentarii într-un mod cât se poate de serios.
Toate cele bune şi frumoase !!!

Câteva cuvinte în plus despre Halloween

Referitor diverse comentarii pe bloguri şi grupuri facebook despre sărbătoarea împrumutată de la americani numită Halloween, readuc în faţă un articol scris în anii anteriori:

http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.ro/2013/11/halloween-malleus-maleficarum-pentru.html

Adaug acum două aspecte deosebit de importante:

1. Ar fi bine de remarcat că nu se analizează gestul tradiţiei: cine este altfel decât ce ne este obişnuit, urât, de ”speriat”, este tratat cu deschiderea uşii şi daruri simbolice... Se mlădiază astfel legătura între toți oamenii, indiferent de aspectul exterior, pricepere, neînțelegeri anterioare;

2. Vrăjitoarele, fantomele - sufletele morților și persoanele care au abilitatea de a comunica cu ele:  de fapt cu entitățile despre care știm atât de puțin și suntem, din nefericire, încurajați să nu cercetăm, ci să expulzăm din viața noastră, superficial, ignorant  (și arogant) - se primesc în viața și în casa omului, se tratează nicidecum cu respingere, cu indiferență, ci cu daruri, cu sufletul deschis, zâmbitor, de gazdă bună.

În general am fost împotriva preluării orbește unor obișnuințe ale altora, atâta vreme cât nu îmbrățișăm - și chiar respingem - propriile noastre obiceiuri, sărbători ale căror înțelesuri ne-au devenit străine de-a lungul timpurilor din urmă. Împotriva obiceiului de a lua de la puternicii politici (în cazul nostru vesticii) obiceiurile lor, în speranța de a le câștiga amiciția, de a fi ”în pas cu ei”. 

Nu eram de acord, de asemenea, cu accentul pus pe colindatul copiilor, colindele de Crăciun erau altceva în mintea mea.

Treptat am studiat anumite aspecte și am devenit mai flexibilă  privitor la semnificația unor asemenea sărbători - de regulă respinse de unii cu brutalitate, în numele religiei noastre, ceea ce mi se pare aberant - dar îmi mențin părerea privind acordarea de prioritate sărbătorilor naționale, despre care se știu puține lucruri și astfel suntem expuși unor greșeli de multe ori grosiere. Am înțeles că și colindatul copiilor aduce acest fel de conștientizare copiilor, pentru a crește cu  idei pozitive privitor la aspectele de mai sus. 

Dar ceea ce mi se pare foarte trist este faptul că azi majoritatea oamenilor din popoarele respective nu sunt conștiente de rădăcina spirituală a sărbătorilor lor, și sunt voci care atrag și la ei atenția asupra acestui aspect - dar degeaba: totul a devenit tabloul policitilor laice și religioase deopotrivă, au fost monopolizate de comerț, accentele au căzut pe marketing insalubru. 

Desigur, se vor schimba vremurile... oamenii... Să avem răbdare: multe s-au schimbat de-a lungul vieții mele, iar schimbările - mai ales cele de natură spirituală - vin cu mare rapiditate. 

Ceea ce este foarte îmbucurător.

Toate cele bune și frumoase !!!

NOUTATEA RELATIVĂ (1): NOUTATEA ÎN INFORMARE

Fiecare dintre noi aduce în lumea în care se naşte un element nou – dar care nu este niciodată o noutate absolută: ci doar nou în perioada sa, nou în micro- şi macro-societatea în care trăieşte: familie, cartier, oraş, popor. Extinderea poate fi pe un continent sau mai multe, în funcţie de accesul la informaţie.

De asemenea, nu este o noutate absolută nici ca aspect în societate – idei şi chiar aplicaţii sunt peste tot, dar lumea le foloseşte rar, îşi aminteşte vag de ele, a uitat să pună şi să păstreze accente, trecând peste experienţe mai vechi cu superficialitate sau cu devieri (mai mult sau mai puţin intenţionate) datorate unor indivizi sau grupuri de indivizi cu interese egoiste. Rareori întâlnim elemente de cunoaşte care să se folosească constant la locul şi momentul oportun oriunde în lume. 

Elementul pe care îl aducem aşadar nu este nou pentru lume, dar are un aspect de noutate în primul rând pentru grupul de întrupare: de sarcină de întrupare, de nivel spiritual (cultural, religios, profesional). Pentru nimeni nu este perfect nou, astfel încât devin inutile exprimările de tip: “pentru prima dată în istoria omenirii” sau “niciodată nu a mai fost, nu a mai ajuns lumea”, etc. Dar grupul local le va lua drept noi, în primul rând din cauza lipsei de cunoaştere, dar şi conjunctura planetară şi socială este nouă. Ideile sunt astfel relativ noi, indiferent dacă aduc în faţă:

– o confuzie, din motive obiective (cunoaştere incipientă la momentul apariţiei, percepţii slabe, asocieri deviante, aparatură rudimentară, etc.) şi este urmată mai mult sau mai puţin de corecţii venite din alte părţi sau chiar din grupul propriu de observaţie, cercetare;

– o formă unanim cunoscută, corectă, dar dovedindu-se simplist tratată, fiind necesar de dezvoltat, de consolidat în condiţiile mediului social local.

Readucerea în faţă a unor cunoaşteri, gândiri, folosiri mai vechi, dar despre care generaţiile mai noi nu ştiu ceva sau ştiu prea puţine lucruri, arată necesitatea reluării în discuţie a unor aspecte care se credeau ori a fi complet înţelese şi folosite fără altă necesitate decât a fost la vremea ei – ceea ce se dovedeşte apoi că nu este cazul să fie considerat aşa, ori crezute a fi corecte (şi se dovedeşte în noile condiţii că lucrurile nu stau chiar aşa, dar este bine de reluat şi de precizat, corectat), învechite şi crezute depăşite de vremuri. Dar lucrurile nu stau chiar aşa, devine clară necesitatea reluării şi refolosirii în noile condiţii. Fiecare aspect are rădăcini profunde, care trimit mereu tulpini, mlădiţe din care cresc alte aspecte de acelaşi fel cu cele de altă dată, dar care răspund generaţiilor noi. Şi nu numai. La nivele avansate de evoluţie, dincolo de fruntariile Pământului, în vibraţii mult mai înalte decât cele de pe Pământ, se dezvoltă uriaş toate formele de manifestare pe care le cunoaştem de aici şi din alte locuri din această subzonă a universului. Orice lucru pe care îl credem a nu ne fi necesar se dovedeşte a avea o deosebită importanţă pentru evoluţia spiritului: doar oboseala ne determină să refuzăm diferite aspecte ale vieţii. Chiar dacă spunem “interes”, “nevoie” în spatele acestor exprimări stau oboseli pe care nu le conştientizăm: nu sunt oboseli ale spiritului, ci ale corporalităţii pe care o moştenim deteriorată din trăirile celor întrupaţi pe liniile genetice care se împletesc în noi. În plus, întotdeauna în situaţii asemănătoare, de final de ciclu de vieţi, majoritatea spiritelor aşteaptă plecarea, simt plecarea, nu se mai mobilizează, iar oboseala psihică le ajunge şi nu le mai lasă. Dar în continuare avem nevoie de toate la un loc sau de fiecare în parte pentru continuarea evoluţilor în alte părţi ale universului şi în alte universuri. Toate formele de manifestare pe care le numim pozitive (înălţătoare, dezvoltatoare de aspecte de acest fel) se dezvoltă mai departe pe aceeaşi linie de vibraţie; cele care sunt numite negative îşi folosesc dezvoltările pentru pozitivări şi pentru dezvoltarea acestora şi a altora de acelaşi fel. Ca să ne înţelegem bine: învăţăm pe Pământ ce este durerea pentru a suporta diferenţele de vibraţie de la o regiune a universului la alta, parcurse rapid de întrupaţi, sau diferenţele de vibraţie ale unor valuri de vibraţii, de unde vibraţionale care se propagă cu mare viteză, împletindu-se în acelaşi punct, ca formă specifică locului de întrupare. Neobişnuinţele – uitările, abaterile, fugile, protecţiile exagerate din evoluţiile începătoare ne trag acolo mereu înapoi, un balast de care nu putem scăpa decât trăind din nou şi înţelegând ceea ce nu am conştientizat în trecuturi îndepărtate: şi nu din vină proprie, ci din treptele evoluţiei pe care numai parcurgându-le pas cu pas, pe măsura creşterii puterilor spirituale, le putem conştientiza şi corecta. Astfel înţelegem cum ne trag înapoi neputinţele de înaintare apărute în faze mai avansate de evoluţie din cauza rădăcinilor care au fost lăsate cândva – nu altcum – pentru perioadele de evoluţie ulterioară, când ne cresc forţele spirituale, când parcurgem mult mai echilibrat etapele de evoluţie. Sunt foarte normale rădăcinile evolutive de tip vegetal sau animal ale oamenilor, neconştientizate la vremea lor, când nimeni nu avea cum să ne ceară să conştientizăm cum ucidem semeni sau alte specii, fără a avea o putere de conştientizare, de înţelegere: care nu se dezvoltă decât treptat, şi chiar acest lucru îl înţelegem cu greu. Revenim la un moment dat al evoluţiilor avansate, pe locurile trăirilor noastre de mult uitate, ne conştientizăm asemenea rădăcini, înţepenite în străfunduri, multe altele de alte feluri pe care nu numai că le putem conştientiza ca fapte, dar le putem oferi descrieri inteligente, coerente, gândiri logice prin care asociem cele descoperite multe alte manifestări de aceeaşi natură. Un singur fapt realizat aici, la rădăcini, este astfel vârful unui munte întreg de fapte asemănătoare sau care conduc la alte forme de manifestare de acelaşi fel: aici, pe Pământ, în alte locuri de vibraţie asemănătoare, în alte locuri cu vibraţii mult mai joase. Pe acestea din urmă le uităm întotdeauna, dar puterile spiritelor cresc şi manifestările ne conduc spre locuri de vibraţie încă mult mai joasă decât cea medie a Pământului, pentru a conştientiza încă alte rădăcini ale manifestărilor de tip vegetal, sau animal, sau de orice alt fel, pe care nu le-am puricat încă. 

