Brățările dacice nu erau realizate pentru o persoană anume, ci pentru un tip de ajutători cu evoluție secundară, avansată, care se orientează rapid indiferent de condițiile de trai. În aceleași condiții de trai, primarii nu au precizia necesară unor astfel de lucrări și cercetări – ei sunt buni mentaliști când au condiții normale, echilibrate de trai, pe vibrații planetare înalte și medii, fără mari variații de la o perioadă scurtă de timp la alta. Evoluanții centrali (monadele centrale, sau Fii de Dumnezeu cum li se spune popular) nu au nevoie de astfel de structuri materiale ajutătoare. În ceea ce privește situația Moșilor, chiar dacă unii dintre ei sunt secundari avansați, ei au prin nașatere o corporalitate care le permite inclusiv creație materială mentală, chiar dacă în vremurile noastre nu o folosesc (au folosit-o doar punctiform, cum am arătat în articolele acestui capitol). Deci toate aceste obiecte COMPLETEAZĂ constant vibrațiile mediului care variază puternic în funcție de circulația fluxurilor energo-materiale în aerul planetar. Așadar radiația brățărilor completează radiația mediului din imediata apropiere a corpului fizic și astfel echilibrează variația vibrației impulsurilor care vin din circulația atmosferică a fluxurilor îngreunând concentrarea atenției cercetătorului aflat în activitate mentală sau astrală. Cunoscându-se împletirile de vibrații care acționează într-un loc anume, se pot alege materialele necesare realizării unor astfel de structuri, pentru oamenii care au anumite sarcini de destin (mentale și astrale) în aceste vremuri, în lumea care nu-și mai poate folosi capacitățile de acest fel cu multă ușurință, oricând și oricum, așa cum se petreceau lucrurile în vechime.
Cunoașterea vibrațiilor are la bază cunoașterea structurilor locale ale planetei:
– structurile eterice matriceale ale manșonului eteric care învelește, hrănește și protejează partea fizică (pământurile cu apele și atmosfera), care au o structură specială, formată din canale (mai groase, mai subțiri), alte structuri din regiune: structuri pentru captarea și direcționarea altor radiații ale planetei decât cele cu vibrații eterice folositoare numai acestui manșon în care ne aflăm (adică redirecționări ale altor raze cu vibrație astrală, mentală, cauzală, alte feluri) care nu intră în folosire în manșonul în care trăim noi, ci sunt direcționate dincolo de el, în următorul manșon mai sus (în exteriorul părții pământoase), dar acolo ele contribuie major la derularea întrupărilor de pe partea pământoasă a planetei;
– structuri fizice ale planetei: structura geologică locală, a pânzelor de apă freatică, a altor lichide și gaze de adâncime, dar și a biosistemului din partea superficială a scoarței pământești;
– existența unui biosistem local care se cere să nu fie deranjat de activitățile umane din perimetru.
Așadar vedem că locurile în care se pot desfășura astfel de cercetări erau cu infinită grijă alese; iar în ceea ce privește menționarea că erau mai multe jilțuri pentru mai multe nivele de vibrație să reținem că cel care dorea să efectueze cercetare alegea pe acela care se potrivea cel mai bine în acel moment al său ca cercetător, al biosistemului înconjurător și al felului de cercetare pe care avea nevoie să-l facă în acel moment.
Dar locuri erau și în interiorul unei clădiri special create pentru astfel de activități plus întâlniri dintre cercetători: Călători cu Învățători ai Moșilor, care veneau în mod frecvent într-un asemenea centru de cercetare, dar și pentru reuniri ai Învățătorilor cu Măiaștrii pe meserii din așezări, mai ales când cu toții luau legătura prin comunicare mentală cu alți cercetători de același fel de pe restul continentului, de pe alte continente și insule din largul Oceanului planetar.
În exteriorul clădirii special destinată unor astfel de studii, de cercetări, în jurul clădirii erau de asemenea amplasate astfel de plăci, fără ca deasupra lor să fie amplasate jilțuri pentru cercetare, care aveau ca rol să mențină un echilibru vibrațional până la o distanță apreciată ca fiind optimă pentru desfășurarea cercetărilor în condiții echilibrate pentru acea perioadă. Plăcile se schimbau periodic, întrucât și vibrația medie planetară era în permanentă schimbare, diminuare, deci și cerințele erau altele: și în interiorul clădirilor – dar nu toate deodată, ci numai anumite discuri dintre cele care se aflau chiar sub planșeul (podeaua) clădirii. Se schimbau și plăcile de șezut ale jilțurilor, nu numai brățările, iar aici este necesară precizarea că la început, au fost folosite brățări din cupru, apoi din argint și în final din aur, întrucât puterea omului s-a diminuat treptat, iar realizarea brățărilor din aur are o stabilitate mai lungă în timp, necesară pentru o vibrație mult diminuată (care ajunsese deja la minimul ei zonal). A fost o perioadă în care numai jilțurile și discurile din pământ erau suficiente pentru a echilibra vibrația din jurul omului apoi, apoi nemaifiind suficient s-a trecut la folosirea brățărilor fixate pe lateralele jilțurilor, mai întâi din cupru, apoi din argint și în final din aur.
