Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degrabă de păsările care i-au cântat la ferestre... de florile care i-au crescut în fața ochilor, dimineață după dimineață, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsă, de îngerii care i-au vorbit întotdeauna despre Moșii pământurilor străvechi și despre tainele ascunse ale omului mereu căutător în trecuturile sale, în prezentul său și în viitorul către care se îndreaptă cu încredere, străbătând valurile eternităților...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

miercuri, 21 aprilie 2021

34. GOANA DUPĂ AURUL STRĂMOȘILOR

 

Fotografie preluată de pe Wikimedia
(https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Rhyton_getico_da_poroina_mare,_IV-III_sec._ac._03.JPG)

Comoara ascunsă a nibelungilor… a indienilor… a dacilor… a toltecilor… Nu am văzut nicăieri ca vreun cercetător științific contemporan să-și fi pus întrebări de felul: Ce legătură este între faptul că au ascuns aur în cantități masive și totuși oamenii au trăit simplu, în austeritate completă, conducători și popor deopotrivă sau că acolo unde poporul folosește asemenea bogății (pe care azi doar noi le numim bogății) apar jefuitori care descoperă ceva, dar în cantități mici și omoară conducătorii care nu-și divulgă secretele…
A fost aur mult? De ce au ascuns ? – da, aparent pentru a pune totul la adăpost de jefuitori, înainte de migrații ale unor grupuri venite din depărtări sau, mai târziu, a unor conchistadori, cuceritori – exploratori doar de ochii lumii dar de fapt războinici distrugători. Ne gândim, logic, că dacă știau că vor veni, așa cum spun legendele lor, și totuși nu au făcut nimic pentru a se apăra, pentru a-și schimba viața… doar ar fi ascuns aurul…Dar lor nici nu le-a trecut prin cap să ascundă și totuși lumea crede că au ascuns cantități incomensurabile… 
Și astfel nimeni nu a găsit vreodată ceva din cantitățile uriașe crezute a exista; și, mai mult, să nu ne imaginăm că primul lucru pe care conducerile statelor de azi, care au lansat sateliți artificiali, nu au căutat în primul rând asemenea stocuri… Cu atât mai mult cu cât mai târziu au apărut informații cu privire la alte feluri de ”bogății” în preajma filoanelor de aur (wolfram, uraniu, staniu, stibiu, telur), printre care aurul a rămas ”de căruță” în fața altor maeriale strategice în societatea contemporană. 
Totuși aurul a rămas secole de-a rândul prețul păcatelor acelor populații care au strâns și folosit nemăsurat aurul (aur, argint, platină, diamante, etc.): au avut prin destin dat să-l aibă și l-au avut cu prețul cruzimii, agresivității, războaielor criminale fără sfârșit. Dar toate acestea au fost și rămân învățătură eternă, definitivă de a nu mai proceda în acest fel în viitorul evoluțiilor lor. 
Despre aurul ”atlant” care, după unii, ar fi stat la baza unor asemenea bogății, continuând să fie sporit după dispariția atlanților din peisajul pământean de după ultima glaciațiune, vom vedea (puțini oameni acum, toți rând pe rând de-a lungul următoarelor decenii) că nu era decât un amalgam de energii cu vibrații foarte înalte: atlanții, și nici alte populații de pe celelalte continente, nu au scos vreodată metale, cristale din pământ și nici din ape. Existența păturilor aurii sau argintii, cu care erau învăluite clădirile din așezările umane (sau opalescente, cu vibrații încă mult mai înalte decât cele aurii și argintii), se datorau necesităților de a învinge pentru perioade scurte de timp, vibrația planetară devenită foarte joasă înainte de finalizarea sarcinilor atlanților (și lemurienilor, și toltecilor). După asemenea finalizări ale sarcinilor lor, nu numai astfel de creații, realizate exclusiv mental la fel ca și orice fel de creații materiale dinainte de ultima glaciațiune, totul a fost dematerializat de către ei, creatorii de pe toate continentelor, iar ei înșiși și-au dematerializat corpurile fizice și eterice și au rămas ca entități astrale. În această calitate au avut alte sarcini, până când Moșii au dat naștere la primii lor copii de după glaciațiune, care au devenit treptat primele populații de pe toate continentele. Noile populații nu au mai creat mental în vibrațiile joase care au continuat să se diminueze încă și mai mult, nu au mai folosit percepțiile astrale și mentale decât foarte rar, când vibrația planetară a avut vârfuri de vibrație foarte înalte: corporalitatea umană a avut de la început structuri arhetipale care să se ”deschidă” în astfel de perioade, permițând spiritelor întrupate să nu uite, în vâltorile vieții fizice, viața astrală (proprie și a entităților astrale ajutătoare), percepțiile mediului astral și eteric al planetei. 