Rostul unor astfel de evoluţii, de învăţături, aplicări, dezvoltări cu întăriri este ca fiecare rază din radiaţia noastră totală să ajungă să se manifeste flexibil, abil, fluent, între vibraţii foarte joase şi vibraţii foarte înalte. 

Foarte important acest lucru. Înţelegem de ce trebuie astfel să trăim în acest fel. 

Suntem în permanentă căutare de indicii ale evoluţiilor noastre de-a lungul şi de-a latul universului. Fiecare loc din univers este creat astfel încât să răspundă evoluţiilor de toate felurile care se împletesc oriunde, pentru ca fiecare spirit în parte să se poată dezvolta armonios. Viaţa noastră este eternă şi este folosită integral pentru învăţături infinite: de aceea religiile spun că Dumnezeu (sau orice zeu) doreşte să ne apropiem mereu de felul său de a fi, de a se manifesta, chiar dacă nu vom putea ajunge din urmă experienţa lui totală de creator şi coordonator al vieţii de pretutindeni. 

Cu fiecare întrupare trăim şi retrăim experienţe noi şi experienţe anterioare, dar în alte feluri în funcţie de noile condiţii spirituale pe care le purtăm cu noi. Nu ne confruntăm aici, pe Pământ, decât cu un fel de tridimensionalitate a timpului: trecut, prezent şi viitor. Dar de fiecare dată, în trecutul multidimensional pe care oamenii l-au trăit chiar aici, pe Pământ, în prezentul multi-emoţional şi al înţelegerilor fizice cauzale, în viitorul pe care nu-l vom putea înţelege din perspectiva de azi până nu înţelegem acea multidimensionalitate a trecutului pământean omenesc – sunt seminţele unor înţelegeri mult mai pătrunzătoare ale unei spaţio-temporalităţi pe care, în spiralele pe care urmează să le trăim, le vom înţelege mult mai profund decât ar fi fost fără re-trăirile noastre pământene actuale. 

Ştim că energia fundamentală (http://www.bucuria-cunoasterii.ro/termen/energie-fundamental.html ) are potenţialităţi şi posibilităţi, ele se pot manifesta activ simultan sau consecutiv, independent de voinţa sau conştienţa noastră: învăţăturile privind formele de potenţial le primim la începutul evoluţiilor rând pe rând, treptat, spre deplina înţelegere a tuturor aspectelor în timp, pe măsura creşterii puterii noastre e asimilare. Suntem singurele vieţuitoare de pe Pământ care au – ca spirite întrupate – posibilitatea de a conştientiza astfel de trăiri, dar ne sunt necesare încă multe trepte de evoluţie pentru a înţelege:

– pe cei care nu înţeleg încă multe dintre realităţile simultane care se petrec în viaţa şi în jurul omului, dar pentru care vom fi ajutători cândva, aşa cum şi noi suntem ajutaţi azi;

– faptul că eternitatea unei vieţi înseamnă trăirea treptată a tuturor formelor de potenţial activ de manifestare a energiei fundamentale, în funcţie de posibilităţile manifestării într-o spaţio-temporalitate pe care o vom înţelege doar în timp. Şi în continuare: înţelegerea faptului că pe măsură ce pătrundem în formele de potenţial manifeste prin noi şi prin infinit de multe alte monade, se nasc implicit cu trăirile noastre alte forme de potenţial pe care numai deţinând complexitatea celor trăite până atunci pot fi înţelese şi urmate. 

Acest lucru formează o perspectivă care nu trebuie aşteptată să se desfăşoare de la sine, ci ne implică din toate unghiurile de vedere pe care le formează experienţa noastră totală: a fiecăruia în parte şi a tuturor la un loc.

Nimic din cele scrise aici nu sunt noutăţi absolute, indiferent dacă au fost descrise cândva concret sau au fost ascunse în spatele unor întortocheate exprimări metaforice până nu au mai putut fi descifrate nici de către cei care au avut acces la ele. Fiecare generaţie trăieşte în linii mari acelaşi fel de aspecte, dar adaptate momentului pe o sinusoidală a vibraţiilor formată din împletirea altor sinusoidale mai largi sau mai strânse, ale sarcinilor proprii pentru fiecare moment de viaţă, ale altora din jur, ale unei societăţi mai largi sau mai restrânse. 

De aceea nu ar trebui să fie de prea mare mirare faptul că se reactualizează teorii şi practici vechi de sute până la mii de ani, care au mai avut reactualizări de-a lungul vremurilor, prin cercetări, analize, prezentări de înţelegeri noi – doar că noi nu ştim, nu am avut acces la informări de acest fel. Multe dintre cele scrise azi sunt preluări fără a expune originile, altele sunt analize ale unor texte vechi, analize comparate împreună cu cercetări proprii ale autorilor şi dezvoltări valoroase în acelaşi timp. Multe dintre teoriile moderne azi sunt de fapt preluări ale unor scrieri vechi, modernizate prin structura expunerii şi limbajului actual, prezentate, şi primite drept noutăţi - datorită lipsei de cultură a cititorilor, lipsei accesului sau dezinteresului generalizat în perioade largi de timp. 

Citiţi, spre exemplu, cărţile lui Rene Guenon şi vă veţi lămuri... Ele fac trimitere la scrieri vechi, antice, multe ştiute, altele neştiute, multe făcând parte doar din informaţii care vin şi trec prin vremurile noastre fără să le dăm atenţie prea multă: doar câteva citate care ne sună bine la oreche – dar înflorim şi preţuim scrieri contemporane cu caracter de noutate, despre care nu ştim că... nu e nimic nou sub soare... Facem confuzii pe care le făceau şi cei din Evul Mediu sau le prezentau denaturat – conform intereselor proprii sau lipsei de cultură. Mă opresc aici, este destul de incomod să fac alte trimiteri. Dar citiţi şi vă veţi lămuri. 

Multe informaţii sunt denaturate datorită unor confuzii care apar în condiţiile în care îşi fac loc intuiţiile noastre despre lumi nepământene, percepţii din visele care aduc crâmpeie din vieţi anterioare, de pe Pământ sau din alte părţi colindate de noi cândva, prin univers. Dar este important, MAI IMPORTANT DECÂT ORICE ÎN ACEST MOMENT, să le lăsăm să iasă, să treacă prin faţa “ochilor” conştienţei noastre, să ne familiarizăm cu amintiri chiar vagi, chiar distorsionate, chiar pline de confuzii. Le vom curăţa cândva. Am fost mirată şi extrem de confuză la începutul cercetărilor mele astrale de ce eram lăsată de către ajutătorii mei astrali să merg pe firul unor confuzii grele, citite ici şi colo, să discut cu cei din jur, să mă fac “de ruşine” – ziceam eu atunci ... Aveam senzaţia că cineva îşi bătea joc de mine... Dar nici pe departe nu era vorbă de aşa ceva. Multe elemente de cunoaştere le-am înţeles pe firul descoperirilor înseşi confuziilor, înţelegând cum au fost şi alţii în situaţii asemănătoare de-a lungul timpului, altele m-au ajutat să pot răspunde la o sumedenie de întrebări privind tot felul de asocieri ale celor percepute de oameni în călătoriile lor astrale. Fiecare moment mi-a fost – şi îmi este – de un real folos. Fiecare folos a fost pentru cercetări ale altor multor semeni. Ne întrebam: este corect să ... greşim? Da, uneori este, pentru a prinde tot felul de aspecte ale unor realităţi pe care le putem oferi şi celor care nu au timp să cerceteze (familie, serviciu, alte teme personale de destin) în aceste vremuri, dar se informează având acele intuiţii care le spun mereu că trebuie să se familiarizeze cu astfel de lucruri. 

Iată pe scurt, aşadar, că orice noutate este relativă, dar aşa cum vin toate în viaţa noastră, nimic nu trebuie desconsiderat, aruncat, mototolit, zgâriat. 

TOTUL NE ESTE DE FOLOS. PRIN DA ŞI PRIN NU. Adică prin a înţelege confuziile şi a nu le duce mai departe, prin a duce mai departe ideea că suntem în vremuri de multă labilitate de care nu trebuie să ne fie ruşine, căci unii dintre semenii noştri ne-au împiedicat milenii de-a rândul de la adevărata cunoaştere. 