Totuși ele nu au fost folosite mult timp, ci în perioada în care au început pregătirile oamenilor în vederea migrațiilor; chiar dacă în așezările getice oamenii erau echilibrați, totuși noile forme de pregătire presupuneau activități multe, mai ales în locurile unde se construiau noi case, pentru retragerea geților din calea migratorilor. Asemenea creșteri de activități conduceau la noi dezordini în fluxurile locale, din cauza mișcării oamenilor în teritorii – mișcări la nivel populaționar cum nu mai avuseseră loc până atunci.
Apoi au început primele migrații, care și ele, prin mișcări de grupuri mari de oameni, nemaipetrecute până atunci, au condus iar la mari mișcări și în biosistemele locale, și în circulațiile energetice care influențau astfel cercetările mentale și astrale ale celor care le aveau în sarcină de destin în acele vremuri, de loc liniștite. Astfel de sarcini, cu acțiuni ale secundarilor să reținem, sunt tot atât de rare ca și evoluțiile atipice: sunt astfel specifice numai societăților atipice. Ei nu au încetat astfel de activități, chiar adăugând altele noi: colindarea așezărilor de către Călătorii Moșilor, pentru susținerea vibrațională a locurilor în care se construiseră noile așezări. De la acest fel de evenimente (atunci ele erau în Zilele Mijlocului de Vară și în Zilele Mijlocului de Iarnă), au rămas ca tradiție colindatul de sărbători și colindatul caselor de către preoții în ajunul sărbătorilor religioase.
Lumea acestui fel de ezoterism pare a fi de basm și pare a fi de mult apusă în felul acela extrem de serios, profund și ca vibrație, și ca învățătură oferită în plus atunci și acolo unde era cazul, dar numai din cauza conjuncturilor politice ale vremurilor, nu a dispărut cu totul din sufletele oamenilor: știm că există și azi străduințe în acțiunile conducerilor bisericești și laice deopotrivă. Ele au fost îndreptate către estomparea pe de o parte a celor cunoscute acum mai mult de bătrâni, iar pe de altă parte de a-i ține departe pe tineri de tradițiile numite barbare, care existau până în preajma războaielor monadiale: tradițiile însă nu sunt nici religioase, nici științifice după știința industriilor actuale. Tradițiile au fost realizate pentru ca oamenii să nu uite capacitățile lor mentale și astrale, pe lângă moștenirile de păstrare a sănătății, de comunicare, gospodărești familiale și de așezare. Cunoașterea și aplicarea lor, păstrată din generație în generație, a fost ruptă în primul rând de regimul comunist, dar când au apărut din nou în literatura românească au fost estompate din motive comercial-politice – pentru ca alte state să-și vândă lucrările. Piața de carte inundată cu literatură americană de tip new age a sufocat cercetarea românească de foarte bună calitate, profundă și mult extinsă în anii ’90: românii au dorit permanent să cunoască, astfel încât au apelat la ceea ce editurile ofereau, atâta cât aveau la îndemână: cărți de șamanism, reiki, qi gong, yoga, preluând informații, învățături și aplicații din tradițiile altor popoare, de pe toate continentele lumii. Vasile Lovinescu, Scarlat Demetrescu, Mihail Vâlsan, Gheorghe Asachi (mai vechi, dar de neuitat) și mai nou Florin Mihăescu, Alexandru Surdu și mulți alții sunt de citit cu multă atenție și deosebită considerație… Este de relevat faptul că, chiar în astfel de condiții grele, în care scrieri despre cele mai profunde tradiții românești au dispărut aproape complet, dorința de cunoaștere a românilor s-a păstrat, nu au apus niciodată dorințele cu privire la informații și acțiuni din vechime, iar de acum încolo nu mai este nicio șansă să dispară, căci pe baza creșterii vibrației planetare fiecare om va ajunge să-și amintească, sau chiar și doar să intuiască deocamdată realitatea, adevărul despre cele cunoscute bine în vechime. Azi se dezvoltă mult intuițiile, clar-intuițiile și treptat clar-simțurile, astfel încât cunoașterile ezoterice: sau mai curect metafizice vor reveni în forță în perioada imediat următoare, ca un proces deja început în proporție de mase întregi de oameni, care va culmina cu reîntoarcerea definitivă la activități mental-astrale ale întregii omeniri.