Oameni cu sufletul puternic deschis în fața realității, și cei care au cunoscut și moștenirea străbună lăsată în mod special pentru a menține cunoașterea naturală a omenirii – din alte vremuri, păstrate în mod special pentru vremurile ce aveau să vină – au cercetat multe evenimente și au adeverit multe adevăruri moștenite astfel, însă lumea se dovedea a fi devenit cu totul altfel decât ceea ce se stipula în acele moșteniri. Dar treptat au înțeles că ele se refereau la trecut și în egală măsură la viitor, iar între trecut și viitor exista o perioadă în care omul trăia în confuzii sub puterea mediului înconjurător, când printre altele ”aurul” cunoașterilor străbune va fi deseori confundat în căutări cu aurul pământurilor… 
Și astfel iată că ajungem la ”aurul” cunoașterii, al vieții echilibrate, al armoniei cu natura, al conlucrării între oameni, al iubirii de toți și toate… Adevăratul aur al lumii, strălucitor și pur, întreținător al vieții spiritelor de pretutindeni, în care spiritele umane sunt ajutătoare între ele și toate ajută întreaga viață de pe planetă!...
Totuși a existat și aur de un anumit fel în folosința popoarelor, încurajate de Moși să fie obținut și folosit într-un mod cu totul special: care a avut un statut anume în viața popoarelor, puțin cunoscut și mai puțin înțeles azi. La începeut toată lumea știa despre acest fel de aur ca metal folosit în anumite împrejurări planetare, dar cu timpul au rămas foarte puțini care au știut totul. Puțini oameni au știut înafara lucrătorilor poporului cum se obținea acel aur: departe de a fi altceva (energii sau iluzii), totuși era un aur purificat prin metode meșteșugărești (deci manuale, fizice), folosind catalizatori care dădeau o puritate specială și accentuau mult capacitățile metalului prin procedee știute de la Moși. Astfel de substanțe erau aduse chiar de Moși (substanțe minerale și vegetale) care erau folosite drept catalizatori și alte feluri de aditivi speciali folosiți în funcție de împrejurări (substanțe aduse de Moși în același fel și folosite în anumite feluri pentru purificarea integrală sau parțială a minereului). Totul se socotea în funcție de vibrația locului de extragere a minereului aurifer și se alegeau cele necesare în funcție de vibrația așezării: a pământului, apelor, atmosferei și energeticii eterice matriceale a locului, în funcție de vibrația oamenilor ca grup spiritual întrupat și a celorlalte viețuitoare din jurul, și din așezare. În momentele necesare locurilor și oamenilor, în toate gospodăriile erau scoase obiectele aurite, iar conducătorii din aceste așezări din vechime, păstrători ai averii poporului, scoteau din locuri ferite, rămase necunoscute, aur purificat după metodele Moșilor, folosind astfel de catalizatori și alți aditivi după cum am detaliat mai sus, și îl foloseau spre completare noilor familii apărute de la ultima folosire. Așadar, nu au fost nicăieri mari depozite, iar cei care au văzut că poporul avea, în fiecare familie, în fiecare casă, obiecte ”de aur” nu au știut că erau doar aurite la suprafața obiectelor care, ele în sine, erau realizate prin metode pe care lumea contemporană le-a numit ”alchimie”. Mai precis: obiectele, hainele, tot ceea ce aparținea omului erau create în mod curent în funcție de factori lumești și cosmici de natura celor enumerați mai sus, iar când era necesar, în perioadele cu vibrații naturale foarte joase, fiecare familie avea și folosea obiecte de de uz general aurite sau argintate, în funcție de momentul respectiv (vibrație foarte joasă sau nu foarte joasă). După trecerea ”gropii” vibraționale, asemenea obiecte aurite nu mai erau folosite, nemaifiind necesare până la următoarea necesitate. 
Așadar să reținem că toate lucrurile omului erau create în mod alchimic, după vibrația medie a familiei și gospodăriei, iar în vremuri cu vibrație foarte joasă erau folosite tot astfel de obiecte dar unele erau aurite sau argintate. Toate obiectele răspândeau vibrații echilibrante în toate timpurile și întreaga așezare era cuprinsă în îmbrățișările lor! 
Astfel de obiecte erau îngropate și în locurile cu vibrație naturală foarte joasă pentru echilibrarea vibrațională a locurilor și a viețuitoarelor atât de mult iubite de localnici. De asemenea, apele care aduceau vibrații din locuri îndepărtate erau echilibrate în același mod în preajma așezărilor, iar în America de Sud se folosea același procedeu în construcția unor bazine uriașe de colectat apa din ploi, create pe vârf de munte, în locuri în care la poalele muntelui se desfășurau așezările poporului; când rezervoarele se umpleau, apele erau eliberate și canalizate spre poale spălând astfel străzile așezărilor de la poalele muntelui. 
Moșii au învățat popoarele:
– să extragă cât mai puține minereuri din măruntaiele planetei, întrucât metalul scos din pământ radiază mult mai puternic decât dacă radiația lui este împrăștiată de impurități și pământul din jur, în straturi de adâncime; folosit în stare pură (așa cum îl folosim și azi) radiația metalelor este foarte puternică, ceea ce în timp conduce, alături de alți factori, la accentuarea degradării corporalității fizice și umane, și a viețuitoarelor din preajma oamenilor. De asemenea, extragerea lor din pământ și ape conduce la o radiație din ce în ce mai slăbă de natură atomică în pământurile din care se hrănesc vegetalele, care la rândul lor constituie hrană pentru animale, toate fiind parte din hrana oamenilor a căror corporalitate – fizică și eterică – va fi din ce în ce mai slăbită din cauza hranei de calitate din ce în ce mai slabă din punctul de vedere al conținutului proteic specific;
– să nu se hrănească decât cu excedentul de produse ale viețuitoarelor: miere, lapte, ouă nefecundate, părul și blana năpârlită, să folosească cu respect animalele pentru ajutor în viața lor, asigurându-le o hrană de calitate și odihnă suficientă, folosind după decesul lor (accidental și natural) resturile corporale: oase, piele, blană. Și mult timp populațiile care au rămas în vatra așezărilor străMoșești au ținut cont de aceste îndrumări; însă totul s-a degradat în epoca migrațiilor din mileniul I î.H. – mileniul I d.H., când oamenii nu au mai putut avea ogorul și gospodăria proprie la îndemână, alte condiții de trai obișnuit, de aceea în alimentația omului au intrat peștii și păsările, apoi animale mari mai ușor de omorât (accidentate sau bătrâne). 
Focul, folosit dinainte de primele migrații (am mai discutat acest lucru) s-a extins treptat dar repede și în prelucrarea pe scară largă a minereurilor metalifere în unele popoare de-a lungul mileniului II î.H., la început cu atenție la îndrumările Moșilor, dar după plecarea Moșilor și trăirile în vibrațiile foarte joase ale planetei îndrumările s-au estompat în majoritatea popoarelor de pe toate continentele:
– pe de o parte din cauza amintirilor din evoluții anterioare de la nivele asemănătoare de vibrație, vechi și consolidate, dar fără ca spiritele umane să aibă o experiență de alegere clară a celor potrivite în plan local, aici, pe Pământ: lucru care va fi analizat pentru înțelegere și consolidare, apoi corectat, după terminarea acestui ciclu de vieți pământene;
– pe de altă parte din frica pentru supraviețuire, sub influența viețuitoarelor pământene, care treptat a creat și lupta pentru supraviețuirea social-politică: prin control asupra turmei, turmă (grup populațional) care a dezvoltat frica de prădători tot pe baza acestui principiu. 
În astfel de luptă, nu numai principiile elevate au fost abandonate, ci și respectul pentru natură a fost în mod egal abandonat, interesele umane având prioritate în luptele inter-umane. Și istoria a mers astfel mai departe, așa cum bine știm acum. 
Să reținem că învățăturile străMoșești au durat mult mai mult timp în popoarele care au avut în apropierea lor Moșii până mult mai târziu decât în celelalte popoare. În general Moșiii s-au retras mai devreme din popoarele în care au avut loc scindări de populații, din care au pornit grupuri migratoare în lumea largă. 
După aceste precizări, în articolul viitor vom relua pe scurt mai multe discuții anterioare, cu precizări în plus. 

4 comentarii:

simona spunea...

Cumva stiam ca aurul si argintul erau folosite doar in anumite momente .Dar cred ca si forma obiectului conta .Functie de ce fel de vibratie urma sa vina se foloseau atat obiecte de diferite forme ,cat si haine ,dar aici la haine ceva imi spune ca odata era nevoie de un anumit model pe piept care sa contina aceste metale ,alteori pe spate ,etc ,dar pulpele picioarelor stiu sigur ca au jucat un rol hotarator in alegerea metalului .Ceva imi spune ca impamantarea era prima regula ,mai ales intr-o batalie ( desii ai spune ca te incurca metalul ).
Cand ai timp meri si la 33 ti-am scris niste intrebari .

Cristiana spunea...

1. Nu toată lumea avea nevoie, și cei care aveau nevoie au fost ulteriori celor despre care am discutat aici.rădăcinile cavalerismului Evului Mediu au avut nevoie și au folosit în toată lumea metode de protecție create pe baza unor cunoașteri vechi despre care am mai scris la Platoul Munților Bucegi: care au fost folosite, uitate și redescoperite cu putere mai mare sau mai mică în funcție de păstrarea moștenirii ancestrale, cu transmitere întotdeauna de la un om la altul; târziu s-au folosit înscrisuri. La egipteni, înafară de corespondență, s-au folosit foarte devreme înscrisuri pentru că preoții s-au răspândit pe teritorii vaste și acele papirusuri au fost găsite circulând și în alte părți ale bazinului mediteranean, răspândite mai ales de romani care aveau și ei elitele lor căutătoare și cunoscătoare: și în vest, și în est. După căderea Imperiului Roman de Apus, cu atât mai mult a fost ascuns tot ceea ce se putea și s-au folosit atât cât s-au priceput, mai ales acolo unde aveau interese de grup restrâns.
În regiunile noastre s-au folosit puțin la început, întrucât geții nu au fost războinici de cucerire, ci de apărare, spre deosebire de celelalte populații, care s-au dezvoltat doar pe principiul migrațiilor, cuceririlor, expansiunilor prin război pentru a putea folosi cât mai mult forța populară în orice direcție: armată, meșteșuguri, agricultură, arte, la fel bogățiile solurilor și subsolului.
Fiecare popor avea tradițiile sale și folosirile sale. În vest se foloseau apărători de metal, în răsărit de piele, pentru că europenii nu aveau o pricepere a armelor foarte mare, comparativ cu popoarele orientale unde priceperea omului era mare și folosirea unor procedee de prelucrare a pieilor mari și groase erau avansate, având și avantajul de a fi mult mai ușoare.

Cristiana spunea...

2. Moștenirea strămoșească era să se folosească cusături pe hainele ușoare, dar ele și-au pierdut profunzimea în Europa; s-au păstrat mai mult aici, în Dacia străveche pentru că a rămas viu întregul popor, spre deosebire de restul Europei unde populațiile vechi au fost aproape total distruse: toate moștenirile s-au păstrat și folosit la nivel de mase largi aici. În rest s-au folosit mai mult de frumusețe și mai puțin de profunzime: regăsim forme și simboluri vechi răspândite din societățile secrete, dar profunzimea lor, cunoscută cândva, s-a pierdut cu timpul. În vest au fost folosite cunoașteri și simboluri preluate de la evrei și arabi, mai târziu de la bizantinii refugiați în Italia, dar puțini au fost în exteriorul lor care au mai știut câte ceva, în schimb în interiorul societăților secrete s-au folosit în aplicațiile lor. Regăsim până târziu la arabi cunoașterea profundă (cei mai profunzi din apropierea Europei și întregul bazin mediteranean) și în Orient au fost păstrate cunoașterile vechi în majoritatea popoarelor, dar fără ca masele populare să fie cunoscătoare ale tradițiilor decât în măsura în care au putut să păstreze dar nu să aplice ceva concret decât local, la scară foarte restrânsă. Dacă azi au ajuns cunoașteri din Orient și la noi, ar fi bine să nu ne imaginăm că popoarele respective – chinez, japonez – au fost permanent cunoscătoare mai mult decât remedii populare; metodele de dezvoltare spirituală au fost total reținute pentru folosirea exclusivă a grupărilor de tip societăți secrete și conduceri superioare, iar azi au ajuns la noi doar părți destul de superficiale ale folosirilor lor, dar ei au folosit mai mult la arta războiului și arte diverse pentru bogați. Ca pretutindeni de altfel.
Adică exact cum a spus și Iisus: Nici voi n-ați făcut, nici pe alții n-ați lăsat…

Cristiana spunea...

3. Împământarea este o chestiune contemporană cu privire la faptul că trăim pe verticală și avem nevoie de tangența cu pământul din cu totul alt motiv decât cele invocate azi, când nu ținem cont că avem încă câteva corpuri materiale, dar cu vibrație mai înaltă, cu mecanisme care ne mențin într-o formă bună pentru sarcinile pe care le avem de dus aici, pe Pământ. Prin structura numită canal de împământare, care pornește de la plexul corespondent muladharei dar de la ultimul corp al sistemului corporal, se preiau, se aprovizionează sistemul corporal cu fluxuri energo-materiale venite din interiorul planetare, venite direct din miezul galaxiei și dezamprentate de planetă de amprentele înregistrate din cosmosul de dincolo de galaxie. Ele ne ajută să scoatem din memoriile noastre ceea ce ne aparține nouă personal, fără influențe dinafară, de la biosistem, ceea ce ne ajută enorm de mult în fiecare clipă a vieții noastre. Voi dezvolta acest subiect în postările de la călătorii astrale, în continuarea acestui capitol, în curând.