Omul bun iartă şi merge mai departe. 

Omul corect deschidere fereastra cu curaj şi cântă lumii – încântând-o. Spre sănătatea noastră emoţională, spre cunoaştere şi aplicarea ei, spre clădirea unei vieţi frumoase. 

În partea a doua vom discuta despre noutatea relativă în percepţiile umane ale unor fenomene universice care nu se petrec pentru prima dată în acest punct din univers şi nici pe Pământ. 

MARILE SCHIMBĂRI: REVENIREA LA TRĂIRILE UMANE IDEALE

Cineva îmi spunea: “Parcă mă plimb printr-un vis...”.

Şi eu i-am răspuns că simt de multe ori acest lucru, atunci când sunt liniştită, când visez la idealuri împlinite, când nu mă obligă nimeni – nu mă împinge, nu încearcă să mă convingă de altceva faţă de ceea ce simt eu că pot face în acel moment. Şi simt nevoia de gesturi simple, discrete, calme, să las să iasă afară din mine: calm, linişte, echilibru, înţelegerea celor pe care le simt aşa în mine. În comparaţie cu ceea ce simt eu, gesturile unora din jur îmi par şi mie exagerate, forţate, agresive, dure. 

...Cândva, în vremuri de mult apuse (dar nu de tot...) toţi am fost echilibraţi, iar trăirile noastre erau profunde, pline de semnificaţii deosebite... Da, esenţiale, simple şi profunde...

Atunci ne foloseam toate forţele pe care le pot avea nişte spirite evoluate: în echilibru între ele, şi cu toţii eram în echilibru unii faţă de alţii. Preţuiam mult viaţa şi calităţile ei, materia fizică pe care o respectam, ştiind s-o folosim corect, atât cât ne trebuia, respectam viaţa sub toate formele ei, oriunde s-ar fi găsit ea. Aveam un trai simplu, auster, dar de calitate înaltă, considerând o calitate înaltă ceva pe care azi nu înţelegem: creaţia omului să dăinuiască doar cât este necesar unei familii pe timpul a două generaţii, înafara celor necesare întregii comunităţi. În curăţenie, corectitudine şi pentru noi, şi pentru întreaga natură care ne înconjura. 

Nimic nu era prin impunere, ci prin bun simţ şi mai ales cunoaştere largă a realităţilor de pretutindeni şi din toate timpurile. Aceasta însemna folosirea tuturor forţelor spirituale. Până acum 6-7.000 de ani eram cu toţii, oriunde în lume, cunoscători şi aplicatori ai tuturor celor pe care azi le numim idealuri în orice formă de manifestare umană. 

Împunerile au venit din partea semenilor lipsiţi de experienţă la adaptarea manifestărilor ideale de odinioară, atunci când schimbările vremurilor au devenit evidente: când vibraţia Pământului şi cerurilor a scăzut atât de mult încât ar fi trebuit cu toţii să adaptăm cunoaşterile pe care le aveam – la vremurile întunecate, cu vibraţii grele, joase. De care ştiam dintotdeauna că vor veni, dar când am început să le trăim, nu toţi le-am putut face faţă. Care scot din noi şi ce poate fi mai bun, dar şi ce poate fi mai rău. De ce rău? Pentru că prin brutalitate ne-am rupt cândva de animalitate şi cu putere fizică ne-am împotrivit hotărât celor ce ne stăteau în calea folosirii celor învăţate în calitate de creatori conştienţi, înaintaţi: creatori în forme mentale şi creatori în forme fizice. Nu aveam decât să schimbăm lucrul mental cu cel fizic, comunicarea şi planificarea lucrărilor noastre în imagini – cu cea prin gândire şi vorbire, deplasarea prin forme plutite la suprafaţa pământurilor şi apelor – cu creaţia de diverse mijloace de transport. Pe toate le cunoşteam: spiritul avasat foloseşte o multitudine de proceduri în funcţie de vibraţii şi de lumea vie în care se întrupează. O vreme asta am făcut, sub îndrumarea Moşilor rămaşi în mijlocul nostru din străvechimi. Spiritele umane cu experienţă de trăire în vibraţii joase nu mai puteau trăi întrupate mult timp, de aceea corpurile noastre, adaptate la schimbările lumilor, şi-au diminuat vitalitatea, aşa cum creşterea copilului se opreşte la un moment dat, urmând arhetipul speciei umane: pentru ca spiritul să nu obosească peste măsură. Spiritele cu experienţă multă de trăire în vibraţii joase şi înalte deopotrivă: numiţi Moşii popoarelor (sau Bătrâni, sau Vraci, sau Patriarhi) au rămas în lume cu corpurile lor străvechi pe întreaga perioadă a vibraţiilor joase, ajutând toate vieţuitoarele pământene şi Pământul însuşi, aşa cum o făcuseră toţi oamenii, întotdeauna.

Cu puterile fizice şi cu înţelegerile normale ale epocii pe care o traversam am trăit toţi oamenii împreună şi la bine, şi la greu. Ne-am luptat împreună pentru pământurile cultivate care ne erau distruse de animalele sălbatice, ne-am luptat cu vânturi, tornade, îngheţuri, furtuni, alunecări de teren, revărsări de ape, fără să fugim din faţa urgiilor, apărându-ne vieţile şi bunurile din gospodării. Am reînvăţat să ne ferim, iar când nu s-a mai putut, am creat tot ceea ce se putea pentru a sta şi a le ţine piept. În memoriile noastre nu sunt azi numai cele de pe Pământ, ci toate cele de aici se împletesc cu intuiţii, amintiri vagi, dar grele, de multe ale feluri de greutăţi de pe multe alte feluri de planete, trăite pentru că ne sunt necesare învăţării folosirii multor alte seturi de raze din întreaga radiaţie a spiritului propriu . Toate la un loc ne-au format şi cunoaşterea, şi experienţa de a ne folosi cunoaşterea dobândită. Am învăţat apoi cum să abordăm tangenţe cu alte spirite, obişnuite să facă în aceleaşi condiţii altecva decât noi, în alte feluri pe care noi le-am învăţat bune pentru alte situaţii. Ne-am ocărât şi ne-am omorât pentru că era mai bine consolidată manifestarea agresivă de tip animalic, din evoluţiile lungi anterioare, decât înţelegerile de tip conştient-creator, destul de noi, necesitând eforturi mai mari la începuturi. Dacă erau amintiri, intuiţii din medii planetare pline de animale asemănătoare celor care fusesem şi noi cândva, aşa cum stăteau lucrurile pe Pământ, influenţele lor erau rapide, concrete: agresivitatea noastră revenea spontană şi totală. 

Încă suntem în plin proces evolutiv de conştientizare a celor care apar în noi sub influenţele animalice. Dacă le-am depăşit la nivele de vibraţii înalte, nu le-am depăşit la nivele de vibraţii joase, asemănătoare nivelelor de manifestare din evoluţiile anterioare. Tocmai pentru a ni le conştientiza suntem aici, acum. 

Dar vibraţiile scad şi cresc mereu. După perioadele de vibraţii joase, vibraţiile cresc, vremurile se schimbă şi noi ne schimbăm odată cu ele. Nu ar fi trebuit să ne schimbăm total, aşa cum scriam mai sus: trebuia să ne păstrăm prietenia, bunul simţ, relaţiile calde, frumoase, să ne ajutăm reciproc, cu respect, cu abnegaţie. Am conştientizat treptat că nu avem cu toţii puterea de a nu ne schimba sentimentele, emoţiile, dorinţele odată cu schimbarea vibraţiilor, dacă condiţiile naturale şi cele spiritual-sociale sunt potrivnice manifestărilor umane înalte, plenare. Am făcut ceea ce ştiam să facem, dar în special diferenţele de experienţă au început să fie tot mai puternice. Restul ştim, este istorie cunoscută.

Azi suntem în situaţia inversă: vibraţiile cresc şi schimbarea este de revenire la ceea ce am fost odinioară. Simţim la un moment dat că parcă ceva se schimbă în noi şi conştientizăm influenţele exterioare care ne mână ca şi când am fi nişte păpuşi mânuite de un păpuşar neînţeles. Totul devine extrem de neplăcut.

Unii mai mult, alţii mai puţin. Unii folosesc asemenea simţiri pentru a influenţa în continuare pe alţii, aparent mai slabi, în moduri din ce în ce mai perverse, spre realizarea de acţiuni în propriul interes. Toţi suntem oameni, dar ca spirite care ne animă corpurile suntem în faze diferite de evoluţie. Alţii au scăpat de o asemenea povară spirituală şi preferă sclavia în locul multor fapte ale stăpânilor care abia acum îşi vor conştientiza răutăţile, perversiunile de care pot fi în stare. Sclavii învaţă răbdarea şi mai învaţă să reziste influenţelor venite din partea stăpânilor. Unii pot – alţii nu. Toţi vom putea – pentru că în vibraţii înalte ne amintim toate manifestările proprii la care am ajuns şi pe care în vibraţii joase le numim idealuri: de neatins sau putând fi atinse uneori – dar cu greu sau de loc nu mai pot fi atinse în continuare, de cele mai multe ori...

Treptat ne dăm seama şi de alte lucruri: că înainte ne doream şi reuşeam să învăţăm să scriem pentru a transmite experienţa personală urmaşilor noştri, să citim pentru a primi experienţa înaintaşilor noştri, să adaptăm asemenea moşteniri la acele condiţii pe care le percepem ca fiind schimbate faţă de povestirile lor. Ne dăm seama că azi ne-am dezobişnuit – şi renunţăm repede dacă putem la învăţături: să scriem, să citim, să ne folosim cunoaşterea în viaţa de toate zilele, să o dăm mai departe urmaşilor noştri. Ceea ce pentru noi era cândva o artă profundă şi subtilă, azi devine o corvoadă de care ne lipsim bucuroşi cu prima ocazie. Toate erau cunoscute cândva ca fiind folosiri ale unor corpuri ale noastre pe care ni le vedeam: azi nu le mai vedem, dar nici intuiţia nu ne-o mai credem, nu ne-a mai rămas. Chiar dacă la începutul vieţii ele vin – familia şi societatea nu ne dă voie să le folosim, ba chiar încă nu sunt rare cazurile în care ne pedepsesc sau ni se spune că sunt “prostii”. Dar la un moment dat intuiţiile revin, ne asaltează, ne credem proşti sau bolnavi, încercăm să ne rupem de ele în mod BRUTAL, ca să fim bine văzuţi de “ochii lumii”. O lume condusă de spirite întrupate care nu au încă putere de a reveni la capacităţile lor umane normale, pierdute cu doar puţin timp înainte şi pe cale a fi regăsite, dar mai greu deocamdată pentru ei. Cei ce le au, le acceptă la început cu bucurie sau formal, se luptă interior, în sinea lor, treptat, în această lume încă rece, cu astfel de capacităţi. Au venit în această lume pentru a se uni şi a le scoate la suprafaţă, spre învăţătura tuturor. Dar revenirea încrederii de sine e lentă şi grea. Haita celor încă fără de putere atacă mereu agresiv şi nu uită să se răzbune pe cei care cred că ar dori să le abată atenţia şi puterea de la bogăţiile lor. Lupta continuă până când cei fără de puterea revenirii nu se mai întrupează, mergând în alte lumi a căror vibraţie este mult mai mare decât cea de pe Pământ, căci nu pot aştepta aici să se schimbe vremurile în ritmul propriu Pământului fără a se lupta şi a distruge prin obişnuinţa lor pentru lumea pe care şi-au creat-o cândva, dar nu o mai pot păstra. 

Rămân pe Pământ numai cei care pot să o facă. Contrar unor încredinţări, cei neputincioşi încă vor pleca primi – nu cei mai puternici, pentru că cei puternici trebuie să ajute în continuare la refacerea planetei şi a unei omeniri curate, muncitoare şi loiale planetei lor. Şi împreună vor face lumea frumoasă, aşa cum era ea odinioară, cu forţe proaspete şi dorinţe curate, înălţătoare mereu.

Dar azi suntem pe muche de cuţit. Şi avem nevoie de acest “cuţit”: unii pentru a rezista conştientizând tot ce se petrece şi ajutându-se reciproc să înţeleagă cât mai multe şi să-şi amintească tot ceea ce pot, treptat, cu răbdare, transformând visele de somn în cercetare astrală sau/şi mentală, transformând emoţionalul haotic-tumultos de până acum în sentimente, simţiri echilibrate, apoi înălţate. Ei conştientizează treptat că tocmai lipsa acestor manifestări umane avansate, de la care majoritatea oamenilor au fost reţinuţi de către semenii lor, i-a condus la vărsarea energiilor nefolosite la alte nivele în corpul fizic – singurul care le-a fost permis să-l folosească: şi nu în folosul propriu, ci al stăpânilor lor. Un corp fizic care nu ar fi trebuit să fie chinuit, înfometat, muncit până la epuizare: ar fi fost normal să se muncească pentru hrană şi adăpost, drumuri şi poduri, moduri austere de odihnă, de deplasare, de comunicare şi relaţionare. Nu să lupte. Nu să distrugă planeta şi nici animalele pe care a ajuns să le urască, şi nici proprii semeni de care s-au săturat să-i simtă aproape. Nici ura, nici sălbăticia...

Cei care simţim că ne revin treptat puterile de a pune idealurile în practică, devenind din idealuri de neatins – fapte curente, simţim cum plutim cu bucurie în suflete în această lume care se luptă: ba pentru schimbare, ba pentru neschimbare. Natura se zbate şi ea sub puterea schimbărilor cosmice şi telurice deopotrivă. Nu ne dăm seama că avem nevoie de toate, doar să le folosim şi curent, şi punctiform, când avem nevoie, când este cazul. Toate cunoaşterile noastre vechi se vor îmbogăţi cu aspecte noi, cele noi se vor întări. Descoperim că trebuie să devenim, şi putem să devenim mai flexibili, trecând mult mai uşor de la mânie la revoltă şi în final la înţelegere şi acceptare; că trebuie să facem deosebirea între fugă laşă şi protecţie curajoasă, între simplificarea muncii şi renunţarea din lene. Şi încă multe altele...

Descoperim o lume astrală care ne ajută, ne amintim că evoluăm ajutaţi şi mereu coordonaţi de entităţi mult mai evoluate decât noi, spre a ajunge asemenea lor mergând pe un drum cât mai echilibrat cu putinţă: cu minimum de suferinţă şi cu maximum de acumulare de experienţă din gânduri şi fapte, înţelegeri şi manifestări pe măsura lor. Simţim universul pulsând de viaţă şi ne amintim despre profunzimile tuturor celor care ne înconjoară, încercând să nu le mai uităm vreodată. Iar pentru asta ne dăm seama că a venit vremea să trăim curat, calm, liniştit, simplu pe cât ne permit necesităţile în mijlocul unei societăţi pe care să o vedem ca pe noi înşine. Şi astfel ajungem să trăim ceea ce în trecut era curent şi azi numim idealuri. Revenim la trăirile ideale, urmărind şi idealurile moştenite, ale generaţiilor imediat anterioare, şi ale noastre descoperite într-un sine uitat şi acum reamintit...

...Şi uite cum prietenul meu simte bine că parcă se plimbă printr-un vis, şi eu asemenea lui, cu sufletul plin de încântare...

SCHIMBAREA ADN-ului CORPORALITĂŢII NOASTRE NU ESTE LUCRARE A UNOR EXTRATEREŞTRI

Da, aceasta este ideea de bază... Şi este una dintre ideile pe care am intenţia să le dezvolt cu privire la raportul dintre noi, oamenii care am făcut şi facem lucruri măreţe pe Pământ (deocamdată să le lăsăm pe cele de care ne putem pleca ruşinaţi fruntea...) vs. încredinţări conform cărora cele măreţe au fost făcute cu „ajutor extraterestru” sau chiar de către extratereştri.

Desigur, dacă numim sfatul entităţilor ajutătoare astrale pe care le avem drept sprijin în orientare din naştere: sfatul extratereştrilor... adică a celor care nu sunt momentan născuţi omeneşte printre noi, s-ar putea să deschidem o nouă filă în studiile noastre!!! Şi nu ar fi de loc rău. 

Dar să intrăm în subiect...

Nu vreau să fac referiri la vreun site sau blog, ca să nu se creadă că am ceva cu posesorii lor – ceea ce este de accentuat că nu am – iar pe de altă parte sunt multe locaţii de acest fel care au publicat de-a lungul timpului diverse articole preluate de pe alte site-uri, cu referire la acest subiect şi altele de acelaşi fel.

În linii mari, se spune că extratreştrii buni au trecut în anii din urmă la modificarea ADU-ului uman, pentru a-i ajuta pe cei care cred în existenţa lor în ascensionarea proprie: adică înălţarea lor spirituală, sau transformarea lor într-o entitate asemenea lor, părăsirea Pământului şi continuarea evoluţiilor alături de dânşii. 

Nu a trecut nimeni la modificarea ADN-ului uman. O astfel de modificare este reală, dar este naturală, tot la fel cum creşterea noastră, modificările corpurilor noastre, de la concepţie urmând de-a lungul vieţii este naturală şi nu creată de nişte extratereştri buni la suflet. 

Cred că este cam egoist să acceptăm că numai credincioşii din urmă ar merita şi ar beneficia de ceva anume. Nu contează ce anume, esenţa încredinţărilor de acest fel poartă un iz egoist. De aceea eu nu aş dori aşa ceva, mi s-ar face ruşine să vreau aşa ceva. 

Părăsirea Pământului... Mie îmi pare rău pentru că ştiu bine că va trebui să plec de pe Pământ; îmi pare într-un fel numai rău, pentru că Pământul în 200 de ani va fi un fel de Rai pe care, cunoscând descrieri clare, nu toţi le-am crede. Un rai al oamenilor care muncesc cu drag şi au în sarcina lor refacerea Pământului după dezastrele pe care generaţiile anterioare le-au lăsat în urma lor (inclusiv generaţia noastră).

Însă modificările corporale SUNT REALE: azi începem să le percepem şi noi, nu ştim de unde vin, cum se petrec, care sunt motivele şi cum se desfăşoară ele. Pe scurt, ele sunt rezultatul acumulării efectelor vibraţiilor cosmice în creştere puternică, în întreaga noastră galaxie, în întreaga zonă a universului în care se află galaxia noastră (http://www.bucuria-cunoasterii.ro/articol/731/4.-zonele-universului-fizic.html ). Fluxurile de energii şi materii vin treptat din marile bariere interzonale, din galaxie în galaxie; dar pentru că populaţiile pământene aveau nevoie de schimbări mult mai rapide decât au loc ele în mod obişnuit, coordonatorii evoluţiilor care se desfăşoară în galaxia noastră au urgentat ajungerea fluxurilor pe Pământ (şi nu numai), sub conducerea celui întrupat sub numele de Iisus, precum şi a altor lucrători-coordonatori de evoluţii. Pe aceşti ajutători ai noştri foarte avansaţi spiritual nu trebuie să-i numim extratereştri, căci ei nu sunt întrupaţi veniţi din alte galaxii, cu nave cosmice obţinute pe cale industrială, nu sunt evoluanţi în curs de evoluţie alături de noi, ci sunt coordonatorii evoluţiilor care se desfăşoară în zonă, deci şi ai evoluţiilor celor pe care îi numim azi extratereştri. Sunt coordonatori de evoluţii, alături de care oamenii au cunoscut de-a lungul timpurilor pământene: entităţi din dimensiunile structurale paralele cu dimensiunea în care ne aflăm acum, entităţi interdimensionale (i-am numit aşa cum au fost numiţi de oamenii ajutaţi de dânşii: Moşii popoarelor – sau Bătrâni, Patriarhi, Vraci, etc.). Ei au făcut lucrări de mare amploare în urmă cu aproximativ 2000 de ani, în urma cărora fluxurile proaspete de energii şi materii, care intră în zona noastră, sunt canalizate direct către planetele cu populaţii spirituale sporite, ajunse în mod organizat, conştient, prin circulaţii spirituale interzonale, desfăşurate în perioada cu vibraţia cea mai joasă din zonă. Dar nici Moşii nu au făcut această lucrare, ci doar au participat la atragerea fluxurilor. Lucrarea propriu zisă a fost realizată de către coordonatorii evoluţiilor din această zonă a universului.

(Se pot studia: http://www.bucuria-cunoasterii.ro/articol/734/1-generalitti-privind-filamentele-energo-materiale.html pct. CÂTEVA CUVINTE DESPRE CIRCULAŢIA FILAMENTELOR şi http://www.bucuria-cunoasterii.ro/articol/735/4.-variatia-vibratiei-medii-medii-zonale.html ).

Timp de 1000-1300 de ani au funcționat prin puterea christică. 

De cca. 500 de ani fluxurile de energii şi materii noi au început să ajungă treptat în sistemul nostru stelar, prin circulaţiile lor NATURALE: din galaxie în galaxie, atrase de nucleele lor şi circulând prin corzile lor matriceale. Au ajuns la galaxia noastră, prin structurile subzonelor universice şi apoi pe Pământ, planetă a uneia dintre numeroasele stele ale galaxiei noastre. În acest moment se sporeşte astfel efectul primelor fluxuri venite pe Pământ prin lucrare spirituală, conştientă, atentă, contribuind cu toate la scurtarea perioadei care ar fi trebuit să înceapă acum, dar care deja a pregătit terenul dezvoltărilor umane, spre ”scurtarea zilelor suferinţelor” noastre – aşa cum spune Biblia. Este bine să luăm corect în consideraţie Biblia. Corect şi complex. 

Efectele acestor fluxuri sunt asupra tuturor corpurilor noastre – nu numai cel fizic, ci asupra corpurilor noastre fluidice, care transmit fluxurile spre corpul fizic. Nu numai asupra corporalităţii noastre, ci şi asupra corpurilor entităţilor astrale şi spirituale aflate în jurul, şi în interiorul galaxiei, asupra corporalităţii tuturor vieţuitoarelor cu corp fizic şi astral de manifestare din întreaga zonă locală a universului. 

Ar trebui să mai discutăm şi despre altceva. 

Este necesar să înţelegem că orice comunicare astrală nu este oferită doar pentru a fi răspândită: nu este oferită doar pentru cel ce o primește, nu este oferită doar pentru o directă informare. Suntem spirite în curs de evoluţie, iar dacă nu credem acest lucru, nu vom putea înţelege complexitatea vieţilor şi manifestărilor noastre: dar ajutătorii noştri ştiu asta şi urmăresc să ne aducă spre conştientizări de acest fel, aşa cum suntem complex-conştienţi la nivele înalte de vibraţie. Evoluţiile noastre se bazează pe conştientizări care se fac simţite şi apoi se aprofundează LA ORICE NIVELE DE VIBRAŢIE, ORIUNDE ÎN UNIVERS. 

A şti şi a accepta acest fapt face parte din auto-cunoaşterea proprie a oricărui evoluant, treptat, pe măsura înaintării în evoluţii. 

Întotdeauna cei care primesc astfel de comunicări au capacităţi pe care ori şi le ascund, ori nu ştiu, sincer, că le au, ori le au, fac studii proprii, dar le e teamă să le prezinte lumii opacizate de ultimele veacuri de induceri intenţionate în eroare. Vehiculăm informaţii despre schimbările noastre, dar suntem împinşi să nu le credem aplicabile acum: mai deunăzi undeva citeam că ele trebuie să fie doar în mintea noastră, important e să credem că există şi atât. 

Ceea ce nu este de loc adevărat. Ori se profită de existenţa unei literaturi bazată pe comunicare astrală şi se induc idei proprii adaptate informărilor de acest fel, în scopuri variate (să nu intrăm în amănunte), ori comunicările astrale sunt reale, dar se aşteaptă din partea celui care le primeşte să-şi dezvolte aptitudinile, puterile, să COLABOREZE treptat, cu atenţie crescândă, la studii aprofundate. Altfel se va trezi (dacă se va trezi) că tot ceea ce a dat mai departe a fost denaturat din varii motive. Cele petrecute în cursul anului 2012 stau mărturie, cu toată pleiada celor adevărate şi neadevărate sau mult exagerate. 

Reţinerile din faţa aplicării şi cercetării – tot din varii motive – sunt mari şi efectele sunt grele, chiar şi numai dacă ne gândim la stoparea cunoaşterii. Dar ajutătorii noştri astrali au răbdare să ajungem, mai devreme sau mai târziu, să colaborăm cu ei pentru realizarea unor studii din ce în ce mai aprofundate. Să săpăm adânc în cunoaşteri universale, pentru a înţelege ce se ascunde în spatele unor aparent simple comunicări, simple informări despre o lume pe care trebuie să o descoperim NOI ÎNŞINE şi să întărim pe cei din jur în încrederea de a-şi descoperi şi ei, la rândul lor, puterile mentale şi astrale, pentru a continua studiile de orice fel, pentru a nu mai fi vulnerabili în faţa semenilor care vânează bani şi putere... 

Şi eu, şi mulţi oameni pe care îi cunosc, au purces la acest drum – destul de greu la început – şi înţelegerile au început să curgă în sensul unor adevăruri situate departe de cele dorite de către cei pomeniţi mai sus. Devenim mai puternici, mai siguri, mai înţelegători – hai să nu credem că imediat-înţelepţi, că ne furăm singuri căciulile (şi le stau mai bine pe fruntea noastră, vorba cântecului nostru drag!!!). 

Dacă într-adevăr comunicările sunt reale (pentru că eu cred că unele dintre cele prezentate drept comunicări sunt adaptări ale unora mai vechi, asociate cu evenimente noi şi prezentate ca drept proaspete) atunci este necesar să ştim câteva lucruri referitoare la ce se aşteaptă de la noi când avem în faţă astfel de comunicări. 

Schimbările care ne vor conduce PE TOŢI la regăsirea, la conştientizarea puterilor spirituale naturale pe care le avem, au loc lent nu pentru alt motiv decât că fiecare vieţuitoare pământeană trebuie să aibă timp ... da, timp... să se obişnuiască cu schimbarea, să asimileze noutatea universică ca atare, căci oricât ar fi de lentă, tot greu poate fi unora, pe trepte de evoluţie începătoare, să asimileze simţirea de schimbare: fără oboseală spirituală în primul rând.

Ar fi bine să reţinem acest lucru...

Mai departe, cei care au deja dezvoltate, sau în curs de dezvoltare (spontane şi rare) capacităţi mentale şi astrale – pe care azi le numim fără dreptate: capacităţi extrasenzorale, clar-intuiţii şi clar-simţuri (dar le numesc şi eu la fel, ca să înţeleagă toată lumea despre ce anume discutăm) au sarcina de a cerceta elementele de cunoaştere la care putem avea acces. Acest acces se dovedeşte a fi lent pentru majoritatea oamenilor născuţi azi, tocmai pentru că ţine în primul rând de creşterea vibraţiilor planetare, în condiţiile de mai sus. Astfel de vibraţii se împletesc cu cele vechi, de aceea la început par a veni brusc şi se “topesc” repede, sufocate pe drept cuvânt de vibraţiile încă joase, provenite de la acumulările materiale şi energetice vechi, de la manifestările vechi ale întregului biosistem, cu vârful puternic al manifestărilor umane specifice vibraţiilor joase. 

Vibraţiile în creştere accesează şi scot din memoriile monadelor toate cele ştiute din alte epoci, alte etape de evoluţie chiar aici, pământene, dar şi din ce în ce mai des de pe alte meleaguri universice, pe care le putem crede ca fiind posibile oriunde în univers. Dar nu întotdeauna este aşa. Unele din apucăturile noastre rele le credem posibile în locuri de vibraţie înaltă sau în timpuri străvechi când chiar vibraţia Pământului era foarte înaltă. Este însă mult mai multă ordine în univers !!! Nu ştim bine deocamdată – dar ne vom reaminti – că idealurile noastre de comportament uman şi calitate a creaţiei umane le avem din timpurile străvechi, dinainte de ultima glaciaţiune, trăite efectiv la cele mai înalte standarde umane de lemurienii pe care îi credem să fi fost sălbatici şi atlanţii pe care îi credem degradant de războinici, perverşi – aşa cum suntem noi azi. 

Cândva – dar repede, vom înţelege că tot noi eram întrupaţi atunci, că tot noi am avut astfel de comportamente, de idealuri puse MEREU în practică, dar de multe ori mai înălţate, mai frumoase cum spunem noi azi. 

DIN NOU FALSE TREI ZILE DE ÎNTUNERIC, CA ŞI ÎN 2012...

Am pornit de la un articol care circulă prin email de mult timp, mi s-a cerut părerea în repetate rânduri direct şi pe facebook; consider că nu ar fi rău să vă spun şi vouă câte ceva privind părerea mea. Am primit acest link, restul au fost primite pe email – aşadar nu am nimic cu acest site, nici nu-i fac publicitate - este doar un exemplu pentru ca şi voi să ştiţi la ce mă refer:

http://caplimpede.ro/pe-28-septembrie-este-asteptat-valul-x-vezi-ce-se-intampla-cu-lumea-dupa-schimbarea-de-frecventa/ 

Discutăm despre univers... chiar ne rugăm “universului” (probabil ca să nu ne facem de ruşine că mai credem în Dumnezeu...), avem o cunoaştere plăpândă (care ar trebui să ne conducă măcar la suprafaţă – dacă nu în profunzimea acelui vechi “Ştiu că nu ştiu nimic”...). Şi nici pe aceea nu o folosim în viaţa noastră curentă decât poate pentru a apostrofa în cel mai fericit caz pe câte cineva că nu înţelege că suntem “Unul” şi că universul ne împlineşte orice dorinţă dacă avem credinţă puternică în el... Dacă tot vorbim de univers, să zicem aşa: nu ne universalizăm cunoaşterea, nu o adaptăm conjuncturilor de zi cu zi. Cu alte cuvinte – îngropăm moneda biblică. Purtăm o întreagă bibliotecă cu noi – dar nu pentru a ne mobiliza şi îmbogăţi cunoaşterea, gândind asupra celor cunoscute, acumulate, ci pentru că nu facem efortul de a aplica ceea ce cunoaştem în viaţa curentă. 

Mai multe persoane mi-au zis, de-a lungul ultimilor ani, mascându-şi revolta:

– Spui pe blog lucruri cunoscute, pe care le ştie toată lumea! 

– Dacă sunt cunoscute, de ce nu le aplici?

– Pentru că se spun multe şi ce, o să-mi bat capul cu toate? Important este să fi informat.

– Desigur, aşa trebuie, să fim informaţi. 

Dar nu lungesc vorba prea mult căci, dacă omul nu simte măcar un punct de care să se “agaţe” – degeaba încerc să-l determin să “înghită” ceva, pentru că nu va merge... Este drept, unele lucruri pe care le ştiu – nu le ştie multă lume, dar mă străduiesc să public şi să pun lumea la curent cu ceea ce m-a întărit şi pe mine în momente destul de grele. Să vedem ceva exemple, din care unul devine chiar necesar în aceste zile ale lui septembrie 2015...

S-o luăm cu începutul. La sfârşitul anului 2012 am fost întrebată de mai multe persoane care mă citeau în mod regulat: de ce am fost constant sigură că nu vor fi 3 zile de întuneric sau nici de lumină constantă câteva zile (pentru că alături de teoria mai veche a întunericului – de care aflasem cam prin 2007, a apărut şi teoria luminii fără de întunericul nopţii în cele trei zile la rând). 

Răspuns: nimeni nu poate fi absolut sigur, dar poţi fi şi rămâne echilibrat şi să echilibrezi şi pe alţii din jur în situaţii grele: nu avem doar o parte fizică a universului, doar cu radiaţiile sale electromagnetice şi gravitaţionale, iar ceea ce nu este recunoscut în mod oficial (deşi eu pun mâna în foc şi o ţin dreaptă că se cunoaşte bine ŞI acest aspect) este matricea eterică a galaxiei, care nu se schimbă cu una – cu două. Poate exista o împletire de mişcări care să ofere un flux comun formând vârfuri ale evenimentelor cosmice, dând naştere unui asemenea cumul vibraţional şi manifest fizic: şi în anul 2012, şi în 2015, ca în fiecare an de altfel, dar nici un fel de fenomene nu arată că ne-am apropia acum – sau că am fost în acea perioadă din 2012 – de un astfel de eveniment. Matricea eterică a galaxiei o arată clar. Nu există vreo schimbare a sa de o natură care să provoace aşa ceva acum, şi după modesta mea cunoaştere o schimbare de acest fel, ÎN ACEST PUNCT AL UNIVERSULUI ar arăta că nimeni din galaxie nu ar supravieţui în astfel de condiţii. Nu este un fenomen care ar afecta numai Pământul, dar noi uităm întotdeauna că există o legătură strânsă între toate planetele şi toate stelele galaxiei. Iar pe de altă parte, nu suntem numai noi pe Pământ, iar toate celelalte vieţuitoare ale Pământului ar fi de mii de ori mai drastic afectate de o astfel de schimbare care ar conduce la căderea prin oboseală de evoluţie a mii de popoare de spirite legate de viaţa pământeană şi, în cascadă, a altor câteva milioane din zonă. Lucrurile nu sunt de loc simple în univers, iar ceea ce credem că este universul “gol” din jurul nostru (şi din interiorul nostru) este de fapt plin cu elemente de care am uitat în vâltoarea greutăţilor fizice şi emoţionale din ultimele milenii: cu efecte multe şi importante ale trăirilor de pretutindeni. Cei cărora nu le prea pasă de restul vieţuitoarelor ar putea spune că ele “nu au spirit”, aşa cum proclamă biserica: ceea ce – cu respect – nu este adevărat... Există o cauză clară pentru o astfel de confuzie, pe care au făcut-o cândva oameni care îşi pierduseră capacităţile permanente de clar-viziune, dar încă mai aveau încredere orgolioasă în viziunile lor şi nici nu era timpul ca toate să meargă spre echilibrare, spre recuperare. Dar acum chiar a venit acest timp, al recuperărilor, şi din ce în ce mai mulţi oameni pot avea viziuni clare asupra realităţii. Pe scurt, să menţionăm câte ceva pentru cei care sunt mai noi în calitate de cititori ai blogului: 

– radiaţia spiritelor care sunt ajutate de planetă (spirite aflate în evoluţie intraplanetară ) şi care formează majoritatea biosistemului planetar (de la viruşi la mamifere), nu se percepe în acelaşi fel ca radiaţia oamenilor, ci se confundă cu însăşi radiaţia planetei; le numim spirite intraplanetare, ele fiind adăpostite chiar în interiorul poporului de spirite care este întrupat sub formă de planetă. De aceea la un moment dat omul, în prezenţa unor vibraţii permanente foarte joase, şi-a pierdut percepţiile astrale şi mentale de odinioară, a rămas doar cu amintirile şi puţina putere de procesare a acestora. Dacă putea să mai vadă câte ceva, interpretarea datelor astfel obţinute nu se baza pe cunoaştere aprofundată, ci doar pe aparenţele sărace ale unor viziuni sporadice, spontane. Astfel a ajuns să nu mai vizualizeze mental plăpândele luminiţe ale vieţuitoarelor din jur, în radiaţia puternică a planetei, considerându-le un covor fără viaţă, de natura pietrei, pe care îl putea călca în picioare, indiferent dacă ţipa sau nu de durere. Puterile s-au concentrat pe om şi pe ceea ce putea face cu ce avea la îndemână pe planetă, şi astfel s-a ajuns la o asemenea încredinţare;

– radiaţia spiritelor umane: spirite în evoluţie independentă pe planetele pe care trăiesc, se percepe mental distinct de planetă, exterioare acesteia, ca o steluţă deasupra ei, de la care coboară raze ce susţin sistemul nostru corporal. Ele sunt pe Pământ tot cu un ajutor de întrupare, dar de un alt fel: angelic, unde în constituirea sistemului corporal contribuie, pe tot parcursul destinelor de întrupare, raze de putere energetică care vin de la doi îngeri desemnaţi de coordonatorii de evoluţii pentru ajutor permanent;

– acelaşi fel de ajutor de tip angelic primesc şi mamiferele, însă cu raze de la îngeri care ajută simultan un grup întreg de întrupaţi. 

Toate vieţuitoarele sunt întrupări ale spiritelor aflate în diferite etape de evoluţie. Planetele, stelele şi în alte părţi ale universului (zona a III-a a universului) sunt întrupări coordonate cu multă atenţie, care nu pot fi schimbate, creând o stabilitate deosebită: pentru a nu tulbura spiritele sensibile ale vieţuitoarelor pe care mulţi dintre noi suntem obişnuiţi să le desconsiderăm sau în cel mai bun caz să le privim cu indiferenţă... Cu timpul – dar repede – vom reveni la respectul, atenţia, iubirea tuturor, conştientizarea eforturilor lor de trai, la fel ca şi noi, îndreptându-se fără dubiu către evoluţiile pe care le desfăşurăm noi, azi. 

Iată de ce există o stabilitate universică cu totul specială, schimbările având loc prin întruparea stelelor şi planetelor, în funcţie de potenţialul lor activ. 

Desigur că există schimbări puternic marcate ale multor aspecte ale galaxiei (nu numai), dar ele se fac atât de fin, în valuri largi, încât nu se percep decât ca efecte de percepţie după un timp destul de îndelungat la scara vieţilor noastre, nicidecum de la o zi la alta. Un fenomen ca cel descris de astfel de surse ar fi posibil, de la terminalul zonei spre şi în zona a II-a a universului, dar nu şi în evoluţiile atât de subtile pentru spiritele aflate în primele lor etape, aşa cum sunt majoritatea celor din această zonă a universului. 

Este necesar cu toate acestea să abordăm tema şi din alte unghiuri de vedere, dintre care unul este legat direct de percepţia umană. Adică: dacă tema poate avea la bază o imperfecţiune umană, măcar să profităm de ocazie şi să lucrăm ceva asupra noastră. Să dăm cu această ocazie şi un exemplu pozitiv celor care vor îşi vor înţelege greşeala cândva. 

Majoritatea oamenilor – bărbaţi şi femei deopotrivă – au frică sau cel puţin teamă de întuneric. Îmi amintesc cum, atunci când am aflat prima dată că s-ar petrece un astfel de eveniment, persoana care vorbea unei audienţe destul de numeroase oferea sfaturi privind măsurile pe care le puteam lua pentru a trece cu bine peste eveniment care nu ar fi respectat normalitatea fizică. Întunericul ar fi fost total simultan pentru ambele emisfere, erau multe neclarităţi asupra cărora mi-am exprimat neîncrederea, că doar nu fugea Pământul de Soare, dar am fost pusă la punct cu oarecare agresivitate. Urma să fie “un mister”, o alegere dumnezeiască, ceva ce mintea omenească nu putea concepe, dar numai spre binele celor care aveau să creadă. Nu altora, care ar fi urmat să fie pedepsiţi, părăsiţi pe un Pământ lipsit de partea sa eterică, cristalină – oricum de vibraţie foarte înaltă. Am zis: “Cu părere de rău, dar eu nu cred asta.” Nu ştiam prea multe atunci, nu puteam explica multe lucruri, era ceva intuitiv bazat pe o cunoaştere sumară a creaţiei universurilor, simţeam că nu ar fi normal să fie aşa şi nici ruşine nu-mi era. 

Ştim bine că nu s-a petrecut nimic deosebit în acele zile, înafară de solstiţiul normal pământean. 

Acum revine ideea unor zile de întuneric total – aceeaşi formă de expunere. Primesc aceleaşi întrebări ale unor oameni speriaţi, îngrijoraţi: pentru ei, pentru copiii lor. Eu spun: pe 28 septembrie cea mai mare grijă a mea este să prind un “fir” pe telefoanele dlui dr. care mi-a pus oasele în articulaţii şi peste un an cu exerciţii zilnice trebuie să merg să mă vadă din nou. Va fi nebunie mare cred, doar 3 zile de înscrieri la un dr. atât de meşter, un om cu un har deosebit! Dumnezeu să-l ajute!

Problema fricii de întuneric este cu adevărat o problemă şi e bine să profităm de astfel de ocazii care relevă neputinţele umane ale celor ce le răspândesc, care şi ele pot fi analizate, din care putem de asemenea învăţa multe. Şi mie mi-a fost cumplit de frică de întuneric ani şi ani la rând. Am scăpat acceptând că mi-e frică, dar că trebuie să-mi înving frica. Am lucrat cu curaj, cu mine însămi, luni de zile şi am reuşit. Ceea ce mă paraliza în trecut, ceea ce mă determina să nu adorm, să mă chinui în mijlocul nopţii fără să mă duc la toaletă... Mulţi mă vor înţelege. 

Acesta este subiectul-cheie, pe care plusează cei ce vor să-şi manipuleze semenii. Scăpăm de frică – scăpăm de ei. Dar nu trebuie să ne îngrijim de frică doar în momentul în care apare, ci tot timpul, monitorizându-ne pe noi înşine permanent, pentru a ne surprinde rădăcinile şi a le modifica dezvoltările. Îmi observ permanent reacţiile în faţa ştirilor, în faţa filmelor, fără să mai cred că voi deveni insensibilă dacă nu mi-e frică să nu păţească ceva personajul preferat; încerc să observ mai curând binele făcut, omul care îl face, ce aş face în asemenea situaţii. Opresc curgerea filmului (dna Adina Amironesei m-a obişnuit să mă uit la filme online !!! cu mulţumiri... va simţi ea mulţumirile ce-i vin din eter, nu mai contează de unde!!!) şi mă simt sub propriul vizor, analizându-mă pe mine, ce simt, ce trebuie să fac pentru a nu mai avea frică: să am curajul mai puternic decât frica! Frica e sănătoasă, dar să rămână numai un impuls pentru a lua hotărâri în vederea unor acţiuni viitoare. Ea poate fi stopată cu ceva exerciţiu, important este SĂ VREM SĂ O GESTIONĂM. Am mai discutat pe aici acest lucru...

Revenind la eveniment: iarăşi ne confruntăm cu acest fel de informaţii – data se schimbă: sfârşitul lui septembrie 2015. Omul face exagerări fără să conştientizeze bine ce face, urmărindu-şi numai interesul personal sau de grup foarte restrâns. Cel ce preia şi duce mai departe informaţia vrea să pună sub lupă nişte chestiuni de care află şi vrea să le spună şi altora. Nu întotdeauna motivele sunt curate sau să servească pe toată lumea. Tocmai de aceea toate trebuiesc bine gândite: cel puţin noi să gândim curat, în sensul cel mai bun, cu toată omenia frumoasă care există în noi. 

Desigur, am scris pe partea dreaptă a blogului că pentru mine este prea puţin important că suntem în a “n”-a dimensiune: scrierile de acest fel nu precizează ce înseamnă dimensiune şi, întrebând destule persoane care vehiculează asemenea vorbe, am constatat că nu ştiu nici rădăcinile, nici efectele celor despre care vorbesc. Totul este vag şi mai ales toate au fost în lume, doar doar cei care le nasc, şi majoritatea celor care le primesc nu au o cultură prea solidă: este de iertat - datorită societăţii noastre actuale, care nu susţine încă adevăratele valori ale umanismului din toate timpurile. Scrierile americane (de unde ne vin informaţii de acest fel) ale anilor ’80, au precizat care este scara acestor dimensiuni – care nu sunt structurale, ale universului, ci emoţionale, în stări comparative din lumea pământeană, care ne înconjoară. Ceea ce produce confuzii de la bun început. Ulterior nu s-a prea mai explicat care este tema acestor dimensiuni despre care se spune că sunt doar “spirituale”. Până la 3D erau: starea emoţională a pietrei, starea emoţională a vegetaţiei, starea emoţională a animalelor şi a omului care se comportă ca un animal: se comportă după impuls, se preocupă doar de manifestări primare, animalice, pofticioase şi agresive – doar în plus era considerată pentru om şi gândirea spontană, bazată majoritar pe supravieţuire. Restul se încadra atunci în categoria îngerilor, care ar fi fost următoarea treaptă de evoluţie (lucru de altfel neadevărat). În anii ’90 s-a expandat acel rest de 4D în: 4D, 5D... până la 13D, fiecare autor cu părerea lui, dar 13D fiind o stare dimensională HD(!) care este atât de HD încât cu greu poate fi descrisă. De dânşii. Ceva care oricum nu s-a mai pomenit pe Pământ. Nici acest lucru nu este adevărat, pentru că noi credem că ne tragem din maimuţă. Cei care ar crede în atlanţi sunt convinşi că ei au fost cei mai răi, agresivi, perverşi, ei au determinat căderea omului în abisul contemporan. Lucru care de asemenea nu este de loc adevărat.

Concret ar trebui să renunţăm la a crede că ne tragem din maimuţă şi atunci vom ajunge să înţelegem că suntem coborâtori din mentalii avansaţi de tip cam 3-5.000D comparativ cu piatra de 1D. Şi că nimic din ceea ce trăim acum nu se compară cu ceea ce a fost, dar creşterea permanentă a vibraţiei planetare determină cu totul altceva decât ceea ce se descrie şi în articolul exemplificat şi toate filmele care discută pe această temă. Sunt în lume (şi în România mulţi, mult mai mulţi decât cei ce apar în public cu teorii slăbuţe preluate de la americani) mulţi oameni care au capacităţi înaintate de clar-intuiţii şi clar-simţuri, care nu se mai încadrează de mult în tiparele unor astfel de descrieri, ci undeva mult mai clar şi profund. Îşi văd de treaba lor şi, când li se cere sfatul, ajută şi pe alţii să-şi descopere şi dezvolte acelaşi fel de capacităţi. 

Şi ei ştiu bine că astfel de exagerări nu se vor petrece, nu va trece nimeni în alte “dimensiuni”, mascate de explicaţii simpliste cum că totul ar fi doar în mintea noastră să fim în 5D, în rest doar compasiunea, conştientizarea şi cunoaşterea vor înflori imediat. Acelaşi scenariu ca şi în 2012: cei ce nu s-au săturat de fenomenul 21decembrie2012 sau nu au fost atunci atraşi de aşa ceva, prin imitaţie (pentru că nu mai atrag atenţia cu altceva şi nu mai câştigă bani sau control asupra altora), răspândesc informaţii privind astfel de pseudo-evenimente. Iniţial internetul a fost plin cu o informaţie conform căreia chiar NASA ar fi zis că vor fi 3 zile de întuneric (deja e un tipar) - după care a apărut dezminţire tot de la NASA... Nu ar fi exclus ca tot NASA să urmărească prin astfel de dezinformări cum evoluează gradul de panică în populaţiile umane: întotdeauna s-au făcut studii în diferite țări, pe grupuri reprezentative: acum este chiar mult mai uşor de urmărit prin intermediul internetului.

Din astfel de încercări, de asemenea putem extrage o învăţătură: când avem de-a face cu comunicări exagerate, ele sunt bune pentru cei care nu se pot rupe altfel de grijile cotidiene – multe fiind asemenea drobului de sare românesc – decât cu impulsuri puternice care să le atragă atenţia. Prin anii ’90 mă întrebam şi eu de ce se dau unora astfel de comunicări astrale exagerate – şi nouă nu. Un coleg mi-a spus că nu prea crede că ar fi comunicări astrale, iar dacă ar fi fost, era clar că noi, românii, suntem deja pe treabă, ne interesează lucruri serioase, nu cine cu cine se bate în politică, dacă să se ducă la o petrecere sau nu – ca şi când o entitate astrală ar trebui să trăiască viaţa noastră, să ia hotărâri în numele nostru... Toţi mai sperăm sub o formă sau alta că ideea vine de undeva, în loc să analizăm ce se petrece, să alegem o cale, să facem primii paşi, şi apoi pe nesimţite vedem că ajutoarele vin de pretutindeni, de unde nici nu te aştepţi... Vrem că “oamenii să se deschidă” dar nu aşteptăm cu răbdare, dând exemple de curaj, înţelegere. Ne mărginim de multe ori să spunem: “Dacă nu te deschizi spre univers, universul nu comunică cu tine”... Concret, universul este o creaţie, creatorii lui şi ai celorlalte universuri sunt reali, sunt remodelatori, sunt ajutătorii şi coordonatorii noştri direcţi, gata oricând să ne îndrume şi să ne ajute, doar noi să vrem, să acţionăm. Uneori chiar semenii noştri perverşi ne ajută, căci sătui de manipulările lor, ajungem să începem să vrem să ne descoperim căile de orientare clară. Nu zic “căile adevărate”, sau “sigure”, sau curate, sau spirituale, sau altceva. Analizăm, alegem, dezvoltăm curajul – lucruri simple, pe care le avem la îndemână, dar mai trebuie să le punem şi în practică. Şi pe urmă eu tot zic “Doamne ajută!!!” Eu numesc Dumnezeu aşa, pe scurt: totalitatea ajutătorilor şi coordonatorilor evoluţiilor noastre, am considerat întotdeauna că anticii nu erau nici inculţi, nici proşti că se închinau la “zei”. Doar că în învălmăşeala popoarelor adunate în Europa (sau în Egipt, cu ceva vreme înainte, când s-a făcut prima încercare de sintetizare) era nevoie de o sinteză pentru omul care trebuia să se concentreze pe toate activităţile fizice în primul rând. Şi această sinteză, după modelul Moşilor coordonatori de popor, a fost numită Dumnezeu. 

Trăim vremuri supuse creşterii permanente de vibraţie: vor creşte cam vreo 400-500 milioane de ani de acum încolo. Nu glumesc, nu exagerez. Cam atât este necesar la scara galaxiei noastre între un minim de vibraţie (din care tocmai am ieşit) şi un maxim. Aşadar, nu suntem decât la începutul “timpurilor măreţe”... da, de măreţie umană, concretă, care vor veni, care au început deja. Care vin treptat, dar repede: doar acum, când încă mai suntem în hotarul valorilor vibraţionale mici, trebuie să ajungem să ne conştientizăm devenile. ACESTA ESTE UN LUCRU FOARTE ADEVĂRAT. 

Dar nu avem nevoie de hopuri, căci nu evoluăm brusc şi înalt din maimuţe (pe care eu le iubesc mult): suntem ajutaţi prin corpuri speciale, adaptate evoluţiilor noastre, iar din acest punct de vedere, Biblia are chiar foarte mare dreptate, oricât de metaforic s-ar fi exprimat în Facerea. Important este să conştientizăm că putem trăi fără să mai permitem manipulări grosolane. Avem puteri deja consolidate în noi, pe care nu ni le cunoaştem în aceste conjuncturi planetare, dar avem şi puterea de a crede că le avem şi de a crede că suntem ajutaţi la modul cel mai propriu cu putinţă. Şi că vom înţelege multe lucruri, nu neapărat doar cu gândul, cum suntem îndemnaţi să credem doar atât, ci concret, cu deschiderile forţelor astrale şi mentale pe care am învăţat unii dintre noi să ni le folosim echilibrat, fără frică, fără a crede că suntem “bolnavi” sau dimpotrivă, fără a fi orgolioşi numindu-ne “treziţi”. Fiecare avem un drum, o cale, drumul ne duce exact acolo unde trebuie: important este să nu ne mai lăsăm manipulaţi de cei ce ne limitează deschiderile, şi nici să nu obligăm pe alţii să fie şi să rămână la nivelul nostru. Trebuia să trecem prin această formă de trăire, pentru a ne obişnui să luăm imediat măsurile de rigoare, fără să ne pierdem vremea cu lamentări şi înjurături, ranchiune. Să ne obişnuim să ne percepem pe noi înşine: cei care sunt obişnuiţi deja cu acest fel de trăire îşi acceptă manifestările spontane, într-o gamă extrem de variată şi, doar puţin încurajaţi fiind, acceptă că nu sunt bolnavi, ci doar că nu sunt limitaţi, fac cercetări nu numai când au momente spontane, ci îşi pun ţeluri clare de cercetare prin meditaţii active pentru dezvoltarea cunoaşterilor lor, străbătând subtilităţile care apar mereu. Mai rar se lasă duşi de val, nu mai vânează spontaneităţi legate de vârfuri energetice care provoacă teamă, luând omul pe nepregătite. Pot alege în funcţie de timpul disponibil, de puterile momentului şi de activităţile necesare vieţii curente, profită de fiecare moment, de fiecare ocazie pentru a redirecţiona energiile proprii spre cercetare, observare: la adresa propriei persoane sau/şi în jurul lor. 

Aşadar schimbarea de frecvenţă este permanentă: trendul general este acum permanent pe creştere, ridicare de vibraţie. Tot aşa a fost înainte pe diminuare, coborâre, apoi joasă şi relativ constantă pe fundul “gropii” vibraţionale, apoi pe creştere, ridicare. 

Erupţiile solare antrenează nu numai energii din toate părţile, ci şi, în funcţie de individualitatea fiecăruia şi mai ales de sarcinile fiecăruia de destin, ceea ce vine din inima galaxiei prin matricea eterică a acesteia, se răspândeşte peste tot, ajutând NU NUMAI OAMENII, CI ABSOLUT TOATE VIEŢUITOARELE PLANETEI, PLANETA ÎNSĂŞI, TOATE STELELE ŞI TOATE PLANETELE. Dacă vom crede că numai noi avem dreptul la aşa ceva, să spunem că va veni şi timpul să înţelegem că nu suntem cu adevărat nici singuri, şi nici singurii care beneficiază de toate acestea. Şi mai ales, nu numai întrupaţii cu corp fizic de manifestare, ci şi entităţile astrale, şi entităţile călătoare care trec prin această parte a universului, îndrumul lor către împlinirea sarcinilor lor de destin... Să nu pierdem nimic din vedere...

Mă opresc aici cu acest exemplu de punere în aplicare a cunoaşterilor pe care le putem căpăta permanent, deschizându-ne universul vieţii percepute de la nivelul actual al omului... Toţi suntem în ...ascensiune, contează enorm să percepem întreaga lume sănătos, ajutaţi de toate cele ce se petrec în jurul nostru. 

Şi să fim şi bucuroşi de toate câte le trăim !!!

Mai avem câte ceva de exemplificat şi analizat. Pe curând!!!