Desigur este necesar să reținem faptul că bolile vor fi eradicate (deci vor dispare complet din viața omenirii) dar nu pe care industrială: medicamente, robotizări, inginerie genetică, etc., ci prin creșterea vibrației medii planetare se vor dezvolta în continuare straturile interioare ale corpurilor astral, mental și cauzal, care au fost până acum în stare latentă: ele vor conduce, alături de dezvoltare simțurile fizice, a intuițiilor, clar-intuițiilor și clar-simțurilor, la o energizare puternică a structurilor corpului fizic, mult mai puternică decât până acum. Corpurile fizice nu vor crește mai mult decât acum, dar se vor întări funcțiunile celulare care vor conduce la redresarea sănătății corporale, rămânând în această formă definitiv.
Așadar echilibrarea vibrației noastre este un efect al creșterii vibrației medii planetare, printre multe altele; nu este cauza pentru care vom reveni la o lume sănătoasă și fără războaie. Ceea ce va schimba cu adevărat fața lumii va fi propria noastră conștiință, a tuturor oamenilor, fără deosebire. Oamenii se vor schimba și astfel vor schimba în modul cel mai conștient fața lumii, căci omul se schimbă numai prin:
– cunoaștere: de care își va aminti total, renunțând astfel la o informare în care forma speculativă (cred că, logic e, etc.) înlocuind părerile formate strict fizic cu toate cele cunoscute prin dezvoltarea universală a simțurilor tuturor corpurilor care au senzori de percepție: corpul fizic, corpul astral și corpul cauzal;
– manifestare: numai prin prisma cunoașterilor lor atât de dezvoltate, recuperând memoriile proprii integral, fără nicio uitare, și din trecutul propriu și al întregului Pământ. Expresia ”Akasha” se va dovedi în egală măsură a fi memoria proprie a monadei și memoria universală, a întregii omeniri – mai târziu a întregului univers, precum și comunicările, explicațiile entităților astrale ajutătoare ale destinului personal. Adică, la un loc – tot ceea ce vine prin intermediul simțurilor mentale și astrale.
Va crește exponențial conștiența omului și conștiința proprie a fiecărui om în parte: și să reținem că lucrurile se vor ptrece astfel nu prin influențarea de la om la om, așa cum are loc de cele mai multe ori azi, ci prin propriile forțe spirituale ale fiecărui om, din el însuși și doar încurajându-se reciproc când amintirile se dovedesc a fi comune.
O consecință directă a unor astfel de creșteri pe toate planurile vieții spiritelor de pretutindeni o vom regăsi în final – și toate se vor petrece în maximum 150-200 de ani (ceea ce este foarte puțin la scara timpului planetar) – este creația materială mentală, culmea cea mai înaltă a activităților umane din toate timpurile, pe Pământ. Aceasta înseamnă că deja a fost cucerită ceea ce am putea numi cea mai extinsă formă de conștiență și conștiință umană, care va determina crearea tuturor condițiilor prin care se va desfășura regenerarea întregului biosistem și a planetei însăși. În continuare va avea loc dezvoltarea omenirii într-o lume care și ea, încet, dar sigur, se va schimba treptat, revenind la configurația particulară a planetei (fără deșerturi, etc.) existentă înainte de ultima glaciațiune.
Câteva cuvinte și despre alte idei: am promis câteva cuvinte despre nenumiți: înainte de a descrie viața lor sub securea preoților din templele egiptene, voi face un articol separat despre ei. Numele nenumiților nu-l puteau afla preoții: adică nu puteau accesa codul lor propriu de destin, rezultat din vibrația comună a radiației spiritului, corporalitatea și câmpurile corpurilor la un loc. Ei au fost, și sunt, și vor fi întotdeauna, ajutători planetari necesar a aduce și a păstra în sufletul popoarelor LIBERTATEA: în timpurile în care începea cea mai neagră epocă a întregii planete, în vibrația cea mai joasă – grea și pentru oameni, și pentru viețuitoarele de pretutindeni vânate, omorâte cu cruzime și satisfacție, fără limite, de oameni care ar fi trebuit să le protejeze și să le ajute… Nenumiții, prin puterea lor de a fi lăsați liberi, căci nimeni nu avea putere asupra lor (și nu au nici azi de altfel, și niciodată nu va avea nimeni în niciun fel de vremuri), au fost suflete bune, și blânde, echilibrate, moderate, lucrătoare, învățând tot ce se putea în timpurile vieții lor și astfel radiind mereu pofta de a cunoaște orice, în orice vremuri și în orice situații. Cândva au fost Călători ai Moșilor, au fost printre cei ce au stat în preajma lui Iisus și au fost ținuți de El înafara zidurilor Ierusalimului în vremea ultimului Său drum, spre împlinirea sarcinilor Lui: pentru că, cu puterea lor reunită, ar fi împrăștiat toată lumea care l-a votat pe Baraba și nu pe Iisus pentru a fi eliberat… Nimeni înafară de Iisus nu ar fi putut să-I țină în loc, împotriva voinței lor. Nenumiții au pornit focul marilor revolte, răscoale, revoluții, au fost scânteile care au aprins focul schimbărilor și au ”ars” în vâlvătăile lui…
Deocamdată să ne oprim aici!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu